Adevěrul, iulie 1903 (Anul 16, nr. 5000-5029)

1903-07-19 / nr. 5017

Călimâ­nești Băile în anul acesta Dintre stațiunile balneare din țara’ Călimăneștiî a­ fost mult timp părăsită de solicitudinea adm­inistrațiunei generale a băilor. Anul acesta însă, cu o deosebită plăcere vedem că numeroase îmbunătă­țiri s’au făcut, spre marea mulțumire a suferinzilor, cari au nevoe mai ales de apele minerale de la Căciulata. Pînă acum n’a sosit tocmai lume mul­tă, totuși maî toate camerile stabilimen­tului, precum și cele din sat, sînt deja angajate. Hotelul statului s’a mai repa­rat, astfel că lumea care va locui în el va fi mult mai satisfăcută de­cît în alți ani. Camerele sînt curate, în rez de chaussée s’a așezat pe jos xiloid în loc de scînduri, iar în rîndul I și al II-lea s’au reparat­ scîndurile. O grădină admirabilă în fața hotelu­lui, îngrijită cu multă pricepere de gră­dinarul băilor d. Dubois, de asemenea și parcul alături de acest hotel prezin­­tă o priveliște încîntătoare. Ostrovul a­­tît de neglijent în alți ani acum, mai ales seara, are un aspect feeric. Razele luminei lămpilor electrice așezate la distanțe potrivite se amestecă cu culo­rile variate ale florilor aranjate cu mult gust. Un parfum nespus de delicios te farmecă de la intrarea în această mică insulă de plăceri și distracțiuni. Pentru copii mai cu seamă, nu se poate o lo­calitate mai h­igienică. Drumul la Căciu­lata este sau prin pădure pe o potecă admirabilă, șerpuitoare, așezată între fagi și stejari și prevăzută la distanțe cu cîte o bancă, sau cu trăsura pe șo­sea, udată regulat de primăria locală. Apa de Căciulata, după noua captare, pare mai plăcută la gust și mai con­centrată, iar stațiunea s-a înfrumusețat cu un pavilion prea frumos. Anul acesta ministerul de domenii a trimis doui medici distinși, pe cunoscu­tul și simpaticul dr. P. Nicolau medi­cul­ diriginte al băilor, și profesorul do­cent dr. Grafovschi, medic balnear. D-rul Nicolau s’a ocupat foarte serios, in anii trecuți, cu efectele miraculoase ale apei de Căciulata, simplă și combi­nată cu apă de Călimănești No. 6. D-sa a făcut un Studiu foarte interesant asu­pra acestor ape, iar acuma continuă, cu aceeași iubire pentru știință, studiul e­­fectelor ce produc aceste ape. In acest scop a stăruit de s’a înființat la Căli­­­mănești un laboratoriu de chimie uro­logică, unde se fac analize complecte de urm­e de un­ chimist special. Al doilea medic al stațiunei d. dr. Gracovschi, șef de chimie și docent al facultăței de medicină din București își dă mult silința­ să fie folositor bolnavi­lor. In fine ambii medici se întrec a în­datora pe visitatorii băilor, cari sînt foar­te încîntați că în fine a ajuns și aceas­tă stațiune să aibă personal sanitar­ și administrativ vrednic,activ și conștiincios. Nu putem termina această corespon­dență fără să facem cunoscut cum că a­­nul acesta visitatorii Călimăneștilor vor avea nemărginita șansă să asculte o mu­­sică escelentă, condusă de un valoros artist. Distinsul șef de orchestră de la Teatrul național din Craiova, d. Melu­sin, delectează publicul conducînd cu multă pricepere musica regimentului de­­infanterie din Roman. In afară de a­­ceasta s’au făcut o mulțime de proiecte pentru diferite distracțiuni, ast­fel că pe visitatorii cari vor veni de azi îna­­re îi așteptă multe și variate surprise. Vor pierde mult cei ce se vor duce la băile din străinătate. Coresp. motive cari ar avea măcar aparența de a justifica înființarea lor. De­și numărul locuitorilor cu alte credințe este neînsemnat în Ploești, cu toate acestea exercițiul neîmpedicat al culturilor străine este asigurat în cea mai largă măsură. Lîngă fie­care bise­ricuță străină funcționează cîte o școală confesională, ast­fel catolicii au școala lor, izraeliții asemenea, iar protestanții, prea puțini pentru a întreține o biseri­că, nu pot avea pretențiunea de a des­chide o școală confesională și cu atît mai puțin un institut de fete. Dacă, cu toate acestea, s-au găsit că­lugărițe cari au­ pretextat interese cul­turale pentru coreligionarii lor, spre a înființa în orașul nostru un institut de fete, ele nu pot urmări alt scop de­cît să ademenească elemente romane, ca să întreție o școală animată de un suflet heterodox—în detrimentul școalei ro­mane și credinței strămoșești. Devotamentul—de multe ori fanatic —al călugărițelor precum și subvențiile streine de cari dispun nu sunt menite a sprijini cultura și educațiunea noastră națională; dară, fără îndoială, sunt me­nite a stinge toate acele focare ce nu se alimentează din subvențiuni, ci s’au format și se întrețin din inițiativa par­ticulară spre a răspîndi în inimile co­piilor iubirea de țară, neam și credință. Pentru aceste motive de patriotizm luminat și fără a fi cîtuși de puțin in­toleranți,­­apelăm, domnule ministru, la înalta înțelepciune a domniei-voastre rugîndu-vă să nu autorizați școli de că­lugărițe în Ploești, pentru că înființarea lor — fără a corespunde unei trebuințe reale — se face în detrimentul școalei romane. Primiți, vă rugăm, domnule ministru, asigurarea deosebitei stime ce vă păs­trăm. Cor I Ploești Ploeștenii contra catolicizmuluî Un număr de aproape o mie de ce­tățeni au înaintat d-lui ministru al ins­trucției următoarea petiție : Domnule ministru, aflînd că­­ diferite ordine de călugărițe caută să se insta­leze în orașul nostru pentru a deschi­de școli confesionale, ne permitem a vă atrage deosebita atențiune asupra aces­tui pericol care amenință școalele roma­ne din Ploești. Nu ne îndoim, domnule ministru, că în înalta apreciere a domnieî­ voastre veți avea in vedere interesele superioare ale culturei și instrucțiunei naționale și nu veți autoriza școli de propagandă stre­ină, mai cu seamă cînd nu se găsesc Craiova încă o neglijență a uzinei electrice S’a întîmplat în mai multe rînduri ca orașul să rămînă neluminat, une­ori în tot timpul noptei, alte­ori pentru cîte­­va ore. Tot de atîtea ori însă, lipsa acciden­tala a iluminatului a fost justificată de către uzina electrică, prin motive adese mi scuzabile. Nimeni n’a avut, deci, cuvînt de­cît ca să semnaleze cazul—și atîta tot. Lipsa accidentală a iluminatului se repetă însă din cînd în cînd fără nici un motiv serios, ceea­ ce face a se crede că nu mai e la mijloc intervenția vre­unui accident neașteptat, ci numai ne­glijența. Așa, de pildă, în seara prece­dentă, toată strada Justiției—strada cea mai frecventată în tot timpul—precum și alte cîte­va strade mai mici, au ră­mas neiluminate o bună parte din noapte. Pe toate cele­l­alte strade ale orașu­lui, și chiar și în magazinele de pe str. Justiției, lumina funcționa perfect. Oare să fie cauza de pe urma căreia becurile electrice de pe stradele rămase neiluminate nu funcționau ? Să fie oare tot accidentele atmosferice, care s’au luat ca pretexte acum vre-o lună cînd aproape tot orașul rămăsese în întuneric . Nimeni n’ar mai putea pretinde că o singură, sau chiar 2—3 s­rade, au ră­mas în întuneric din cauza unui acci­dent natural. De astă dată se poate sta­bili perfect că e la mijloc numai negli­jența personalului de la uzină, care a uitat,­­probabil, să deschidă curenții e­­lectrici pe stradele în cestiune. Neglijența cu iluminatul orașului își­ are, desigur, o cauză destul de bine­­cuvîntată. Cei de la comună se intere­sează foarte puțin, sau nici de­cum, de abaterile ce se fac întru iluminatul ora­șului. O întîrziere de cîte­va minute a luminei, neiluminarea parțială, sau stin­gerea timpurie a becurilor trec nebă­­gate în seamă, ca și cînd iluminatul ar fi un dar benevol al uzinei electrice. Altă dată, cînd primăria exercita un control serios asupra iluminatului, acci­dente de soiul celor despre care vorbi­răm nu se iveau nici odată, căci amen­zile la care era expusă uzina electrică făcea pe personal să-șî facă serviciul cu toată atenția. De aceea, e absolut im­perios înființarea unui control serios și incoruptibil asupra iluminatului orașului. Sunt sigur că un neîntîrziat accident de­­ luminat îmi va da prilejul să mai revin. Un nou­ impozit Se știe că darea în antrepriză a ali­­mentării orașului nostru cu apă n’a a­­tras nici un concesionar, cu toate con­­dițiunile extra-favorabile care erau pro­mise de către comună. Această lipsă de isbîndă a avut și partea ei excelentă: alimentarea cu apă se va face în regie, și milioanele, care ar fi intrat în pun­gile concesionarilor, vor rămîne comunei. Spre a se putea ține piept cheltueli­­lor necesitate de alimentarea cu apă po­tabilă, d. Mitu Andreescu—un craiovean care s’a ocupat și dînsul de această im­portantă cestiune—a emis ideia unei taxe de 5—6 la sută care să se pună­­ a­supra­ veniturilor contribuabililor drept plată a apei consumată pe an. Ideia a fost admirabilă, și comuna, găsind o ca atare, a luat-o de noimă. Ce se întîmplă însă ? Calculînd că nu are banii suficienți pentru terminarea lucrărilor necesare la aducerea apei­—deși nu s’ar putea lă­muri justificabil ce s’a făcut cu remarca­bilele venituri intrate in tezaurul comu­nei de trei ani încoace,—cei din fruntea aeritan școlare Duminică 13 Iulie a. c. a avut loc în comuna Brusturoasa solemnitatea pune­rea pietrei fundamentale la noul local de școală din localitate. Foarte multă lume de prim împrejurimi și-a dat întîlnire la Brusturoasa, care se bucură de una dintre cele mai pitorești pozițiuni de pe frumoasa și bogata vale a Trotușu­­lui. La orele 10 dim. trenul cu vizita­torii sași în gara „Elie Radu“. Pe pe­ron aștepta primarul com­. Brusturoasa cu întreg consiliul comunal-învățătorul cu elevii și o mulțime numeroasă de săteni. De la gară toți plecară la locul unde se construește noua școală. Aci se preparase un pavilion împodobit cu brad și foarte artistic aranjat de d. archi­tect Traianescu, conductor în serviciul teh­nic județian. La ora 11 a. m­. d. primar al comu­nei deschise serbarea prin cîte­va cu­vinte bine simțite. Apoi părintele Han­­ganu oficia sfințirea apei, stropind cu alarmă temeliile pe cari se va ridica noul locaș de lumină. După oficiarea serviciului divin, d. Ungureanu, învă­țător în localitate, ținu o alocuțiune foar­te mult gustată de săteni. D. învățător intr’o aleasă limbă populară puse în lu­mină rezultatele bine­ făcătoare ale școa­­lei și îndeamnă pe săteni a-șî da copiii la învățătură, care este cea mai puter­nică armă în­potriva leneviei și a sără­ciei. In urmă de învățător citi pergamen­tul care consemnează pe veci începutu­rile acestei școale ; pergamentul a fost comunei găsesc de cuviința să aplice perceperea taxei de 6 la sută pentru, apă chiar de pe acum, cînd populația are perspectiva de a se alimenta încă 2—3 ani cu apa din puțurile orașulu­i!) O asemenea dispoziție nerațională și nejustificabilă este cît se poate de ab­surdă. Taxa de 6 la sută pe an, perce­pută pentru apa care nu se putea con­­­suma de­cît peste cîți­va ani, e un a­­devărat impozit adăugat la cele­l’alte­ impozite grele, dar cel puțin legale. E lesne de înțeles ca o taxă asupra apei n’ar revolta pe nimeni în cazul cînd în schimb s’ar avea apa plătită. Dar, ca să plătească cineva și apa pe care­ o consumă, și pe aceea pe care o va consuma la... Paștele cailor, o aproape o faptă demnă de cel mai condamnabil abuz de putere. Nu credem că demnitarii comunei nu își vor lua la timp seama de a­­buzul ce au plănuit,—și suntem siguri că și cetățenii vor ști să pună la locul lor pe abuzivi într’un caz contrariu. Fratricid Frații Gheorghe și Alexandru Nedel­semnat de toți cei cu știință de carte.­ A făcut mare impresiune asupra săteni­­lor faptul că fiii lor școlari au semnat cu propria lor mină în acest act, pe cînd bătrînii înălbiți de griji și nevoi, streini de binefacerile școalei, au sem­nat prin punere de deget. A fost cea mai sugestivă secțiune pentru elevi și cel mai puternic îndemn pentru părinți de a-și instrui copiii. Pergamentul ast­fel întocmit a fost zidit în soclul școa­­lei la intrare de d. Petru Radu, ingi­nerul șef al județului. După aceasta ara loc o masă dată de comună invitaților, între cari d. inginer al județului, medic de plasă Văldeanu, d. conductor, d. primar din Moinești Emil Crupenschi, preotul, învățătorul și mai mulți săteni. D. primar a ridicat primul toast pentru regele, regina și întreaga dinastie. Apoi d. învățător a toastat pentru d. ministru al instrucțiu­nei, iar d. inginer al județului, pentru d. ministru al lucrărilor publice și pen­tru d. prefect al județului. La ora 2 p. m., rusticul bancher, minunat prin simplitatea sa, terminîndu-se, toți con­­mesenii au luat loc în trăsuri și au por­nit în sus pe Trotuș la Palanca, unde o altă serbare îi aștept. Pe malul drept al Trotușului, la revăr­sarea Ciughieșului, sărbate d­orent de munte se află cătuna Palanca, departe doi kilometri de frontiera Austro-Ungară. In această cătună există deja o școală du­pă nouăle tipuri. Pentru sporirea fondu­rilor cantinei școlare s’au organizat o escursiune și un bal de către d. Vasi­­lescu, șeful vămei, d. Pavlov, învăță­cu,­ din comuna Salcia, rămăseseră, în urma morței ,părinților lor, moștenitori pe o bucată de pămînt din apropierea numitei comune. Neînțelegîndu-se însă asupra împărțelei, ei au prins o neîm­păcată dușmănie reciproca. Ori, pe cînd cei doui frați erau la se­ceratul griului de­­ pe pământul răm­­as moștenire, o ceartă n­ așteptată a isbuc­­nit între dînșii, pent­u că Gheorghe se­cerase și din griul de pe partea ce se cuvenea lui Alexandru. De la ceartă, cei doui frați au ajuns la bătaie, și la un moment dat, Gheorghe a apucat o coasă pe care a da­­t-o la îndemînă. A fost o scurtă luptă, Alexandru s’a tot ferit ca să nu fie înțepat cu coasa, și s’a apărat chiar cu o greblă. O clipă însă el s’a găsit în raza primejduită de coasa fratelui, și, atunci, acest din ur­mă î-a sfîșiat pîntecele dintr’o lovitură puternică. Nefericita victimă a propriului său frate a murit după cîte­va ore. Crimi­nalul s’a predat imediat autorităților să­tești, mărturisindu-șî oribila faptă. Scînteie­tor, și d. Baloiu, funcționar vamal, cu concursul autorităței comunale din­ Brus­­turoasa. Toată lumea ce asistase la so­lemnitatea de la școala din Brusturoa­sa a venit și la Palanca. In afară de aceasta au venit foarte mulți vizitatori din Tg.­Ogna, Moinești, Comănești și chiar din Ungaria. In special de la Ghimeș sosit a foarte mult public. Escursiunea s-a făcut pe un munte din fața satului Palanca și a fost foar­te bine organizată. Pe o coastă foarte repede a muntelui, la înălțime de aproa­pe 100 metri de la albia Trotușului, e­­rau preparate mai multe Chioșcuri de brad unde se putea servi [escursioniști­­lor de ale mîncărei și băuturei. O or­chestra de 10 persoane adusă anume din Bacau delecta cu frumoase an­­ na­ționale pe vizitatori. Intr’o poiană ver­de, înconjurată de brazi mari și frumoși sătenii jucau hora și bătuta fără nici o grijă de lunecușul pajiște­ înclinată și­ foarte greu de urcat. Hora legată de flăcăi voinici și fote zdravene se învîr­­tea mereu, cînd la dreapta, cînd la stin­gă, coborînd și suind într’una coasta muntelui. Petrecerea la munte a durat pînă la ora 7 p. m., cînd escursioniștii s’au co­­borît spre a lua parte la balul din să­lile școalei. De la orele 9 seara și pînă la 5 dimineața s’a dansat și petrecut în cele mai bune condițiuni. Printre es­­cursioniști și dansatori cităm: familiile Spiridon, Renerdt, Țintă, Pavlov și Is­en , d-ni­ Vasilescu, Baloiu, Roșu, Vla­­sie, Ghineț, Schiller etc. La orele șase cea mai mare parte din excursioniști au plecat spre Comănești, Moinești și Tg.­Ocna, ducînd plăcute amintiri de această frumoasă serbare cîmpenească și­­ mulțumind d-lui Vasilescu, licențiat î­n drept, vigilent șef de vamă și des­toinic organizator al acestei serbări de binefacere. Sanitare D. dr. Manolescu, directorul general al serviciului sanitar, însoțit de d. dr. Aug. Pok­er a sosit Luni în Moinești spre a inspecta rafineriile de gaz. Acea­stă inspecțiune este în legătură cu apli­­cațiunea noului regulament pentru fa­­bricațiunea petroleului. Serbările de la băile Slănic Duminică 20 Iulie, împlinindu-se 103 ani de la descoperirea primelor izvoare de la Slănic, v­a avea loc în­­ o­­ astă splendidă stațiune balneară mai multe serbări cu concursuri de frumusețe și alte atracțiuni. Serviciul teh­nic jude­țean a luat toate măsurile ca șoseaua Tg.­Ocna—Slănic să fie cît mai proprie cir­culațiunei. -----------------­ Tecuci Politica locală In urma morței lui C. Racoviță ră­­mînînd vacant un loc de senator, con­servatorii din localitate s’au grăbit să și fixeze candidatură, anunțînd ca can­­­­didat la scaunul vacant pe d. Jean La­­h­ovary. Deși conservatorii s’au grăbit să a­­nunțe candidatura, liberalii încă nu au decis nimic, așteptînd reîntoarcerea în țară a d-lui D. A. Sturdza pentru a-i lua avizul. Totuși sînt unii, și aceștia partizani ai d-lui Cociaș, cari colportează svonul că partidul liberal va opune candidatu­ra d-lui Alecu Anastasiu. Or, aceasta e imposibil, știută fiind purtarea d-lui Alecu Anastasiu față de centru și puțina încredere de care se bucură d-sa la centru. Dacă însă zvonul despre candidatura d-lui Alecu Anastasiu continuă a se col­porta cu insistență de unii liberali din localitate, aceasta nu se datorește de­cît, după cum am arătat dorinței d-luî Cociaș, care ar voi să acapareze cu to­tul politica tecuceană. Se știe că în urma stăruințelor d-luî Cociaș a fost numit prefect al Tecuciu­lui, în urma sinucidere! lui Dariu Do­flici, d. G. Racovi­ță, fost magistrat și om ’lipsit de orî-ce simpatii în locali­tate.Reușita aceasta se vede a împins pe d. Cociaș la h­otărîrea de a susține can­didatura d-lui A. Anastasiu; de cît reu­șita acestei hotărîrî pare puțin proba­bilă, dată fiind indiferența fruntașilor din localitate, a adevăraților liberali, cari nu vor intra în acțiune fără ordine pre­cise de la centru. E de discutat însă dacă d. Sturdza va primi ori nu candidatura favoritului d-lui Cociaș față cu alte elemente, cari au f­ost constante partidului liberal și cu toată nemulțumirea lor n’au fost în stare să se răzvrătească, ci cu multă abnega­ție au suportat hotărîrile de la centru. Atitudinea tinerimei generoase nu e încă hotărîtă. Xyz Palidul Municipal IPiatra-N­eaiBi­u încercare de sinucidere De la mănăstirea Neamțu vine știrea că în ziua de 13 Iulie, părintele arhi­mandrit Chiriac Dimitriu de la schitul Pocrov de pe lîngă mănăstirea Neamțu a încercat să se tranguleze în clopotni­ța bisericei din Pocrov. In dimineața zilei pe la ora 9 părin­tele Dimitriu se suise în clopotniță și, legîndu-și zdravăn gîtul cu funia de la clopotul cel mare al bisericei, începuse a se legăna deja, dînd în acelaș timp în contra voinței sale, prilej clopotului să sune. Călugării atrași de zgomotul neobici­nuit al clopotului la acea vreme se du­seră să vadă ce e. Cu mare greutate egumenul schitului, părintele Alexie, scăpă de la moarte sigură pa călugărul Dimitriu. Se spune că aceasta e a șasea oară cînd arhimandritul Chiriac încearcă să’șî curme zilele. Cor ------.«­•------. La și Zilele acestea s’au început examenele de fine de an la școala de încălțăminte de sub direcțiunea d-lui Gh. Caracaș, din strada Păcurari No. No. 147. Exa­­menele se țin în fie­care zi între orele 2 și 0, și vor dura pînă în ziua de 20 ale curentei. Ele se trec înaintea unei comisiuni compusă din d-nii Elefterie­ Ropală, delegat al primăriei, Dim. Io­­sipescu, Gh. Caracaș, directorul școalei, și un reprezentant al Camerei de co­merț. Tot în acest timp e deschisă pen­tru publicul vizitator și expozițiunea de lucrările efectuate de elevi în cursul a­­nului, Rivorso La revizoratul școlar se lucrează la întocmirea unui tablou de epocele în care să se deschidă școalele rurale cari în timpul anului școlar expirat au avut vacanțe regionale. Cursurile acestor școale urm­ează a fi deschise la 10, 15 și 20 August.­­­ Zilele aceste mitropolitul Partite­­nie va reîncepe inspecțiunea bisericilor din județ. In aceste inspecțiuni înaltul prelat va fi însoțit de economul Stamate, protoereul județului, și economul Gh. Carp, revizor eparhial. Cor, Con­stan­­ța, Exportul d­e­­ Petroliu. — Societate. „Steaua r­omînă“ singura care face export de petroliu cu ajutorul tancurilor înainte încă de terminarea lucrărilor de închidere a­­le portului, a obținut cuvenita autorizație de a instala niște conducte pe digul dinspra tuneluregînd însă rezervoarele societate­ si­tuate la 3 km. depărtare de oraș, cu partea interioară a portului, reservată pentru în­cărcarea petroleului. Pînă la această dată,­societatea vărsa pe­­troleul în tancuri, prin niște conducte insta­late în apă și la o depărtare de 500—800 m. de digul din­spre tunel. Acest mod de încărcare presenta însă mari inconveniente: pe de o parte vapoarele cam­ încărcate nefiind absolut apărate erau­ ex­puse valurilor și furtunilor, mai ales în tim­­pul iernei,­iar pe de alta defectarea conduc­telor, cari erau în apă, nu se putea repara de­cît cu mari greutăți și întârzieri apreci­abile. Totuși s'au­ putut încărca anual între 20-30 tancuri avînd tonago variind între 2000— 4000 tone. Odată noua instalație a conductelor ter­minată, exportul de petroleu va lua un nou avînt întru­cît încărcarea nu mai este di­ficilă și prețul petroliului pe piețele străine va fi urcat după cum se prevede. Cm­agiul unu­i copil__In partea de Est și la origina digului celm mare al por­tului, se aglomerează zilnic numeroase per­soane cari pescuesc scumbrii.­Zilele trecuta un domn în etate de aproape 30 ani a alu­necat de pe blocuri căzînd în apă. Cum n­u știa să înoate și cum apa în acea parte are o adîncime de 5-6 m, s’ar fi înecat de­sigur, în fața unei imense asistențe implizite de groază și care nu­ putea veni în ajutor. Nu de aceeași părere a fost însă și tînărul Jemi Haris, englez de origină și lift al d-lui Hans, consulul spaniol din localitate. Cu un curaj ne maî­pomenit la un­ copil de 14-16 ani, Jemi s'a aruncat în apă și cu sforțări supra-omenești a scăpat de la un înec foarte sigur pe nefericitul pescuitor, care din cauza neprevederei sale a riscat să-și piardă viața. O distincțiune, din partea celor în drept trebuește acordată acestui copil curagios. Teatrale.— Duminică 20 Iulie va avea loc o reprezentație dată de d-nii Liciu și Livescu, în beneficiul fanfarei ce se înfiin­țează pe bordul crucișătorului, Elisabeta, și despre care am vorbit ln timp. Nitr ^ Govora Deces In ziua de 12 iulie a. c. ora 5 și ju­matate a. m. a încetat subit din viață lacot. Machedon din regimentul Putna No. 10. Inmormîntarea a avut loc a doua zi la cimitirul din jurul bisericei satului Govora. Toți ofițerii super iui și infe­riori, precum și un însemnat public de la bai, au azistat. Defunctul lasă în urmă o soție însărcinată și doi copii în etație de 3 și 6 ani. Din partea regimentului Butna a azistat o delegație. Neglijența Autoritatea comunală lasa mult de do­rit ca­ serviciu. N’a putut primarul co­munei să găsească scînduri pentru a face cosciug local. Machedon și a trebuit cale de 2 ore pînă la cimitir să-l dacă pe o scîndură. Cosciug nu s’a putut face de­cît a doua zi cînd s’au adus scîn­­­­­duri de la R.­Vîlcea. Apoi apă de băut , lipsește cu desăvîrșire, de­și do vr’o 4 ani se tot spune că are să se aducă. Cred că mai puțină neglijență ar fi chiar în interesul comunei. Cor. FOIȚA ZIARULUI „ADEVÉRUL“ — 93 — CALEA BOBILOR DE SPIRIT FRASIN Cartea "V CRAIUL LUCIFER IV Spre o nouă viață Și Roman era un fel de sex moral. După cum nenorociții lipsiți de cumpina gîndire, erau con­siderați în legenda populară ca aceia, pe cari providența î-a ales pentru a ispăși păcatele pă­rinților și fraților lor, după cum ei sufereau ne­vinovați, tot ast­fel și Roman pare că ducea is­pășirea unor păcate necunoscute. De ce oarba întîmplare îl făcuse nenorocit ? Ce-i lipsea din armonia mediei omenești ca să nu merite fericirea ? Cu cît timpul se scurgea, cu atît Lia se arăta mai supusă și mai iubitoare. Căuta ori­și ce o­­cazie ca să se apropie de dînsul. Atingerea tru­­pului lui îi dădea zguduiri puternice. Era stăpî­nită, par’că, de o putere superioară, care-i cu­tremura carnea. El, de asemenea, era sub stăpînirea acestor înfiorări. Atingerea îi dădea dorința, cari îi tul­­burau ființa. Intr’o zi cu soare de primăvară, Roman și Lia plecară de la Klagenfurt spre nord, către Soitfeld. Erau numai ei doi. Ulmu rămăsese la botez, spre a pregăti călătoria de reîntoarcere în țară. Priveliștea era admirabilă, o spărtură între nouri și munți. Legenda și mai frumoasă. Aici se investeau dacii Carintiei. Cînd noul stăpîn venea să fie povăzuit, — dacă expresia aceasta a vechilor cronicari moldoveni poate fi între­buințată la ceremonia, ce se petrecea în creerul Alpilor — el se arăta poporului îmbrăcat în elegantul costum al țăranilor, sprijinit pe pîrja păstorului carintian și ducînd la gît traista ce conținea pîine, brînză și unelte de plugărie; lîngă dînsul, în locul șoimului și calului împo­dobit pentru lupte, mergeau agale un taur negru și un cal de plug. Pe scaunul ducal se afla un țăran. Noul duce se apropia de rusticul locuitor și primea înves­titura prin o palmă, pe care țăranul o dădea. Această palmă simboliza puterea lui virtuală și dreptul lui la revoltă. După ce noul domn jura că liberă va fi casa și persoana țăranului, el scotea sabia bucala din teacă și o învîrtea în vînt, apoi bea apa adusă din torente în pălăria sa țuguiată. Atunci rusticul investitor se cobora de pe scaun și noul dare se suia la­ rîndul săfi. In timpul ceremoniei proprietatea nu mai exista, fie­care lua fin de unde vroia și tîlharii chiar aveau dreptul să prade în libertate, dacă nu se împăcasi mai din vreme. Lia contemplă lung piatra „sacrului", pe care se așeza scaunul ducal, era aceea a unui vechiu mormînt roman. Ea se sui pe piatră. Priveliștea merita, în­­tr’adevăr, să fie văzută. De jur împrejur un circ de munți se înălțau asemenea zidurilor de apărare a unei cetăți, peste care imensa cupolă albastră a cerului se lăsa. Piatra, sub care dormea pătrata frunte ro­mană, ocupa mijlocul unei cîmpii nesfîrșite, bi­zare și sublime, scăldată de soare în raze de aur. Mai departe, se zărea urmele unei mlaștine sau ale unui lac. Soarele punea reflexe aurii pe apa ce strălucea. Natura aceasta chinuită pare ca bucata de pămînt ce apăru, cînd apele ca­taractelor cerului se retrăseseră. Această lătare se prelungește pînă la munți, unde pătrunde prin o spărtură uriașă. Pămîntu­­rile, dintre părțile mlăștinoase, sînt acoperite de vegetație lacustră, acoperită de mii de culori felurite, toate întunecoase și totuși, deosebite și cari se lǎmureau perfect pe fondul apelor. Cu cît soarele se ridica pe orizont, cu atît la fie­care pas punea în lumină o nouă mlaștină sau un nou lăcușor, unde razele lui sträluceau fantastic. Era par’că o scenă din poveștile noa­stre, cînd soarele în fugă veșnică după sora și iubita sa Lună, lasă să-i cadă pe pămînt salbe de aur, de argint, de rubine și de diamante, spre a îndulci zeitățile pămîntului. Un inel de brumă se mișcă alene și apoi se formă pe cercuitul extrem al mlaștinilor. De­o­­data, subt magica atingere a soarelui, el se îm­­purpură de incediu și deveni straveziu ca un nour zig-zagat de fulger. Roman privi figura Liei, scăldată de raze. Ex­presia ei, obișnuit așa de placidă și de copilă­rească, se schimbase. Lia părea transfigurată. Un aer grav, o solemnitate măreață îi înconjura fruntea ca o aureolă. Părea acum vre-o Vellada din legendele galice, cari salută soarele stăpînul codrilor seculari. De o dată lacrimi mari începură să curgă de pe fața ei. Ori­ ce impresie mai puternică la firea aceasta numai nervi se traducea printr’o abundentă vărsare de lacrimi. Roman se apropie de dînsa. — Ce ai ? îl șopti el, încet, căci spectacolul era așa de măreț, în­cît impunea ca majestatea unei basilici. — E așa de frumos, răspunse Lia, iicit­mă doare, pare că. Apoi sprijini mina pe umărul lui. Soarele se ridicase. Tonul purpuriu al inelului vaporos se ac­centua din ce în ce mai puternic, ca și cum o­­rizontul se îmbrăca în hlamyda vechilor regi, spre a-l primi. Și, dusă de o inspirație supranaturală, Lia vorbi. In fața naturii așa de frumoase, jură că își va schimba viața și că, din acea zi, va fi o femeie nouă. Cu ochii plini de lacrimi, mișcată ca și cînd s’ar ‘fi aflat în fața dumnezeirei, ea se uită ru­gător către Roman. El rămase mut. Explozia aceasta neașteptată îl tulburase pînă în adînc, răscolind în suflet și părțile mărețe și părțile îndurerate din trecutul lor comun. Dar privirea care se ațintea asupra lui era așa de rugătoare, așa de plină de curățenie și de întristare, în­cît se simți, la rîndu-i, mișcat pînă în adîncul sufletului. Trecînd mina pe după talia flexibilă a Vel­­ledei improvizate, o atrase cu încetul de pe pie­destalul ei de marmură. Ea se lăsă să cadă pe pieptul lui și-î împresură gîtul cu brațele. Cînd buzele lui Roman îi atinseră buzele, se înfioră toată: era prima lui sărutare de amant­ele soi.­­ Cum un cuib de vultur se poate preface intri un culcuș de porumbei Adîncata era tura din moșiile lui Roman­­e se duseră acolo. Publicațiile de ■­ căsătorie se făcuseră în lipsa lor. Cum ajunseră la „moșie“ primarul și pre­otul bine­cuvîntară căsătoria lor. ( ( Va­­ma )

Next