Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)

1901-10-01 / nr. 4374

Luni 1 Octombrie 19013 IMPRESIUNI şi PALAVRE [Din coresp.lul Chiţibuş cu cititoarele sale) Orbul naş Intr'o Duminică dimineaţa, după eşirea din biserică, văzui prin punea spitalului unde locuesc o mişcare neobişnuită. Du­pă­ terminarea vizitei matinale, fă­cută în grabă de doctor infirmierile spita­lului îmbrăcate curat în uniforma lor, adică cu şorţuri mari albe ce Ie acoperă de sus pînă jos şi cu bonete pe cap, umblau mai repede ca de obiceiîi; unele, traversînd marea curte a scualului, se duceau la econom spre a lua suplimen­tele scrise pe foaia de dietă, ş’apoi îm­preună cu supra­veghetoarea să le împartă ■la bolnavi, altele, purtînd sticle mari în braţe, treceau la farmacie spre a lua în ele soluţii antiseptice, sau medicamentele pentru aparat. Vizin­d toate acestea făcîndu-se cu a­­tlta grabă, crezu­ că se aşteaptă vre­o inspecţie, sau se pregătea sala de opera­ţie. Intrigată, întrebai pe o infirmieră de ce se grăbesc atîta. Ea îmi răspunse că, bolnavul moş Dumitru—orbul—botează co­pilul unei femei sărmane, care nu găsise pe nimeni a îndeplini această bine­fa­cere—a fi naş.. Moş Dumitru, este unul din cei mai vechi bolnavi ai spitalul, şi, de­şi nu vede de loc, dar el face masaj cu o di­băcia şi uşurinţă de nedescris. Pentru aceasta—el căpătă de la unii bolnavi oi­e un ban, iar de la cei fără da mijloace nimic, aşa că puţinii bani ce a avut Strînşî, i-a cheltuit cu dragoste şi bună voinţă, pentru încreştinarea unui sărman copil— a unui nou născut. Fiind curioasă, să văd şi eu acel rar şi sărac botez, aşteptat în faţa capelei din curtea spitalului. După puţin timp, văzui coborîndu-se pe marea scară de piatră a intrărei principale, pe moş Du­mitrul—naşul— dus de mînă de servi­toarea salonului. El era îmbrăcat în ha­latul spitalului, încins peste mijloc cu un şiret şi avînd pe cap scufa albă de bum­bac, iar în mînă ţinea un baston, cu care căuta asigurîndu-şî drumul înaintea pa­şilor ce avea să facă, pe cînd servitoarea li zicea : vezi moşule, încet, aci sînt şespre trepte ! Alături de ei, mergea o altă ser­vitoare re ţinea intr’o mină o tavă, pe care erau aşezate cîte-va rufe simple pen­tru copil, o rochiţă de stambă ş’o pla­­pomă de caşmir albastru; în cea­l’altă mină, ţinea o luminare mică de ceară galbenă, de care era legat un bariş tot albastru şi înconjurată cu un rotogol de hîrtie albă, tăiată cu colţuri de servi­toare.— în urma lor, veneau infirmierile, cîţi­va bolnavi şi bolnave... invitaţii la botez. In uşa bisericei, aştepta moaşea cu copilul, iar cînd veni moş Dumitru i-1 dete In braţe. Atunci se petrecu o scenă foarte duioasă şi mişcătoare. Bietul orb întinse amîndouă braţele tremurînde, şi oftînd adine strinse copilul la sinul lui aplecă capul în jos căutînd cu ochii lui, stinşi să vadă drăgălaşa fiinţă care plîngea, îl le­găna încet ca să tacă, iar pe faţa lui rîzătoare şi roşită de emoţiune, se vedeau curgînd două mari lacrămi, cari se per­­dea şi în creţurile adinei ale feţei şi bărbiei sale. Cine poate şti, ce a simţit bătrînul orb în momentele cînd a luat acea mică fi­inţă în braţe, cînd a oftat atît de adinc, cînd a rîs şi plîn­s După terminarea botezului, orbul naş— moş Dumitru— s’a dus însoţit de cîte­va servitoare la mama copilului, unde i s’a dat drept cinste un pahar de rachiu şi o bucată da piine— tot ce avea sărmana femee-1901 Pantelimon, Septembrie Castelana. MEMENTO — Duminică 30 Septembrie — TEATRUL NAŢIONAL. — Pentru a doua oară Iuliu Cezar, tra­gedie în 5 acte de Shakespeare. Spectacole Sala Edison (fost­ Hugo).—Trupa ger­mani de comedii. Sala Mitică Georgescu­­.—­Trupă ro­mina de comedii şi varietăţi. Berăria „Triumful“.—Orchestră. Sala Peleş.— Varietăţi şi orchestră. Generalii comandanţi la diferitele manevre Gen. Carealeţeanu Gen. Brătianu . Gen. Arion Gen. Argetoianu Gen. Macaravici Gen. Comăneanu In cazul de faţă, trebue să se mul­ţumească cu 170000 obţinuţi de la d. Bădescu şi să întoarcă d-luî Danieleanu suma încasată de la d-sa. Tribunalul de Ilfov a judecat chiar in acest sens, şi a condamnat pe stat să plătească 100190 lei d-nuluî Da­nieleanu. Atît statul cit şi d. Danieleanu au făcut apel, a cărui judecare a înce­put eri. Falimente Secţia comercială a tribunalului de Ilfov a am­inat era judecarea cererilor de declarare în stare de faliment a co­mercianţilor N. Zaharia, V. Simu, C. Voiculescu, Nae Dumitrescu, B. Fal­­kenflich şi R. C. Zinculescu. Aceiaş secţie a declarat în stare de faliment firma Emil Stork. Em. CURŢI SI TRIBUNALE Procesul Danieleanu cu statul D. avocat Danieleanu a cumpărat prin anul 1870, o moşie a statului anume Măriuţa, pe preţul de 240000 lei, plă­­tibilî in 24 rate. Neachitind la timp o rată, deşi d. Danieleanu plătise mai multe rate, sta­tul i-a scos moşia in vinzare şi a vin­­dut-o chiar cu 170000 lei d-luî Bădescu. In momentul vinzăreî d. Danieleanu plătise, după cum am spus, o bună parte din rate, unspre-zece dacă nu mă înșel. Era deci just, ca statul să întoarcă această sumă plus dobînda, d-luî Da­nieleanu. Statul a refuzat insă a face aceasta și din această cauză s’a iscat procesul intre d. Danieleanu și statul. In favoarea d-luî Danieleanu există legea din 1868, care spune că dacă se face o vinzare în comptul unei persoane după ce acea persoană plătise o parte din preț, vânzătorul trebue să întoarcă suma primită de la precedentul cum­părător, mulțumindu-se el cu noul preț obținut In ultima vinzare. Felurimi Prinţ cizmar.—Abdurrhaman, dece­datul emir al Afganistanului, era un căl­duros şi statornic partizan al introduce­rea industriei europene in ţara lui. In privinţa aceasta se citează despre din­­sul următorul curios fapt. Abdurrhaman a sfătuit pe un prinţ al casei regale să înveţe cizmăria. Insa ilustrul sau văr nu voia să cadă atît de jos. In zadar emirul ii repeta «că nu e nici o ruşine de a lucra cu iiinile tale», sau că «trebue să fie cine­va ig­norant ca un afgan» pentru a vedea o decădere în cunoaşterea unui meşteşug. Acest limbagiu­ era puţin gustat. In fine prinţul sa hotărî şi învăţă cizmă­ria. Emirul dădu ordin să se aducă din Europa maeştrii şi maşinele necesare. Regatul cizmar învăţă repede meşte­şugul şi astăzi industria aceasta e în­tinsă la Gabul. In memoriile sale, emi­rul vorbeşte ast­fel de acest fapt: «Banii anual cheltuiţi altă dată in străi­nătate pe încălţăminte, harnaşamente şi pielării militare, rămin azi in ţară, ceea ce constitue, după cum se ştie, un mare avantaj». Milionar muncitor. — New-Yorkul se ocupă în modul cel mai viu­ de ti­­nărul milionar Jeamnes Eads N­ow, a că­ruia excentricitate e unică în felul ei. Iată în ce conzistă ea. Tinărul How, moştenitor al unei averi princiare, nu vrea să uzeze de ea pe motiv că n’a ciştigat-o prin munca lui. Condus de acest onorabil scrupul, s’a făcut muncitor cu ziua. How călă­toreşte prin sate şi oraşe cerînd de muncă şi intreţinindu-se ast­fel din su­doarea frunte! "lui. Intru atît se deo­sebeşte de "un lucrător obicinuit că umblă zilnic cu cămaşa curată. Mai dăunăzi tăea lemne la un ţăran. Tot satul se adunase ca să vadă minu­nea asta, un milionar tăind lemne cu stînjenul, la particulari, pe parale. Tînnrul U­n­w umbla îmbrăcat sără­cinărul How umblă îmbrăcat sără­căcios, intră printre săraci, trăeşte cu ei şi le studiază viaţa. Nu de mult a dăruit 250000 de lei" pentru ajutorarea sărâcimeî din oraşul Saint-Louis. Aşa milionar mai rar ! un superb parc în stil englez, avînd în toate părţile boschete şi tufişuri splen­dide. La poalele parcului şi ale castelului şerpueşte pârâul Slimnicul, dînd între­gului un aspect poetic. Te crezi în îm­prejurimile unui castel medieval... Tur­nul castelului, in stil maur, are o plat­formă de­asupra căreia s’a instalat pro­­ectorul electric. Moni. O vizită în castelul şi parcul Sihlea De la trimisul nostru Sihlea, 28 Septembrie. Am putut vizita parcul şi castelul Sih­­lea şi mărturisesc că am rămas ferme­cat de minunăţiile şi frumuseţile vă­zute. La intrarea în curtea castelului de ambele părţi ale porţei mari, se află două intrări mici, in zid, pe frontispi­ciul cărora se vede inscripţia: «Bine aţi venit !» Cinci-şase saloane sunt mobilate cu mobile in stil englez. Sufrageria şi ga­leriile sunt mobilate în stil veneţian. Regele a ocupat apartamentele de­ jos, aripa dreaptă, prinţul de Saxa Meinin­gen, aripa stingă, iar prințul Ferdinand şi princesa Maria apartamentele din e­tajul de sus. Parcul care înconjoară de jur împre­jur castelul, pe o întindere colosală este INFORMATICI!! Guvernul olandez a h­otărît o ca­rantină de 10 zile pentru provenien­ţele din Neapole. De­şi,Olanda a aderat­­la conven­­ţiunea sanitară din Veneţia, totuşi a h­otărît o carantină mai mare de 6 zile, cit prevede această convenţie, pentru provenienţele din Italia. Direcţiunea serviciului sanitar a mărit raza carantinei de 10 zile pen­tru provenienţele din Samsun (Asia Mică) de la localitatea Cumenos pînă la Elekdji-K­mok. Aceasta de­oare­ce şi guvernul turc a mărit carantina pentru pro­venienţele din localităţile în ches­tiune. Luni brigada II de artilerie va înce­pe exerciţiile tirului de războiu sub co­manda d-luî general Tell, să nu se ia după intriganţi, alţii din contra afirmafi că d. Ciocanelli ar® dreptate. I). Procopie Demetrescu se ridică atunci şi în mijlocul linişte! ce se fă­cuse, zise: — V-lor, ei, cînd am luat primaria­­tul am crezut că sînt înconjurat de oameni cu cari să pot lucra în inte­resul comunei. Văd însă că în jurul meu se ţes pe ascuns Intrigi, zizanil pe chestiuni personale între consilierii Şi se pun piedici activităţei mele. In aşa condiţiuni eu nu pot merge înainte. Plec ! Plec ! să ştiţi! Incidentul CiocanelliSaita D. S.aita, ajutorul de primar, se ri­dică apoi şi voi să înfiereze pe cei ce voesc cu tot dinadinsul să pue beţe în roate actualei administraţiuni. D. Ciocanelli bătu cu pumnul în masă și strigă : — Tocmai d-ta ți-ai găsit să aduci încriminări, d-le.Saita 9 D-ta care ai fă­cut comuna să piardă sute de mii de lei 9 D-ta să taci! «Ai acordat autorizaţii de reparaţiune la peste 50 de case supuse retragere!, numai pentru a favoriza pe proprietarii lor ca să aibă dreptul să ceară la ex­propriere de 10 ori mai mari despăgu­biri, in dauna comunei! Tumultul izbucni din nou. D. Safta ceru să se precizeze fapte, intre altele d. Ciocanelli cită casa unui d. Eftimiu din str. Nerva-Traian şi spuse că va face un tablou­ de toate cele­l­alte case in aceleaşi condiţiunî. In mijlocul zgomotului infernal d. Procopie Demetrescu părăsi sala şi în­trunirea se sparse fără a se fi luat nici o rezoluţiune. Este vorba ca ari să se ţie o nouă şedinţă intimă, spre a se preveni un scandal enorm ce ameninţă să izbuc­nească în şedinţa de Luni a consiliului comunal. Clovis Scandalul de la pri­­mărie Am dat la ediţia de erî dimineaţă amă­nunte cu privire la furtunoasa şedinţă intimă a consilierilor comunali." Aflăm că ziarele oficioase au pri­mit ordin să dezmintă la ediţia de seară cele publicate de noi erî dimi­neaţă in această privinţă şi să ascundă tot ce s’a petrecut, spunînd că a fost o şedinţă intimă foarte liniştită şi in care s’au­ discutat chestiuni de ordin supe­rior pentru interesele comunei. Ei bine, darea noastră de seamă de el! dimineaţă a fost încă prea palidă faţă cu cele ce s’at­ petrecut in această şedinţă intimă, lata aouî amănunte pe cari îe aflăm și a căror exactitate o putem garanta. Cel ce a deschis focul a fost d. E. ■Ciocanelli. D-sa s'a ridicat cel d'întîi și a spus că în consiliul comunal sint mari nemulțumiri in contra primarului, că ma­joritatea consilierilor dezaprobă modul cum se conduce azî primăria Capitalei, şi că este bine ca toate nemulţumirile să se cunoască, pentru ca d. primar al Ca­pitalei să nu se pomenească in viitoarea şe­dinţă a consiliului comunal cu surprize cari ar compromite întreaga administra­­ţiune comunală. Nemulţumiri Ciţi-va din cei de faţă confirmară spu­sele d-luî Ciocanelli şi cerniră ca totul să se dea pe faţă în această şedinţă in­timă. De­oare­ce însă cei mai mulţi consi­lieri negară că ar fi existind nemulţu­miri intre consilieri şi contestară afirma­­ţiunile d-luî Ciocanelli, taxîndu-ie drept intrigi, se născu un mare tumult. In mijlocul vociferărilor d. Ciocanelli preciză că nemulţumirile provin din muite cauze. Intre altele unii consilieri sunt indignaţi de modul cum se condu­ce comuna şi de indiferenţa d-luî pri­mar, care nu vrea să asculte pirogerele consilierilor in contra unora din func­ţionarii primăriei conservatori cari ar fi trebuit înlocuiţi. D. Ciocanelli, in mij­locul protestărilor unora şi a aprobări­lor altora, asigură pe d. primar că ma­joritatea consiliului comunal ii este ostil. Demisia primarului D. Procopie Demetrescu se ridică atunci, indignat şi enervat, şi începu să strige: — Nu mai staţi ! Nu mai stau ! Eu demisionez şi lăsati-mă în pace ! In urma acestor cuvinte tumultul deveni infernal. Unii acuzau pe d. Cio­­canelîi că vrea să facă intrigi în fo­losul opoziţiei, şi rugau pe d. primar ássam Rudolf Virchow Celebrul savant berlinez care serbează astăzi a opt­zecea aniversare a naşterei sale, în prezenţa delegaţilor guvernelor şi reprezentanţilor instituţiunilor savante din întreaga lume civilizată. Bucureşti, 29 Septembrie După scăderea de erî, ne transmite America astă­zî o urcare de şapte op­timi cents la­­gritt şi trei optimi la po­rumb, cu o tendinţă fermă pentru am­bele articole. La Paris griul şi făina no­­tează cu 15 pînă la 20 centime în scă­dere. La Berlin griul pe Decembrie no­tează cu 25 pfenigi, secara cu 50 pfenigi in urcare. In Brăila nici o schimbare in grîne. In schimb ovăzul este ferm şi nume­roase transacţiuni s’au­ încheiat erî; pre­ţul minimum a fost lei 980 maximum iei 1050 vagonul. Tendinţa ovăzului este fermă în urma exportului mare ce se face prin Sulina pentru Franţa şi prin Virciorova pentru Ungaria. In Calafat s’a vîndut in zilele din urmă: 2500 chile de pogoane in greu­tate de kgr. 70 cu 2 la sută corpuri streine insă jilav­u’ cu miros dil lei 42 chila predat schelă; 500 chile gritt in greutate de kgr. 77 ca jum. la sută corpuri streine cu lei 58 chila predat schelă; la obor se plătește: gritt cali­tatea I cu lei 1.60, calitatea II cu lei 1.40 calitatea, 111 cu lei 1.20 dublu de­­calti­u. Porumb vechi li s’a vîndut ulti­mele 1200 chile cu lei 54 chila predat slep. In privința porumbului, ni se co­munică că 0 parte din vînzările făcute acolo, s’nu stornat de oare­ ce fâcindu-se probe porumbul a eşit jilav. De alt-fel este cunoscut că calitatea porumbu­rilor d’acolo este in parte netransportabilă in toamnă. In Giurgiu s’a vîndut 500 kite gritt in greutate de 75 cu lei 51 chila pre­dat şlep. In Călăraşi s’a vîndut 500 chile po­­rum nou­ cu lei 37 chila predat gara Lehliu. In piaţa noastră se vorbeşte despre o vinzare­­de 1000 chile porumb nou cu lei 36 chila predat gara Fundulea. Aci timpul se menţine ploios. Pr. Ultime inf­ormaţiuni In urma celor petrecute în consfătuirea de Vineri a con­silierilor comunali, d. Proco­pie Demetrescu, primarul Ca­pitalei, îşi va prezenta Luni demisia sa. Cavalerul de Flondor care a fost ales ca deputat al Bucovinei nu este candi­datul romînilor. Din contra romînii au­ înfierat această candidatură şi s'au ab­ţinut de la alegere pentru că nu vroi­au să ofere lumea acest unic spectacol de-a opune şi sprijini cu energie, in contra gu­vernatorului Bourguignon, pe fratele can­didatului oficial, pe cavalerul Iancu Flondor. Prin urmare noul ales nu poate fi con­siderat de­cit ca reprezentantul lui Bour­­guignon şi nici de cum al romînilor. Voinţa Naţională se mărgineşte a înregistra pur şi simplu ştirea că d. V. G. Morţun va intenta o acţiune în calomnie ziarului Conservatorul pentru atacurile ce a îndreptat în contra deputatului de Roman. Voinţa însă n’a crezut cu cale, pînă acum, să ia apărarea d-lui V. G. Morţun, asupra căruia s’aţi nă­pustit de mult ziarele conservatoare. Ne aşteptăm ca Voinţa să ne răs­pundă că aşteaptă rezultatul proce­sului ce se va intenta Conserva­toru­lui şi apoi va vorbi ! E capabilă Voinţa şi de această mică infamie. Secolul însă se grăbeşte să apere cu căldură pe deputatul de Roman. Medicul penitenciarului Văcăreşti a constatat că tinărul Gr. P. Zâne, deţi­nut in prevenţie, in afacerea Gorăneanu, sufere de hemoragii abundente, prove­nite dintr’o debilitare mare a organiz­­mulu­i şi cu probabilitate de o infiltraţie tuberculoasă a vîrfului drept. Medicul a certificat aceasta—şi libe­rarea pe cauţiune a nenorocitului tînăr Ad­evesül se impune, credem, căci nu se poate pretinde ca un deţinut in prevenţie să fie lăsat expus morţei în puşcărie. Aflăm că ministerul instrucţiunei va publica prin „Monitor“ o înştiinţare tuturor candidaţilor reuşiţi la examenul de capacitate în sesiunea de Octombrie 1899, şi cari sunt in condiţiile prevă­zute de art. 105 şi 106 din legea din 1898, prin care le puna în vedere ca cel mai tirziu pina la 15 Octombrie 1901 să înainteze ministerului toate indica­­ţiunile şi dovezile necesarii pentru a dovedi că au­ servit cel puţin 5 ani ne­întrerupţi ca suplinitori în invaţămîntu! secundar înainte de 23 Martie 1898, cil indicaţiunea specialităţilor pe cari le-au îndeplinit Aceasta pentru a fi numiţi. Erî s’at­ făcut noi confruntări la pe­nitenciarul Văcăreşti de către d. jude­cător de instrucţie I. Th. Fiorescu, în­tre tâlhari­ de la Chitila. Azi Duminică 30 Septembrie ora 2 p. m. are loc o întrunire publică a me­seriaşilor in sala băilor eforiei. Societatea corpului didactic a h­otărît deschiderea unei şcoale superioare de adulţi, un fel de academie populară, în localul şcoalei de băeţi general Adrian, care să fie condusă de d. C. I. Pompo­­nuu­, directorul acestei şco­ale de băeţi şi revizor şcolar. In acelaşi timp, şi deschiderea a două şcoale elementare de adulţi, una în localul şcoalei gene­ral Gole­scu, şi alta in localul şcoalei de băeţi No. 4 din bulevardul Carol. Liga culturală, secţiunea centrală se ocupă cu reînceperea unei noui ere de lucru. Ast­fel liga va hotărî să ţină o serie de conferinţe în fie­care Simbătă, şi in acest scop va face intervenţiuni pe lingă toţi oamenii de valoare, pentru a ţine conferinţe. Pentru ziua de 8 Noembrie, Sf. Mi­hail şi Gavrii, liga a h­otărît să facă o mare festivitate, după care va organiza o conferinţă la Ateneu. Consiliul profesoral al facultăţei de litere, a recomandat ministerului in­strucţiunea pe d. I. Dianu, profesor de limba­ latină la seminarul din Bucureşti, să fie numit profesor suplinitor la ca­tedra şi literatura latină de la acea fa­cultate. D. dr. Filtsch va ţine in fie­care Mer­cur­,de 7 ori consecutiv,la ora 8 seara, in aula mare a şcoalei reale din str. Lu­terană No. 10 o serie de conferinţe des­pre Faust al lui Goethe, in folosul să­racilor. Astăzi la ora 2 p. m. va avea loc în­­momnîntarea d-nei Angela Lascar. După oficiarea serviciului divis car­­tejul va pleca de la casa d-lui Vasile Lascar, str. Teilor 65, la cimitirul Şer­­ban-Vodă. Aseară a sosit în Capitală d-na Zoe Sturdză venind de la Constanţa. La ministerul de finanţe a sosit un transport de 539.800 monede de argint cari au­ fost rebătute la Hamburg. Consiliul de războiu a judecat era procesul soldatului Ilie Gheorghe din reg. 3 Dimboviţa 22, care fiind de sen­tinelă la pulberăria Lăculeţe, a omorit pe sergentul Ştefan N. Kiran, şeful săfi de post, pentru că nu răspunsese la so­ma­ţiune. Consiliul a achitat pe acest incul­pat. Distribuţia complectă şi su­biectul piesei ce se joacă astă­­seară la Teatrul Naţional se găsesc la rubrica Curierul Tea­trelor din pagina IV. Preţurile vinurilor in timpul din urmă, au fost următoarele: 5 lei de calitrul vinurile vechî, şi 2.50­3 lei vinurile noi. In Moldova, preţul vinurilor vechi e de 3 lei si 50 bani de calitrul. Ministerul instrucţiunei publice a a­­dresat următoarea circulară direcţiunilor liceelor şi gimnaziilor : In clasa 4-a a acelei şcoale se ur­mează anul acesta programa veche, după care se face fizica, fără acustică şi op­tică. Avînd în vedere însă că şcolarii cari se opresc in clasa 4-a ar rămine cu studiul neterminat, iar cei cari trec in clasa 5-a nu pot compta pe el pentru studiile lor ulterioare, tot pentru că este neterminat, sub­semnatul vă auto­­riză să puneţi in vederea profesorului de ştiinţe fizice să-şi restrîngă cursul in clasa 4-a, aşa în­cit să poată face anul acesta şi acustica şi optica. Intre cestiunile puse la ordinea zilei pentru şedinţa consiliului comunal de Luni sint şi următoarele : Expunerea situaţiei financiare a co­munei pe exerciţiile 1900—1901 şi 1901—1902; credite suplimentare şi extraordinare; restituiri de garanţii; Gestiunea alimentarei oraşului cu apă potabilă; gestiunea gărei de la Obor; scutiri şi reduceri de taxe; cedări şi vinzări de terenuri ; exproprieri ; cres­­tii bisericeşti; procese şi t­ransacţii ; a­legerea unui al doilea ajutor de pri­mar. S’att ridicat măsurile sanitare in ur­mătoarele localităţi în cari att bîntuit epizootii­­ In comuna Dobratineţ (Olt) pentuig hemoglobinurie, in comuna Găneşti (Covurluiu) pentru brîncă infecţioasă la urmături şi in comuna Folteşti (Covur­­luiu­) pentru hemoglobinurie. La 5 octombrie încep examenele la fa- cultatea de ştiinţe din Bucureşti. întrunirea de la Iaşi Aseară la ora 9 şi 15 m., cu ac­celeratul de Moldova, au plecat la Iaşi d-nii Take Ionescu, general La­­hovary, Ioan Lahovary, Coast. Dise­­scu, d-l Istrati şi Scarlat Arion. Numeroşi amici au­ condus la gară pe fruntaşii conservatori. In gara Ploeşti se va urca în tren şi d. G.­­Cantacuzino, şeful conser­vatorilor. D. general Manu n’a putut pleca, fiind oprit de d­in a părăsi camera. D-sa a încredinţat d-lui Take lonescu o scrisoare pe care o va citi la întrunire. Prin această scrisoare ni se spune că generalul Manu atacă cu vehe­menţă pe junimişti. D. Take lonescu va răspunde, prin discursul ce-l va rosti astăzi, la acuzările adversarilor în privinţa politicei takiste. La banchet s’ati anunţat pînă a­­cum aproape 300 de delegaţi, ast­fel că el va avea loc într’o sală mai spaţioasă de­cît aceea din casa Neu­­schotz. Din partea presei conservatoare aţi plecat d. Mandy, reprezentînd ziarul „La Romnanie“ şi Rusu­l A­­brudeanul de la „Conservatorul“. Cu acelaşi tren aţi plecat şi vre­o trei deputaţi liberali din Iaşi. Un conservator era foarte vesel de această companie şi spunea tu­turor că deputaţii guvernamentali sunt pentru ei o garanţie că trenul­­ nu va deraia ! Inundarea cartier­ului Teilor — O anchetă — Plângerile locuitorilor In urma plângerilor făcute de mai­­ mulţi locuitori din cartierul «Teilor», că acest cartier în urma ploilor cari ati căzut in ultimele zile, este corn- • plectamente inundat, am crezut nime-;; rit să facem o anchetă la faţa locului,­­ şi să arătăm adevărata stare in care se află cartierul Teilor.­­ Rezultatul anchetei, din cele ce se vor vedea mai la vale, este că locui­ ■ torii Teilor are dreptul a se plinge, de ■ oare­ce casele în cari locuesc precum şi străzile se află toate sub apă şi noroiu. Dar să descriem cele ce am văzut. Strada Cimitirului In faţa «Cimitirului Pătrunjel» este o stradă numită a «Cimitirului» Această stradă e complectamente inun­dată, şi apa e atit de adincă în cît trece chiar de roţile căruţelor. In a­­ceastă stradă —o adevărată băitoagă— s’au resturna­t mai multe căruţă, printre cari şi una cu pune. Această stradă cînd nu-i inundată e totuşi impracticabilă căci pămîntul fiind moale, oamenii se afundă pînă peste genunchi în noroiu. De căruţe nici vorbă nu-i să poată trece pe acolo căci se mnămolesc cu totul. Girculaţia cu bardn­e Faţă cu această stare de lucruri, cindi in spre prăpastie DE I O A N ADAM Rămânem strâns unul lângă altul, adprinşi tr’o îmbrăţişare drăgăstoasă, uHuuLa­ ne mmşap­tea plină ti© miresme, ascunşi de valurile intra­­nerscului «aceritor... Infer'»!« târziu­, treziţi dhi beţia îmbrăţişărel', Duduca ar desface din înlănţuiri şi înălţîndu-se in spre faţa mea, mă sărută prelung, murmu­rând într’o răpire de bucurie: —• Cit sîntem de fericiţi III Umbre triste „Sprijinit în puşcă, statt sub poala unul fag.. Soarele, în sila lui de a ridica lunecuşul ce­rului, aruncă valuri de strălucire, dogorind lu­mea cu vîlvâtaele luî aprinse. Văzduhul e un înec de lumină. Peste apa stîmpărată a copaci­lor, apasă muţenia sdrobrivar« «, pustiului în-Străbătând sfăşiiturile frunzarilor filfîitori îmî scap privirile în văgăună la mănăstire. Din dri­cul acesta încodrit valea ţi se scobeşte în faţă ca fundul unui căuş dat prin verdeaţă. Ochiul învăpăiat al turlei pândeşte din hîrtop. Mănăs­tirea înegrită de vreme şi ploi, cu zidurile ei măcinate, pare o namilă brîncită în dosul îm­brăţişării dealurilor păduroase. Privirea ei ver­de şi înviorată în jocul razelor aprinse, fumează venin sub stuful genilor de codru. Mă gîndesc la pustiirile făcute pe vremuri de către călugării greci. Mi se strînge inimă de durere, cînd mă duc cu mintea la satele răză­­şeşti calicite şi aruncate în rîndurile clăcaşilor. Judecăţi nedrepte, răpirile voiniceşti a moşiilor de prin prejur, uciderea mişelească a ţăranilor care se puneau­ de pricină şi cumpărarea celor­­laltî de fire. Minciuna şi urzirile drăceşti, în­făţişarea prefăcută, cucernicia mîrşavă cu care se înbrobodesc în lume!... Bogăţia şi faima lor e ţesută dintr’o pusderie de nenorociri, bunul lor e muiat în Valuri de sudoare şi sînge, bucuria din care se îmbată e muzica îndepărtată a vaetelor ş’a plînsuluî go­spodăriilor sfărîmate. Numai nişte suflete fără de lege şi omenie, pot gusta pace într’un cuprins de jălanie şi vă­­duvire.... U’te cum aţi luat pămîntul răzăşilor din Car­mina . Era zi de sărbătoare şi ţăranii cisluiaţi în vatra satului. Aşa mai sub sară, văd ei a­­propiindu-se din­spre zarea mănăstire, o butcă trasă de patru cai puşi buziş — da venea de­cît să rupă pămîntul. De ţingăneala zurgălăilor se trezise toţi cîinii de pe la case. Trăsura se opreşte pe drept ci­­slă. Egumenul mănăstire!—că el era în butcă— face semn norodului să se apropie. Lumea s’a luat căciulele din cap, i-a sărutat mîna şi pe urmă s’a dat mai la o parte ca să-i audă glă­suirea. El de colo zice cu sfinţenie:—„Oameni buni, mănăstirea are la mînă documente dove­ditoare că marginea moşiei voastre din­spre Scorţasca e a ei, închinată de dumnealui fostul vornic Stamate“. Satul o ia întîiu aşa ca în şagă. Da călugă­rul o ţinea una. Atunci Vasile Andone, bătrîn mai priceput, ieşi aşa mai la iveală şi face că­tre părintele „Documente avem şi noi, că doar nu sîntem de pripas aici şi-ncă documente de stăpînire, nu de miluire“... Egumenul se ruşinează, face semn vizitiului să întoarcă şi bodogăneşte din mers:—„Vom sta de vorbă la divan, că aici e prea în larg şi ne ea vîntul zisele“. Andone-I răspunde din ur­mă :—„Nu ne spăriem, prea sfinte, că şi noi cunoaştem drumul Iaşilor...“ Lucrurile au­ fost rămas baltă pînă iarna— prinsese lumea a crede de la o vreme c’a vrut călugărul numai să-l încerce, să vadă în ce ape se scaldă. Ţi-ai găsit hoţul, nu dormea, îşi ţesea numai uneltirele la umbră, în răgaz... Prin postul Cră­ciunului numai s’a pomenit satul cu poftire la divan. Norodul dă purere lui Vasile Andone, ca să poarte el judecata, că nu e­­rau să umble cu toţii pe drumuri. In trei ani ati fost trei soroace de-a rîndul şi la cîte trele nu s’a dat hotărîre lămurită, tot se amînatt lucrurile de azi pe mâine. Omul romînilor se ţinea tare, tare ca şi drep­tatea. Umblat’att ei să-l îmbete şi să-i iea hîrtiile, att căutat să-l momească cu parale şi cu făgă­­dueli, da el nu se da, nu s’a vîndut, că era creş­tin de-a luî Dumnezeu­, om de omenie. Nici o dată nu pleca la termen pe acelaş drum, că grecii îi puneaţi în cale plătiţi ca să-l răpite. Nu ştia nici nevasta, nici satul cînd era să plece la înfăţişare, că el n’avea credinţă în nimeni, banu-i ochiul dracului şi pentru bani te gîtue şi copilul tăt­. Nu mînca de la ni­meni şi nu bea de­cît de prin izvoare. Pînă se întorcea acasă, el nu închidea ochii, îndreptă­rile şi le ţinea în­ sîn, la piele. In zilele de proces, cînd se ducea egumenul cu călugării lui la di­van, îl găsea acolo la uşă, hodinindu-se pe pie­trele scărilor, strajă neadormită.—„Nu te dai Va­sile, nu—hai­?—zicea părintele—„Nu mă dati, pentru că nu se dă dreptatea,­ prea-sfinte“,— răspundea moşneagul cu îndrăsneală. Da tot l’aţi îngenunchiat, că era legiuire stră­ină în ţară şi se lupta un bădăran, c’o mănăs­tire sprijinită de case sfinte !... La înfăţişarea din urmă el a lăsat, după po­runcă, hrisoavele în mîna boerilor din di­van, să le cerceteze. Dînşii iară documentele ră­­zăşilor şi le amestecă prin hîrtiile lor. La urmă zice unu rîzînd:—­Tu, măi române, trebue să fii stricat, în loc de îndreptări, ne-aduci aici nişte ţidule de tain“. Şi-n locul h­risoavelor i-a întins nişte petecuţe rupte şi afumate. Cînd să spue că el le-a dat alt­ fel de h­îrtiî, boerii att pus de l’a scos afară cu arnăuţii.— Atunci s’a sărit el din minţi. Trebue să fi rătăcit mult aşa năuc, pînă a ajuns într’un tîrziu­ de noapte ’n sat. Cînd dormeatt oamenii mai neîntorşi, s’aud clopotele de la biserică trăgînd ca de îngro­pare, da ci­că plîngeati aşa de cu jale şi tîngu­­ios, de rupea inima în romîn. S’a sculat satul în păr. Era ca de o mirare, că noaptea nu se tra­ge clopotul nici boerilor, şi nu se dumerea ni­menea de ce sunati aşa de cu tristeţă, deji par’că­­ar fi fost îndemnate de-o mină năsdrăvană. S’att luat care cum a apucat, cîte un suman­­ între numere s’att pornit în spre biserică. Luna era plină şi cerul o apă de senin. S’att strîns mulţime de norod în jurul clopotniţei. Cînd colo ce să le vadă ochii, Moş V­asile zdrenţuit şi-n-­­ glodat, cu capul gol, spărieat, la chip cu ochii I îngroziţi, trăgea clopotele de să le dărîme. Cum , îl bătea luna din faţă ci­că chipul lui rătăcit se albise de-ai fi crezut c’a eşit din mormînt. *. Romînii pricep că nu-i lucru curat şi-l întreabă cu binele :—„De ce tragi clopotele a îngropare ?* El nu slăbea din îndemnat și răspunde oste­nit, cu tăinuire: .A murit dreptatea“... (Va urma) i I

Next