Adevěrul, ianuarie 1902 (Anul 15, nr. 4467-4492)
1902-01-28 / nr. 4489
tppmaiiiiii iii ..................■■■«« FONDATOR ALEX. Y. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Sase luni Trei luni In țară............30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. 50 „ 25 * 18 v 10 bani in toată tara 15 străinătate Un număr vectnă 20 bani. Din fuga condeiulmoartea cabinetului Eu, în urma unui consult în sala Senatului, guvernul care a exclus pealade fiinii că era bolnav, a fost declarat în 8fera de agonie. Primul-ministru a constatat—cam tîrziu—că guvernul sufere de o gravă constipaţie şi că o... Ieşire e singurul mijloc de salvare. In consecinţă a administrat un puternic... apel pentru... ieşirea... din cabinet a d-lor Missir şi Stoicescu. Domniile lor nu prea aveau pamplezii de aşa ceva şi au răspuns : — J’y suis, j’y rest«. — Atunci rămineţî dv. că eu plec ! a răspuns cc. Miluţă. . ..Şi a plecat direct la palat şi şi-a dat demisia. Atît numai că dumnealui a ieşit ca să intre iarăşi, pe cînd cei-l’alţi n’au ieşit şitotuşi... nu vor mai intra!! Bum. Luni 25 ianuarie 2003 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ Linia pagina IY Lei.................. . . 0.50 ban in BIR^J#ILE ilAjpÖLUI 11 -Stradă SarindaV V— 11 0 nouă încurcătură a guvernului Moartea mitropolitului Moldovei.—Cum a scapat d. Sturdza?Interimate și vacanțe. — Bucluc neprevăzut. — Episcopiile de Huşi şi Dunărea de jos.— Episcopia de Buzău.—Vacanţele din Parlament. O nouă încurcătură pe capul guvernului. Moartea mitropolitului Moldovei şi al Sucevei a venit să turbure din nou liniştea ce d. Dim. Sturdza credea că şi-a asigurat cel puţin pînă la închiderea seziunei parlamentare. Se ştie câ d. Dim. Sturdza e omul care are pentru toate nemulţumirile, un singur leac: făgăduiala şi speranţa ce o dă nemulţumiţilor ca şi competitorilor că vor fi satisfăcuţi. Şi pentru a ajunge la acest rezultat d. Dim. Sturdza menţinea vacanţe in guvern, în administraţie, in justiţie, în parlament, în biserică. Aşa am văzut in minister două portofolii cu interimat, am văzut procurori de Curte ţinînd locul procurorului general, am văzut funcţionari din ministerul de interne ţinînd locul prefecţilor, după cum vedem că se ţine o vacanţi «e consilier la Curtea de compturî şi nu se declară vacante scaunele d-lor State Angelescu, deputat de Teleorman, Grifescu, deputat de Suceava, Gr. Grădişteanu, deputat de Ilfov şi alţii cari nu mai dau pa la Cameră de mai multe luni. Şi tot astfel am văzut că de foarte multă vreme se ţine vacant scaunul de episcop al Huşilor şi deşi seziunea actuală a Corpurilor legiuitoare e către sfirşit, totuşi guvernul nu se gindise încă să convoace marele colegiu electoral pentru Împlinirea acestei vacanţe. Daca nu aveam de înregistrat moartea mitropolitului Moldovei, poate că d. Sturdza ar mai fi menţinut vacanţa de la Nuşî. După cum se vede d. Sturdza vrea să evite, cu orîce preţ, orice alegere de orîce natura ar fi, precum şi ori şi ce numire care ar putea provoca animozităţi personale invidii şi nemulţumiri contra guvernului. Acest sistem a reuşit pînă acum şi d. Sturdza a fost liniştit. Acum, deodată, s’a înfundat, şi încă rău de tot.* De unde era să se proceade numai la alegerea unui episcop pentru scaunul w de la Huşi, acum sunt trei vacanţe .Una de mitropolit al Moldovei, a doua de episcop de Huşi, şi a treia de episcop al Dunărei de jos, al cărui titular va fi mai mult ca sigur, numit mitropolit al Moldovei. E ştiut că Parthenie, episcopul Dunărei de jos, înainte de a fi un slujitor devotat al bisericei, e şi un devotat al ideilor liberale, un om căruia d. Sturdza nu i va face,—cel puţin aşa credem,— nici o opoziţie pentru alegerea sa ca succesor al răposatului losef Naniescu. Dar cu această alegere nu se limpezeşte situaţia, ci se complică. In adevăr candidaţii la scaunul episcopiei de Huşi, in locul răposatului Silvestru, Sunt destul de numeroşi. Fără a cita un nume, putem spune ca breasla preoţescă işi are şi dinsa, ca şi noi oamenii, patimele ei, slăbiciunile ei, clientela ei, sprijinitorii ei. Paru-se că d. Sturdza şi-a dat seama de aceasta încit nu a avut pină acum curajul să convoace marele colegiu electoral. Şi ceea ce se petrece cu scaunul episcopiei de la Nuşî se va intimpla fără îndoială, şi cu cel al Dunărei de03. Şi de aci mare încurcătură. * O altă Încurcătură mai provine şi din faptul că d. Dim. Sturdza a făgăduit unor prelaţi sâ-i scape de episcopul Buzăului ale cărui datorii au provocat, la un moment dat, un adevărat scandal. Or, după faimoasa chestie a mitropolitului Ghenadie, d. Sturdza nu mai are curajul să se amestece in cele bisericeşti, in cele sfinte. D-sa se teme că acum, cu prilejul implinirei vacantelor din biserică să nu se ridice şi chestia episcopului de Buzău. Şi in situaţia in care se află guvernul actual, cu deosebire in situaţia in care se află d. Sturdza, făr partizani devotaţi, fără autoritate asupra membrilor din Parlament, asurzit de strigătele nemulţumiţilor din toate părţile, d-sa se teme ca alegerea pentru împlinirea vacanţelor să nu provoace o înăsprire a situaţiei politice şi să dea prilej nemulţumiţilor să-şî manifeste nemulţumirea lor printr’un vot care ar displace guvernului. Situaţia e foarte dificilă şi de aceea in chipul surprinzător cum s’a produs, poate provoca şi alte surprinderi. Ceea ce e sigur pînă acum e că guvernul nu e încă fixat asupra candidaţilor de sprijinit. * Şi tot in ordinea de idei a vacanţelor mai putem spune că opoziţia va întreba pe guvern in Cameră pentru ce nu declară vacante scaunele d-lor deputaţi State Angelescu, Vladimir Ghitzescu şi Gr. Grădişteanu. Se pare că opoziţia culege asupra acestui punct date precise şi documente pentru a putea plictisi pe guvern şi pe d.Sturdza. Bietul conu Mitilă! Cine ştie ce surpriză ii aşteaptă. A. B se va încheia o convenţiune cu Turcia, de sigur că delictele politice vor fi excluse, Armand Roseanu, Giurgiu, — „Revue d’HIistoire" nu poate fi după cum chiar titlul o indică o revistă propriu militară. Nu știm cît costă abonamentul că eî nici n’o cunoaștem. D)e asemenea «La Fronde». Bănuim însă că vreo 30- 82 de lei pe an, deoarece ziarele franceze, în general, atîta costă anual. Mărculescu, Tg.-Ocna. — Credem că puteţi să vă prezentaţi la Bacăui. De altmintrelî e uşor să vă informaţi direct. Pînă acum nu s’a fixat’nici un concurs pentru poştă şi telegraf. Un cititor, Cîmp’u-Lung. — Ideea cu centimele e bună. Ne vom ocupa de ea cînd se va prezenta la ocazie. L,E P o’.^ Dizidenţă misterioasă Am promis că vom da cîteva amănunte asupra grupăreî ce s'a constituit la hotelul Bulevard unde-şî urmează , regulat întrunirile misterioase. Această grupare e compusă exclusiv din parlamentari adine nemulţumiţi pe guvern. Insă nemulţumirile acestea formează un adevărat curcubeu politic, fiecare e nemulţumit de altceva decît vecinul său, şi singura legătură ce-l uneşte este ura comună împotriva guvernului. Unul e nemulţumit că nu-şî poate satisface interesele electorale, altul că nu-şî poate face interesele personale, un al treilea se vede trecut cu vederea, etc. D. Sturdza, ocupat cu mărunţişurile şi cu regularea documentelor sale laAcademie, neglijează de desăvîrşire pe aceşti parlamentari cari ţin să facă politică. Ştie orîcine ce înseamnă acest termen, de aceea nu mai insistăm. Şeful grupărei ed. Epurescu, care e nemulţumit tocmai în felul soldaţilor săi, adică vrea să fie ministru şi nu i se oferă nici un portofoliu. Gruparea se consfătueşte, se con sfătueşte, se consfătueşte dar nimic nu isprăveşte, fiindcă, cum am smns revendicările fiecăruia sînt de altă natură şi nu ştiu cum să le formuleze ca să li se dea o unitate. D. Epurescu contribue şi d sa la nelămurirea situaţiei. Cînd crede că se apropie de portofoliul dorit, dă grupărea o alură înceată, cînd vede că portofoliul se îndepărtează, o pune în mişcare repede. Acum în urmă gruparea a crezut că găseşte o platformă punind înainte plîngerea că „tinerimea generoasă“ a acaparat guvernul, lovind astfel in interesele majorităţeî parlamentarilor liberali cari se văd, din această cauză, neglijaţi. Gruparea aceasta poate să dea mult de lucru guvernului şi poate produce în partid o stare de fermentaţie gravă. De aceea vom reveni mai pe larg asupra cauzelor ce s-au dat naştere precum şi asupra scopurilor pe care le urmăreşte. Index. Moartea mitropolitului Moldovei Bătrînul mitropolit al Moldovei s’a stins înconjurat de respectul şi părerile de rou ale tuturor, pentru că, prin excepţiune acest prelat a fost şi bun şi drept şi cu o morală adevărat creştinească... Era lipsit însă de energia de-a arde cu fierul ros cangrena bisericească şi de-a aduce moralitatea în corpul clericilor, atît de stricat, atît de conrupător al moravurilor... Moartea mitropolitului Moldovei, avîndu-se în vedere şi succesiunea scaunului şi marea operă ce este de îndeplinit, ar fi un eveniment. Din nefericire nu este astfel. Un adevăr ar fi de dorit ca în în locul bătrînuluî şi blajinului Naniescu, să vină un mitropolit energic, cu mînă de fier, auster şi moral, adevărat reprezentant al lui Crist... Neavînd nimic pe conştiinţa lui, nici în trecutul lui pete, ar putea să se sacrifice acestei opere de regenerare a clericilor. Fără a fi religios, eu însă înţeleg perfect că preotul are azi un rol mare în societatea romînă şi mai ales la ţară, rol mai mult social decît religios propriu zis. Dacă preotul de la ţară ar fi cult, moral şi iubitor de aproapele sǎu, el ar fi factorul cel mai potrivit pentru ridicarea morală a clasei ţărăneşti. Dacă anume săteanul ar învăţa toate regulele vieţei practice, tot ce trebue să facă şi să nu facă, ar şti să se respecte pe sine şi pe alţii, ar fi în sfîrşit un cetăţean conştient de drepturile şi datoriile sale şi morale şi sociale. Din nefericire ori şi cine ştie că nu aşa se întîmplă astăzi cînd preotul la ţară, afară de rare excepţiuni, seamănă în sate imoralitatea şi corupţiunea şi e departe, ca cerul de pămînt, de înaltul rol ce i se dă. A pune dar regulă în starea ticăloasă de azi, ar fi o sarcină meritorie şi dacă întronarea unui nou mitropolit, ar avea acest rezultat, desigur că moartea bătrînului Naniescu, ar fi un eveniment important în istoria ţarei romîneşti, şi în mersul general al lucrurilor. Din nefericire nu este aşa. Nu vedem omul care să facă această operă şi chiar de ar fi, chiar de ar avea toată bunătatea şi chiar străşnicia cerută de caracter, totuşi nu va face nimic, fiindcă este cu neputinţă de a se face ceva. O stare de lucruri nu se poate îndrepta de un singur om ; ea pentru a fi temeinic schimbată trebue să fie ajutată şi de moravurile ţărei. Ori la noi moravurile sînt aşa de stricate, oamenii aşa de corupţi, pătura subţire suprapusă într’o stare de descompunere aşa de înaintată, încît străşnicia unui singur om nu va putea de cît schimba cel mult suprafaţa, forma. Fondul va rămînea acelaşi şi lucrurile vor continua să meargă din rou în mal rou. Dumitru Brătianu, cînd a venit la putere, se ştie că îşi luase ca program : „hoţii la puşcărie, cei bănuiţi la carantină“. Ori se ştie că aceştia au fost mai puternici decît bătrînul democrat, care a trebuit curînd, curînd să se retragă, pentru ca starea dinainte să se perpetueze. Neexistînd omul de fier care să fie viitorul mitropolit şi în acelaşi timp nefiind posibilă o îndreptare a moravurilor bisericeşti, moartea mitropolitului de la Iaşi nu poate avea din nefericire importanţa unui adevărat eveniment. Const. Miile POŞTA REDACŢIEI Concerte pentru popor D-lul Dim. Al. Loco îmi aminteşti prin scrisoarea d-tale că am pledat adesea orî pentru concerte şi reprezentaţ unî populare, nu insă cu destul succes. Acum că încep din noi concertele de muzică de cameră şi farmonice, mă rogi să intervin, pentru că am mai multe şanse de reustă înainte de a se începe stagunei concertelor. Am socotit că e bine să nu mai scriu iarăşi articole, ci, aducînd în amintrea celor în drept propunerile mele, să dau in acest joc numai răspunsurile obţinute, pentru ca atît d-ta, cît şi aîţî amatorî de muzică bună, dar cu chimirul nu tocmai garnisit, să ia notă de ele. Deocamdată îţi pot comunica „^rezultatul întrevedere! mele cu d. Dinicu, care a organizat la noi concertele de muzică de cameră, asigurîndu şi as'tfel recunoştinţa tuturor iubitorilor de muzică şi bine-mentind de la cultura artistică a României. Fără ca să-i propun eu ceva, d. Dincu mi-a declarat că s’a gindit şi d-sa să facă accesibile amatorilor de muzică mai pufin bine-cuvintaţî cu daruri materiale concertele de cameră. In vederea acestui scop şi pentru a putea satisface totodată publicul tot mai numeros care vizoează concertele, d. Dinicu a hotărit să le dea de asta-dată in marea sală a Ateneului. In această sală d. Dinicu va prevedea un număr de locuri cari vor plăti un preţ modic, dacă nu mă înşel de un leu. Această sumă este atit de mică in cit oricine vroeşte să audă muzică de cameră, aleasă şi bine executată, o vi putea face fără a’şî impune un sacrificiu prea mare. Deci, dorinţa d-ta!e şi a celor in situaţiunea d-tale de a putea asculta muzica de cameră va fi realizabilă. Cunoscind sala Ateneu’uî vei şti tot odată că nu poţi să ai de cit locuri bune in ul •tuul stat pentru suma mai sus indicată. Desigur d. Dinicu va găsi răsplata ce o merită şi vrei să sper şi cu ce afirmî d-ta, anume că aceşti mici plătitori vor face parte din publicul cel mai atent şi mai recunoscător. B. Br. POSTA MICA D-luî Z. Zişu. Iaşi.—Puteţi juca la loteria bulgară un loz întreg, o jumătate ori un sfert. Un cititor al Adevărului.— Nu există extrădare între statele civilizate pentru delicte politice. Dacă Demisia Cabinetului Aseară s’a răspîndit zvonul despre demisia Cabinetului şi ziarele l’au înregistrat într’o ediţiune specială, după ce faptul le-a fost confirmat la ministerul de interne şi la poliţia Capitalei de funcţionari superiori,după cum se poate vedea din informaţiunile ce publicăm în corpul ziarului. Ştirea a fost primită cu încredere, deşi venea în mod cam subit. Faptul se explică lesne, cînd luăm în consideraţie că toată lumea e martoră frămîntărilor multiple din striul partidului liberal. Grupări peste grupări, coterii peste coterii, fiecare cu tendinţele ei, au minat armonia ce se atribuea partidului. Nil e mister pentru nimeni că sînt zeci de candidaţi la minister cari cer să fie satisfăcuţi şi nici primul-ministru, atît prin viu graiu cît şi prin presa sa, n’a negat că o remaniare a cabinetului se va face, ca fiind necesară. Motivul demisiunei cabinetului, care se dădea aseară ca fapt îndeplinit, se arăta a fi refuzul a douî din miniştri—d-nii Stoicescu şi Missir—de a demisiona şi hotărîrea d-lui Sturdza de a depune astfel demisia întregului cabinet pentru a-l putea apoi reconstitui fără cei doi miniştri citaţi. Iarăşi o versiune căreea nu se putea acorda prea multă neîncredere. De la redeschiderea parlamentului şi ieşirea d-lui Pallade din minister sîntem într’o stare latentă de criză ministerială şi ceea ce e mai grav de criză în sinul partidului liberal. Fiecare moment poate aduce noul surprize. _____ ADJ. CARNETUL MEU Festivalul lui Serbanescu * Constat cu plăcere că unii aia membrii comitetului instituit pentru ridicarea unui bust poetului Șerbănescu, nu se odihnesc, nu se lasă pe tînjină, ci lucrează din râs puteri. Zic—unii—findcă și eu fac parte din a est comitet, dar n’am adus în folosul acestei întreprinderi literare şi artistice, absolut nici o muncă personală. E vorba de a se face un bust pentru poetul meritos deşi modest care ne-a legănat tinereţea noastră şi care ne-a cîntat dragostea, fără de fraze mari dar în chip gingaş... Pentru realizarea acestui scop se va da Marţi seara o serbare festivală la Ateneul romin. Au făgăduit concursul lor artistele române Darclee şi Agatha Bîrsescu, amîndouă stele europene de prima mărime. D-nii Dinicu şi Nottara vor lua parte şi ei la această serbre, apoi d. Kiriac cu corul sau de la Conservator care s’a văzut ce progres uimitor a făcut. Ca parte de proză, d. Olănescu-Ascanio, va vorbi despre poetul Şerbănescu. Scopul acestui mic articol e uşor de înţeles. E să vestesc pe cititorii Adeverului că Marţi, 29 Ianuarie vor avea prilejul ca să petreacă o seavă în chip plăcut, ascultînd două celebrităţi europene şi în acelaşi timp vor avea şi prilejul ca petrecînd să via în ajutorul unei opere intelectuale demnă de interesul tuturor. Theodor Şerbănescu a cîntat şi ne-a înveselit ori ne-a întristat să facem şi noi ca posteritatea să nu fie acuzată de ingratitudine față de gloriosul scriitor, G. M. Defunctul Mitopolit al Moldovei POLITICA EXTERNA Pacea anglo bură După cum au anunţat telegramele lordul Salisbury a ţinut o mare cuvintare în clubul tinerilor constituţionali, in care s’a ocupat de chestiunea păcei anglo-bure. Discursul sau a fost întru cîtva o dasă rece pentru entuziaştii cari credeau că pacea s’a şi realizat Totuşi nu trebue încă disperat ci conchis numai că mal sint încă destule greutăţi de înlăturat pînă să ajungem ca să putem anunţa o pace definitivă. Din discuitul Iul Salisbury e bine să relevăm următorul pasagiu, redat numai intr’un palid rezumat de telegramele oficioase şi particulare : „Mulţi oameni excelenţi şi amabili vor cere poate ca Anglia să sacrifice tot ce a obţinut, pentru a cârpaci o pace cu orice preţ, o pace care totuşi nu poate fi durabilă. Dar aci nu e vorba de o chestiune de sentimentalitate sau de politică de sentimente. Anglia trebue să execute opera începută şi să se lămurească asupra scopului său. Acest scop este de a cîştiga siguranţa. O pace oarecare care ar recunoaşte in mod clar drepturile suveranului britanic şi ar garanta siguranţa imperiului, nu numai că va fi acceptată, dar va fi primită chiar cu cea mai mare bucurie. Această siguranţă este singura recompensă pe care Anglia o cere pentru toate pagubele şi sacrificiile. Treime să ţinem in seamă sentimentele fidelilor din Africa de Sud şi din toate părţile imperiului. Germania şi Elveţia Am înregistrat şi noi la vreme ştirile cari spuneau câ Germania ar avea intenţiunea să facă oarecari fortificaţii la frontiera elveţiană. Consiliul federal elveţian a cerut informaţiuni la Berlin cu privire la aceste ştiri şi a primit răspunsul că nu există semne din cari să se poată conchide că Germania are intr’adevăr intenţiunea de a construi o fortăreaţă pe Tiellingerberg care ar domina’ oraşul Basel. In Basel şi in tot restul Elveţiei această ştire a fost primită cu mare satisfacţie căci se considera că fortăreaţa aceasta ar putea la un moment dat să ameninţe neutralitatea Elveţiei. Revoluţia in Belgia In Belgia se iau măsuri severe contra tulburarilor pe care după părerea poliţiei socialiştii ar avea de gînd să le provoace îndată ce va începe campania pentru revendicarea sufragiului universal. Mai întîiîi zona neutră, adecă teritoriul din Bruxelles pe unde la cea mai mică mişcare circulaţia e oprită, se va întinde de la palatul Naţiunea pină la strada Belliard inclusiv,iar nu uină la Literatură populară La croitor Doi popi se duc la un croitor, sâ-și tocmească cîte un rînd de strae: pantaloni, antirifi, giubea şi... ce mai trebue la popă. Unul era nalt de tot — cogemite prăjina — iar cellalt, cum se întâmplase, era tare mărunţel de trup. (Cel dintîi îi împacă straele cu o sută de franci , cu toate a croitorului , iar celui de al douilea, mai mic, croitorul îl lasă numai cu optzeci de franci. —„Cum?! zise acesta. Nu se poate î... El popă, eu popă , de ce a lui mal scumpe, ş’a mele mal eftine ?... Eu nu vrefi: cît ’ţ’a dat el, îţi dau şi eu !* — Bine, dar, părinte !... eu primesc ! răspunse croitorul. — Apoi, se ’nțelege domnule,... trebue să primești!.. chiar îmi părea rău ! — S’avem ertare, părintele ! Altă dată om ști ! răspunse croitorul Hasad de nici Un turc, odată, împrumutase cu parale pe un romín. Cînd la vadea, romínul spune că n’are parale. Azi nare parale, mîini n’are parale; da turcu trepăda mereu, în toate zilele şi nu-1 slăbia de loc pe romín, cum nu te slăbeşte clasa morţeî. Intr o zi, femeia romînului numai ii zice acestuia: „Măi bărbate, ia lasă-1 tu pe turcu ista pe mina mea, să-i spun eu v’o cîteva, şi las’dacă li-i mai vedea pe aici!“ Cînd mai vine turcul la parale, românul numai se dă în dos şi ese femeia. —Undeţi-i gagiul ?“ întrebă turcul. —Apoi unde sâ fie, jupîne Ago?... Ia s’o dus, să vadă, n’a găsi nişte răsad de nuci, să cumpere, să răsădim cîţiva nuci şi să vedem n’or creşte ?... şi dacă s ar face mari, poate or face niscai-va nuci şi atunci sâ vindem nucile şi să- i! *4. chipuim paralele celea, ca alt fel n’avem de unde le face !* După ce a plecat turcul, românul ese şi întreabă pe femee: „Ei, ce i-aî spus, măi femee?!“ — I-am spus, că te-ai dus să câţi nişte răsad de nuci, să-i punem, să crească,... să facă nuci,... să le vindem şi pe urmă să-i dăm paralele. — Aăăra, măi femeie ! n’ai spus bine : în vre-o două-zeci trei-zeci de ani, nucii sunt gata,... şi atunci iar ai să vezi pe turc, pe aici!... Cei a trece trei-zeci de ani ?!... Eu chiteam că li-i fi amîmat pe mai multă vreme !!... Așteaptă să vie Duminică Într’o iarnă, niște tăietori tăiaseră lemne la un oarecine care din botez căpătase numele de: Domenic. După ce ei, cam pe la nămiezi, terminară lemnele de tăiat, trimeseră pe unul dintre ei ca să ceară parale pentru slujba pe care o făcuseră. Soacra lui Domenic după ce-l ascultă, îi răspunse : — Aşteaptă să vie Duminică şi vă plătesc. Tăietorul, de colo, răspunse: „Vai de mine, cucoană, noi n’am vorbit aşa; azi e Luni şi noi să aşteptăm pînă Duminecă nu se poate, nouă ne trebuesc paralele acum, că nu putem aştepta!“ In timpul acesta iată că sosi pe poartă şi Domenic; cocoana cum îl văzu, îi zise : „Duminecă, (deoarece aşa putea ea să-i zică), oamenii ăştia au terminat lemnele de tăiat, scoate şi le plăteşte.* Tăietorul numai atunci văzu despre care Duminecă fusese vorba; luă banii şi plecă. El, caşcaval fost ! Un rus, după ce se aghîezmuise bine, vru să-’şi cumpere o bucată de caşcaval, să mănînce. Băeţii din dughiană, văzîndu-1 aşa afumat, îi dădură o bucată de săpun în loc de caşcaval. Rusul o ia şi s’apucă de mîncat. Cineva văzîndu-1 îl întrebă : — Da, de ce mânînci tu, săpun, măi rusule ?“ — Asta caşcaval la mine,...... nn săpun ! — „Măi rusule, e săpun,.... nu nu vezi ?! “ — „Eu nu-’l ştii !.... el caşcaval fost, cînd eu pi el narali dat,.... acum treba sî mînînci, macar poţi şi crapat!!!..... Ghiholaua varzavela harpa pa Un ţigan, le dăduse toate pe una şi se făcuse grădinar. .Măturea cu grădina ţiganului, nişte turci semănaseră ţintimi. Ţiganul avea un fecior, şi feciorul’o aista, de leneş ce era, umbla la aşa mai mult huşmargina: două zile pe lingă tato şi două trei luni pe uliţe. Odată cînd se mai întoarse acasă de pe unde umblase el 161a, se încrucişat’s’o, cînd îl văzu cu dulvari turceşti şi legat la cap, de jurai câ’i turc, nu altă-ceva! Dă să vorbească alde tat’s’o cu dînsul, el pace... blotocăria turceşte : buzlun, giugîum, bocalîm şi altele de aestea, de nici dracul nu-’l înţelegea. Alde tat’s’o nu mai puteau de necaz, câ i s’a turcit băiatul, mai bine l’ar fi văzut mort de cît aşa! In vremea asta, numai se întîmplă, câ într’o zi, bivolii turcilor—căci am uitat să mai spun, câ turcii aveau şi nişte bivoli—intră în grădina ţiganului şi-i mănîncâ toată varza. Feciorul ţiganului prinde bivolii şi-i leagă, pe urmă începe a striga la turci : „Breeee....... ghildana, varzavela..... harpa-pa!“ Turcii se duc la el şi încep a-l ruga cu binişorul: „Néder, bre ! néder“ adică „dă-le drumul, bre el însă începe a se răsti cu un ciomag, la turci. Atunci turcii ’l încalţă la bâtac, şi trage-l...... şi de cîte ori îl croiau cu bățul, îi tot ziceaiî, luîndu’l ca cum ar fi în rîs acum: „Néder bre !.....néder bre !“ — Da de unde dracu s’o mai înădeștî, dac o mîncat’o din rădăcini?!... le răspunse el cu ciudă, crezînd că „néier bre“ însemnează: „înădeşte-o bre!“ — Ha-ha! trăgeţi-l vîrtos, c’a început s’o rupă pe rumaneşte ! strigă atunci cu bucurie şi tat-s’o, care era aici şi privea şi el la pătărania lui fecioru-s’o ! Ghicitori 1) Pe valea lui barbarac se dă ariciul peste cap ? (Vătălugul). 2) Intr’o vale adîncă zac doi moşi de brîncâ ? (Lupii). 3) Am o casă văruită, peste tot este boltită ? (Oul) 4) Am o vacă neagră, neagră, n’are piele nici de o teacă ? (Puricele). 5) Domnul scurt şi puşca lungă ? (Coţofana sau Fraşca). 6) Boeraş cu haine scurte, toată legea o ţine îa curte? (Lacătul). 7) Opincă rasă, umblă noaptea prin casă ? (Pisica. O prinsoare Trei inşi, făcuseră o tovărăşie, pentru nu ştiu ce negustorie, dar... îi potrivise Dumnezeu tot unul şi unul, sugători de mama focului, că se dedeau în vînt după băuturică. . „Măi!“ zise într’o zi unul din el, „bac’o mai ducem tot aşa, se duce dracului negustoria noastră, ne bem şi capetele, nu numai cîştigul! Hai să lăsăm la dracu beţia asta!... şi că să uităm şi să ne dezbarăm de obiceiul dracului, sâ nu mai pomenim nimic de băutură, sâ nu mai zicem pe nume, nici „vin“, nici „rachiu!“ Se prinseseră toţi cu jurămînt: „să fie al dracului şi afurisit, care o mai zice vin şi rachiu de azi înainte !“ După asta, nu trecu mult şi veni vremea mesei: se puseră colo cîte trei şi începură a mînca. Mîncară ei, cît mîncară, dar.... de la o vreme începură a conteni şi a se uita galeş unul la altul. „Aăăă, mă,... cind ar fi!...“ zise unul. — Bine-ar fi! răspunse al doilea. — Mă duc, s’aduc! zise al treilea, şi... şi „umflă sticla de gît şi fugi la crîşmă. Astfel toţi îşi ţinură jurămîntul şi nici gustul nu-şi stricară. Popa Topor Un popă, luase obiceiul dracului de tot fura topoarele oamenilor de prin sat: mai nu rămăsese casă fără pagubă, dar sâ se priceapă cineva, pace !.... cui să-i dea prin gînd tocmai despre popă?! Toate sint însă numai pînă la o vreme şi numai ,într’o zi’l simte unul. Atita i-a trebuit popei, că peste cîte-va zile’l ştiau şi copiii. Ciţiva oameni mai şireţi se sfâtuesc şi numai pun pe unul la cale de fură şi el toporul popei..., iar într o Duminică, cum eşia fi oamenii de la biserică, numai unul deschide vorba cu popa. „Doamne, părinte... bun bîjărie avem noi nici, în sat: mi-a furat ori toporul de la tăetor, ziua în amiaza mare !... Trei topoare ‘mi a furat pînă acum ! — Şi pe al meu ’l-a furat!... adaogă altul (ei erau înţeleşi). — Şi mie mi-a furat v’o două ! — Şi mie! — Şi mie ! «Eu cred, părinte, zise iar cel dîntîifi“, că unul este aici în sat, care le bîjeşte aşa de bine,... nu’s mai mulţi! ” — Ba, trebue să fie douî răspunse de grabă popa— că şi pe ai mei l’a furat!! “ Oamenii au început a ride, şi de atunci înainte „Popa Topor“ -I-a rămas numele popei. Oţet o fac ! Un biet creştin, scosese limba de un cot căutînd pe popă, sâ-i facă o aghiazmă,... şi numai iacâ’l găseşte la o circiumă, aghîezmuit colo, cum trebue şi cum îl şedea mai bine . — Hai, părinte, şi mi-o face o aghiazmă! zise omul. — Bre... cum se merg eu acum!?... de oi sufla asupra apei oţet o faci Ghaorghe Popescu Ciopănel