Adevěrul, martie 1903 (Anul 16, nr. 4880-4910)
1903-03-01 / nr. 4880
Sîmbăta 1 Martie 1903 Astăz! 38 Februarie Teatre-Concerte-Petreceri: Teatrul Național.— Olteanca, operetă, dec. Bengescu-Dabija, muzica de d. Eduard ©audella. • " • .și Teatrul lyric.— Faust, operă în"5 acte de Gounod. Maestru concertator Giuseppe"I Gonsalez. Sala Liedertafel,— Serata naiunei studențești". Circul rus.—Reprezentație extraordinară. Pantomima. Condamnatul la insula Dracului. Fotoplasticul imperial sub hotel Continental, vis-a-vis de Teatrul Național. Italia de Nord (Lacul da Garda, Torbole, Eiveis Pwide, Simona, Tremasine, Tigrile, Moderna, Salo, etc.) Potoplasticul,din calea Victoriei, casa Oiețule Londra. Parlament: Cariera,TM Indigenate și recunoașteri. Senat.— Indigenate și recunoașteri. Autorități: Primăria.__Consiliul comunal.— Ședință extraordinară: ministerul de culte.— Audiențe la inia istm. ^prezintă seria patru de vederi: * •mnmnmwammmamam • Impresiuni și palavre Tiranul Rolul femeei în societatea actuală e totodată complex și primejdios și ești parcă în drept de a te întreba: cari vor fi consecințele . Această ființă făcută numai pentru iubire și devotament, care a fost odată păzitoarea vetrelor noastre, îngerul care mîngîie și gospodina model, se deșteaptă azi pentru a reclama nouț drepturi... Plină de energie, lepădând orice prejudecată își cere locul ei sub soare, de ce ? Motivele cari au adus'o la o așa transformare nu trebuesc determinate printr’un studiu serios și documentat ci numai la preocupările sale materiale de acum. Altă dată femeia nu avea parecă asemenea griji și atunci toată libertatea inteligenței sale, toată vitalitatea și-o cheltuia în profitul familiei. Credința punea la adăpost inima sa, aspirațiile ei se agzumau la datoriile ce avea de îndeplinit așa că fericita asculta numai de conștiința ei curată și de cei cari o înconjurau și îi iubea. Azi echilibrul e pierdut. Mă întreb iarăși: de ce?Bărbatul e oare de vină ? Mi se pare că în mare parte da, adăogînd și moravurile actuale, luxul care e în capul răutăților, luxul care a pătruns în toate părțile, care a trecut și peste pragurile celor bogați ca și a celor săraci. Cu el odată a călcat pe covor sau pe rogojină și vanitatea și orgoliul și aspirațiile nebune și dezgustul de atîtea datorii sfinte bunicilor noastre. Femeia nu s’a mai mulțumit să fie folositoare, să aibă pe mână frumoasa misiune de a fi utilă a lor săi,ci a devenit un simplu obiect de lux. .La rândul său bărbatul, părăsind casa pentru a alerga după femeile ușoare ocupate numai de petreceri a arătat Sxrtru un mod nesocotit tovarășei sale, alt drum de Premii pentru cititori Săptămâna aceasta Adeverul oferă următoarele premii gratuite cititorilor săi: Sâmbătă . Un baston de lemn natural cu garnitura argintată, în valoare de 20 lei, de la magazinul G. A. Melik, calea Victoriei 36. Duminică: Stofă-lenaj pentru o rochie de damă, în valoare de 20 lei, de la magazinul „La Corpeda“, calea Victoriei 28, vis-a-vis de prefectura poliției. Pentru a concura la aceste premii cititorul trebue să trimeată ziarul înapoi administrației noastre, timbrat cu marcă de 3 bani și cu însemnarea în locul destinat la pag. a IV a numelui și a adresei. Tragerea se face totdeauna a patra zi de la data ziarului ca să poată să ne parvină numerele înapoiate. Abonații iau de drept parte la această tragere fără a mai trimite numărul înapoi. CARȚI Și RIVISTE A apărut No. 8, anul al II-lea al revistei literare săptămânale Semănătorul cu următorul sumar: Amiază (poezie) : Artur Stavri; Din dragoste: Ton Ciocârlan; înviere (poezie): Zaharia Bârsan ; Din presa germană : Ion Scurtu ; Nunta (poezie) : Natalia Negru ; Dare de seamă: Al. L.; La Luvru (Sonet) : St. O. Iosif; Informații literare și artistice.—Un număr 20 bani.— Abonament anual 10 lei. Curți și tribunale Afacerea Andronic Se știe că în afacerea escrocheriilor lui Andronic, au fost arestați mai mulți inculpați. Toți inculpații, afară de Ioniță Bobicrescu, au fost rînd pe rînd puși în libertate pe cauțiune. Eli s’a prezentat înaintea tribunalului Ilfov,, singurul deținut, Ioniță Bociorescu, și a cerut liberarea sa pe cauțiune de 200 lei. Tribunalul Ilfov, secția II, a admis cererea, și a dispus liberarea sa. Afacerea falsului testament D. prim-procuror ,D. Hamangiu, a înaintat ori tribunalului Ilfov, dosarele falsului testamentar. Sturdza, împreună cu rechizitoriul și ordonanța definitivă. D. prim-președinte Mavrodin, va fixa azi ziua judecărei, precum și secția de tribunal, unde se va judeca acest proces, Em. El e neverul scoate de cultul catolic și capătă o adevăraită venerație pentru el. Căci scopul „bunelor maici“ nu e numai de a călugări fetele. Pentru asta aleg ele anume pe cele mai bogate sau pe cele mai inteligente. Una din țintele lor e și aceea de a sădi în sufletele tinerelor vlăstare disprețul de religia neamului, astfel ca, o dată și o dată, să insufle copiilor lor aceste sentimente și să pregătească pegenerațiile viitoare pentru adoptarea cultului catolic. ■ Și stilpii bisericei noastre, înalții prelați cărora lî-e încredințată paza religiei strămoșești, păstrată cu atâta sfințenie în cursul veacurilor, nu se mișcă de loc, privesc totul cu indiferență. Sentimentul național In altă ordine de idei, pensioanele catolice lucrează la distrugerea simțului național. Ele pricep perfect de bine că unul din mijloacele, prin care pot parveni la ajungerea scopului lor, e și acela de a ataca, pe cit posibil, naționalitatea. Odată intrate în pensioane, copilele încep a pierde din obiceiurile de acasă, obiceiuri românești, și odată cu aceasta se anihilează și simțul național care izvorește din aceste obiceiuri. încet, încet își modifică sentimentele, pierd pe cele de familie și de patrie. Ciștigă dragostea de străin, pentru că tot ce văd, ce aud, ce mănâncă străin. Subiectele conversațiunii nu pot fi docit străine, li se vorbește de Borna de Vatican și de atîtea alte lucruri,— iar nimic, a disolut nimic de țara lor, de Romînia. Totul, în sfârșit totul, concură la distragerea simțului național. Sä se ia măsuri Trebui luate măsuri urgente și severe pentru combaterea răului. Cei în drept, trebue să treacă zidurile chinezești, în cari sunt închise aceste cuiburi de dușmani ai religiei și naționalității noastre. Ar fi o crimă a se tolera mai departe această vătămătoare stare de lucruri. Franța, catolica Franță, a luat măsuri caustice înpotriva acestor religioase, cari pervertesc simțurile tinerelor vlăstare, iar ortodoxa Romînie stă rece și nepăsătoare în fața pericolului. Și dacă guvernul nu îndrăznește a lua măsuri în contra lor, părinții înșiși ar trebui să pună capăt curentului nenorocit, ce s’a croiat în țară, de a da fotole la pensioanele de călugărițe. Astfel cazul d-relon Vîrnav, actuală superioară, .Șuțui, Abramoff, se va repeta la infinit și va veni, o vreme cînd va fi prea târziu. s. cît cel pe care se afla înainte, drum mai puțin anevoios... Primul sentiment al femeei înșelate a fost neliniștea. S'a întrebat dacă într'adevăr mai existau alte bucurii în afară de cele pe cari le cunoscuse ea și atunci, împinsă de curiozitate, a privit în juru-î cu sufletul turburat și cu ochii și maî turburi, încă văzîndu-șî iubirea profanată pentru creaturi cari nu-i semănau cî și cari n'o ei galați în nimic. Atunci îndoiala făcîndu-șî și ea loc în inima-i rănită, lupta cu fericitele rivale a început. Din această luptă pe viață și pe moarte s’a născut nebunia toaletei care se mărește pe zi ce merge și care azi e una din cauzele de căpetenie a ruinelor atîtor căsnicii, atîtor fericiri, atitor vieți ! Cele cari mai rezistă se întristează în contactul celorl alte. Pînă și tinerele fete privesc cu râvnă luxul cel mai destrăbălat, nutrindu-sî inima și mintea cu ambiții nebune și dorinți și maî nebune.3 Exemplele deci râd întotd’auna.... Apoi încetul cu încetul a început sa se depărteze îngrijat și bărbatul de cele sărace. Știe cari sînt pretențiile vieței, cît trebue să înoade firul ca să-i ajungă și neputînd satisface trebuințele unei femei crescute după concepția societăței de azi, ca să împace lucrurile caută zestre, închide ochii și nu vrea să vadă nici grația, nici tinerețea, nici farmecul nici uneia dintre cele sărace, de care fuge ca de o dușmancă, considerînd-o ca o nenorocire dacă ar introduce-o în viața sa dacă ar iubi-o. Frica, rezerva asta prudentă îi asprește și inima uneori. Lingă una bogată bucuriile se schimbă însă, acolo vrea să iubească, dacă nu obiectul, cel puțin suma ce reprezintă și cel mai blazat, cel mai indiferent, cel mai sceptic gîndindu-se la toate bucuriile, pe cari și le va procura cu sacul ei de aur, dă iluzia unui sentiment împărtășit celei pe care o vînează. Luxul, dorința de a străluci, de a stropi cu noroifi pe alții, e tiranul nostru azi, și e afară din cale de trist. -------—■M— Rodica Nouile buletine de vot Fața colorată in afară ,>un iu>uu«imur< * * *SS㻫»IM** IWW * •+*»»» *« BULETIN DE VOT Interiorul buletinului CANDIDAȚII COLEGIULUI ! CAMERA DE ILFOV Buletin pentru comună și județ Ediția de dimineață INFORMATIC Aseară a avut loc la clubul militar de pe calea Victoriei, obicinuita adunare, la care a luat parte și regele însoțit de casa sa militară. Tribunalul comercial de Ilfov a protestat 133 polițe de la 17—32 Februarie. S’au primit demisiile din armată pe ziua de 1 Aprilie, ale d-lor generali Palade și Leon. locot.-colonel O. Vlpescu maior I. Mărășescu și căpitan D. Carp, toți din infanterie, cari au fost în rezerva. Cu începere din luna Martie Adeverii! va da un fiecare Vineri în suplimentul său Din toată lumea probleme de jocuri de șah— aceasta spre a satisface cerința unui mare număr de cititori amatori ai acestui distins mijloc de distracțiune. Prima problemă va figura în numărul viitor al suplimentului de Vineri. Direcția generală a căilor ferate a cerut ministerului lucrărilor publice să respingă propunerea unor comercianți de cereale din docurile Brăilei. Acei comercianți cereau sa li se permită a avea mai mulți un același reprezentant în docuri, pe cînd regulamentul docurilor prevede ca fiecare comerciant să-șî aibă reprezentantul său. S’a constatat că parte din comercianții semnați în petiția adresată ministerului nu erau din aceia cari fac afaceri cu docurile, deci ei’aveau dreptul, de a se plinge contra administrației docurilor. La d. Costescu-Comaneanu s’au întrunit aseară d-nii: A. Djuvara, Em. Porumbaru, consilieri comunali, Davidescu, directorul serviciului tehnic și Giulini, șeful serviciului apelor, și au discutat asupra transacției ce urmează a se încheia între primăria Capitalei și compania de gaz. Deși în corpul telegrafo-poștal sunt mai multe locuri vacante, totuși pe ziua de 1 Aprilie nu se va face nici o mișcare. Comisiunea budgetary, a primăriei Capitalei se va întruni din nou, după închiderea parlamentului, spre a continua cu discutarea proectului de budget al Capitalei, pe viitorul exercițiu financiar. La baroul avocaților din jud. Ilfov se va ține azi d. a. o nouă ședință, în care se va continua discuția asupra proectului de lege al d-lui Stătescu. Consiliul de miniștri a aprobat votul consiliului Capitalei, prin care se scutesc de taxele certificatului de naștere copiii luați sub îngrijirea primăriei. După cum s’a anunțat, consiliul comunal al Capitalei se va întruni diseară, la orele 8 și 30 m. Direcția generală a poștelor a înființat șapte brocuri prin ajutorul cărora factorii poștali sînt duși pînă la locul unde trebuesc să înceapă distribuirea corespondenței. D. D. Sturdza va citi inline în parlament decretul regal prin care fuziunea Corpurilor legiuitoare e prelungită pînă la 15 Martie. D. ministru de finanțe, Em. Costinescu, va depune, în cursul săptămânal, pe biroul adunarea deputaților, procctul de lege pentru modificarea legei contabilității publice, precum și proectul asupra Băncilor populare și a Casei lor centrale. Mâine Sâmbătă la orele 9 suna. dimineața se va oficia la biserica Amzei, un parastas, pentru odihna mult regretatului Const. G. Ioan, fost senator și director al școalei superioare de științe de stat. D. Sturdza, cu ocazia jubileului său, a mai primit scrisori de felicitare din partea principelui Leopold de Nchenzollern, din a generalului Von Schlieffen și din partea profesorului Felix Dahn. Principele Carol de Nohenzollern i-a trimes portretul său. Pictorul Adjukiowski î-a oferit portretul lui Ion I Mțiatul și o acvilă în bronz. In urma unei reclamațiuni primite la redacție, că la reg. 4 Ilfov, No. 21 un d. locotenent s’ar fi purtînd brutal cu concediații și rezerviștii care vin să-și vizeze livretele, controlând faptele am constatat că ofițerul vizat nu s’a făcut vinovat de nici un act de brutalitate. E adevărat însă că mulți din oameni vin în grupe numeroase și fiind,că nu pot fi satisfăcuți imediat, provoacă diferite scandaluri. Tocmai acum ciad <i, ministru de interne organizează poliția, cerind titluri academice pentru postuă de comisari, d-sa, cu sau fără știre, are în ministerul pe care-l conduce, un funcționar mult mai înalt decît comisar, care așteaptă a doua eșire la pensie avînd peste 55 ani de servicii și care nu mai stă la minister decît pentru a încurca lucrurile. Sînt destui funcționari titrați carî așteaptă cu drept cuvînt înaintări,pe cari le împiedică acel funcționar care, este bana de înțeles, ce abilitate mai poate avea în conducerea lucrărilor, la etatea de mai bine de 70 de ani! Asemenea fapte trebuesc să surprindă pe toată lumea, mai ales pe d. ministru de interne care protejează tineretul cult. Astăzi cînd sute de licențiați sînt lipsiți de slujbe și cînd oameni tineri și capabili de a munci pot înlocui mai cu succes pe funcționarul de care o vorba, credem că nu e o faptă rea de a aduce la Cunoștința d-lui Lascar, această stare de lucruri, pentru a lua măsuri necesare, sporind că intenția d-sale nu este a remania numai poliția, ci și propriul său minister. Consiliul tehnic superior se va întruni azi d. a. la ministerul lucrărilor publice spre a’șî da avizul asupra mai multor planuri și devize de lucrări tehnice ce urmează a se executa. Excelentul roman al d-lui T. D. Speranță „Ferghela“, se află spre Vînzare la toate librăriile pe prețul de 3 lei. Acest roman, apărut de curînd în volum complect și asupra căruia „Adevărul“ a publicat o recenziune, este intereresant din toate punctele de vedere și merită toată atențiunea cititorilor. Ori iu îi din Călărași Cititorii cunosc din corespondențele ce am publicat, că acum cîteva zile s’a comis un fioros întreit asasinat în Călărași. Victimele acestei oribile crime au fost cîrciumarul Vasile Călinescu, soția acestuia și un băiat de prăvălie. Autoritățile locale, din primele descinderi și cercetări ce au făcut nu au putut stabili decît că criminalul sau criminalii erau oameni cunoscuți ai familiei asasinate. * Mai departe însă instrucția nu a dat nici un rezultat. Descoperirea acestui întreit asasinat și misterul oareșcum, de care pînă în prezent a acoperit, a silit pe procurorul tribunalului Ialomița de a telegrafia autorităților din țară pentru arestarea oricărui bănuit, că ar fi amestecat în crima din Călărași. După cum am anunțat, ori poliția de siguranță a arestat pe un individ vestit hoț de cai anume Prișca, în etate ea de vre-o 40 de ani. Acest Prisca a dus în fața șefului de siguranță drept autor al unui furt de cai, a declarat că Vineri noaptea 21 Februarie a plecat din Călărași venind spre București. Această declarație a sugerat imediat siguranței publice, bănuiala că Prișcă nu poate fi străin de asasinatul din Călărași. * . Sub influența acesteî bănueli șeful siguranței supune pe arestat la un lung interogatoriu. Rezultatul a fost întărirea bănuelilor prin o sumă de contradicții făcute de Prișca. D. Puiu Alexandrescu, după terminarea interogatoriului adresă o lungă telegramă parchetului de Ialomița, în care arată bănuelile sale. La primirea acestei telegrame d, prrocuror de Ialomița luă primul, tren spre București. * Aseară Priscă a fost supus în cabinetul șefului de siguranță la un lung interogatoriu, care a durat pînă la ora 2 din noapte. Prisca a declarat cum a plecat din Călărași, în seara primei, cum a dormit pe cîmp în niște finețe, din cauza gerului și cum a doua zi a sosit în Capitală. El tăgăduește mereu că ar fi amestecat în triplul asasinat din Călărași de care susține auzit decît la poliție, Instiruiția nu nu a dat de nici un ișon apjU ,nici,3mdpubilitatea lui Prișcă, totuși sPpsTiJOa in arest aparte, fiind cunoscut acest individ ca un mare prefăcător, care au de puține ori a reușit să deruteze bănielile ce le avea justiția în contra lui, cînd el chiar era vinovat. Azi va fi din nou ascultat. Fidele Falsurîlele la finanțe Proruzele lui Albahazy D. avocat Grigore Duca s’a prezentat ori la cabinetul de instrucție al d-lui Săbăreanuu, unde a găsit de Dan Albahary. Acesta, in fața d-lui Săbăreanu, a dat d-lui Duca, două procuri printr’una Albaharjr autoriză pe d. Duca să vîndă imobilul pe car.e-l. .are în tovărășie d Tonola, iar prin a doua procură, acelaș d. avocat e împuternicit să reprezinte pe Albahary in unele procese. Șantajul lui Bally Am spus era că în registrele lui Dan Albahary s’a găsit numele lui Rafael Bally debitat cu unele sume însemnate. Bally, după cum am spus, luase acele sume de la Dan Albahary, spre a păstra tăcerea, asupra falsurilor de la finanțe. Sumele luate de Bally de la Albahary se ridică la cifra totală de 30 mii lei. Se poate ușor deduce cît de mult profitat, Albahary ,dau escrocheriile de la finanțe, dacă a putut da lui Pariziani 90.000 lei , lui Bally, 30.000 lei și lui Dumitrescu tot cam atît. Instrucția de era D. Săbăreanu a ascultat ori și a confruntat, timp de 6 ore, pe inculpații Parizianu, Dumitrescu, Bally, Haimoviei, Behar și frații Albahary. Activitatea „Bursei Mancei“ Cu ocaziunea serbare! aniversarei Bursei Mancei, care a avut loc Luni seara, d. Marin Alexandrescu, directorul acestei Burse, a arătat în darea aa de seamă că s’au înscris acolo în cursul anului un număr de 3230 lucrători , maeștri, dintre cari 3153 bărbați și 77 fomoi, iar după naționalitate au fost: Romînî 2622, români transilvăneni 125, romîni macedoneni 11, germani 184 unguri 124, izraeliți 63, polonezi 31 bulgari 20, sîrbi 10, bohomieni 13, italieni 18, greci 4, francezi 2, ruși 2, albanezi 1. Ca cereri din partea diferiților fabricanțî, șefi de ateliere și patroni pentru angajare de lucrători sau maeștri s’au prezentat 1015 cari au fost mai toate satisfăcute cu succes. In privința veniturilor d. Alexandrescu a arătat că deși a început fără nici un capital, totuși a ajuns ca în cursul anului să creeze acestei instituțiuni venitul de 5279 lei, iar cheltuelile făcute cu susținererea Bursei au fost de lei 3347 rămîind deci un sold in casă de 1932 lei, din care o sumă de lei 1200 s’a depus la casa de depuneri pentru a forma primul fond pentru construcțiunea unui edificiu propriu al Bursei Muncoi. Iată lămuririle ce le putem da la întrebările primite cu privire la data încorporărei tinerilor din contingentul 1904. Areola mimun inginer Erî, spre seară, a fost arestat pe calea Victoriei, în dreptul pieței Sărindar domn Dobias, inginer, fost locotenent in marina militarii și reporter la ziarul „Evenimentul“ din Iași. Numitul Dobias, bine cunoscut in finele cercuri ale Capitalei ca un om cu o reputație dubioasă, a fost arestat de către comisarul de siguranță d. Estet, în urma unui ordin expres. Cauza arestărei lui e următoarea: Acum cîteva săptămâni d. general Boronesen sosind în Capitală de la o partidă de vânătoare, i s’a furat în gara de Nord o pușcă 4« calibru 16, centrală, de mare valoare. Toate cercetările făcute pe atunci de către comisarul gării, pentru aflarea furului, nu au dat nici un rezultat. Autorul furtului Arma fusese furată de Dobias. Pe cînd ordonanța d-lui general se afla ocupată cu transportarea bagajului Dobias, profitând de ocazie, luă pușca și plecă. După cîteva zile Dobiaș, se prezintă d-lii Miclescu, portăreț la trib. Ilfov, șî amanetă pușca pentru suma de l'Otlei. Vinderea armei Trecu un timp oarecare, și intri o zi Dobias prezentându-se d-lui" Miclescu, lui muia dînd suma de 100 lei pe cari Dobiaș îi luase de la d. .Țocu, jub-instructor dintr’un oraș din provincie, căruia îi vînduse pușca în schimbul sumei de 160 lei. Descoperirea furtului -Sînt cîteva zile de cînd d. general Porănescu, printr’o întâmplare fericită, zări pușca la locuința magistratului, întrebând pe d. Jocu de unde și-a procurat arma, d-sa îi spuse cu de lin Dobiaș. Atunci d. general Boxănescu a povesti hoția a cărei victimă fusese. Sfătuit apoi de d. Jocu, reclamă la reîntoarcerea sa în București, poliției Capitalei, după care a urmat arestarea lui Dobias. Percheziția ln momentul arestărei Dobias, opuse mare rezistență, amenințând pe comisar cu moartea. La poliția chiar, în fața șefului de siguranță, a protestat împotriva arestărei sale, calificînd-o de abuz de putere. La percheziția corporală ce i s’a făcut, s’a găsit asupră’i un carnet în care era o listă de toate persoanele cu avere din Capitală, precum și alta în care erau notate un mare număr de domi-mondene, Dobias a fost menținut în arestul poliției. _____ Fidi. Abonamente lunare — A se citi In pagina CM premii a S -sî — o ooo . Chemarea sub arme anului 1904 contingeu Am primit la redacție numeroase întrebări din diferite părți ale țarei, cu privire la data cînd vor fi chemați sub drapel tinerii din contingentul 1904. întrebările ni s’au făcut din pricina zvonului ce circulă, anume că acest contingent va fi chemat sub drapel la 1 Aprilie a. c. Era natural ca acel zvon să olfUnbzo pe cei interesați Sînt tineri cari nu și-au sfârșit încă studiile liceale și, de-ar fi chemați la 1 Aprilie, ar urma să-și întrerupă studiile ; sînt alții cari au diferite afaceri ce nu pot fi aranjate în scurtul timp de la data recrutării, pînă la 1 Aprilie. ❖ Spre a liniști pe, toți aceia cari sînt îngrijorați din pricina zvonului fals, spunem următoarele: Legea de recrutare prevede categoric că tinerii recrutați și destinați serviciului militar vor fi chemați sub drapel după 9 luni de la data recrutării, adică la 1 Noembrie. Dacă corpurile de trupă nu vor avea nevoe ,de toți tinerii înrolați, spre a-și complecta efectivul lor, atunci un contingent va fi chemat sub drapel jui două seri : prima serie la 1 Noembrie,, iar a doua la 1 Aprilie, adică după șase luni de la încorporarea primei serii. E posibil ca anul acesta să nu poată fi chemați sub arme, la 1 Noembrie, toți tinerii din clasa anului 1904. In acest caz, acei nechemați la această dată vor forma seria doua, care va fi chemată sub drapel la 1 Aprilie 1904. TribunulLteticului D. St. C. loan: O pagină din istoria poporului român Asează in fața unei săli pline, în care am observat mulți studenți, profesori, deputați, etc., d. St. C. loan, deputat și profesor, gi-a dezvoltat conferința Sa: O pagină din istoria poporului român. Făcând o comparație cu trecutul, conferențiarul constată, că am realizat un mare progres, așa că Europa ne poate considera cu drept, cuvînt ca un pion al civilizației în Orient. Intr’un stil colorit conferențiarul arătă toată soarta romînilor din secolul XV-a cari u aveau voo să poarte arme sub pedeapsa tăerei mâinilor, n’aveau voe de a purta alte haine decît numai cele albe țărănești, etc. De asemeni a avut mult de luptat biserica, împotriva energicei propagande calvine, firic și topicul tinirei cu biserica de Proina, arătând rațiunile acestei uniri. Cu acest prilej românilor li s’a dat drepturi politice de către împăratul Leopold I-iI. Arată activitatea episcopului Inocențiu Micu, un fervent adept al unirei cu biserica de Roma. Inocențiu susținea lipirea în vederea avantaiului material pe care Tar avea poporul săi. Trece apoi în revistă toate evenimentele premergătoare revoluției lui Gloria, Cloșca și Crișan de la 1874, arătând cum nu a fost decît o momeală că după unire li -se vor da privilegii. Arată rolul pe care l'a jucat Samunel Micu, George Șincai și Maior în lupta culturală a românilor de peste munți. Acela însă, carie a făcut legătura .Intre Ardeal și romînii de dincoace de munți e George Lazăr. Vorbește despre starea actuală a luptei românilor de peste munți arătiae cum aceștia, fără a renunța la lupta culturală, caută să dea o deosebită im-Aie ceti pagina urmarea a 3-a FOIȚA ZIARULUI „ADEVĂRUL,, 1237 <. . . Adevăr DE EMILE ZOLA PARTEA A TREIA IV * $5! «Ești retrimes la Jonville, în locul lui Janffre, și adjunctul d-tale Mignot, compromis și lovit și el, trece la Moreux spre a ocupa locul lui Chagnat. Maro, uimit, aru un gest de veselă surprindere. — Dar sunt încîntat! Și Saivan, venit anume pentru a'i aduce mai repede știrea, rîdea acum cu un surîs de bunătate. — Iată politica lui Le Barazer! Asta pregătea el, cînd tot amina, după obițeiul lui. El a sfirșit prin a satisface pe teribilul Langleboeuf întreaga saacțiune departamentului, chemînd pe Mauraism la succesiunea mea, avansînd pe Janffre și Chagnat. Și asta i-a permis să vă cruțe, pe d-ta și pe Mignot, pe care are aerul că-l blamează, dar pe care nu dezavuează complect. De altfel el a lăsat aci pe d-ra Mazeline și a numit în locul d-tale pe Joulie, unul din cei mai buni elevi ai mei, inteligența cea mai deșteaptă, spiritul cel mai sănătos’, așa că de acum, Maillebois, Jonville și le Moreux sînt prevăzuți cu muncitori excelenți, buni pentru misiunea lor..... Ce vo ești ? țe repet odată mai mult, Le Barazer nu va fi schimbat, trebue să’l primim așa, mulțumit încă de jumătate lui de treabă. — Sînt încîntat, repetă Marc. Marea mea tristețe era că vom trebui să părăsesc învățămîntul. De azi dimineața, aveam inima grea, gîndindu-mă la redeschiderea cursurilor. Unde m’aș fi dus ? ce aș fi făcut? desigur, mă va durea să las aci copiii pe cari i iubesc. Dar mîngîierea mea este că voi găsi alții acolo, pe cari i voi iubi. Și ce mă importă umilirea școlii dacă pot continua operele vieței mele, munca folositoare a semănatului care singur poate da roadele viitoare ale adevărului și dreptățea!... Ah ! să mă reîntorcî la Jonville, asta o voiu face cu toată inimă, cu o nouă speranță. Vesel el mergea prin vasta clasă, atît de luminoasă, atît de plină de soare, ca pentru a relua posesiunea acestei misiuni de institutor a cărei părăsire l’ar fi costat atîta. Și el avu un gest încîntător de bucurie copilărească, se aruncă la gîtul lui Saivan. El îl îmbrățișă. Tocmai în acel moment, Mignot, care, sigur și el că va fi revocat, căuta o situație de cîteva zile, intră de nesperat de a fi obținut încă un refuz, la directorul unei uzine vecine. Apoi, cînd află că e numit la Moreux, fu și el înveselit la rîndul său. — Moreux, Moreux, un adevărat sat de sălbateci. N’are atace, vom căuta să’î mai civilizez puțin și nu vom părăsi, abia la patru kilometri. Știi, asta îmi face cea mai mare plăcere. Maro se calmase, o durere se redeștepta într’însul, întuneca din nou ocini eî, urmă o tăcere, ceil’alțî doar văzură trecînd fiorul speranțelor amînate, a rănilor mereu vii, în mijlocul atîtor ruine. Cît de aspră va mai fi încă lupta, cît lacrimi va mai costa, înainte de a regăsi fericirile pierdute, .Și eî tăcură, cu hoții, și Saivan, în picoare în fața marei ferestre pline de soare, ce da pe piață, părea că lui visează cu tristețe, în neputința lui de a fi mai vesel. — Iată întrebă el în mod brusc, aștepți pe cineva ? —- Cum, dacă aștept pe cineva? zise Marc. —- Da, iată o mică cărucioară, cu cufere. Poarta se deschise și Genevieva intră, ținînd de mină pe micul Clement avînd pe Luiza lingă dînsa. Surpriza ,moțiunea fură atît de puternice, încît la început nimeni nu scoase un cuvînt care tremura Genevieva sfîrși prin a zice cu o voce întretăiată: — Bunul meu Mare, îți aduc pe pe fiul tău. Da ți’l înapoiez, e al tău, e al nostru. Să facem dintr’însul un om. Copilul întinsese micile’i brațe și tatăl emoționat îl ridică, îl strinse într’ale sale, pe cînd mama, soția adăugă : — Și revin cu dînsul, bunul meu Mare. Mi-am spus tu cä voi veni și că voi reveni...., Mai Intîiu, adevărul m’a învins. Apoi, ceea ce ai semănat în mine a rodit fără îndoială și nu mai am mîndrie, și iată-mă noi, pentru că te iubesc mereu.1... Am căutat zadarnic altă fericire, numai iubirea ta trăește. Nu există, în afară de noi, dóar decît greșală și mizerie.... Primește-mă, bunul meu Marc, sunt a ta precum tu ești al meu. Încet, ea se apropiase, era gata și dînsa să-șî arunce brațele în jurul gîtului bărbatului ei, cînd vocea veselă a Luizei se auzi. — Și eu tată ? Sunt și eu aci, știi. Nu mă uitați. — Da, da, e și ea, mititica! reluă Genevieva. Ea a muncit atîta pentru această fericire, cu atîta bunătate și dragoste ! Cu o mișcare, ea îmbrățișă pe Luiza, i strinse pe ea și pe Marc, care ținea deja pe Clement la pieptul sau. Totuși patru se aflau în sfirșit reuniți, strînși cu aceeași legătură de carne și de iubire, ne maiavînd decît o singură inimă un singur suflu. Și în această mare sală de clasă, atît de deșartă, așteptând valul de copii după încetarea vacanțelor, ce fior de umanitate profundă, de bucurie fecundă și sănătoasă. Lacrimi mari umplură ochii, lui Saivan și Mignot,zdrobiți de duioșie. Ia fine, Marc putu vorbi, tot ce avea în inimă i se suia pe buze. — Ah! scumpă femee, dacă te rematoraî, e pentru că te-ai vindecat. Știam bine : mergeai la acele tactici religioase din ce în ce mai rigide ca la ceva amenințător : în doze tot mai puternice, spre a amorți natura în tine, și buna natură, cu toate astea, trebuia să elimineze otrava, în ziua cînd te vei simți din nou soață și mamă... Da, da, ai dreptate, iubirea te-a scăpat iată-te zmulsă de la această religie ,de eroare și de moarte, în care ■societățile noastre zac de optsprezece secole. — Dar Genevieva începu din nou să tremure, tulburată neliniștită.— Oh! nu oh ! nu, bunul meu Marc, nu spune asta ! Cine știe dacă sînt bine vindecată ? Niciodată, fără îndoială, nu mă voi vindeca complect.... Suita noastră va fi complect deșteptată. La mine, o simt, urma nu se poate șterge, voi tremura fără încetare de teama de a recădea în visul mistic.... Și dacă reintru aci, dacă din nou dau, e pentru a mă refugia la gîtul fău și pentru ca tu să termini opera începută. Ia-mă, primește-mă, caută să faci ca nimic să nu ne mai despartă vreodată. Ei se strînseră din nou într’o îmbrățișare mai puternică, contopiți într’o singură ființă. Nu era oare aceasta marea lui operă ? să recucerească pe femea Bisericei, să-i dea pe Ungă bărbat adevăratul ei loc de mamă și de tovarășe căci, singură, femeea deșteptată poate deștepta pe bărbat. Robia e i este a noastră. Deodată, Luiza, dispărută un moment, redeschise ușa, aducînd cu dînsa pe d-ra Mazeline, mișcată și surîzătoare. — Mamă trebue ea și d-ra să fie la bucuria noastră Dacă ai știi cît mra iubit dînsa și cît a fost de bună și folositoare aci. Genevieva înaintă și îmbrățișă drăgăstoasă pe institutoare. — Știi.... Mulțumesc amica mea, pentru tot ce ai tăcut pentru noi, în timpul lungilor noastre suferind. — Buna Mazeline rîdea, cu lacrimi în ochi.— Aici nu’mi mai mulțumi, draga mea. Eu vă sînt recunoscătoare pentru toată fericirea pe care mi-o procurați astăzi. Saivan și Mignot, de asemenea, rîdeau acum. Stringeri de mină fură încă schimbate. (Va urma)