Adevěrul, aprilie 1903 (Anul 16, nr. 4911-4938)

1903-04-01 / nr. 4911

ANUL I.—No. 9 , LEGI MILITARE In ultima zi a seziunei Corpurilor legiuitoare, a trecut în Ca­meră modificarea și adăugirea cîtor­­va articole relative la legea po­ziției ofițerilor, iar la Senat s’a votat modificarea art. 1, 2, 3 și 6 din legea asupra organizării comandamentelor și legea pentru a­­cordarea de pămînturi, în Dobrogea, veteranilor din războiul inde­pendenții, alături cu o sumă de alte legi relative la învățămînt, lucrări publice, finanțe, domenii, comerciu, industrie, etc. Dacă ținta noastră ar fi de a face politică, am inzista poate asupra grabei cu care s’a trecut asupra acestor legi, in ultima zi a­seziuneî; lăsăm însă al­tora această sarcină și ne mulțumim să înregistrăm faptele. Modificările relative la legea poziției ofițerilor prevăd menținerea în cadrele active ale armatei, pe timp de doui ani peste limita de vîrstă, a generalilor de divizie care au luat parte în campanie cu gradul de II.-colonel cel puțin și au­ fost, la acea epocă, comandanți de uni­tăți, ori șefi de servicii la marele cuar­­tier, sau­ la comandamentele de divizii. Trei dintre generalii comandanți de corpuri de armată îndeplinesc astăzi a­­ceste condițiuni. Pe lîngă acestea,­ se prevede ca ofi­țerii deveniți improprii serviciului prin pierderea vigoarei fizice sau facultăților mintale, să poată fi îndepărtați imediat în urma avizului unei comisiuni medi­cale. Ambele măsuri țintesc la păstrarea în conducerea armatei, a elementelor va­lide și capabile; urăm însă ca aceste bune intențiuni să nu fie niciodată con­vertite, printr’o rea aplicațiune, în abu­­zuri nejustificate. Păstrarea în activitate, peste limita de vârstă, îngreuie înaintarea și este o piedică pentru întinerirea­ cadrelor, de care armata ar avea nevoi. Eliminarea, în mod sumar, a celor de­ Tențțî improprii serviciului, de­și con­­stitue o măsură drastică — fără nici un morajament pentru familia ofițerilor a­tingi de o asemenea nenorocire și fara nici o considerație pentru serviciile deja aduse — ar­e cel puțin justificarea de a vei să ușureze sarcinele armatei înzes­­trînd-o numai cu ofițeri destoinici. Cu toate astea, sunt numeroase cazurile cînd o ast­fel de măsură, prea riguros interpretată, ar putea da naștere la răz­bunări personale și chiar la erori gro­solane, cu toată buna-credință a celor chemați a se pronunța în fața unui a­­num­it caz Cste boala nu lasă oare urme simți­toare : debilitări ale organizmului, ce vor împinge pe șefi și comisiuni la re­forma, da­și peste cît­va timp, în urma unei cure serioase, se poate redobîndi energia pierdută. Este rău a se stabili în mod­ absolut principiul că­ rolul statului stă ,în a stoarce, pe ori­ce individ care-l încape în mină, ca pe­ o lămîe, și de a l a­­m­nca, în urmă, ca pe un lucru netreb­nic, de îndată ce nu mai poate trage de la dînsul un folos imediat. Prin ast­fel de măsuri draconice, coata dezmoșteniților crește necontenit și nemulțumirile numeroase se trans­formă în reacțiuni puternice care zgu­­dua temeliile edificiilor sociale. Iată de ce credem că o asemenea lege avea nevoe de mai multă discuție și mai multă lumină, mai cu seamă la noi, unde legile cele mai bune găsesc o aplicațiune rea și pătimașă pînă la vinovăție. In marea majoritate a cazurilor, le­­gile noastre trebue să cuprindă mai multe măsuri contra celor meniți a le aplica de­cît contra celor cărora trebue să li se aplice și această condiție legea de față nu o îndeplinește cîtușî de puțin. Legea asupra împroprietăririi vetera­nilor, în Dobrogea, pare a nu da rezul­tate cu mult mai fericite și merită, la rîndul său, să fie discutată mai pe în­delete. La intrarea în campania din 1877 se promite pămînt a celor ce vor dezrobi moșia de sub jugul dușmanului. Oame­nii își dau viața, scot țara din primej­die și făgăduiala solemnă se transformă în uitare sistematică timp de 25 ani. După atît amar de vreme, ceea ce in­­duioșază stăpînirea, făcînd-o să revină la sentimente mai bune, nu este amin­tirea obligațiunii contractate, ci protes­tele celor solidarizați în scopul de a-î împrospăta memoria. In acest mod se poate zice că nu de milă, ci de silă, li s’a aruncat cele 8 hectare de pămînt acordate prin lege. După spusele celor interesați, un hec­tar de pămînt în Dobrogea nu produce, în cazul cel mai fericit, de­cît 40 lei pe an. Prin urmare, din 320 lei venit anual ce se acordă astăzi veteranilor, ei vor trebui să subsiste și să plătească anuitățile unei datorii de 640 lei pe care o contractează către declinul vieții. Slabă recompensă pentru trecut și mai slabă încurajare pentru viitor, cînd se va face din nou apoi la umărul nevoia­șului, cu care se saltă tot­dea­una carul înglodat al statului! Iată de ce credem că mai puțină grabă nu ar fi stricat nici în această împrejurare. Legea privitoare la modificarea arti­colelor 1, 2, 3 și 6 din legea asupra or­ganizării comandamentului nu este atît o chestiune de domeniul tactic — după caracterul ce i se atribue de către u­­nii — căci nimic nu s’a schimbat din ceea ce exista deja în ci mai mult o chestiune, de redacție, pentru a pune de acord prescripțiunile legii cu practica lucrurilor. Circumscripțiile teritoriale au rămas aceleași ; gruparea forțelor nu a suferit nici ea vre-o modificare ; însă, denumi­rea de divizie de infanterie a dispărut pentru a face loc acelei de divizie de toate armele, după cum și­ este hotărît prin ordinea de bătie, regulamentul de mobilizare, tratatele de tactică și pres­cripțiunile cursului de stat-major. Este o simplă formalitate îndeplinită pentru a sancționa și fixa cît mai bine atribuțiunile generalilor comandanți de divizii. Această lege putea trece și fără dis­­cuțiune, căci­ mulți au­ votat’o dar pu­țini au înțeles’o, de­sigur! Redacția „Vieței militare“ inimi H III III si I­ ll III mu I iii-------------­Dragostea furierului (Scrisoare cazonă) Te-așteptam alaltă seară, Credincios la al meu post, Ca să văd dacă vii iară, După cum vorba ne-a fost. Insă tu n’aveau nevoie... De consemn nu mai știai !.... De­și n’ai bilet de voie Și permisie n’aveai.... Nu admit forță­ majoră! . Eu­ răspunderea n’o port,... Căci­­— de­ cu fi și a mea soră? Trebuia să faci raport. Ți-am lăsat toată ’nlesnirea. Chiar ș’aseară-am­ așteptat! Te-am trecut, însă, cu firea! Cum văd eu, ai dezertat. Azi, să fii sigură, dragă, Că nu'ți fac nici un rapel. Ca să știe lumea ’ntreagă, Te-am dat lipsă. Ia apel. Și cum vina ’­ți-e vădită, Reglementul nu’l aplic, Vi-o pedeapsă mai cumplită Iți trimit, cu acest plic. Iți aduc la cunoștință Că mutații nu’ți voi face, Hotărît, în consecință, Te șterg din control... și pace! Disciplina o reclamă Și eu soiu a o păzi !... Pentru lipsa ta infamă Nici nu dau ordin de zis Insă, ce le va surprinde, E că ’ți-am făcut’o fată. In registrul de partide, Te-am trecut ca declasată. p. conformitate Furiei Pinteanu (După „Peneș Curcanul“. Martie 1897) —————— !ncrucișătorul Elisabeta O comisiune tehnică militară a fost săptămîna trecută la Constanța, în scop de a examina și hotărî, în unire cu comandamentul marinei noastre militare, chestiunea înlocuirii arma­mentului încrucișătorului Elisabeta, care începuse a se demoda. Deciziunile acestei comisiuni nu ne sînt încă cunoscute. Metodele de instrucție La 24 și 25 Martie­­­ terminîndu-se perioada de instrucție a recruților ar­matei permanente, privitoare la școala de soldat, și urmînd a se trece inspec­ția comandantului batalionului 2 vînă­­tori asupra acestei instrucții, sîntem in­formați că domnul ministru de război, secretarul general al ministerului și încă cîți­va ofițeri superiori din garnizoana București, î-au făcut distinsa onoare de a asista în această inspecție. Impresiunile cu care s’a și întors ne-au rămas încă necunoscute; dar, cum ca­zul e fără precedent, merită să insis­tăm puțin asupra sa. Domnul ministru de război,­ pe cît știm, și-a făcut studiile în Germania; fiul său și-a complectat instrucția sa mili­tară în aceeași țară; domnul ministru mai este promotorul, susținătorul și exe­cutorul ideii de a se trimite cît mai mulți ofițeri romîni să se adape la doc­trinele armatei germane. Ideia aceasta a fost pentru prima oară pusă în practică la 1896, așa că­ mai mulți din tinerii ce au fost trimiși de atunci încoace, s’au reîntors în țară și sunt necontenit stimulați pentru a tra­duce în practică doctrina căpătată în școlile pe care le-au urmat. Credem că li se cere prea curând res­tituirea capitalului plasat în această întreprindere. Toți sunt încă prea tineri, sub-loco­­tenenți, numai fiul d-lui ministru de răz­­boi are gradul de căpitan. SOPLUSTENT GRATUIT Ba Jfon 2011 al Ziarului „APEVERKI“ NECROLOFT In cursul lunei Martie, au încetat din viață, în garnizona București, căpitanul Meleca Ion din batalionul 7 vânători și administratorul clasa I (căpitan) Berbescu Ioan, șeful de­pozitului de furaje al garnizonei și comandantul companiei a doua de subsistență. ___________ REDACpI : Strada Sărindar Io. 11 . APARE EST FIE­CARE LI­N­­­­A IMIN­STRAȚIA: Strada Sărindar Io. 11 . Ml • B—­I Ei sunt prea mici în grad pentru ca să poată lua o îndrumare personală și s’ar face poate chiar o greșeală neiertată, erijîndu-i de pe acum în conductori și organizatori de curente nouî în­ materie de comandament. In batalionul 2 vînători se găsesc ac­tualmente mai mulți ofițeri romîni dintre cei ieșiți din școalele germane, și dacă nu ne înșelăm, au fost dați chiar cu to­ții în aceiaș companie—ceea ce explică atențiunea deosebită pe care a acor­dat-o domnul ministru acestui batalion, în care s’a dus să inspecteze o anumită unitate. Nimeni nu se poate înșela asu­pra acestui punct! Dacă intențiunea domnului ministru de război este de a creia școală în ar­mată, credem că cel mai bun lucru ar fi: să lase această grijă evoluției natu­rale ce trebue neapărat să rezulte din dispozițiunile luate de d-sa și să nu se încerce a creia o doctrină oficială, por­nită pe calea nefirească, de jos în sus. Să permită ofițerilor pe care-î oblă­duește cu înalta sa solicitudine să cu­noască în de­aproape și soldatul cu care au să lucreze și nevoile armatei, în care de-abia acum au început să servească, pentru ca atunci cînd vor ajunge, de drept, șefi și conductori, să știe ce di­recțiune să ia și ce măsuri să aplice. Inspecției pe care a făcut-o, sau la care a asistat, nu trebuia să i se dea un caracter de oficialitate, iar tinerilor ofițeri urmează să li se insufle princi­piul că propria lor stăruință și capaci­tate vor servi singure să-i recomande și să-i împingă înainte, iar nu patrona­jul autorităților superioare, care ar pu­tea creia nemulțumiri, la un moment dat. Din parte-ne, îndemnăm pe ofițerii ce vor să reprezinte bine școala romînă, să nu se descurajeze și să pună atîta rîvnă și atîta stăruință în­cît—dat fiind avan­tajul pe care l-au, de a-și cunoaște țara și nevoile ei—să concureze cu izbîndă pe cei ce­ ar fi dispuși să creadă că des­tinele acestei armate sînt încredințate stelei lor norocoase. Ofițerilor veniți din școalele germane, pe care-î cunoaștem muncitori, zeloși și modești, le recomandăm să-șî îndepli­nească în conștiință datoria, ferindu-se pe cît vo­m putea de a se ameți prea de timpuriu cu tămîia oficialității. __________________Trapier Libertatea condeiului Jurnalul „La tr­ance militaire“ a des­chis o anchetă în regulă, cerînd opiniu­­nile celor mai de valoare militari, oa­meni politici și de legi asupra impor­tantei chestiuni de a ști dacă militaru­lui îî este permis să trateze și să a­­tingă, pe calea publicității, pe propria sa răspundere și în limitele unei rigu­roase obiectivități, chestiunile ce inte­­resează armata, fără a pasiona politica. In limitele acestor restricțiuni, mai toate opiniunile exprimate sînt pentru libertatea condeiului, care întărește, în­treține, pregătește și deschide calea li­bertății de gîndire, fără de care omul nu este de­cît o mașină viețuitoare. Am dat, în numărul trecut, părerile d-lui Gotteron, senator, și ale generalu­lui Philebert. Iată acum ce crede, în această pri­vință, generalul Sounois: „...Se poate spune că ofițerii noștri au dat dovezi de capacitate și erudi­­țiune. „Or, astăzi fie­cine își ia libertatea de a vorbi și de a scrie, nepregătit, a­­supra chestiunilor ce interesează armata; toate sînt atinse, cu o nemărginită ușu­rință : organizație, efective, durată de serviciu, metode de instrucție, recruta­rea ofițerilor,.... ceea ce nu contribue puțin la răspîndirea părerilor false și periculoase. „Nu este oare ciudat ca tocmai per­sonalitățile cele mai competente, ofițerii, să fie reduși la tăcere ? N’ar fi logic ca să li se recunoască și lor dreptul de a’șî arăta părerea în chestiunile de ac­tualitate pe care le cunosc mai bine de­cît ori­cine?... „In definitiv, cred că autorizațiunea prealabilă aparține domeniului învechit al centralizării exagerate, al reglemen­tării excesive și că suprimarea acestei prescripțiuni ar prezenta mai multe a­­vantaje de­cît inconveniente". Generalul Jacques îșî exprimă și d-sa părerea, în următorii termeni: „...pretutindeni se laudă inițiativa privată și, în toate împrejurările, acea­stă inițiativă este zugrumată. „Astăzi încă, cu toate progresele cele mari ce s’au îndeplinit, militarul, care vrea să scrie, nu este liber de a o face. „Concluzie: lăsînd de o parte politica și pe șefii,­ nu văd de­cît avantaje în a se acorda ofițerilor libertatea de a scrie, fără autorizație prealabila“". Lt.-colonelul Rousset, cunoscut în de ajuns la noi, prin importantul său tra­tat asupra războiului franco-german, zice și el : ,,,.,Să li se interzică de a trata ches­tiunile politice, înțeleg, de­oare­ce Con­stituția­ a suspendat drepturile lor elec­torale. Dar cînd vor să se ocupe de lu­cruri privitoare la meserie, sau să tra­teze chestiuni istorice, filosofice și al­tele, este un adevărat abuz de putere ca să-i supunem la acelaș regim escep­­țional pe care canoanele îl impun Be­­nedictinilor sau Dominicanilor“. Domnul Tournier, deputat, spune că : „...Intriadevăr, ministrul nu prea are timpul să citească toate propunerile și ast­fel se pot vedea lucrările unui ofi­țer general, sau superior, examinate și criticate de un căpitan oare­care de prin vre-un biuron al ministerului. „Ofițerul nu trebue ținut sub epitro­­pie, el trebue să aibă putința de a-și exprima­ toate ideile și de a suporta toate urmările acestora. „Sunt clar pentru libertate, cu singura restricțiune ca să nu se poată publica nimic cu privire la mobilizarea sau con­centrarea armatei de către cei ce lu­crează în minister sau staturi majoare“. Generalul Pierron, un erudit scriitor militar, emite următoarele opiniuni : „După războiul nenorocit din 1870-71 un om de mult simț și de o înaltă ca­pacitate, generalul Paré, într’o broșură întitulată Nos Revers, făcu să reiasă cît räț ne-a pricinuit faptul că eram opriți de a scrie și de a publica articole sau memorii privitoare la armată, fără au­torizare prealabilă. „...Pe cîtă vreme dreptul de a scrie nu va fi recunoscut, pe cîtă vreme res­ponsabilitatea va fi deplasată, atribuin­­du-se corectorilor iar nu autorului, lite­ratura noastră militară nu va putea să înlăture stînca lui Sisif, care o apasă. Prin urmare, discuțiunea reformelor nu va putea fi de­cît incomplectă și timidă“. Opiniunea d-lui Le Hérissé, deputat, este următoarea : „...Sunt pentru libertatea de a scrie precum sunt pentru libertatea de a cre­de și de a gîndi. „Numai aceia se pot împotrivi cari se îndoesc de tactul și de măsura pe care ar ști să o pună ofițerii noștri, în exercițiul acestei libertăți.“. Ne oprim de­o­cam­dată aci, adaogînd că, pe cînd Austria, Germania și Ru­sia lasă ofițerilor­ libertatea de a scrie­, pe cînd în Franța spiritele cele mai lu­minate recunosc temeinicia unui aseme­nea drept, la noi—de-abia de vre-o cîți­­va ani—s’a reglementat un fel de cen­­sură, care interzicea ofițerilor armatei ac­tive de a publica ori­ce, fără o preala­bilă autorizare a ministerului, iar pentru publicațiunile revistelor militare, face răspunzătoare comitetele de redacție ale acestora—ceea ce le dă un caracter de oficialitate, o notă monotonă și imper­sonală care contribue mult la nesucce­­sul de care se bucură în cercurile ofi­țerilor. Cu alte cuvinte, pe această cale am realisat, de curînd, un mare progres re­­tograd. Monumentele române Toc din Bulgaria13 Ne ținem cuvîntul de a continua cu descripția celor­l­alte monumente ridi­cate de guvernul român, în amintirea luptătorilor căzuți, pe timpul luptelor contra turcilor, la 1877—­78. Pe spațiul rămas liber între reduta Grivița No. 2 și șanțurile de apropiere făcute de soldații noștri, cu fața spre Pe o placă de marmură, așezată pe Una din fețe, se poate citi : „Cine luptă vitejește, nemeritor îi ră­mâne numele“. Era vorba ca, la acest monument, precum și la capelă, să se complecteze inscripțiunile cu numele ofițerilor, nu­mărul oamenilor căzuți și corpurile din care faceau parte. 1) Vezi No. 8 al „Vieței militare". Pe cîmpul de la Plevna încă un monument, asemănător cu cel de la Grivi­ța, dar ceva mai mic, se găsește la Opanez. Pe placa mo­numentului stă scris : „Romînia lu­ară această re­dută, împreună cu 6 la 8000 prinși și 18 tu­nuri, în ziua de 28 Noembrie 1877“. Mai frumoase sînt monumen­tele de la Ra- Monumentul soldaților în hora și de la cimitirul de la Smîrdan Smîrdan. Arh­itectura lor, după cum se vede în schiță, este mai bogată. Soclul este de piatră cioplită, corpul monumentului de granit cenușiu închis, iar statua de bronz. In jurul monumentului sunt stîlpi de piatră, legați cu lanțuri. Plăcile cu inscripții sunt mai nume­roase. Pe placa No. 1 scrie:­ „Anul mântui­rii 1877“. Pe placa No. 2 : „Dumnezeu a voit ca din sîngele vărsat de voi să răsară neatîr­­narea Romîniei“. Pe placa No. 3 : „Dîndu-vă viața băr­­bătește, ați dat viață țării voastre, și liber­tate Bulgariei“. Pe placa No. 4: „Pentru patrie și pen­tru Domn căzuți pe cîmpul datoriei“. Fericiți cei ce știu să moară într’un chip nemuritor“. Pe placa No. „Nici o jertfă nu-i mai mare, cînd dînsa este săvîrșită pentru apărarea drep­tului și mărirea neamului“. Națiile care înalță pe cei ce cu cre­dință le slujesc își asigură viitorul“. Pe placa No. 6 : „Romînia recunos­cătoare nu va uita nici­odată că ceea ce se dobîndește prin luptă crîncenă, se păs­trează cu sfințenie“, „Din stejar, stejar răsare, iar din vi­teji, viteji naște“. Monumentul de la Rahova este așe­zat pe o înălțime, în apropiere de ora­șul cu acelaș nume, cu fața către Du­năre și poate fi văzut din orașul Bechet. In apropierea monumentului, pe lo­curile unde sînt îngropați soldații, s’au mai pus zece cruci de marmură, așezate pe soclu de piatră, avînd forma ce se vede în schița alăturată. Monumentul de la Smîrdan n’a pu­tut fi făcut să se vadă din Calafat, din cauza depărtării acestei localități de Dunăre. In cimitirul din marginea satului, unde s’au îngropat ofițerii și soldații căzuți în acea localitate, Íi s’au ridicat, de a­­semenea, cite un monument. Pe placa ofițerilor stă scris : „Cei d’întâi­ la primejdie trebue să fie și cei d’întîiu la o glorioasă amintire“. Iar pe cea a soldaților: Voi, soldați, temelia oastei romîne, vouă vi se cuvine cinstea și dragostea țării“. Inaugurarea tuturor acestor monu­mente s’a făcut, cu mare pompă, la 30 August 1883, iar la fie­care aniversare a acestei date, precum și la aceea a zi­lei de 8 Octombrie, se fac rugăciuni în capela romînă de la Plevna. Autoritățile bulgare au luat în primire monumentele, încă de acum 20 de ani, și se ocupă cu paza și întreținerea lor. Fondul ajutoarelor, din care s-a acordat mai ales despăgubiri pentru pierderi de cai, este de..................... 125.840,66 Fondul de rezervă,din care se acoper sumele rămase ne­rambursate din împrumutu­rile acordate membrilor de­cedați, este de..................... 25.000,00 Fondul depozitului de cai atinge cifra de . . . . . 104.501,80 Fondul dobînzilor, consti­tuit din beneficiile sumelor împrumutate ofițerilor, în cursul anului, din care se plătesc dobînzile depuneri­lor permanente și timporale, precum și cheltuelile de administrație, se urca la 122.708 lei 25 b, din care, scăzîndu-se ch­eltuelile, re­zultă beneficiul nete de 72.889 lei 29 h. Din acest beneficiu a fost complectat fondul de rezervă și fondul ajutoarelor, rezervîndu - se suma de:............................... 15.653,97 Fondul instituțiilor, desti­nat pentru înființarea unui institut de educație a fiice­lor militarilor, a rămas tot de 6.339,90 __________ Total 1.286.735,20 ȘTIMI MILITARE Examenele pentru admiterea în școala superioară de războiu s-au terminat. Rezultatul a fost înaintat ministerului care urmează să aprobe hotărârile comi­­siunii examinatoare și să publice, prin Monitor numele celor admiși. •î* Un fapt curios s’a produs în armata engleză, în urma războiului sud-african, deși pierderile în ofițeri au fost destul de numeroase în timpul celor trei ani, cît a durat campania, în loc să se pro­ducă vacanțe, s’a constatat—după în­cheierea păcii—un număr însemnat de ofițeri supra-numerari. Aceasta din cauză că foarte mulți din ofițerii de rezervă și de miliții, cari au fost mobilizați, au uzat de dreptul ce le acordă legea, ce­rînd să fie menținuți în cadrele armatei active.­ Englezii au fixat în modul următor organizarea artileriei lor de cîmp . Fie­cărei divizii de infanterie i se a­­fectează cîte d­ou­ă divizioane de artile­rie de cîmp, de cîte trei baterii (cîte un divizion pentru fie­care brigadă). Ar­tileria de corp de armată constă din­­tr-un divizion de artilerie călăreață, un divizion de obuziere de cîmp și dintr-un divizion de tunuri grele. Din fie­care divizion de artilerie face parte integrantă cîte o coloană de mu­niții. Generalul-maior von Hoffmeister, co­mandantul brigadei a 55-a de infanterie germană, a ținut de curînd, ofițerilor din garnizoana Karlsruhe, o foarte in­teresantă conferință asupra luptelor sale în China. El­ comandase, pe timpul re­voltei boxerilor, regimentul 4 de infan­terie cstasiatică și a avut ocaziunea să lupte serios la Kuang-Ciang, așa în­cît era mai în măsură să cunoască lucrările de­cît mulți dintre cei ce au luat parte la expediție.­­ Elevii școalei politeh­nice din Franța cari în timpii din urmă fuseseră înde­părtați din școală și trecuți în regimen­tele de artilerie, ca pedeapsă discipli­nară, pentru actul de nesupunere de care se făcuseră vinovați, au fost grațiați și reprimiți din nou, cu ocaziunea aniver­sării a 100 de ani de la nașterea lui Edgard Quinet.­­ La cursurile ce se vor ține anul a­­cesta, în lagărul de la Chalons, asupra tragerii la distanțe mari, sunt destinați să asiste 60 ofițeri superiori din toate armele și un anumit număr de generali. Le permite și celor­la alțî ofițeri de a urmări aceste cursuri, cu condițiune ca să plătească singuri transportul. Ofițerii vor fi împărțiți în trei serii, urmînd fie­care cîte 10 zile, în lunile Aprilie, Mai și Iunie. * Pentru serviciul ordonanțelor ofițeri­lor călări din infanterie, ministerul de räzboiu francez a luat dispoziția ca, în fie­care an, cîte 20 soldați din contigen­­t­ul cel mai nou, din fie­care regiment, și cîte opt din fie­care batalion izolat, să fie trimiși, pe timp de ș­ase săptă­mâni, la un regiment de cavalerie ușoară, sau de dragon!, unde să învețe cum să îngrijească de cai și să încalece. * Examenele pentru gradul de ofițer su­perior, în Austria, se vor ține anul a­­cesta în trei­ serii, aproximativ de circ* două luni, începînd din Aprilie­­. Sînt înscriși pînă acum 192 căpitani, dintre cari 159 pentru înaintarea nor­mală și 33 pentru înaintare excepțională. Cea mai mare vechime în grad a a­­cestor căpitani datează de la 1 Noem­brie 1894. Nici un căpitan, dintre cei propuși pentru înaintare excepțională, nu are o vechime mai mică de 9 ani, în grad. ❖ Comitetul inspectorilor generali con­tinuă a se ocupa cu întocmirea tablou­rilor de înaintare în armată. Nu s’a terminat încă cu h­otărîrile luate asupra ofițerilor inferiori și înaintărilor la gradul de maior. Un principiu pare a se fi stabilit, cu prilejul discuțiunilor din acest an , acel al înaintărilor pe arme, repartizîndu-se, în mod echitabil, vacanțele budgetare între deosebitele arme și servicii, în scop de a se putea da mai multe locuri promoțiilor nefavorizate de șansă, într’o anumită armă. * Se pare că Anglia va distribui în cu­rînd infanteriei sale o nouă pușcă cu re­petiție fabricată în uzinele de le Enfield; prim­­ele stocuri au început deja să fie puse în serviciu. * Instrucțiile relative la aplicarea bud­getului, pe exercițiul 1903—1904, cu­prinde prescripțiunea că: toți ofițerii generali și superiori aflați în activitate de serviciu, cu drept la soldă, vor pri­mi lunar, sub titlul de indemnitate de echipare pentru manevre și concentrări, o alocații­ specială, prevăzută în recapitu­lare generală a budgetului. Această indemnitate nu va fi supusă la reținerile de 10 și 5 la sută. Regele a asistat ori, pe cîmpul de tragere de la Comana­ Dadiloiu, la niște experiențe de tragere cu tunurile Krupp, model nou, care au fost supuse în tot timpul sernei, la numeroase și va­riate încercări. Concentrarea de primăvară Amănuntele concentrării de primă­vară care încep anul acesta la 15 Aprilie, se vor hotărî de către comandanții de corp de armată și acel al divisiei active, în baza următoarelor norme: 1) La aceas­tă concentrare vor fi chemați : toți recruții tru­pei cu schim­bul contingen­tul 1903 din in­fanterie și cava­lerie; toți recru­ții aceluiaș con­tingent, desti­nați trupei per­manente, dar cari, din deose­bite motive, au format prisosul contingentului și nu au putut fi încorporați­ de la 1 Noembre 1902. Acest pri­sos se va îns­crie definitiv în trupa cu schim­bul. Afară de a­­ceștia, se vor mai chema la concentrare și oameni din tru­pa cu schimbul din contingen­tele mai vechi, cari nu au putut lua parte la concentrările trecute, din cau­se deosebite. 2) Toți recruții infanteriei vor fi con­centrați la reședințele unde li se află batalionul din care fac parte, afară de acei ai batalionului permanent din regi­mentul Mircea No. 21 cari vor rămîne la Ploești. 3) Oamenii concentrați se vor trans­porta cu calea ferată, ast­fel ca în sea­ra de 14 Aprilie să fie prezenți la corp. 4) Recruții regimentelor de cavalerie cu schimbul se vor concentra în tabere de instrucție, la reședința regimentelor; acei ai regimentelor permanente vor fi pe cît posibil­ea sarmați. 5) Recruții din infanterie nu au drept la transportul cu calea ferată dacă com­pania teritorială căreia aparțin prin re­crutare se găsește la mai puțin de 40 km. de reședința regimentului. In acest caz recruții se duc direct la regiment, dacă distanța este mai mare ca 40 km, ei se vor presenta la com­panii, care îî vor transporta la regiment. Recruții din cavalerie se vor presen­ta la reședința escadroanelor respecti­ve, de unde vor fi transportați cu ca­lea ferată. 6) Asemenea măsuri se vor lua și la desconcentrare. 7) Recruții aparținînd cavaleriei, car nu au încă cai, vor fi lăsați pe la ca­sele lor , însă acei ce nu vor depune banii, pînă la începerea concentrării, vor fi trecuți în trupa permanentă. 8) Cei ce vor sosi la corp după 15 Aprilie vor fi ținuți 60 zile întrebuin­­țîndu-se, după desconcentrarea celor­lalți, la batalioanele și escadroanele per­manente, în serviciul de garnizoană. 9) Dintre toți recruții trupei cu schim­bul chemați la această concentrare, cor­purile de trupă vor alege pe cei mai voinici și mai puțin trebuincioși famili­ei, pînă la complectarea numărului de oameni de cari au nevoie pentru atin­gerea efectivului de mobilisare. Toți a­­ceștia vor fi trecuți în carnetele respec­tive, ale companiilor și escadroanelor și vor fi ținuți la concentrare pînă la 15 iunie a. c. Cei­lalțî recruți, cari prisosesc, vor fi­ desconcentrațî pe ziua de 4 Mai. La condițiuni egale, se va ține soco­teală și de numărul sorțului, oprind pa cei ce au tras un număr mai­ mic. Alegerea se va face prin ordin de zi pe brigadă,după propunerea comandantu­lui de regiment, care va lua avisul co­mandantului companiei teritoriale și al medicului. In schimb, cei ce vor fi ținuți pînă la 15 Iunie vor fi scutiți cît­va timp de paza frontierei, sau de instrucția de Du­minică. 10) Concediile ofițerilor și trupei se suspendă în această perioadă. Toți com­batanții vor lua parte la concentrare, nelăsîndu-se de cît cîte un ofițer la companiile de frontieră și la escadroa­nele ce au armăsari de-ai statului în a­­fară de reședința regimentului. 11) Recruții, ce nu vor avea loc în cazarmă, vor sta în barace sau corturi conice, neîntrebuințîndu­-se corturile in­dividuale de­cît la neajungere și atunci făcînd să alterneze oamenii ce se vor servi de dînsele. 12) Progresia instrucției de urmat se află deja stabilită. In ultima perioadă se vor face cît mai multe aplicații fni de serviciu în cam­panie și manevre. 13) Instrucția recruților trupei cu schimbul nu va influența asupra mer­sului instrucției recruților permanenți, --------------------* <nt»-MB3r«m­int...­——A. Din crucile de la Hahova și Smîrdan 5 : Monumentele Rahova și Smîrdan Monumentul de la Grivița No. 2 -Monumentul ofițerilor în cimitirul de la Smîrdan Casa de economii, credit și ajutor a ofițerilor Darea de seamă asupra mersului și operațiunilor acestei case, în cursul a­­nului 1902, ne arată că numărul mem­brilor sei a crescut de la 3208 la 3321 și că pornind la 1 ianuarie 1902 cu un capital de 1.040.876 lei 36 b. a reali­zat un beneficiu neto de 72.889 lei 29 b. pe lângă care adăogîndu-se nouile depu­neri ce s’au făcut, capitalul s’a ridicat, pentru 1 Ianuarie 1003, la 1.286.735 lei 20 bani. Capitalul membrilor casei, format din depunerile de 2 la sută di­n soldă și pensie s'a ridicat, pentru 1 Ianuarie 1­903, la ................................ 574.745,40 Sumele depuse temporal de către corpuri, servicii și membri este astă­zi de , . 434.6*3.47­ 1 Aprilie 1903

Next