Adevěrul, octombrie 1902 (Anul 15, nr. 4732-4762)

1902-10-26 / nr. 4757

ESJSSSBSaSSB ildiţla de seară Confirmarea mandatului de arestare a­­­lui M. Catarg! Generalul Lahovary contra vizitei de la Rusciuk I­n culisele liberale­ ­ mare impre­siunte au făcut, în toate cercurile politice, cuvintele d-lui general Lahovary rostite într’o în­trunire publică la Galaţi cu privire la vizita ce o face regele Carol prin­ţului Ferdinand al Bulgariei. Fostul ministru de rezbel, care cu­noaşte toate peripeţiile conflictului nostru cu Bulgaria, nu şî-a putut stăpîni indignarea ştiind că nu s’a aporrtat pînă acum nici o satisfacţie Romînieî şi cu toate acestea suve­ranul şi miniştrii Romînieî se duc în Bulgaria. Toată lumea laudă atitudinea ge­neralului Lahovary, care chiar în coontra avizului multor fruntași con­servatori —după cîte știm—s- a spus Ianc părerea sa asupra vizitei re­­gelui Carol pe care o consideră ca o umilință. * Atitudinea generalului Lahovary a dat prilej unor ziare guvernamentale să se năpustească asupra fostului ministru de rezbel şi să comenteze ast­fel cuvîntarea sa în­cît să reiasă că generalul Lahovary atacă pe re­ge, că e un simplu antidinastic, câ-şi pregăteşte o platformă electorală,că mine o veche şcoală politică cău­­tînd să intimideze pe suveran, etc. Bine­înţeles că toate aceste cri­tici, vechi şi cunoscute, sînt însoţite de cele mai josnice platitudini la a­­dresa Coroanei. Sînt liberal! sectari cari, cînd au puterea, nu mai ştim­ cum să se re­comande palatului şi cum să... dis­crediteze pe adversar la palat. Cum îndrăzneşte vre­un opozant facă cea mai mică aluzie la vre­un act al regelui sau să-l critice cît se poate de moderat, guvernamen­talul sare şi dă alarma că toată o­­poziţia a început să ameninţa Co­roana, să comploteze contra suvera­nului. Şcoala aceasta o cunosc, trebuie s’o spunem, liberali! mai bine de­cît cele­l’alte partide politice. Un liberal democrat văzînd că sa ataca cu vehemență pe generalul Lahovary, care protestează contra vizite! de la Rusciuk, spunea urmă­toarele într’un cerc politic: — Ce a făcut generalul Lahovary ? Nu-i este permis nici unui om poli­tic din ţara aceasta să fie contra vi­zitei regelui Carol la Rusciuk? Nu este permis nici unui bărbat politic, fie el general şi fost ministru, ca s’o spună aceasta chiar într’o întrunire publică şi cu toată deferenţa către suveran ? Cum ? Nimeni n’are voe să­­fie un cuvînt, nimeni n’are voe să spună că Bulgaria ne datoreşte sa­tisfacţie şi pînă cînd nu ne-o va da ne lipsim de ori­ce relaţie cu ea? Aceasta nu e permis s’o spună ori­ce om politic? „Ar fi o nenorocire dacă ar prinde o asemenea şcoală politică. Cel pu­ţin aceasta nu e şcoala liberală. Dacă am fi fost noi în opoziţie regele nu mai pleca în Bulgaria. Am fi răscu­lat ţara şi ne-am fi transportat cu meetingurile de protestare pe malu­rile Dunărei. Cine o neagă, minte La 93 am dus o campanie teribilă contra regelui, am dus-o cu toţii, cu Sturdza în cap. Această campanie n’avea alt scop de­cît să luăm pu­terea şi am luat-o curînd. „Prin urmare nu înţeleg de loc in­dignarea acelor cari protestează con­­tra atitudinea generalului Lahovary. „Ar fi fost o adevărată ruşine, o infamie, ne-am fi făcut de rîsul bul­­garilor, dacă nu s'ar fi găsit nici un om ‘politic în ţara romînească care s’o spună, cu curaj, că Bulgaria nu merită cinstea aceasta care le-o face suveranul Romînieî. „Cu atît mai bine că s’a găsit chiar fostul ministru de războiu din timpul cînd a izbucnit conflictul cu princi­patul vecin“. * Iată în ce termeni fie critică chiar în cercurile liberale faptul că acei cari protestează contra vizitei sunt atacaţi. De altfel „Voinţa Naţională“ n’a vorbit nimic, păstrează o prudentă şi semnificativă tăcere asupra acestei vizite, iar organele junimiste n’au suflat pînă acum un singur cuvînt şi deci n’au relevat nici protestarea d-luî general Lahovary. Opinia publică se aştepta însă ca să vadă pe junimişti pronunţîndu se, în primul loc, asupra vizitei în Bul­garia, căci sub guvernul Carp, fiind d. Al. Marghiloman ministru de ex­terne, a izbucnit conflictul cu Bul­garia. Dar se zice că junimiştii ţin să se pronunţe după întrevederea de la Plevna. Această... prudentă tăcere este însă viu criticată şi opinia publică nu vede în aceî cari n’au curajul să se pronunţe asupra unui aşa im­portant eveniment, de cît... frica de palat! 5. X Cavaroc şi ale uşierului de la cabine­tul V. Aceasta numai în privinţa unui sin­gur caz , dar, ştim că se­ caută nu lu­mina şi pedepsirea vinovatului, ci sal­varea lui . Ei bine, noi ne-am făcut datoria şi de ziarişti şi de cetăţeni, şi dacă cri­minalul magistrat nu e pedepsit, cum ar fi trebuit să se facă, cel puţin avem conştiinţa împăcată că opiniunea pu­blică a condamnat de mult pe magis­tratul nedemn, criminal şi torturator care continuă a pîngări roba de ma­gistrat. Al. Ionescu Anni XV.—Ko. 4757 FdND^TOR ALEX. Y. BELDIMANXJ îUtarăl , . . . 30 lel 15. leî a' ’Bttăitiii a%e. aO , 25 3 ABONAMENTE l/« orw ^au^iuni TrtIht8 8 leT 13 . ÎO bani in toată țara îo „ „ străinătate Un număr vechiu 20 faanî. &ifffi?rra 2« oeiofamA DIR COTOR POLITIC CONST, Mlk&E AMUNcrun? Linia pagina 1T Lei . . .-t^l . . 0.60 ban) n ^ „ . • ■ '. • . . 2,— r . BIROURILE ZIARULUI 1!. V Strada Sărindar — 11 * TELEFON* X. •?„ ? acestei preocupări a judecătorilor săi. Zadarnic s’a făcut proba că el nu este vinovat, zadarnic însăși vic­tima arăta ca autor al lovirei pe o­­fițerul Niculescu, fzadarnic s’a dove­dit că martorii acuzărei mint, za­darnic s’a făcut lumina ca ziua, toate au fost zadarnice, căci trebuia de scăpat şi de spălat un ofiţer supe­rior de acuzările ce i s’au adus de presă. D. colonel Lambru a pus sa­bia sa în cumpîna dreptăţei şi ea a cîntărit mai greu­ de cît conştiinţa pură care îl osîndea atît pe el cît şi pe nepotul său. Teodorescu a fost dar osîndit, căci aşa cere spiritul de castă, aşa cere disciplina mili­tară, rău­ înţeleasă de membrii con­siliului de rǎzboiu. Infamia dar s’a consumat şi sub acest pretext şi motiv de a salva pe un superior vinovat de ingerinţe în anchetarea unui delict—un ino­cent a fost osîndit. Membrii consiliului de rǎzboiu au crezut că servă armata. Ei din ne­fericire au compromis-o mai mult şi mai ales justiţia militară, căci atît lumea civilă, cît şi corpul ofiţeresc întreg nu vor putea să admită acest chip de a face justiţie, păi afiind cel mai elementar principii­ de drept, că judecătorii n’au să judece de cît fapta în sine, fără alte preocupaţiunî străine afacerei. In asemenea con­diţiuni, procesul de la Craiova nu poate fi de cît o mascaradă. Const. Stille ca să primească a figura pe lista candidaţilor la consiliul comunal. Actualul primar şi d-l Constanti­­nescu, un rival al d-lui C. F. Ro­­bescu, au primit a figura pe lista a­ceasta. Dar oare hotărîrea aceasta a lor este pornită din libera lor voinţă sau e numai un rezultat al supune­­rei la disciplina de partid? Şi apoi d­l G. F.­„Robescu,—care a auzit atî­­tea vorbindu-se,— să nu vadă în a­­ceastă complectare a listei liberale, un argument ce întăreşte zvonul că la mijloc ar fi într'adevăr — orte­ni-se expresia puţin parlamentară— o tragere pe sfoară ? In tot cazul avem motive să cre­dem că încă nu sunt terminate dis­cuțiunile în partidul liberal asupra listei comunale... Ro. POSTA MICA Unul agronom, Botoşani—Citiţi­­ cu sluga­rit. A­­gri­cultura si relaţiunile sale cu chimia, fizica si me­­teorologia (franţuzeşte). Haberlandt.* Der allgemeine landwirtschaftliche Pflanzenbau. Procuraţi-vă «Illus­triertes landwirtschaftliche Lexicon» de Krafft. Ce­reţi catalog librăriei Rosner Viena, Franzensring. Adresaţi-vă şi d-lui Nicoleanu, ministerul de do­menii, Bucureşti, care vă va da informaţiuni, de­oare­ce îl ştim foarte amabil. Student Loco.—După cît știm noi savanții au sta­bilit în mod aproape cert ca Shakespeare este au­torul pieselor sale. Legenda cu Baco nu rezistă, unei critici mai serioase. N. P. Piatra N. - De obicei toasturile ce se ţin de capii de stat la asemenea ocaziunî se stabilesc de mai înainte de către reprezentanții guvernelor in­teresate. ife-aiî! făcut datoria!... Ori cit s’a trudit d. procuror gene­ral Tătăranu, prin faimosul sau ra­port, să prezinte pe Stelian Popescu ca pe o victimă a răzbu­nărei noastre, cari am conrupt pe Agarici „cu trei luni înainte, ca ei să se înţepe, să se ciupească şi să-şi sugă sîngele pentru a se prezintă drept victimă a torturi­lor lui Stelian Popescu,­­ sîntem­ în­credinţaţi că însu­şi de ministru al ju­stiţiei se va fi convins că manopera ciupiturile e prea grosieră, prea copilărească pentru a putea fi crezută de cine­va. Am declarat şi o declarăm şi azi, că ori­cite rapoarte se vor face pentru a se spăla un magistrat nevrednic, — pentru noi cari am vorbit cu victi­mele, cărora ni s’au povestit în mod amănunţit toate ororile şi chinurile îndurate de la acest monstru, pentru noi Stelian Popescu este şi va rămî­­nea d’apururea un magistrat odios care necinsteşte magistratura ţarei. Şi odată cu noi, sîntem siguri că şi d. ministru al justiţiei e convins de monstruozităţile săvîrşite de Stelian Popescu, căci ne vine greu­ să credem că un ministru de justiţie care a luat cunoştinţă de faptele cuprinse în cele opt anchete publicate de noi, să nu fi căutat ca, in mod confidenţial, să fi cercetat toate acele fapte şi să nu le fi găsit absolut adevărate. E imposibil lucrul acesta, de­oare­ce sînt pînă şi registrele penitenciaru­lui şi medicul închisorei cari nu pot tăgădui starea de îngrozitoare tortură în care nefericiţii proveniţi erau a­­duşi la penitenciar de la cabinetul ma­­gistratului-torturator. S’a pretins că Agarici s’ar fi „ciu­pit“, dar oare nefericitul bărbier Ale­xandru Teodorescu adus la Văcăreşti cu fesele aproape în stare de cangre­nare din cauza torturilor îndurate, — tot ciupituri au fost acelea ? Să ceară de ministru registrul spi­talului, să cheme pe medicul Cruţescu, să-l Întrebe, să facă apel la conştiinţa lui de om şi de medic, şi sintem­ siguri că ceea ce ar auzi l’ar îngrozi, l’ar face ca nici 24 de ore să nu mai ţină în sînul magistraturei pe un monstru ca Stelian Popescu, care azi caută să-și ascundă crimele și nelegiuirile sale în dosul sofismelor cu „ciupeli“ ale d-lui Mascarada judecătorească Cititorii noştri cunosc peripeţiile procesului militar din Craiova, proces sfîrşit prin osîndirea la 7 luni de închisoare a ofiţerului Teodorescu. Un soldat a fost grav bătut şi rănit. Justiţia militară avea de găsit pe autorul acestui delict. S’ar putea spune că este la justiţia militară un progres, fiind­că în sfîrşit un ofiţer care bate pe un interior este pedepsit, şi pedepsit destul de serios. Aşa ar fi—dar din nefericire peripeţiile aces­tei afaceri arată că lucrurile sînt com­plicate de o tăgadă de dreptate ne­mai­auzită, de o eroare judiciară în care cu bună ştiinţă au căzut toţi aceia cari au anchetat şi judecat a­­cest proces. Colonelul Lambru a de­finit foarte bine afacerea : ea este pro­cesul dintre ei—colonelul — şi presa. Se ştie in adevăr că toată lumea, începînd cu victima, a arătat că autor al acestei bătăi şi grave răniri este ofiţerul Niculescu. Acest domn ofiţer însă fiind nepotul colonelului regimentului, Lambru, acesta a cre­zut că’i cu putinţă a’l face scăpat şi fiind­că cine­va trebuia să fie gă­sit vinovat—faptul fiind prea grav— vinovatul a fost arătat a fi... ofiţerul Teodorescu. Această amestecare a colonelului, comandant de regiment, în anchetarea unei infracţiuni penale, ingerinţele sale, au revoltat pe toată lumea din Târgu-Jiu unde s’a petre­cut cazul. O parte din ofiţerii regi­mentului, revoltaţi şi ei, şi cu drept cuvînt, au sărit ca să scape pe co­legul lor pe nedrept implicat în a­­ceastă bătae, iar altă parte a ascul­tat orbeşte de disciplina militară, zicînd cum ordonase colonelul. Presa s’a amestecat şi ea — şi în prima linie Adeveriţi, prin bravul sau co­respondent d. Ciocănescu, a deschis focul contra naţionalei afaceri Drey­fus care se prepara la Tîrgu-Jiui. Cu cît însă noi, susţineam dreptatea şi adevărul, cu cît demascam mai bătător la ochi neomeniile colone­lului Lambru, cu atît furia acestuia creştea, grămădind ilegalităţi peste făţişe ingerinţe, ca să triumfe păre­rea d-sale că vinovat este—nu ne­potul d-sale—ci,ofiţerul Teodorescu. Ancheta militară, făcută în aseme­nea condiţiunî, se înţelege că a fost greu să constate alt­ceva de­cît ceea­ ce a voit colonelul regimentului, care teroriza pe ofiţeri şi pe sol­daţi, ca să şi scape nepotul. Şi a­­ceastă anchetă s’a sfîrşit prin trimi­terea înaintea consiliului de război şi a aceluia arătat de comandantul lui, consilii care a judecat afacerea şi a judecat’o aşa cum a caracterizat’o colonelul Lambru că este­­ procesul dintre el şi presă. Nu mai era vorba de cine este vinovatul. Trebuia alt­ceva de făcut, de spălat colonelul acuzat de presă de ilegalităţi şi de ingerinţe, trebuia să se arate că un ofiţer superior nu poate să fie ne­drept şi să practice nepotismul. Ne­norocitul ofiţer, a căzut dar victima Din fuga condeiului Ideile d-lui Nae Dom’Nae de la Bucureştii nani, zis şi „le frére de Thomas Cracinel“, aflînd ca la Viena ori­ ca sofa de reclamă se poate face, plătind lei nouî la ghişeul „Insera­ten“ s’a prezantat la ghişeu cu un int­e­­view scris dar nesubscris, i s’a zis : „Zahl“, dom’ Nae a plătit, după tarif, intervis­­­ul—care, de sigur c’aţî­­ghicit câ era tot cu dom’ Nae !!—a apărut. Pentru a se afla şi la Bucureştii noul cu dom’ Nae a fost... „intervievat“ la Viaţa, a mai lă­sat 3 leî 75 le. pentru ca­s sa dea tele­gramă din Viena la Bucureşti cum că dom’ Nae Basilescu­ fiind „inter iewat® a ară­tat... ideile sale în chestia art. 7 din Con­stituţie.­­Sâ nu umble ou flea u't tom' Nae! Ideile d-sale asupra art. 7? Ha­id­ad­o ! Dumnealui n’are ‘asemenea articole de vînzare. Dumnealui are de vînzare par­cele la Bucureştii nouî—și fiind­că nu se mai găsesc străini pe cari "să-î încaseza pentru pămînturi rurale, vrea să-î atragă prin interviewurî de la Viana. Asta e singura idee pe oare o ara dom’ Nae! Per Liberalii şi alegerile comunale In sfîrşit se pare că liberalii au reuşit să­ înjghebe listele pentru ale­gerile comunale. A fost o grea muncă aceea de a împăca pe toţi nemulţu­miţii. In cele din urmă a trebuit să intervie d-l Dim. A. Sturdza şi nu­mai mulţumită d-sale s'a putut înlă­tura o mare greutate, deşi nu ultima greutate. Lista liberală primă, fără d-l­ C. F. Robescu n'avea sorţi de reuşită din cauză că îi lipsea popularitatea. Lista a doua era insuficientă fiind­că îî lipsea lustrul şi-i lipsea caracterul vădit al unirea tuturor liberalilor. Dacă primejdia întîia trebuia evitată pentru motive strategice, cea de a doua trebuia evitată pentru motive de tact. D-l Sturdza a intervenit personal şi cuvîntul d-sale, susţinut de auto­ritatea şefului guvernului, a hotărît pe d-l Frocopie Demetrescu, actualul primar, şi pe d-l Al. Constantinescu CARNETUL MEU Femeea advocat Erî toată ziua Curtea de apel secţia l-a s’a ocupat, cu judecarea unuia din acele procese care ese din cadrul obicinuit al proceselor asupra cărora distinşii noştri magistraţi sunt chemaţi să te pronunţe. E o chestiune de principiu care se rezolvă odată cu pronunţarea unei sentinţa în baza articolelor de lega şi cu formela o­­bicinuite. Chestiunea de principiul este aceasta : femeea este ea o fiinţă egal îndreptăţită cu bărbatul, şi dacă de la exerciţiul drep­turilor politice legile au exclus-o, este ea este exclusă şi de la exerciţiul unor profe­siuni liberale din cari pînă acum bărbaţii şî-au făcut un monopol? Nu sînt tocmai tare în articolele legilor şi nu pot zice cu Goethe că am studiat dreptul cu paldă, cu multă sîrguinţă. Dar dreptatea am studiat-o! Inima mea am crescut-o la şcoala nobilă a acelor prin­cipii cari în cele din urmă şi-au cucerit Stima şi respectul tuturor oamenilor de valoare, dragostea pasionată a celor mai de seamă şi mai curagioşî dintre dînşii. Şi aceste principii, dreptatea, cer ca să se deschidă femeeî toate acele profe­siuni, pentru exercitarea cărora au şi au dat dovadă că au aptitudini. Toţi profesorii universitari, chiar şi un adversar al primirel femeilor in barou, au declarat că studentele sínt acelea cari studiază mai bine, cari deci terminîndu’şî şcoala sínt mai pregătite pentru exerci­ţiul profesiune! lor. De ce atunci n’ar fi advocate ? Numai fiind că sunt femei ? Argumentul n’a fost suficient nici pentru faimosul Sinod care a rezolvat grava Ges­tiune dacă femeile au sau nu suflet. Dar nici nu era nevoe de acest splendid testimoniu in superioritate! femeeî în stu­dii. Din moment ce absolvă facultatea de drept ca ori ce alt student, din moment ce această facultate îi s’a deschis, este absurd să ’i se închidă calea spre »Avoca­tură. Poate că una sau alta dintre femei studiază din dragoste pentru ştiinţa drep­tului, acestea de vor fi existind, vor găsi satisfacţie pentru truda lor, in continuarea şi aprofundarea studiilor. Dar cele mai multe femei, ca şi cei mai mulţi bărbaţi, sunt împinşi spre trai din necesitatea de a-şi asigura o profesiune, adică un mijloc de trai, şi pentru acelaş motiv universita­tea. Or, nu este absurd ca si li se închidă profesia pentru care au fost pregătite? Judecătorii sunt chemaţi sâ judece, nu după litera, ci după spiritul legei. Şi dacă litera legei e absurdă, e în contrazicere cu logica, cu dreptatea, oare judecătorii trebue să sacrifice dreapta judecată, literei moarte ? Am spus-o: nu sunt tare in drept, dar uu’m­î vina a crede. B. Br. CHESTIA­ ZILEI Politeţa lui Nazone Precum odinioară ofiţerii bulgari au primit pe cei romînî in papuci şi bîndu-şî cafeluţa, tot ast­fel Nazone, Drandarewsky şi alţi baî­gand primesc pe regele Carol, în papuci şi cu cafeluţele dinainte. POLITICA EXTIRIA Criza în Spania Din Madrid se scrie, că e apropiată de misiunea cabinetului. Cu toate dez­minţirile oficiale, zgomotele de criză s’au­ accentuat de elî. D. Sagasta a avut lungi conferinţe cu d. Moret şi cu preşedintele Senatului, d. Montero Rios. Se consideră la cercurile parlamen­tare, că situaţia cabinetului e foarte compromisă. Atît adversarii săi, cit şi partizanii vorbesc deja de o criză par­ţială sau totală. Concesiile succesive ale d-luî Sagasta nu par a fi putut înlătura pericolul. De alt­fel toate proectele guvernului depind de turnura pe care o vor lua luptele parlamentare şi de intrigile din regiunile inalte, avind ca tendinţă să substitue cabinetului Sagasta un cabi­net format de triumviratul Montero Rios, Tetuan şi Lopez Dominguez. Articolul generalului Botha Ziarul Times comentează articolul pu­blicat de generalul Botin in Contempo­ranii Review. Din punct de vedere politic, spune Times, turneul generalilor buri a fost mai mult de­cît un eşec, căci a inspirat indoeli asupra intenţiunilor celor ce l’au întreprins. Times adaogă : «Şefii buri nu trebue să presupună că vom părăsi hotărîrile ce am luat In cunoştinţă de cauză, pen­tru că ei îşi respectă obiecţiunile, sau că avem cea mai mică intenţiune de a da prilej refugiaţilor — de cari avem motive să ne temem—să-şi repete ac­tele lor rău­-făcătoare».­­ Discursul lui Roseberg Ara vorbit era despre impresia­ pe care au făcut-o in Anglia cuvintele lui Roseberg, cum că partidul­ liberal nu se gândeşte la o apropiată venire la putere. Credem, că va interesa pe cititorii noştri să citească rezumatul ultimului discurs al şefului liberal. Cuvântarea aceasta a fost ţinută în­tr’o Întrunire a ligei liberale. Lordul Proseberg a trecut in revistă diferitele chestiuni care interesează în acest moment publicul englez. Referindu-se la ultimul discurs al lui sir Henry Campbell Bannerman, declară că dacă faimosul discurs din Leicester ar fi fost animat de același spirit, Liga liberală de sigur n’ar fi existat nici o dată. El e vesel de ideea sugerată de par­tizanii lui sir Gampbell a unei confe-­ rinţe a Raderilor liberali și va face tot posibilul pentru a-i asigura succesul. , Totuși condamnă home rule. Revei.ireî , la putere­a partidului liberal nu-i pare apropiată, dar programul de la Newcastle trebue părăsit. Lordul Roseberg reunoește recentele sale declarațion­ asupra politicei in­terne. Planul de reforme militare a fost pre­gătit cu prea multă grabă. Ar fi tre­buit să se aștepte întoarcerea din Africă­ de sud a celor mai buni ofiţeri, refor­mele la War-Office şi in armată tre­­buiau încredinţate lordului Kitchener. La nevoe s’ar face dintr’insul un bun, ministru de razboiu. Liga liberala, zice lordul Roseberg term­inînd, nu este bazată nici ,pe ani­mozităţi de partid, nici pe intrigi per-­ sonale, ea poate sa ofere cel mai bun mijloc de a ridica partidul in ochii ţâ­rei. împăratul Wilhelm şi prinţul Bulgariei Zilele trecute a avut loc o serbare pe bordul vaporului „Therapia“ a liniei* germane Levante. Der Tag primeşte din Euxinograd (Bulgaria) ştirea ca impS-­ ratul Wilhelm al II-lea a telegrafist cu acest prilej următoarele din Blankenburg a prinţului Ferdinand al Bulgariei: «Prin consulul meu general am aflat despre vizita alteţei voastre pe vaporul «Therapia» a liniei germane Levante şî despre călduroasele cuvinte, pe care le-aţi rostit cu acest prilej. Vă mulţu­mesc pentru sentimentele, pe care aţi­ arătat că le aveţi pentru persoana mea, cit şi pentru interesul pe care-l purtaţi pentru bunele raporturi economice din­tre Germania şi Bulgaria». Prnţul Ferdinand a răspuns la această telegramă următoarele : «Mulţumesc sincer maestăţei voastre pentru amabila telegramă ce­ mi-aţî tri­mis-o din Blankenburg. Cu plăcere, con­stat, că vorbele rostite de mine pe „The­rapia“ au avut un răsunet favorabil». In chestia răscoalei de pe coasta Somaţilor Din Johannesburg "hi se depeşează că Sir Alfred Milner, înaltul comisar,al gu­vernului imperial în Africa de Sud, a primit o telegramă de la ministerul de externe din Londra, exprimîndu-i-se pă­rerea de rău că nu i se poate primi pro­punerea de a forma un corp de volun­tari buni pentru înăbuşirea mişcărea fal­sului Mahdi de pe coasta Somniilor. M­LMO) Am de vecini, în vagon, o pereche in luna de miere. Sint Intr’adevar, sau mi se pare, fiind­că se ţin drăgăstos de mină, uitindu-se dulce unul la altul ? In ţara noastră, după cîte­va luni de visătorie, e aşa de rară o asemenea pri­velişte ! Nu vreau­ să-î supăr cu privi­rile "mele indiscrete, şi privesc la bogă­ţia lanurilor printre cari zburăm. A avut dreptate cine a zis că Italia este Grădina Lumii; putea numai să spe­cifice : Lombardia. Miron Gostin al nos­tru a botezat-o şi mai sugestiv: Rodia Europei. Nu e pogon nesemănat; fie­care răzor e umbrit de pomi ,fructiferi, canalizat. Pînă şi arborii sînt legaţi în­tre ei cu viţă roditoare. Te umbreţi de verdeaţa luxuriantă, care răsare­­peste tot, grasă şi abundentă. O fertilitate de sol ne­mai­pomenită. Peisagiului acestuia cimpenesc i-ar trebui albeaţa frumosului nostru costum naţional. Ţăranii de pe el, par nişte lu­crători de fabrică. Sub albastrul ceru­lui, de-odată apare un altul, care’l în­trece : Lac­­ Lugano, înconjurat de sate ascunse în văile munţilor. Pe luciul lui, un vaporaş, lăsind in urmă-i o fişie de *) Fragment inedit din volumul Din lar­gul lumii, care va apare sâptămîna vii­toare în editura tipografiei Fraţii Grigo­­rin, din Constanţa, fum albicioasă. Trenul se opreşte chiar ’lingă lac : Desenzano ! Pe peron chel­nerii strigă : Orangi, Pasto, fino !—Con­ductorul : Si cambia treno ! Şi călătorii grăbiţi : Fachino ! Fachino ! Pe cînd hamalii Ie ridică cuferile, *observ bilețelele multicolore lipite­­pe dinsele ; sînt reclamele hotelurilor de pe unde au fost: Hotel Victoria, Milan; D’An­gletiere, Venezia; La Regina d'Ungheria, Verona. Multe din ele, cumpărate nouă de-acasă, s’au murdărit; altele s’au ho­dorogit. Nici călătorii, cari mi sint de lemn, vai! nu se vor reîntoarce acasă aşa cum au plecat. Milanó. Se cunoaşte că intrăm intr’un oraş mare, după mulţimea fabricilor de pe la bariere. Dai de artă din gara îm­podobită cu frescurî şi sculpturi. S*a dus poezia Veronek Ciceronni a- VII iese dreptate : e’e specie di Parigi I Oraş internaţional, ca toate centrele mari. De pe fereastra omnibusului, care mă zdruncină de mi-au eşit ochii din cap, zăresc strade largi, lămpi electrice or­bitoare, automobile, comisionari, tram­­vaie de toate sistemele, cafenele şi pră­vălii luxoase, teatre cu porţile pline de afişe ilustrate. Teatrul de 1% Scala Pe o piaţă neînsemnată, la spatele galeriilor, avind in faţă-i statuia lui Li­­onardo da Vinci. Aspect mizerabil. Deşi stagiunea e închisă, pot vedea sala, plă­tind 50 de centime. Portarul aprinde o luminărică şi mă introduce, întocmai Teatrul Naţional din Bucureşti, înc’o­­dată aşa de mare, şi mai vechiu. Trei rîndurî de loje nu se vînd. Sint ale acţionarilor teatrului, cea mai mare parte nobili, cari, rar, cind părăsesc Milanul, le închiriază pe preţuri fabu­loase. Fie­care lojă, cu salonul ei, e împodobită după gustul stăpînuluî. Re­gele îşi are şi el două loji. Una în care vine oficial, alta în care poate să as­culta deliciile muzicei fără a fi văzut. Să nu se crează insă că publicul din lojile acestea face succesul unei repre­zentaţii. Verdictul il dă galeria. La „premiere“ pentru a găsi un loc bun, amatorii vin de dimineaţă, şi se aşează la b­ad, în şiruri de cite cinei, ca sol­daţii. Mânincă acolo. După atitea oste­neli, să ferească Dumnezeu pe artistul care dă kix. Fluerături ca el n’a mai auzit nimeni. Dar nici atitea aplauze cind şî-a făcut datoria în conştiinţă. Favoritul, ca peste tot, e tenorii!—mai tot-d’a­una băiat frumos, care se înalţă in vîrful picioarelor de cite­ ori dă nota finală, fâcîndu-î vint şi cu mina. Privind scena imensă imi revin în minte trei nume: Theodorini, Gabrie­­lescu, Darclée. Dar şi eu pot zice că am cintat la Scala. Scoţind un dp, după îndemnul «luminătorului» meu, îmi răspunde un ecou formidabil. Ce trebue să fie o notă lansată aci cu toată forţa unei voci ca a lui Tamagno sau Dimi­­trescu, bună­oară ! Se şi zice că nu se cintă nicăeri mai bine ca la Scala din Milano. Artistul care a avut noroc să placă aci, e consacrat mare fără dis­cuţie. In foaier statuele în mărime naturală ale luceferilor muzicei italiene: Donizetti, Rossini, Bellini şî Verdi. Pe stradă, la trei-patru case, prăvălii de note şi instrumente muzicale, avind vitrinele împodobite cu portretele com­pozitorilor moderni. Chipurile cunoscute­ ale lui Pu­cclini, Mascagni, Leoncavallo, apar la toate ferestrele. Printre ele se amestecă ale actorilor: Novedli, Duse, Tina di Lorenzo, etc....ale cîntăreţilor «în vogă»: Bolineroni, Dardec, etc....de autorilor moderni: Giacozza, d'Annunzio, Marco, Praga, Arrigo Boito. Căci CU toate fabricele şi imensa IUI mişcare comercială, Milano este centrul artistic al Italiei, «capitala ei morală», cum o numesc dînşii. Se’ntîmplă însă de multe ori şi’n ţara această ca şi’n altele, ca talentele lo­cale să nu fie luate in seamă de cit cind sint admirate în străinătate, de capitala lumei mal ales,—am numit Parisul. Fraţii Steinbach, cari învaţă arhitec­tura in Milan, şi cari,­recunoscindu-mă pe stradă, s’au­ oferit să mă însoţească, văzindu-mă mirat de mulţimea bustu­­­i­lor lui Verdi, pe cari le­ văd­ la toate magazinele, im­i istorisesc scena înmor­­mintărei marelui maestru. A fost o ne­bunie. Milanul tot era de faţă—un sfert din cele-lalte oraşe ale Italiei. Ceremonia s’a săvirşit după cererea ilustruluî mort, in faptul zilei, la patru, cînd se’ngîna ziua cu noaptea, înainte de răsăritul soarelui. In lumina îndoelnică a dimi­­neţei, mulţimea a urmat tăcută fala Ita­liei întinsă intr’un cosciug simplu, care era aşezat într’o căruţă trasă numai de do­ cai. Din respect, nici lacrămile nu curgeau zgomotoase. Un singur bucătar, care auzise odată Traviata și n’o mal uitase, plingea năuc: Povero Verdi! Comma un cane! Comme un cane! Nu ştia nai­vul admirator că geniul pel care’l plin­gea că e In­mormintat ca un cîine, e trans­portat așa numai provizoriu, după cere­rea lui, spre a fi aşezat in Casa artiştilor creată de el. A trebuit o lege spe­cială, votată de Cameră în unanimitate, pentru a se putea îndeplini ultima do­rinţă a decedatului.O lună după aceasta era să fie dus la groapă cu pompa cuve­nită, lingă iubita lui tovarăşă de viaţă, care’l aştepta de mult in Campo Santo. 20 Aprilie 1901. . De azi dimineaţă plouă cu găleata. Mă plimb de colo pînă colo agitat, prin odae, neştiim­ cum să-mi întrebuinţez timpul. Ge­urit e cind plouă, într’o ca­meră de hotel, singur, străin, într’o ţară depărtată ! Cîntecul monoton al stre­aşineî imi aminteşte scopul trist al călătoriei mele, şi cad pe gindurî... II pleut sur la viile Comme il pleure dans nion coeur ; Quelle est cette longueur Qui penetre mon coeur ? Cit de simţite sunt versurile acestea deznădăjduite ale sărmanului Len­an ! Mă încerc să le traduc : Cum plouă în oraş, In sufetu mi plouă... Dar oraş nu dă dulceaţa cuvîntuîuî viile. Să încerc alt­ceva4: Cum plouă’n cetate, In sufletu-mî plouă... Şi mai rău. Trebue să găsesc cuvîn­­tul melancolic care să redea just inten­ţia poetului : Cum, pică din streaşini, In sufletu-mi plouă... Tot nu mă mulţumeşte. Renunţ. Sint poezii de acestea duioase, în care mu­zica versului singură produce emoţia sufletească deplină, cu neputinţă de tra­dus : II pleut st«’ la viile Comme il pleure dans mon coeur. Plînge şi in sufletul meu ploaia de afară, predispunindu-mă spre filozofie. «Cind n’ai nimic de făcut, filozofezi», cum zice Trubadurul lui Delavrancea. Cite ar spune, dac’ar putea vorbi, pe­reţii unei camere de hotel! Aî ori-căreî camere, de alt-fel, dar mai mult ale a­­celeia dintr’un hotel, in care locueşte de cele mai multe ori alt individ la fie-care 24 da ceasuri. Cite drame se petrec intre zidurile el, cita comedii ! Cîţî inşi a adăpostit ea ! Tineri veniţi să-şî petreacă luna de miere , comer­cianţi palizi de insomnie, în frigurile a­­faceriior; amanţi nebuni de fericire — sinucigaşi, privindu-şî in oglinda el, pen­tru ultima oară, chipul descompus de desperare. Deschid fereastra. Ploaia continuă. Pi­căturile de apă, cari s’au înşirat ca nişte diamante de-a lungul firelor telegrafice ce trec pe lingă balconul meu, mi-atrag atenţia. Zbirniitul lor, ca al albinelor, mî-aduce alte reflecţii; ce veşti ori fi zburind acum de-a lungul lor ? Triste sau vesele­­? Mai mult triste, imi vine să cred, privind diamantele cari picură de pe sirmă, leneşe ca lacrămile. Un moment întind mina să taie firele, să intirzii pentru cit­va timp ajungerea unei noutăţi jalnice , dar mă opresc. In casa din faţa hotelului în care stau, de­şi e ziuă, văd câ se­­aprind lămpile, într’adevăr că nourii au Întunecat ziua aproape cu totul. De la fereastra mea, privesc tot ce se petrece în camera de peste drum. E ora dejunului. Familia s’a aşezat împrejurul mesei; muma, zlmbitoare, împarte copiilor mincarea din care ies aburi. Tatăl, întors de la muncă, răsfoeşte recede ziarul cu ştirile de dimineaţă. O scenă de interior du­ioasă, care mă face sâ-mi simt şi mai mult singurătatea. Familia s’a sculat de la masă , a ră­mas numai guvernanta, o brună aprinsă, de vre-o 18 ani, care nu’a observat şi face giumbuşurî copii’or, spionindu-mă cu coada ochiului. Citi călători n’o fi privit-o, aşa intim­­plător ca mine, dindu-i iluzia că î-a e­­şit în sfîrşit in cale iubitul mult aştep­tat, lăsînd-o apoi gînditoare la fereastră, pentru a ne lovi a doua zi de ochiadele altuia, care a plecat la rindul lui, pe cînd ea a rămas închisă in casa aceea străină, ca într’o temniţă— ca.pasărea din colivia cu gratii aurite, căreia îî dă acum seminţe, giugiulind-o, să-mî arate că are inima bună... In sfîrşit,­ ploaia a încetat, şi plec să mă intilnesc cu prietenii cărora le-am dat «rendez-vouz» in grădina­­publică. Trecind pe lingă Ospedale Maggiore, o instantanee mă reține cîte­va momente in loc: pe poarta spitalului, un tinăr cu amîndouă picioarele tăiate--de sigur am,­ putate, in urma vr’unuiî accident—ese sprijindu-se in cirji, susţinut de o parte de mamă-sa, de alta de un frate—SI cu­nosc după asemănare. In stradă, il tae drumul un biciclist, care trece ca ful­gerul, pedalind cu o iuțeală vertiginoa­să. Ologul se uită lung după din,sul.,, "i Imî găsesc prietenii, exacți la intii— nire, la picioarele statue­ lui Cavour, de unde luăm tramvaiul, din care descin­­dem la Cimitere Monumentale. Nu mai e cimitir, e muzau­. Cel mai frumos muzau de sculptură modern­ăl. Pe o întindere de 20 de hectare, mii­­ de monumente, cari de cari mai uii,­ j

Next