Adevěrul, ianuarie 1902 (Anul 15, nr. 4467-4492)

1902-01-28 / nr. 4489

tppmaiiiiii iii ..................■■■«« FONDATOR ALEX. Y. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Sase luni Trei luni In țară............30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. 50 „ 25 * 18 v 10 bani in toată tara 15 străinătate Un număr vectn­ă 20 bani. Din fuga condeiulm­­oartea cabinetului Eu­, în urma unui consult în sala Se­natului, guvernul care a exclus pe­­­­a­­lade fiinii­ că era bolnav, a fost declarat în 8fera de agonie. Primul-ministru a constatat—cam tîr­­ziu—că guvernul sufere de o gravă con­­stipaţie şi că o... Ieşire e singurul mijloc de salvare. In consecinţă a administrat un puternic... apel pentru... ieşirea... din ca­binet a d-lor Missir şi Stoicescu. Domniile­ lor nu prea aveau pamplezii de aşa ceva şi au­ răspuns : — J’y suis, j’y rest«. — Atunci rămineţî d­v. că eu plec ! a răspuns cc. Miluţă. . ..Şi a plecat direct la palat şi şi-a dat demisia. Atît numai că dumnealui a ieşit ca să intre iarăşi, pe cînd cei-l’alţi n’au ieşit şi­­totuşi... nu vor mai intra!! Bum. Luni 25 ianuarie 2003 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ Linia pagina IY Lei.................. . . 0.50 ban in BIR^J#ILE ilAjpÖLUI 11 -Stradă SarindaV V— 11 0 nouă încurcătură a guvernului Moartea mitropolitului Moldovei.—Cum a scapat d. Sturdza?­­Interimate și vacanțe. — Bucluc neprevăzut. — Episco­piile de Huşi şi Dunărea de jos.— Episcopia de Buzău.—Vacanţele din Parlament. O nouă încurcătură pe capul guver­nului. Moartea mitropolitului Moldovei şi al Sucevei a venit să turbure din nou liniştea ce d. Dim. Sturdza credea că şi-a asigurat cel puţin pînă la închide­rea seziunei parlamentare. Se ştie câ d. Dim. Sturdza e omul care are pentru toate nemulţumirile, un singur leac: făgăduiala şi speranţa ce o dă nemulţumiţilor ca şi competi­torilor că vor fi satisfăcuţi. Şi pentru a ajunge la acest rezultat d. Dim. Sturdza menţinea vacanţe in guvern, în administraţie, in justiţie, în parlament, în biserică. Aşa am văzut in minister două por­tofolii cu interimat, am văzut procurori de Curte ţinînd locul procurorului ge­neral, am văzut funcţionari din minis­terul de interne ţinînd locul prefecţilor, după cum vedem că se ţine o vacanţi «­e consilier la Curtea de compturî şi nu se declară vacante scaunele d-lor State Angelescu, deputat de Teleorman, Grifescu, deputat de Suceava, Gr. Gră­­dişteanu, deputat de Ilfov şi alţii cari nu mai dau pa la Cameră de mai multe luni. Şi tot ast­fel am văzut că de foarte multă vreme se ţine vacant scaunul de episcop al Huşilor şi deşi seziunea ac­tuală a Corpurilor legiuitoare e către sfirşit, totuşi guvernul nu se gindise încă să convoace marele colegiu electo­ral pentru Împlinirea acestei vacanţe. Daca nu aveam de înregistrat moartea mitropolitului Moldovei, poate că d. Sturdza ar mai fi menţinut vacanţa de la N­uşî. După cum se vede d. Sturdza vrea să evite, cu orî­ce preţ, ori­ce alegere de orî­ce natura ar fi, precum şi ori şi ce numire care ar putea provoca ani­mozităţi personale invidii şi nemulţu­miri contra guvernului. Acest sistem a reuşit pînă acum şi d. Sturdza a fost liniştit. Acum, deodată, s’a înfundat, şi încă rău­ de tot.* De unde era să se proceade numai la alegerea unui episcop pentru scaunul w de la Huşi, acum sunt trei vacanţe .­­Una de mitropolit al Moldovei, a doua de episcop de Huşi, şi a treia de epis­cop al Dunărei de jos, al cărui titular va fi mai mult ca sigur, numit mitro­polit al Moldovei. E ştiut că Parthenie, episcopul Du­nărei de jos, înainte de a fi un slujitor devotat al bisericei, e şi un devotat al ideilor liberale, un om căruia d. Sturdza nu i va face,—cel puţin aşa credem,— nici o opoziţie pentru alegerea sa ca succesor al răposatului losef Naniescu. Dar cu această alegere nu se limpe­zeşte situaţia, ci se complică. In adevăr candidaţii la scaunul epis­copiei de Huşi, in locul răposatului Sil­vestru, Sunt destul de numeroşi. Fără a cita un nume, putem spune ca breasla preoţescă işi are şi dinsa, ca şi noi oa­menii, patimele ei, slăbiciunile ei, clien­tela ei, sprijinitorii ei. Paru-se că d. Sturdza şi-a dat seama de aceasta în­cit nu a avut pină acum curajul să convoace marele colegiu e­­lectoral. Şi ceea ce se petrece cu scau­nul episcopiei de la N­uşî se va intimpla fără îndoială, şi cu cel al Dunărei de­­03. Şi de aci mare încurcătură. * O altă Încurcătură mai provine şi din faptul că d. Dim. Sturdza a făgăduit unor prelaţi sâ-i scape de episcopul Bu­zăului ale cărui datorii au­ provocat, la un moment dat, un adevărat scandal. Or, după faimoasa chestie a mitropo­litului Ghenadie, d. Sturdza nu mai are curajul să se amestece in cele bi­sericeşti, in cele sfinte. D-sa se teme că acum, cu prilejul implinirei vacantelor din biserică să nu se ridice şi chestia episcopului de Bu­zău. Şi in situaţia in care se află guver­nul actual, cu deosebire in situaţia in care se află d. Sturdza, fă­r partizani devotaţi, fără autoritate asupra mem­brilor din Parlament, asurzit de strigă­tele nemulţumiţilor din toate părţile, d-sa se teme ca alegerea pentru împli­nirea vacanţelor să nu provoace o înăs­prire a situaţiei politice şi să dea pri­lej nemulţumiţilor să-şî manifeste ne­mulţumirea lor printr’un vot care ar displace guvernului. Situaţia e foarte dificilă şi de aceea in chipul surprinzător cum s’a produs, poate provoca şi alte surprinderi. Ceea ce e sigur pînă acum e că gu­vernul nu e încă fixat asupra candida­ţilor de sprijinit. * Şi tot in ordinea de idei a vacanţelor mai putem spune că opoziţia va întreba pe guvern in Cameră pentru ce nu declară vacante scaunele d-lor deputaţi State Angelescu, Vladimir Ghitzescu şi Gr. Grădişteanu. Se pare că opoziţia culege asupra a­­cestui punct date precise şi documente pentru a putea plictisi pe guvern şi pe d­.Sturdza. Bietul conu Mitilă! Cine ştie ce surpriză ii aşteaptă. A. B se va încheia o convenţiune cu Turcia, de sigur că delictele politice vor fi excluse, Armand Roseanu, Giurgiu, — „Revue d’HIistoire" nu poate fi după cum chiar titlul o indică o revistă propriu militară. Nu știm cît costă abonamentul că eî nici n’o cunoaștem. D)e asemenea «La Fronde». Bă­nuim însă că vre­o 30- 82 de lei pe an, de­oare­ce ziarele franceze, în general, atîta costă anual. Mărculescu, Tg.-Ocna. — Credem că puteţi să vă prezentaţi la Bacăui. De altmintrelî e uşor să vă in­formaţi direct. Pînă acum nu s’a fixat’nici un con­curs pentru poştă şi telegraf. Un cititor, Cîmp’u-Lung. — Ideea cu centimele e bună. Ne vom ocupa de ea cînd se va prezenta la ocazie. L,E P o’.^ Dizidenţă misterioasă Am promis că vom da cîte­va amănunte asupra grupăreî ce s'a constituit la hotelul Bulevard unde-şî urmează , regulat întrunirile mis­terioase. Această grupare e compusă ex­clusiv din parlamentari adine nemul­ţumiţi pe guvern. Insă nemulţumirile acestea formează un adevărat cur­cubeu politic, fie­care e nemulţumit de alt­ceva de­cît vecinul său, şi singura legătură ce-l uneşte este ura comună împotriva guvernului. Unul e nemulţumit că nu-şî poate satisface interesele electorale, altul că nu-şî poate face interesele personale, un al treilea se vede trecut cu vederea, etc. D. Sturdza, ocupat cu mărunţişu­rile şi cu regularea documentelor sale la­­Academie, neglijează d­e desăvîr­­şire pe aceşti parlamentari cari ţin să facă politică. Ştie orî­cine ce înseamnă acest termen, de aceea nu mai insistăm. Şeful grupărei ed. Epurescu, care e nemulţumit tocmai în felul solda­ţilor săi, adică vrea să fie ministru şi nu i se oferă nici un portofoliu. Gruparea se consfătueşte, se con­ sfătueşte, se consfătueşte dar nimic nu isprăveşte, fiind­că, cum am sm­ns revendicările fie­căruia sînt de altă natură şi nu ştiu cum să le for­muleze ca să li se dea o unitate. D. Epurescu contribue şi d sa la nelămurirea situaţiei. Cînd crede că se apropie de portofoliul dorit, dă grupărea o alură înceată, cînd vede că portofoliul se îndepărtează, o pune în mişcare repede. Acum în urmă gruparea a crezut că găseşte o platformă punind îna­inte plîngerea că „tinerimea gene­roasă“ a acaparat guvernul, lovind ast­fel in interesele majorităţeî par­lamentarilor liberali cari se văd, din această cauză, neglijaţi. Gruparea aceasta poate să dea mult de lucru guvernului şi poate produce în partid o stare de fer­mentaţie gravă. De aceea vom reveni mai pe larg asupra cauzelor ce s-au dat naştere precum şi asupra scopu­rilor pe care le urmăreşte. Index. Moartea mitropo­litului Moldovei Bătrînul mitropolit al Moldovei s’a stins înconjurat de respectul şi părerile de rou ale tuturor, pentru că, prin excepţiune acest prelat a fost şi bun şi drept şi cu o mo­rală adevărat creştinească... Era lip­sit însă de energia de-a arde cu fie­rul ros cangrena bisericească şi de-a aduce moralitatea în corpul clericilor, atît de stricat, atît de conrupător al moravurilor... Moartea mitropolitului Moldovei, avîndu-se în vedere şi succesiunea scaunului şi marea operă ce este de îndeplinit, ar fi un eveniment. Din nefericire nu este ast­fel. Un adevăr ar fi de dorit ca în în locul bătrî­­nuluî şi blajinului Naniescu, să vi­nă un mitropolit energic, cu mînă de fier, auster şi moral, adevărat reprezentant al lui Crist... Ne­avînd nimic pe conştiinţa lui, nici în tre­cutul lui pete, ar putea să se sa­crifice acestei opere de regenerare a clericilor. Fără a fi religios, eu însă înţeleg perfect că preotul are azi un rol mare în societatea romînă şi mai ales la ţară, rol mai mult social de­cît religios propriu­ zis. Dacă preotul de la ţară ar fi­ cult, moral şi iubitor de aproapele sǎu, el ar fi factorul cel mai potrivit pentru ridic­area morală a clasei ţărăneşti. Dacă anume săteanul ar învăţa toate regulele vieţei practice, tot ce tre­bue să facă şi să nu facă, ar şti să se respecte pe sine şi pe alţii, ar fi în sfîrşit un cetăţean con­ştient de drepturile şi datoriile sale şi morale şi sociale. Din nefericire ori şi cine ştie că nu aşa se întîmplă astă­zi cînd preotul la ţară, afară de rare ex­­cepţiuni, seamănă în sate imorali­tatea şi corupţiunea şi e departe, ca cerul de pămînt, de înaltul rol ce i se dă. A pune dar regulă în starea ti­căloasă de azi, ar fi o sarcină me­ritorie şi dacă întronarea unui nou mitropolit, ar avea acest rezultat, de­sigur că moartea bătrînului Na­niescu, ar fi un eveniment impor­tant în istoria ţarei romîneşti, şi în mersul general al lucrurilor. Din nefericire nu este aşa. Nu vedem omul care să facă această operă şi chiar de ar fi, chiar de ar avea toată bunătatea şi chiar străş­­nicia cerută de caracter, totuşi nu va face nimic, fiind­că este cu ne­putinţă de­ a se face ceva. O stare de lucruri nu se poate îndrepta de un singur om ; ea pentru a fi temeinic schimbată tre­bue să fie ajutată şi de moravurile ţărei. Ori la noi moravurile sînt aşa de stricate, oamenii aşa de corupţi, pătura subţire suprapusă într’o stare de descompunere aşa de înaintată, în­cît străşnicia unui singur om nu va putea de cît schim­ba cel mult suprafaţa, forma. Fon­dul va rămînea acelaşi şi lucrurile vor continua să meargă din rou în mal rou. Dumitru Brătianu, cînd a venit la putere, se ştie că îşi luase ca program : „hoţii la puşcărie, cei bănuiţi la carantină“. Ori se ştie că aceştia au fost mai puternici de­cît bătrînul democrat, care a trebuit curînd, curînd să se retragă, pentru ca starea dinainte să se per­petueze. Ne­existînd omul de fier care să fie viitorul mitropolit şi în a­­celaşi timp ne­fiind posibilă o în­dreptare a moravurilor bisericeşti, moartea mitropolitului de la Iaşi nu poate avea din nefericire­­ im­portanţa unui adevărat eveniment. Const. Miile POŞTA REDACŢIEI Concerte pentru popor D-lul Dim. Al. Loco îmi aminteşti prin scrisoarea d-tale că am pledat adesea­ orî pentru concerte şi reprezentaţ unî populare, nu insă cu destul succes. Acum că încep din no­i concertele de muzică de cameră şi f­ar­monice, mă rogi să intervin, pentru că am­ mai multe şanse de reustă înainte de a se începe stag­unei concertelor. Am socotit că e bine să nu mai scriu iarăşi articole, ci, aducînd în amint­rea celor în drept propunerile mele, să dau­ in acest joc numai răspunsurile obţi­nute, pentru ca atît d-ta, cît şi aîţî a­­matorî de muzică bună, dar cu chimirul nu tocmai garnisit, să ia notă de ele. De­o­cam­dată îţi pot comunica „^re­zultatul întrevedere! mele cu d. Dinicu, care a organizat la­ noi concertele de muzică de cameră, asigurîndu şi as't­fel recunoştinţa tuturor iubitorilor de mu­zică şi bine-mentind de la cultura ar­tistică a Rom­âniei. Fără ca să-i propun eu ceva, d. Di­­n­cu mi-a declarat că s’a gindit şi d-sa să facă accesibile amatorilor de muzică mai pufin bine-cuvintaţî cu daruri ma­teriale concertele de cameră. In vederea acestui scop şi pentru a putea satisface tot­odată publicul tot mai numeros care vizoează concertele, d. Dinicu a hotărit să le dea de asta-dată in marea sală a Ateneului. In această sală d. Dinicu va prevedea un număr de locuri cari vor plăti un preţ modic, dacă nu mă înşel de un leu. Această sumă este atit de mică in cit ori­cine vroeşte să audă muzică de cameră, aleasă şi bine executată, o vi putea face fără a’şî impune un sacrificiu prea mare. Deci, dorinţa d-ta!e şi a celor in si­­tuaţiunea d-tale de a putea asculta mu­zica de cameră va fi realizabilă. Cunos­­cind sala Ateneu’uî vei şti tot odată că nu poţi să ai de cit locuri bune in ul •­tu­ul stat pentru suma mai sus indicată. De­sigur d. Dinicu va găsi răsplata ce o merită şi vrei să sper şi cu ce a­­firmî d-ta, anume că aceşti mici plătitori vor face parte din publicul cel mai atent şi mai recunoscător. B. Br. POSTA MICA D-luî Z. Zişu­. Iaşi.—Puteţi juca la loteria bulgară un loz întreg, o jumătate ori un sfert. Un cititor al Adevărului.— Nu există extrădare între statele civilizate pentru delicte politice. Dacă Demisia Cabinetului Aseară s’a răspîndit zvonul de­spre demisia Cabinetului şi ziarele l’au înregistrat într’o ediţiune spe­cială, după ce faptul le-a fost con­firmat la ministerul de interne şi la poliţia Capitalei de funcţionari superiori,după cum se poate ve­dea din informaţiunile ce publicăm în corpul ziarului. Ştirea a fost primită cu încre­dere, deşi venea în mod cam subit. Faptul se explică lesne, cînd luăm în consideraţie că toată lu­mea e martoră frămîntărilor mul­tiple din striul partidului liberal. Grupări peste grupări, coterii pe­ste coterii, fie­care cu tendinţele ei, au minat armonia ce se atri­­buea partidului. Nil e mister pentru nimeni că sînt zeci de candidaţi la minister cari cer să fie satisfăcuţi şi nici primul-ministru, atît prin viu graiu cît şi prin presa sa, n’a negat că o remaniare a cabinetului se va face, ca fiind necesară. Motivul demisiunei cabinetului, care se dădea aseară ca fapt în­deplinit, se arăta a fi refuzul a douî din miniştri—d-nii Stoicescu şi Missir—de a demisiona şi hotă­­rîrea d-lui Sturdza de a depune ast­fel demisia întregului cabinet pentru a-l putea apoi reconstitui fără cei doi miniştri citaţi. Iarăşi o versiune căreea nu se putea acorda prea multă neîncre­dere. De la redeschiderea parlamen­tului şi ieşirea d-lui Pallade din minister sîntem într’o stare latentă de criză ministerială şi ceea ce e mai grav­­ de criză în sinul parti­dului liberal. Fie­care moment poate aduce noul surprize. _____ ADJ. CARNETUL MEU Festivalul lui Serbanescu * Constat cu plăcere că unii aia membrii comitetului instituit pentru ridicarea unui bust poetului Șerbănescu, nu se odihnesc, nu se lasă pe tînjină, ci lucrează din râs puteri. Zic—unii—find­că și eu fac parte din a est comitet, dar n’am adus în folosul acestei întreprinderi literare şi artistice, absolut nici o muncă personală. E vorba de a se face un bust pentru poetul meritos deşi modest care ne-a legă­nat tinereţea noastră şi care ne-a cîntat dragostea, fără de fraze mari dar în chip gingaş... Pentru realizarea acestui scop se va da Marţi seara o serbare fes­tivală la Ateneul romin. Au făgăduit con­­cursul lor artistele române Darclee şi Agatha Bîrsescu, amîndouă stele europene de prima mărime. D-nii Dinicu şi Nottara vor lua parte şi ei la această serb­re, apoi d. Kiriac cu corul sau de la Conservator care s’a văzut ce progres uimitor a făcut. Ca parte de proză, d. Olănescu-Ascanio, va vorbi despre poetul Şerbănescu. Scopul acestui mic articol e uşor de înţeles. E să vestesc pe cititorii Adeverului că Marţi, 29 Ianuarie vor avea prilejul ca să petreacă o se­avă în chip plăcut, ascultînd două celebrităţi europene şi în acelaşi timp vor avea şi prilejul ca pe­­trecînd să via în ajutorul unei opere in­telectuale demnă de interesul tuturor. Theodor Şerbănescu a cîntat şi ne-a înveselit ori ne-a întristat­ să facem şi noi ca posteritatea să nu fie acuzată de ingratitudine față de gloriosul scriitor, G. M. Defunctul Mit­­opolit al Moldovei POLITICA EXTERNA Pacea anglo bură După cum au anunţat telegramele lordul Salisbury a ţinut o mare cuvin­­tare în clubul tinerilor constituţionali, in care s’a ocupat de chestiunea păcei anglo-bure. Discursul sau a fost întru cît­va o dasă rece pentru entuziaştii cari credeau că pacea s’a şi realizat Totuşi nu trebue încă disperat ci con­chis numai că mal sint încă destule greutăţi de înlăturat pînă să ajungem ca să putem anunţa o pace definitivă. Din discuitul Iul Salisbury e bine să relevăm următorul pasagiu, redat numai intr’un palid rezumat de tele­gramele oficioase şi particulare : „Mulţi oameni excelenţi şi amabili vor cere poate ca Anglia să sacrifice tot ce a obţinut, pentru a cârpaci o pace cu ori­ce preţ, o pace care totuşi nu poate fi durabilă. Dar aci nu e vorba de o chestiune de sentimentalitate sau de politică de sentimente. Anglia trebue să execute opera începută şi să se lămurească asupra scopului său­. Acest scop este de a cîştiga siguranţa. O pace oare­care care ar recunoaşte in mod clar drepturile suveranului britanic şi ar garanta siguranţa imperiului, nu nu­mai că va fi acceptată, dar va fi pri­mită chiar cu cea mai mare bucurie. Această siguranţă este singura recom­pensă pe care Anglia o cere pentru toate pagubele şi sacrificiile. Treime să ţinem in seamă sentimentele fidelilor din Africa de Sud şi din toate părţile imperiului. Germania şi Elveţia Am înregistrat şi noi la vreme şti­rile cari spuneau câ Germania ar avea intenţiunea să facă oare­cari fortificaţii la frontiera elveţiană. Consiliul federal elveţian a cerut in­­formaţiuni la Berlin cu­ privire la aceste ştiri şi a primit răspunsul că nu există semne din cari să se poată conchide că Germania are intr’adevăr intenţiunea de a construi o fortăreaţă pe Ti­ellin­­gerberg care ar domina’ oraşul Basel. In Basel şi in tot restul Elveţiei această ştire a fost primită cu mare satisfacţie căci se considera că fortă­reaţa aceasta ar putea la un moment dat să ameninţe neutralitatea Elveţiei. Revoluţia in Belgia In Belgia se iau măsuri severe con­tra tulburarilor pe care după părerea poliţiei socialiştii ar avea de gînd să le provoace îndată ce va începe campania pentru revendicarea sufragiului univer­sal. Mai întîiîi zona neutră, adecă terito­riul din Bruxelles pe unde la cea mai mică mişcare circulaţia e oprită, se va întinde de la palatul Naţiunea pină la strada Belliard inclusiv,­­iar nu uină la Literatură populară La croitor Doi popi se duc la un croitor, sâ-și tocmească cîte un rînd de strae: pantaloni, antirifi, giubea şi... ce mai trebue la popă. Unul era nalt de tot — cogemite prăjina — iar cellalt, cum se în­tâmplase, era tare mărunţel de trup. (Cel dintîi îi împacă straele cu o sută de franci , cu toate a croitoru­lui , iar celui de al douilea, mai mic, croitorul îl lasă numai cu opt­zeci de franci. —„Cum?! zise acesta. Nu se poa­te î... El popă, eu­ popă , de ce a lui mal scumpe, ş’a mele mal ef­­tine ?... Eu nu vrefi: cît ’ţ’a dat el, îţi dau şi eu­ !* — Bine, dar, părinte !... eu pri­mesc ! răspunse croitorul. — Apoi, se ’nțelege domnule,... trebue să primești!.. chiar îmi pă­rea rău ! — S’avem ertare, părintele ! Altă dată om ști ! răspunse croitorul Hasad de nici Un turc, odată, împrumutase cu parale pe un romín. Cînd la vadea, romínul spune că n’are parale. Azi nare parale, mîini n’are parale; da turcu trepăda mereu, în toate zilele şi nu-1 slăbia de loc pe romín, cum nu te slăbeşte clasa morţeî. Intr o zi, femeia romînului numai ii zice acestuia: „Măi bărbate, ia lasă-1 tu pe turcu ista pe mina mea, să-i spun eu v’o cîte­va, şi las’dacă li-i mai vedea pe aici!“ Cînd mai vine turcul la parale, românul numai se dă în dos şi ese femeia. —Unde­­ţi-i gagiul ?“ întrebă tur­cul. —Apoi unde sâ fie, jupîne Ago?... Ia s’o dus, să vadă, n’a găsi nişte răsad de nuci, să cumpere, să ră­sădim cîţi­va nuci şi să vedem n’or creşte ?... şi dacă s ar face mari, poate or face niscai-va nuci şi a­­tunci sâ vindem nucile şi să- i­! *4. chipuim paralele celea, ca alt­ fel n’avem de unde le face !* După ce a plecat turcul, românul ese şi întreabă pe femee: „Ei, ce i-aî spus, măi femee?!“ — I-am spus, că te-ai dus să câţi nişte răsad de nuci, să-i punem, să crească,... să facă nuci,... să le vin­dem şi pe urmă să-i dăm paralele. — Aăăra, măi femeie ! n’ai spus bine : în vre-o două-zeci trei-zeci de ani, nucii sunt gata,... şi atunci iar ai să vezi pe turc, pe aici!... Cei a trece trei-zeci de ani ?!..­. Eu chi­team că li-i fi amîmat pe mai multă vreme !!... Așteaptă să vie Duminică Într’o iarnă, niște tăietori tăiaseră lemne la un oare­cine care din bo­tez căpătase numele de: Domenic. După ce ei, cam pe la nămiezi, terminară lemnele de tăiat, trimeseră pe unul dintre ei ca să ceară parale pentru slujba pe care o făcuseră. Soacra lui Domenic după ce-l as­cultă, îi răspunse : — Aşteaptă să vie Duminică şi vă plătesc. Tăietorul, de colo, răspunse: „Vai de mine, cucoană, noi n’am vorbit aşa; azi e Luni şi noi să aş­teptăm pînă Duminecă nu se poate, nouă ne trebuesc paralele acum, că nu putem aştepta!“ In timpul acesta iată că sosi pe poartă şi Domenic; cocoana cum îl văzu, îi zise : „Duminecă, (de­oare­ce aşa putea ea să-i zică), oa­menii ăştia au terminat lemnele de tăiat, scoate şi le plăteşte.* Tăietorul numai atunci văzu des­pre care Duminecă fusese vorba; luă banii şi plecă. El, caşcaval fost ! Un rus, după ce se aghîezmuise bine, vru să-’şi cumpere o bucată de caşcaval, să măn­înce. Băeţii din dughiană, văzîndu-1 aşa afumat, îi dădură o bucată de săpun în loc de caşcaval. Rusul o ia şi s’a­­pucă de mîncat. Cine­va văzîndu-1 îl întrebă : — Da, de ce mânînci tu, săpun, măi rusule ?“ — Asta caşcaval la mine,...... nn săpun ! — „Măi rusule, e săpun,.... nu nu vezi ?! “ — „Eu nu-’l ştii !.... el caşcaval fost, cînd eu pi el narali dat,.... acum treba sî mînînci, macar poţi şi cra­­pat!!!..... Ghiholaua varzavela harpa pa Un ţigan, le dăduse toate pe una şi se făcuse grădinar. .Măturea cu grădina ţiganului, nişte turci semă­­naseră ţintimi. Ţiganul avea un fecior, şi fecioru­­l’o aista, de leneş ce era, umbla la aşa mai mult huşmargina: două zile pe lingă tat­o şi două trei luni pe uliţe. Odată cînd se mai întoarse a­casă de pe unde umblase el 161a, se încruci­şat’s’o, cînd îl văzu cu dulvari tur­ceşti şi legat la cap, de jurai câ­’i turc, nu altă-ceva! Dă să vorbească alde tat’s’o cu dînsul, el pace... blotocăria turceşte : b­uzlun, giugîum, bocalîm şi altele de aestea, de nici dracul nu-’l înţelegea. Alde tat’s’o nu mai puteau de necaz, câ i s’a turcit băiatul, mai bine l’ar fi văzut mort de cît aşa! In vremea asta, numai se întîmplă, câ într’o zi, bivolii turcilor—căci am uitat să mai spun, câ turcii a­­veau şi nişte bivoli—intră în gră­dina ţiganului şi-i mănîncâ toată varza. Feciorul ţiganului prinde bi­volii şi-i leagă, pe urmă începe a striga la turci : „Breeee....... ghild­­ana, varzavela..... harpa-pa!“ Turcii se duc la el şi încep a-l ruga cu binişorul: „Néder, bre ! né­­der“ adică „dă-le drumul, bre el însă începe a se răsti cu un cio­mag, la turci. Atunci turcii ’l în­­calţă la bâtac, şi trage-l...... şi de cîte ori îl croiau cu bățul, îi tot zi­­ceaiî, luîndu’l ca cum ar fi în rîs acum: „Néder bre !.....néder bre !“ — Da de unde dracu s’o mai înă­­deștî, dac o mîncat’o din rădăcini?!... le răspunse el cu ciudă, crezînd că „néier bre“ însemnează: „înă­­deşte-o bre!“ — Ha-h­a! trăgeţi-l vîrtos, c’a în­ceput s’o rupă pe rumaneşte ! strigă atunci cu bucurie şi tat-s’o, care era aici şi privea şi el la pătărania lui fecioru-s’o ! Ghicitori 1) Pe valea lui barbarac se dă ariciul peste cap ? (Vătălugul). 2) Intr’o vale adîncă zac doi moşi de brîncâ ? (Lupii). 3) Am o casă văruită, peste tot este boltită ? (Oul) 4) Am o vacă neagră, neagră, n’are piele nici de o teacă ? (Pu­­ricele). 5) Domnul scurt şi puşca lungă ? (Coţofana sau Fraşca). 6) Boeraş cu haine scurte, toată legea o ţine îa curte? (Lacătul). 7) Opincă rasă, umblă noaptea prin casă ? (Pisica. O prinsoare Trei inşi, făcuseră o tovărăşie, pentru nu ştiu ce negustorie, dar... îi potrivise Dumnezeu tot unul şi unul, sugători de mama focului, că se dedeau în vînt după băuturică. . „Măi!“ zise într’o zi unul din el, „b­ac’o mai ducem tot aşa, se duce dracului negustoria noastră, ne bem şi capetele, nu numai cîştigul! Hai să lăsăm la dracu beţia asta!... şi că să uităm şi să ne dezbarăm de obiceiul dracului, sâ nu mai pome­nim nimic de băutură, sâ nu mai zicem pe nume, nici „vin“, nici „rachiu!“ Se prinseseră toţi cu jurămînt: „să fie al dracului şi afurisit, care o mai zice vin şi rachiu de azi îna­inte !“ După asta, nu trecu mult şi veni vremea mesei: se puseră colo cîte trei şi începură a mînca. Mîncară ei, cît mîncară, dar.... de la o vreme începură a conteni şi a se uita ga­leş unul la altul. „Aăăă, mă,... cind ar fi!...“ zise unul. — Bine-ar fi! răspunse al doilea. — Mă duc, s’aduc! zise al treilea, şi... şi „umflă sticla de gît şi fugi la crîşmă. Ast­fel toţi îşi ţinură jurămîntul şi nici gustul nu-şi stricară. Popa Topor Un popă, luase obiceiul dracului de tot fura topoarele oamenilor de prin sat: mai nu rămăsese casă fără pagubă, dar sâ se priceapă cine­va, pace !.... cui să-i dea prin gînd toc­mai despre popă?! Toate sint însă numai pînă la o vreme şi numai ,într’o zi’l simte unul. Atita i-a tre­buit popei, că peste cîte-va zile’l ştiau şi copiii. Ciţi­va oameni mai şireţi se sfâtuesc şi numai pun pe unul la cale de fură şi el toporul popei..., iar într o Du­minică, cum eşia fi oamenii de la biserică, numai unul deschide vorba cu popa. „Doamne, părinte... bun bîjărie avem noi nici, în sat: m­i-a furat ori toporul de la tăetor, ziua în a­­miaza mare !... Trei topoare ‘mi a furat pînă acum ! — Şi pe al meu ’l-a furat!... ada­ogă altul (ei erau înţeleşi). — Şi mie mi-a furat v’o două ! — Şi mie! — Şi mie ! «Eu cred, părinte, zise iar cel dîntîifi“, că unul este aici în sat, care le bîjeşte aşa de bine,... nu’s mai mulţi! ” — Ba, trebue să fie douî răspunse de grabă popa— că şi pe ai mei l’a furat!! “ Oamenii au început a ride, şi de atunci înainte „Popa Topor“ -I-a ră­mas numele popei. Oţet o fac ! Un biet creştin, scosese limba de un cot căutînd pe popă, sâ-i facă o aghiazmă,... şi numai iacâ’l găseşte la o circiumă, aghîezmuit colo, cum trebue şi cum îl şedea mai bine . — Hai, părinte, şi mi-o face o a­­ghiazmă! zise omul. — Bre... cum se merg eu acum!?... de oi sufla asupra apei oţet o faci Ghaorghe Popescu Ciopănel

Next