Adevěrul, octombrie 1902 (Anul 15, nr. 4732-4762)
1902-10-26 / nr. 4757
ESJSSSBSaSSB ildiţla de seară Confirmarea mandatului de arestare alui M. Catarg! Generalul Lahovary contra vizitei de la Rusciuk In culisele liberale mare impresiunte au făcut, în toate cercurile politice, cuvintele d-lui general Lahovary rostite într’o întrunire publică la Galaţi cu privire la vizita ce o face regele Carol prinţului Ferdinand al Bulgariei. Fostul ministru de rezbel, care cunoaşte toate peripeţiile conflictului nostru cu Bulgaria, nu şî-a putut stăpîni indignarea ştiind că nu s’a aporrtat pînă acum nici o satisfacţie Romînieî şi cu toate acestea suveranul şi miniştrii Romînieî se duc în Bulgaria. Toată lumea laudă atitudinea generalului Lahovary, care chiar în coontra avizului multor fruntași conservatori —după cîte știm—s- a spus Ianc părerea sa asupra vizitei regelui Carol pe care o consideră ca o umilință. * Atitudinea generalului Lahovary a dat prilej unor ziare guvernamentale să se năpustească asupra fostului ministru de rezbel şi să comenteze astfel cuvîntarea sa încît să reiasă că generalul Lahovary atacă pe rege, că e un simplu antidinastic, câ-şi pregăteşte o platformă electorală,că mine o veche şcoală politică căutînd să intimideze pe suveran, etc. Bineînţeles că toate aceste critici, vechi şi cunoscute, sînt însoţite de cele mai josnice platitudini la adresa Coroanei. Sînt liberal! sectari cari, cînd au puterea, nu mai ştim cum să se recomande palatului şi cum să... discrediteze pe adversar la palat. Cum îndrăzneşte vreun opozant facă cea mai mică aluzie la vreun act al regelui sau să-l critice cît se poate de moderat, guvernamentalul sare şi dă alarma că toată opoziţia a început să ameninţa Coroana, să comploteze contra suveranului. Şcoala aceasta o cunosc, trebuie s’o spunem, liberali! mai bine decît celel’alte partide politice. Un liberal democrat văzînd că sa ataca cu vehemență pe generalul Lahovary, care protestează contra vizite! de la Rusciuk, spunea următoarele într’un cerc politic: — Ce a făcut generalul Lahovary ? Nu-i este permis nici unui om politic din ţara aceasta să fie contra vizitei regelui Carol la Rusciuk? Nu este permis nici unui bărbat politic, fie el general şi fost ministru, ca s’o spună aceasta chiar într’o întrunire publică şi cu toată deferenţa către suveran ? Cum ? Nimeni n’are voe săfie un cuvînt, nimeni n’are voe să spună că Bulgaria ne datoreşte satisfacţie şi pînă cînd nu ne-o va da ne lipsim de orice relaţie cu ea? Aceasta nu e permis s’o spună orice om politic? „Ar fi o nenorocire dacă ar prinde o asemenea şcoală politică. Cel puţin aceasta nu e şcoala liberală. Dacă am fi fost noi în opoziţie regele nu mai pleca în Bulgaria. Am fi răsculat ţara şi ne-am fi transportat cu meetingurile de protestare pe malurile Dunărei. Cine o neagă, minte La 93 am dus o campanie teribilă contra regelui, am dus-o cu toţii, cu Sturdza în cap. Această campanie n’avea alt scop decît să luăm puterea şi am luat-o curînd. „Prin urmare nu înţeleg de loc indignarea acelor cari protestează contra atitudinea generalului Lahovary. „Ar fi fost o adevărată ruşine, o infamie, ne-am fi făcut de rîsul bulgarilor, dacă nu s'ar fi găsit nici un om ‘politic în ţara romînească care s’o spună, cu curaj, că Bulgaria nu merită cinstea aceasta care le-o face suveranul Romînieî. „Cu atît mai bine că s’a găsit chiar fostul ministru de războiu din timpul cînd a izbucnit conflictul cu principatul vecin“. * Iată în ce termeni fie critică chiar în cercurile liberale faptul că acei cari protestează contra vizitei sunt atacaţi. De altfel „Voinţa Naţională“ n’a vorbit nimic, păstrează o prudentă şi semnificativă tăcere asupra acestei vizite, iar organele junimiste n’au suflat pînă acum un singur cuvînt şi deci n’au relevat nici protestarea d-luî general Lahovary. Opinia publică se aştepta însă ca să vadă pe junimişti pronunţîndu se, în primul loc, asupra vizitei în Bulgaria, căci sub guvernul Carp, fiind d. Al. Marghiloman ministru de externe, a izbucnit conflictul cu Bulgaria. Dar se zice că junimiştii ţin să se pronunţe după întrevederea de la Plevna. Această... prudentă tăcere este însă viu criticată şi opinia publică nu vede în aceî cari n’au curajul să se pronunţe asupra unui aşa important eveniment, de cît... frica de palat! 5. X Cavaroc şi ale uşierului de la cabinetul V. Aceasta numai în privinţa unui singur caz , dar, ştim că se caută nu lumina şi pedepsirea vinovatului, ci salvarea lui . Ei bine, noi ne-am făcut datoria şi de ziarişti şi de cetăţeni, şi dacă criminalul magistrat nu e pedepsit, cum ar fi trebuit să se facă, cel puţin avem conştiinţa împăcată că opiniunea publică a condamnat de mult pe magistratul nedemn, criminal şi torturator care continuă a pîngări roba de magistrat. Al. Ionescu Anni XV.—Ko. 4757 FdND^TOR ALEX. Y. BELDIMANXJ îUtarăl , . . . 30 lel 15. leî a' ’Bttăitiii a%e. aO , 25 3 ABONAMENTE l/« orw ^au^iuni TrtIht8 8 leT 13 . ÎO bani in toată țara îo „ „ străinătate Un număr vechiu 20 faanî. &ifffi?rra 2« oeiofamA DIR COTOR POLITIC CONST, Mlk&E AMUNcrun? Linia pagina 1T Lei . . .-t^l . . 0.60 ban) n ^ „ . • ■ '. • . . 2,— r . BIROURILE ZIARULUI 1!. V Strada Sărindar — 11 * TELEFON* X. •?„ ? acestei preocupări a judecătorilor săi. Zadarnic s’a făcut proba că el nu este vinovat, zadarnic însăși victima arăta ca autor al lovirei pe ofițerul Niculescu, fzadarnic s’a dovedit că martorii acuzărei mint, zadarnic s’a făcut lumina ca ziua, toate au fost zadarnice, căci trebuia de scăpat şi de spălat un ofiţer superior de acuzările ce i s’au adus de presă. D. colonel Lambru a pus sabia sa în cumpîna dreptăţei şi ea a cîntărit mai greu de cît conştiinţa pură care îl osîndea atît pe el cît şi pe nepotul său. Teodorescu a fost dar osîndit, căci aşa cere spiritul de castă, aşa cere disciplina militară, rău înţeleasă de membrii consiliului de rǎzboiu. Infamia dar s’a consumat şi sub acest pretext şi motiv de a salva pe un superior vinovat de ingerinţe în anchetarea unui delict—un inocent a fost osîndit. Membrii consiliului de rǎzboiu au crezut că servă armata. Ei din nefericire au compromis-o mai mult şi mai ales justiţia militară, căci atît lumea civilă, cît şi corpul ofiţeresc întreg nu vor putea să admită acest chip de a face justiţie, păi afiind cel mai elementar principii de drept, că judecătorii n’au să judece de cît fapta în sine, fără alte preocupaţiunî străine afacerei. In asemenea condiţiuni, procesul de la Craiova nu poate fi de cît o mascaradă. Const. Stille ca să primească a figura pe lista candidaţilor la consiliul comunal. Actualul primar şi d-l Constantinescu, un rival al d-lui C. F. Robescu, au primit a figura pe lista aceasta. Dar oare hotărîrea aceasta a lor este pornită din libera lor voinţă sau e numai un rezultat al supunerei la disciplina de partid? Şi apoi dl G. F.„Robescu,—care a auzit atîtea vorbindu-se,— să nu vadă în această complectare a listei liberale, un argument ce întăreşte zvonul că la mijloc ar fi într'adevăr — orteni-se expresia puţin parlamentară— o tragere pe sfoară ? In tot cazul avem motive să credem că încă nu sunt terminate discuțiunile în partidul liberal asupra listei comunale... Ro. POSTA MICA Unul agronom, Botoşani—Citiţi cu slugarit. Agricultura si relaţiunile sale cu chimia, fizica si meteorologia (franţuzeşte). Haberlandt.* Der allgemeine landwirtschaftliche Pflanzenbau. Procuraţi-vă «Illustriertes landwirtschaftliche Lexicon» de Krafft. Cereţi catalog librăriei Rosner Viena, Franzensring. Adresaţi-vă şi d-lui Nicoleanu, ministerul de domenii, Bucureşti, care vă va da informaţiuni, deoarece îl ştim foarte amabil. Student Loco.—După cît știm noi savanții au stabilit în mod aproape cert ca Shakespeare este autorul pieselor sale. Legenda cu Baco nu rezistă, unei critici mai serioase. N. P. Piatra N. - De obicei toasturile ce se ţin de capii de stat la asemenea ocaziunî se stabilesc de mai înainte de către reprezentanții guvernelor interesate. ife-aiî! făcut datoria!... Ori cit s’a trudit d. procuror general Tătăranu, prin faimosul sau raport, să prezinte pe Stelian Popescu ca pe o victimă a răzbunărei noastre, cari am conrupt pe Agarici „cu trei luni înainte, ca ei să se înţepe, să se ciupească şi să-şi sugă sîngele pentru a se prezintă drept victimă a torturilor lui Stelian Popescu, sîntem încredinţaţi că însuşi de ministru al justiţiei se va fi convins că manopera ciupiturile e prea grosieră, prea copilărească pentru a putea fi crezută de cineva. Am declarat şi o declarăm şi azi, că oricite rapoarte se vor face pentru a se spăla un magistrat nevrednic, — pentru noi cari am vorbit cu victimele, cărora ni s’au povestit în mod amănunţit toate ororile şi chinurile îndurate de la acest monstru, pentru noi Stelian Popescu este şi va rămînea d’apururea un magistrat odios care necinsteşte magistratura ţarei. Şi odată cu noi, sîntem siguri că şi d. ministru al justiţiei e convins de monstruozităţile săvîrşite de Stelian Popescu, căci ne vine greu să credem că un ministru de justiţie care a luat cunoştinţă de faptele cuprinse în cele opt anchete publicate de noi, să nu fi căutat ca, in mod confidenţial, să fi cercetat toate acele fapte şi să nu le fi găsit absolut adevărate. E imposibil lucrul acesta, deoarece sînt pînă şi registrele penitenciarului şi medicul închisorei cari nu pot tăgădui starea de îngrozitoare tortură în care nefericiţii proveniţi erau aduşi la penitenciar de la cabinetul magistratului-torturator. S’a pretins că Agarici s’ar fi „ciupit“, dar oare nefericitul bărbier Alexandru Teodorescu adus la Văcăreşti cu fesele aproape în stare de cangrenare din cauza torturilor îndurate, — tot ciupituri au fost acelea ? Să ceară de ministru registrul spitalului, să cheme pe medicul Cruţescu, să-l Întrebe, să facă apel la conştiinţa lui de om şi de medic, şi sintem siguri că ceea ce ar auzi l’ar îngrozi, l’ar face ca nici 24 de ore să nu mai ţină în sînul magistraturei pe un monstru ca Stelian Popescu, care azi caută să-și ascundă crimele și nelegiuirile sale în dosul sofismelor cu „ciupeli“ ale d-lui Mascarada judecătorească Cititorii noştri cunosc peripeţiile procesului militar din Craiova, proces sfîrşit prin osîndirea la 7 luni de închisoare a ofiţerului Teodorescu. Un soldat a fost grav bătut şi rănit. Justiţia militară avea de găsit pe autorul acestui delict. S’ar putea spune că este la justiţia militară un progres, fiindcă în sfîrşit un ofiţer care bate pe un interior este pedepsit, şi pedepsit destul de serios. Aşa ar fi—dar din nefericire peripeţiile acestei afaceri arată că lucrurile sînt complicate de o tăgadă de dreptate nemaiauzită, de o eroare judiciară în care cu bună ştiinţă au căzut toţi aceia cari au anchetat şi judecat acest proces. Colonelul Lambru a definit foarte bine afacerea : ea este procesul dintre ei—colonelul — şi presa. Se ştie in adevăr că toată lumea, începînd cu victima, a arătat că autor al acestei bătăi şi grave răniri este ofiţerul Niculescu. Acest domn ofiţer însă fiind nepotul colonelului regimentului, Lambru, acesta a crezut că’i cu putinţă a’l face scăpat şi fiindcă cineva trebuia să fie găsit vinovat—faptul fiind prea grav— vinovatul a fost arătat a fi... ofiţerul Teodorescu. Această amestecare a colonelului, comandant de regiment, în anchetarea unei infracţiuni penale, ingerinţele sale, au revoltat pe toată lumea din Târgu-Jiu unde s’a petrecut cazul. O parte din ofiţerii regimentului, revoltaţi şi ei, şi cu drept cuvînt, au sărit ca să scape pe colegul lor pe nedrept implicat în această bătae, iar altă parte a ascultat orbeşte de disciplina militară, zicînd cum ordonase colonelul. Presa s’a amestecat şi ea — şi în prima linie Adeveriţi, prin bravul sau corespondent d. Ciocănescu, a deschis focul contra naţionalei afaceri Dreyfus care se prepara la Tîrgu-Jiui. Cu cît însă noi, susţineam dreptatea şi adevărul, cu cît demascam mai bătător la ochi neomeniile colonelului Lambru, cu atît furia acestuia creştea, grămădind ilegalităţi peste făţişe ingerinţe, ca să triumfe părerea d-sale că vinovat este—nu nepotul d-sale—ci,ofiţerul Teodorescu. Ancheta militară, făcută în asemenea condiţiunî, se înţelege că a fost greu să constate altceva decît ceea ce a voit colonelul regimentului, care teroriza pe ofiţeri şi pe soldaţi, ca să şi scape nepotul. Şi această anchetă s’a sfîrşit prin trimiterea înaintea consiliului de război şi a aceluia arătat de comandantul lui, consilii care a judecat afacerea şi a judecat’o aşa cum a caracterizat’o colonelul Lambru că este procesul dintre el şi presă. Nu mai era vorba de cine este vinovatul. Trebuia altceva de făcut, de spălat colonelul acuzat de presă de ilegalităţi şi de ingerinţe, trebuia să se arate că un ofiţer superior nu poate să fie nedrept şi să practice nepotismul. Nenorocitul ofiţer, a căzut dar victima Din fuga condeiului Ideile d-lui Nae Dom’Nae de la Bucureştii nani, zis şi „le frére de Thomas Cracinel“, aflînd ca la Viena ori ca sofa de reclamă se poate face, plătind lei nouî la ghişeul „Inseraten“ s’a prezantat la ghişeu cu un inteview scris dar nesubscris, i s’a zis : „Zahl“, dom’ Nae a plătit, după tarif, intervisul—care, de sigur c’aţîghicit câ era tot cu dom’ Nae !!—a apărut. Pentru a se afla şi la Bucureştii noul cu dom’ Nae a fost... „intervievat“ la Viaţa, a mai lăsat 3 leî 75 le. pentru cas sa dea telegramă din Viena la Bucureşti cum că dom’ Nae Basilescu fiind „inter iewat® a arătat... ideile sale în chestia art. 7 din Constituţie.Sâ nu umble ou flea u't tom' Nae! Ideile d-sale asupra art. 7? Haidado ! Dumnealui n’are ‘asemenea articole de vînzare. Dumnealui are de vînzare parcele la Bucureştii nouî—și fiindcă nu se mai găsesc străini pe cari "să-î încaseza pentru pămînturi rurale, vrea să-î atragă prin interviewurî de la Viana. Asta e singura idee pe oare o ara dom’ Nae! Per Liberalii şi alegerile comunale In sfîrşit se pare că liberalii au reuşit să înjghebe listele pentru alegerile comunale. A fost o grea muncă aceea de a împăca pe toţi nemulţumiţii. In cele din urmă a trebuit să intervie d-l Dim. A. Sturdza şi numai mulţumită d-sale s'a putut înlătura o mare greutate, deşi nu ultima greutate. Lista liberală primă, fără d-l C. F. Robescu n'avea sorţi de reuşită din cauză că îi lipsea popularitatea. Lista a doua era insuficientă fiindcă îî lipsea lustrul şi-i lipsea caracterul vădit al unirea tuturor liberalilor. Dacă primejdia întîia trebuia evitată pentru motive strategice, cea de a doua trebuia evitată pentru motive de tact. D-l Sturdza a intervenit personal şi cuvîntul d-sale, susţinut de autoritatea şefului guvernului, a hotărît pe d-l Frocopie Demetrescu, actualul primar, şi pe d-l Al. Constantinescu CARNETUL MEU Femeea advocat Erî toată ziua Curtea de apel secţia l-a s’a ocupat, cu judecarea unuia din acele procese care ese din cadrul obicinuit al proceselor asupra cărora distinşii noştri magistraţi sunt chemaţi să te pronunţe. E o chestiune de principiu care se rezolvă odată cu pronunţarea unei sentinţa în baza articolelor de lega şi cu formela obicinuite. Chestiunea de principiul este aceasta : femeea este ea o fiinţă egal îndreptăţită cu bărbatul, şi dacă de la exerciţiul drepturilor politice legile au exclus-o, este ea este exclusă şi de la exerciţiul unor profesiuni liberale din cari pînă acum bărbaţii şî-au făcut un monopol? Nu sînt tocmai tare în articolele legilor şi nu pot zice cu Goethe că am studiat dreptul cu paldă, cu multă sîrguinţă. Dar dreptatea am studiat-o! Inima mea am crescut-o la şcoala nobilă a acelor principii cari în cele din urmă şi-au cucerit Stima şi respectul tuturor oamenilor de valoare, dragostea pasionată a celor mai de seamă şi mai curagioşî dintre dînşii. Şi aceste principii, dreptatea, cer ca să se deschidă femeeî toate acele profesiuni, pentru exercitarea cărora au şi au dat dovadă că au aptitudini. Toţi profesorii universitari, chiar şi un adversar al primirel femeilor in barou, au declarat că studentele sínt acelea cari studiază mai bine, cari deci terminîndu’şî şcoala sínt mai pregătite pentru exerciţiul profesiune! lor. De ce atunci n’ar fi advocate ? Numai fiind că sunt femei ? Argumentul n’a fost suficient nici pentru faimosul Sinod care a rezolvat grava Gestiune dacă femeile au sau nu suflet. Dar nici nu era nevoe de acest splendid testimoniu in superioritate! femeeî în studii. Din moment ce absolvă facultatea de drept ca ori ce alt student, din moment ce această facultate îi s’a deschis, este absurd să ’i se închidă calea spre »Avocatură. Poate că una sau alta dintre femei studiază din dragoste pentru ştiinţa dreptului, acestea de vor fi existind, vor găsi satisfacţie pentru truda lor, in continuarea şi aprofundarea studiilor. Dar cele mai multe femei, ca şi cei mai mulţi bărbaţi, sunt împinşi spre trai din necesitatea de a-şi asigura o profesiune, adică un mijloc de trai, şi pentru acelaş motiv universitatea. Or, nu este absurd ca si li se închidă profesia pentru care au fost pregătite? Judecătorii sunt chemaţi sâ judece, nu după litera, ci după spiritul legei. Şi dacă litera legei e absurdă, e în contrazicere cu logica, cu dreptatea, oare judecătorii trebue să sacrifice dreapta judecată, literei moarte ? Am spus-o: nu sunt tare in drept, dar uu’mî vina a crede. B. Br. CHESTIA ZILEI Politeţa lui Nazone Precum odinioară ofiţerii bulgari au primit pe cei romînî in papuci şi bîndu-şî cafeluţa, tot astfel Nazone, Drandarewsky şi alţi baîgand primesc pe regele Carol, în papuci şi cu cafeluţele dinainte. POLITICA EXTIRIA Criza în Spania Din Madrid se scrie, că e apropiată de misiunea cabinetului. Cu toate dezminţirile oficiale, zgomotele de criză s’au accentuat de elî. D. Sagasta a avut lungi conferinţe cu d. Moret şi cu preşedintele Senatului, d. Montero Rios. Se consideră la cercurile parlamentare, că situaţia cabinetului e foarte compromisă. Atît adversarii săi, cit şi partizanii vorbesc deja de o criză parţială sau totală. Concesiile succesive ale d-luî Sagasta nu par a fi putut înlătura pericolul. De altfel toate proectele guvernului depind de turnura pe care o vor lua luptele parlamentare şi de intrigile din regiunile inalte, avind ca tendinţă să substitue cabinetului Sagasta un cabinet format de triumviratul Montero Rios, Tetuan şi Lopez Dominguez. Articolul generalului Botha Ziarul Times comentează articolul publicat de generalul Botin in Contemporanii Review. Din punct de vedere politic, spune Times, turneul generalilor buri a fost mai mult decît un eşec, căci a inspirat indoeli asupra intenţiunilor celor ce l’au întreprins. Times adaogă : «Şefii buri nu trebue să presupună că vom părăsi hotărîrile ce am luat In cunoştinţă de cauză, pentru că ei îşi respectă obiecţiunile, sau că avem cea mai mică intenţiune de a da prilej refugiaţilor — de cari avem motive să ne temem—să-şi repete actele lor rău-făcătoare». Discursul lui Roseberg Ara vorbit era despre impresia pe care au făcut-o in Anglia cuvintele lui Roseberg, cum că partidul liberal nu se gândeşte la o apropiată venire la putere. Credem, că va interesa pe cititorii noştri să citească rezumatul ultimului discurs al şefului liberal. Cuvântarea aceasta a fost ţinută într’o Întrunire a ligei liberale. Lordul Proseberg a trecut in revistă diferitele chestiuni care interesează în acest moment publicul englez. Referindu-se la ultimul discurs al lui sir Henry Campbell Bannerman, declară că dacă faimosul discurs din Leicester ar fi fost animat de același spirit, Liga liberală de sigur n’ar fi existat nici o dată. El e vesel de ideea sugerată de partizanii lui sir Gampbell a unei confe- rinţe a Raderilor liberali și va face tot posibilul pentru a-i asigura succesul. , Totuși condamnă home rule. Revei.ireî , la puterea partidului liberal nu-i pare apropiată, dar programul de la Newcastle trebue părăsit. Lordul Roseberg reunoește recentele sale declarațion asupra politicei interne. Planul de reforme militare a fost pregătit cu prea multă grabă. Ar fi trebuit să se aștepte întoarcerea din Africă de sud a celor mai buni ofiţeri, reformele la War-Office şi in armată trebuiau încredinţate lordului Kitchener. La nevoe s’ar face dintr’insul un bun, ministru de razboiu. Liga liberala, zice lordul Roseberg terminînd, nu este bazată nici ,pe animozităţi de partid, nici pe intrigi per- sonale, ea poate sa ofere cel mai bun mijloc de a ridica partidul in ochii ţârei. împăratul Wilhelm şi prinţul Bulgariei Zilele trecute a avut loc o serbare pe bordul vaporului „Therapia“ a liniei* germane Levante. Der Tag primeşte din Euxinograd (Bulgaria) ştirea ca impS- ratul Wilhelm al II-lea a telegrafist cu acest prilej următoarele din Blankenburg a prinţului Ferdinand al Bulgariei: «Prin consulul meu general am aflat despre vizita alteţei voastre pe vaporul «Therapia» a liniei germane Levante şî despre călduroasele cuvinte, pe care le-aţi rostit cu acest prilej. Vă mulţumesc pentru sentimentele, pe care aţi arătat că le aveţi pentru persoana mea, cit şi pentru interesul pe care-l purtaţi pentru bunele raporturi economice dintre Germania şi Bulgaria». Prnţul Ferdinand a răspuns la această telegramă următoarele : «Mulţumesc sincer maestăţei voastre pentru amabila telegramă ce mi-aţî trimis-o din Blankenburg. Cu plăcere, constat, că vorbele rostite de mine pe „Therapia“ au avut un răsunet favorabil». In chestia răscoalei de pe coasta Somaţilor Din Johannesburg "hi se depeşează că Sir Alfred Milner, înaltul comisar,al guvernului imperial în Africa de Sud, a primit o telegramă de la ministerul de externe din Londra, exprimîndu-i-se părerea de rău că nu i se poate primi propunerea de a forma un corp de voluntari buni pentru înăbuşirea mişcărea falsului Mahdi de pe coasta Somniilor. MLMO) Am de vecini, în vagon, o pereche in luna de miere. Sint Intr’adevar, sau mi se pare, fiindcă se ţin drăgăstos de mină, uitindu-se dulce unul la altul ? In ţara noastră, după cîteva luni de visătorie, e aşa de rară o asemenea privelişte ! Nu vreau să-î supăr cu privirile "mele indiscrete, şi privesc la bogăţia lanurilor printre cari zburăm. A avut dreptate cine a zis că Italia este Grădina Lumii; putea numai să specifice : Lombardia. Miron Gostin al nostru a botezat-o şi mai sugestiv: Rodia Europei. Nu e pogon nesemănat; fiecare răzor e umbrit de pomi ,fructiferi, canalizat. Pînă şi arborii sînt legaţi între ei cu viţă roditoare. Te umbreţi de verdeaţa luxuriantă, care răsarepeste tot, grasă şi abundentă. O fertilitate de sol nemaipomenită. Peisagiului acestuia cimpenesc i-ar trebui albeaţa frumosului nostru costum naţional. Ţăranii de pe el, par nişte lucrători de fabrică. Sub albastrul cerului, de-odată apare un altul, care’l întrece : Lac Lugano, înconjurat de sate ascunse în văile munţilor. Pe luciul lui, un vaporaş, lăsind in urmă-i o fişie de *) Fragment inedit din volumul Din largul lumii, care va apare sâptămîna viitoare în editura tipografiei Fraţii Grigorin, din Constanţa, fum albicioasă. Trenul se opreşte chiar ’lingă lac : Desenzano ! Pe peron chelnerii strigă : Orangi, Pasto, fino !—Conductorul : Si cambia treno ! Şi călătorii grăbiţi : Fachino ! Fachino ! Pe cînd hamalii Ie ridică cuferile, *observ bilețelele multicolore lipitepe dinsele ; sînt reclamele hotelurilor de pe unde au fost: Hotel Victoria, Milan; D’Angletiere, Venezia; La Regina d'Ungheria, Verona. Multe din ele, cumpărate nouă de-acasă, s’au murdărit; altele s’au hodorogit. Nici călătorii, cari mi sint de lemn, vai! nu se vor reîntoarce acasă aşa cum au plecat. Milanó. Se cunoaşte că intrăm intr’un oraş mare, după mulţimea fabricilor de pe la bariere. Dai de artă din gara împodobită cu frescurî şi sculpturi. S*a dus poezia Veronek Ciceronni a- VII iese dreptate : e’e specie di Parigi I Oraş internaţional, ca toate centrele mari. De pe fereastra omnibusului, care mă zdruncină de mi-au eşit ochii din cap, zăresc strade largi, lămpi electrice orbitoare, automobile, comisionari, tramvaie de toate sistemele, cafenele şi prăvălii luxoase, teatre cu porţile pline de afişe ilustrate. Teatrul de 1% Scala Pe o piaţă neînsemnată, la spatele galeriilor, avind in faţă-i statuia lui Lionardo da Vinci. Aspect mizerabil. Deşi stagiunea e închisă, pot vedea sala, plătind 50 de centime. Portarul aprinde o luminărică şi mă introduce, întocmai Teatrul Naţional din Bucureşti, înc’odată aşa de mare, şi mai vechiu. Trei rîndurî de loje nu se vînd. Sint ale acţionarilor teatrului, cea mai mare parte nobili, cari, rar, cind părăsesc Milanul, le închiriază pe preţuri fabuloase. Fiecare lojă, cu salonul ei, e împodobită după gustul stăpînuluî. Regele îşi are şi el două loji. Una în care vine oficial, alta în care poate să asculta deliciile muzicei fără a fi văzut. Să nu se crează insă că publicul din lojile acestea face succesul unei reprezentaţii. Verdictul il dă galeria. La „premiere“ pentru a găsi un loc bun, amatorii vin de dimineaţă, şi se aşează la bad, în şiruri de cite cinei, ca soldaţii. Mânincă acolo. După atitea osteneli, să ferească Dumnezeu pe artistul care dă kix. Fluerături ca el n’a mai auzit nimeni. Dar nici atitea aplauze cind şî-a făcut datoria în conştiinţă. Favoritul, ca peste tot, e tenorii!—mai tot-d’auna băiat frumos, care se înalţă in vîrful picioarelor de cite ori dă nota finală, fâcîndu-î vint şi cu mina. Privind scena imensă imi revin în minte trei nume: Theodorini, Gabrielescu, Darclée. Dar şi eu pot zice că am cintat la Scala. Scoţind un dp, după îndemnul «luminătorului» meu, îmi răspunde un ecou formidabil. Ce trebue să fie o notă lansată aci cu toată forţa unei voci ca a lui Tamagno sau Dimitrescu, bunăoară ! Se şi zice că nu se cintă nicăeri mai bine ca la Scala din Milano. Artistul care a avut noroc să placă aci, e consacrat mare fără discuţie. In foaier statuele în mărime naturală ale luceferilor muzicei italiene: Donizetti, Rossini, Bellini şî Verdi. Pe stradă, la trei-patru case, prăvălii de note şi instrumente muzicale, avind vitrinele împodobite cu portretele compozitorilor moderni. Chipurile cunoscute ale lui Pucclini, Mascagni, Leoncavallo, apar la toate ferestrele. Printre ele se amestecă ale actorilor: Novedli, Duse, Tina di Lorenzo, etc....ale cîntăreţilor «în vogă»: Bolineroni, Dardec, etc....de autorilor moderni: Giacozza, d'Annunzio, Marco, Praga, Arrigo Boito. Căci CU toate fabricele şi imensa IUI mişcare comercială, Milano este centrul artistic al Italiei, «capitala ei morală», cum o numesc dînşii. Se’ntîmplă însă de multe ori şi’n ţara această ca şi’n altele, ca talentele locale să nu fie luate in seamă de cit cind sint admirate în străinătate, de capitala lumei mal ales,—am numit Parisul. Fraţii Steinbach, cari învaţă arhitectura in Milan, şi cari,recunoscindu-mă pe stradă, s’au oferit să mă însoţească, văzindu-mă mirat de mulţimea bustuilor lui Verdi, pe cari le văd la toate magazinele, imi istorisesc scena înmormintărei marelui maestru. A fost o nebunie. Milanul tot era de faţă—un sfert din cele-lalte oraşe ale Italiei. Ceremonia s’a săvirşit după cererea ilustruluî mort, in faptul zilei, la patru, cînd se’ngîna ziua cu noaptea, înainte de răsăritul soarelui. In lumina îndoelnică a dimineţei, mulţimea a urmat tăcută fala Italiei întinsă intr’un cosciug simplu, care era aşezat într’o căruţă trasă numai de do cai. Din respect, nici lacrămile nu curgeau zgomotoase. Un singur bucătar, care auzise odată Traviata și n’o mal uitase, plingea năuc: Povero Verdi! Comma un cane! Comme un cane! Nu ştia naivul admirator că geniul pel care’l plingea că e Inmormintat ca un cîine, e transportat așa numai provizoriu, după cererea lui, spre a fi aşezat in Casa artiştilor creată de el. A trebuit o lege specială, votată de Cameră în unanimitate, pentru a se putea îndeplini ultima dorinţă a decedatului.O lună după aceasta era să fie dus la groapă cu pompa cuvenită, lingă iubita lui tovarăşă de viaţă, care’l aştepta de mult in Campo Santo. 20 Aprilie 1901. . De azi dimineaţă plouă cu găleata. Mă plimb de colo pînă colo agitat, prin odae, neştiim cum să-mi întrebuinţez timpul. Geurit e cind plouă, într’o cameră de hotel, singur, străin, într’o ţară depărtată ! Cîntecul monoton al streaşineî imi aminteşte scopul trist al călătoriei mele, şi cad pe gindurî... II pleut sur la viile Comme il pleure dans nion coeur ; Quelle est cette longueur Qui penetre mon coeur ? Cit de simţite sunt versurile acestea deznădăjduite ale sărmanului Lenan ! Mă încerc să le traduc : Cum plouă în oraş, In sufetu mi plouă... Dar oraş nu dă dulceaţa cuvîntuîuî viile. Să încerc altceva4: Cum plouă’n cetate, In sufletu-mî plouă... Şi mai rău. Trebue să găsesc cuvîntul melancolic care să redea just intenţia poetului : Cum, pică din streaşini, In sufletu-mi plouă... Tot nu mă mulţumeşte. Renunţ. Sint poezii de acestea duioase, în care muzica versului singură produce emoţia sufletească deplină, cu neputinţă de tradus : II pleut st«’ la viile Comme il pleure dans mon coeur. Plînge şi in sufletul meu ploaia de afară, predispunindu-mă spre filozofie. «Cind n’ai nimic de făcut, filozofezi», cum zice Trubadurul lui Delavrancea. Cite ar spune, dac’ar putea vorbi, pereţii unei camere de hotel! Aî ori-căreî camere, de alt-fel, dar mai mult ale aceleia dintr’un hotel, in care locueşte de cele mai multe ori alt individ la fie-care 24 da ceasuri. Cite drame se petrec intre zidurile el, cita comedii ! Cîţî inşi a adăpostit ea ! Tineri veniţi să-şî petreacă luna de miere , comercianţi palizi de insomnie, în frigurile afaceriior; amanţi nebuni de fericire — sinucigaşi, privindu-şî in oglinda el, pentru ultima oară, chipul descompus de desperare. Deschid fereastra. Ploaia continuă. Picăturile de apă, cari s’au înşirat ca nişte diamante de-a lungul firelor telegrafice ce trec pe lingă balconul meu, mi-atrag atenţia. Zbirniitul lor, ca al albinelor, mî-aduce alte reflecţii; ce veşti ori fi zburind acum de-a lungul lor ? Triste sau vesele? Mai mult triste, imi vine să cred, privind diamantele cari picură de pe sirmă, leneşe ca lacrămile. Un moment întind mina să taie firele, să intirzii pentru citva timp ajungerea unei noutăţi jalnice , dar mă opresc. In casa din faţa hotelului în care stau, deşi e ziuă, văd câ seaprind lămpile, într’adevăr că nourii au Întunecat ziua aproape cu totul. De la fereastra mea, privesc tot ce se petrece în camera de peste drum. E ora dejunului. Familia s’a aşezat împrejurul mesei; muma, zlmbitoare, împarte copiilor mincarea din care ies aburi. Tatăl, întors de la muncă, răsfoeşte recede ziarul cu ştirile de dimineaţă. O scenă de interior duioasă, care mă face sâ-mi simt şi mai mult singurătatea. Familia s’a sculat de la masă , a rămas numai guvernanta, o brună aprinsă, de vre-o 18 ani, care nu’a observat şi face giumbuşurî copii’or, spionindu-mă cu coada ochiului. Citi călători n’o fi privit-o, aşa intimplător ca mine, dindu-i iluzia că î-a eşit în sfîrşit in cale iubitul mult aşteptat, lăsînd-o apoi gînditoare la fereastră, pentru a ne lovi a doua zi de ochiadele altuia, care a plecat la rindul lui, pe cînd ea a rămas închisă in casa aceea străină, ca într’o temniţă— ca.pasărea din colivia cu gratii aurite, căreia îî dă acum seminţe, giugiulind-o, să-mî arate că are inima bună... In sfîrşit, ploaia a încetat, şi plec să mă intilnesc cu prietenii cărora le-am dat «rendez-vouz» in grădinapublică. Trecind pe lingă Ospedale Maggiore, o instantanee mă reține cîteva momente in loc: pe poarta spitalului, un tinăr cu amîndouă picioarele tăiate--de sigur am, putate, in urma vr’unuiî accident—ese sprijindu-se in cirji, susţinut de o parte de mamă-sa, de alta de un frate—SI cunosc după asemănare. In stradă, il tae drumul un biciclist, care trece ca fulgerul, pedalind cu o iuțeală vertiginoasă. Ologul se uită lung după din,sul.,, "i Imî găsesc prietenii, exacți la intii— nire, la picioarele statue lui Cavour, de unde luăm tramvaiul, din care descindem la Cimitere Monumentale. Nu mai e cimitir, e muzau. Cel mai frumos muzau de sculptură modernăl. Pe o întindere de 20 de hectare, mii de monumente, cari de cari mai uii, j