Adevěrul, iulie 1903 (Anul 16, nr. 5000-5029)
1903-07-19 / nr. 5017
Călimânești Băile în anul acesta Dintre stațiunile balneare din țara’ Călimăneștiî a fost mult timp părăsită de solicitudinea administrațiunei generale a băilor. Anul acesta însă, cu o deosebită plăcere vedem că numeroase îmbunătățiri s’au făcut, spre marea mulțumire a suferinzilor, cari au nevoe mai ales de apele minerale de la Căciulata. Pînă acum n’a sosit tocmai lume multă, totuși maî toate camerile stabilimentului, precum și cele din sat, sînt deja angajate. Hotelul statului s’a mai reparat, astfel că lumea care va locui în el va fi mult mai satisfăcută decît în alți ani. Camerele sînt curate, în rez de chaussée s’a așezat pe jos xiloid în loc de scînduri, iar în rîndul I și al II-lea s’au reparat scîndurile. O grădină admirabilă în fața hotelului, îngrijită cu multă pricepere de grădinarul băilor d. Dubois, de asemenea și parcul alături de acest hotel prezintă o priveliște încîntătoare. Ostrovul atît de neglijent în alți ani acum, mai ales seara, are un aspect feeric. Razele luminei lămpilor electrice așezate la distanțe potrivite se amestecă cu culorile variate ale florilor aranjate cu mult gust. Un parfum nespus de delicios te farmecă de la intrarea în această mică insulă de plăceri și distracțiuni. Pentru copii mai cu seamă, nu se poate o localitate mai higienică. Drumul la Căciulata este sau prin pădure pe o potecă admirabilă, șerpuitoare, așezată între fagi și stejari și prevăzută la distanțe cu cîte o bancă, sau cu trăsura pe șosea, udată regulat de primăria locală. Apa de Căciulata, după noua captare, pare mai plăcută la gust și mai concentrată, iar stațiunea s-a înfrumusețat cu un pavilion prea frumos. Anul acesta ministerul de domenii a trimis doui medici distinși, pe cunoscutul și simpaticul dr. P. Nicolau medicul diriginte al băilor, și profesorul docent dr. Grafovschi, medic balnear. D-rul Nicolau s’a ocupat foarte serios, in anii trecuți, cu efectele miraculoase ale apei de Căciulata, simplă și combinată cu apă de Călimănești No. 6. D-sa a făcut un Studiu foarte interesant asupra acestor ape, iar acuma continuă, cu aceeași iubire pentru știință, studiul efectelor ce produc aceste ape. In acest scop a stăruit de s’a înființat la Călimănești un laboratoriu de chimie urologică, unde se fac analize complecte de urme de un chimist special. Al doilea medic al stațiunei d. dr. Gracovschi, șef de chimie și docent al facultăței de medicină din București își dă mult silința să fie folositor bolnavilor. In fine ambii medici se întrec a îndatora pe visitatorii băilor, cari sînt foarte încîntați că în fine a ajuns și această stațiune să aibă personal sanitar și administrativ vrednic,activ și conștiincios. Nu putem termina această corespondență fără să facem cunoscut cum că anul acesta visitatorii Călimăneștilor vor avea nemărginita șansă să asculte o musică escelentă, condusă de un valoros artist. Distinsul șef de orchestră de la Teatrul național din Craiova, d. Melusin, delectează publicul conducînd cu multă pricepere musica regimentului deinfanterie din Roman. In afară de aceasta s’au făcut o mulțime de proiecte pentru diferite distracțiuni, astfel că pe visitatorii cari vor veni de azi înare îi așteptă multe și variate surprise. Vor pierde mult cei ce se vor duce la băile din străinătate. Coresp. motive cari ar avea măcar aparența de a justifica înființarea lor. Deși numărul locuitorilor cu alte credințe este neînsemnat în Ploești, cu toate acestea exercițiul neîmpedicat al culturilor străine este asigurat în cea mai largă măsură. Lîngă fiecare bisericuță străină funcționează cîte o școală confesională, astfel catolicii au școala lor, izraeliții asemenea, iar protestanții, prea puțini pentru a întreține o biserică, nu pot avea pretențiunea de a deschide o școală confesională și cu atît mai puțin un institut de fete. Dacă, cu toate acestea, s-au găsit călugărițe cari au pretextat interese culturale pentru coreligionarii lor, spre a înființa în orașul nostru un institut de fete, ele nu pot urmări alt scop decît să ademenească elemente romane, ca să întreție o școală animată de un suflet heterodox—în detrimentul școalei romane și credinței strămoșești. Devotamentul—de multe ori fanatic —al călugărițelor precum și subvențiile streine de cari dispun nu sunt menite a sprijini cultura și educațiunea noastră națională; dară, fără îndoială, sunt menite a stinge toate acele focare ce nu se alimentează din subvențiuni, ci s’au format și se întrețin din inițiativa particulară spre a răspîndi în inimile copiilor iubirea de țară, neam și credință. Pentru aceste motive de patriotizm luminat și fără a fi cîtuși de puțin intoleranți,apelăm, domnule ministru, la înalta înțelepciune a domniei-voastre rugîndu-vă să nu autorizați școli de călugărițe în Ploești, pentru că înființarea lor — fără a corespunde unei trebuințe reale — se face în detrimentul școalei romane. Primiți, vă rugăm, domnule ministru, asigurarea deosebitei stime ce vă păstrăm. Cor I Ploești Ploeștenii contra catolicizmuluî Un număr de aproape o mie de cetățeni au înaintat d-lui ministru al instrucției următoarea petiție : Domnule ministru, aflînd că diferite ordine de călugărițe caută să se instaleze în orașul nostru pentru a deschide școli confesionale, ne permitem a vă atrage deosebita atențiune asupra acestui pericol care amenință școalele romane din Ploești. Nu ne îndoim, domnule ministru, că în înalta apreciere a domnieî voastre veți avea in vedere interesele superioare ale culturei și instrucțiunei naționale și nu veți autoriza școli de propagandă streină, mai cu seamă cînd nu se găsesc Craiova încă o neglijență a uzinei electrice S’a întîmplat în mai multe rînduri ca orașul să rămînă neluminat, uneori în tot timpul noptei, alteori pentru cîteva ore. Tot de atîtea ori însă, lipsa accidentala a iluminatului a fost justificată de către uzina electrică, prin motive adese mi scuzabile. Nimeni n’a avut, deci, cuvînt decît ca să semnaleze cazul—și atîta tot. Lipsa accidentală a iluminatului se repetă însă din cînd în cînd fără nici un motiv serios, ceea ce face a se crede că nu mai e la mijloc intervenția vreunui accident neașteptat, ci numai neglijența. Așa, de pildă, în seara precedentă, toată strada Justiției—strada cea mai frecventată în tot timpul—precum și alte cîteva strade mai mici, au rămas neiluminate o bună parte din noapte. Pe toate celelalte strade ale orașului, și chiar și în magazinele de pe str. Justiției, lumina funcționa perfect. Oare să fie cauza de pe urma căreia becurile electrice de pe stradele rămase neiluminate nu funcționau ? Să fie oare tot accidentele atmosferice, care s’au luat ca pretexte acum vre-o lună cînd aproape tot orașul rămăsese în întuneric . Nimeni n’ar mai putea pretinde că o singură, sau chiar 2—3 srade, au rămas în întuneric din cauza unui accident natural. De astă dată se poate stabili perfect că e la mijloc numai neglijența personalului de la uzină, care a uitat,probabil, să deschidă curenții electrici pe stradele în cestiune. Neglijența cu iluminatul orașului își are, desigur, o cauză destul de binecuvîntată. Cei de la comună se interesează foarte puțin, sau nici decum, de abaterile ce se fac întru iluminatul orașului. O întîrziere de cîteva minute a luminei, neiluminarea parțială, sau stingerea timpurie a becurilor trec nebăgate în seamă, ca și cînd iluminatul ar fi un dar benevol al uzinei electrice. Altă dată, cînd primăria exercita un control serios asupra iluminatului, accidente de soiul celor despre care vorbirăm nu se iveau nici odată, căci amenzile la care era expusă uzina electrică făcea pe personal să-șî facă serviciul cu toată atenția. De aceea, e absolut imperios înființarea unui control serios și incoruptibil asupra iluminatului orașului. Sunt sigur că un neîntîrziat accident de luminat îmi va da prilejul să mai revin. Un nou impozit Se știe că darea în antrepriză a alimentării orașului nostru cu apă n’a atras nici un concesionar, cu toate condițiunile extra-favorabile care erau promise de către comună. Această lipsă de isbîndă a avut și partea ei excelentă: alimentarea cu apă se va face în regie, și milioanele, care ar fi intrat în pungile concesionarilor, vor rămîne comunei. Spre a se putea ține piept cheltuelilor necesitate de alimentarea cu apă potabilă, d. Mitu Andreescu—un craiovean care s’a ocupat și dînsul de această importantă cestiune—a emis ideia unei taxe de 5—6 la sută care să se pună asupra veniturilor contribuabililor drept plată a apei consumată pe an. Ideia a fost admirabilă, și comuna, găsind o ca atare, a luat-o de noimă. Ce se întîmplă însă ? Calculînd că nu are banii suficienți pentru terminarea lucrărilor necesare la aducerea apei—deși nu s’ar putea lămuri justificabil ce s’a făcut cu remarcabilele venituri intrate in tezaurul comunei de trei ani încoace,—cei din fruntea aeritan școlare Duminică 13 Iulie a. c. a avut loc în comuna Brusturoasa solemnitatea punerea pietrei fundamentale la noul local de școală din localitate. Foarte multă lume de prim împrejurimi și-a dat întîlnire la Brusturoasa, care se bucură de una dintre cele mai pitorești pozițiuni de pe frumoasa și bogata vale a Trotușului. La orele 10 dim. trenul cu vizitatorii sași în gara „Elie Radu“. Pe peron aștepta primarul com. Brusturoasa cu întreg consiliul comunal-învățătorul cu elevii și o mulțime numeroasă de săteni. De la gară toți plecară la locul unde se construește noua școală. Aci se preparase un pavilion împodobit cu brad și foarte artistic aranjat de d. architect Traianescu, conductor în serviciul tehnic județian. La ora 11 a. m. d. primar al comunei deschise serbarea prin cîteva cuvinte bine simțite. Apoi părintele Hanganu oficia sfințirea apei, stropind cu alarmă temeliile pe cari se va ridica noul locaș de lumină. După oficiarea serviciului divin, d. Ungureanu, învățător în localitate, ținu o alocuțiune foarte mult gustată de săteni. D. învățător intr’o aleasă limbă populară puse în lumină rezultatele bine făcătoare ale școalei și îndeamnă pe săteni a-șî da copiii la învățătură, care este cea mai puternică armă înpotriva leneviei și a sărăciei. In urmă de învățător citi pergamentul care consemnează pe veci începuturile acestei școale ; pergamentul a fost comunei găsesc de cuviința să aplice perceperea taxei de 6 la sută pentru, apă chiar de pe acum, cînd populația are perspectiva de a se alimenta încă 2—3 ani cu apa din puțurile orașului!) O asemenea dispoziție nerațională și nejustificabilă este cît se poate de absurdă. Taxa de 6 la sută pe an, percepută pentru apa care nu se putea consuma decît peste cîțiva ani, e un adevărat impozit adăugat la celel’alte impozite grele, dar cel puțin legale. E lesne de înțeles ca o taxă asupra apei n’ar revolta pe nimeni în cazul cînd în schimb s’ar avea apa plătită. Dar, ca să plătească cineva și apa pe care o consumă, și pe aceea pe care o va consuma la... Paștele cailor, o aproape o faptă demnă de cel mai condamnabil abuz de putere. Nu credem că demnitarii comunei nu își vor lua la timp seama de abuzul ce au plănuit,—și suntem siguri că și cetățenii vor ști să pună la locul lor pe abuzivi într’un caz contrariu. Fratricid Frații Gheorghe și Alexandru Nedelsemnat de toți cei cu știință de carte. A făcut mare impresiune asupra sătenilor faptul că fiii lor școlari au semnat cu propria lor mină în acest act, pe cînd bătrînii înălbiți de griji și nevoi, streini de binefacerile școalei, au semnat prin punere de deget. A fost cea mai sugestivă secțiune pentru elevi și cel mai puternic îndemn pentru părinți de a-și instrui copiii. Pergamentul astfel întocmit a fost zidit în soclul școalei la intrare de d. Petru Radu, inginerul șef al județului. După aceasta ara loc o masă dată de comună invitaților, între cari d. inginer al județului, medic de plasă Văldeanu, d. conductor, d. primar din Moinești Emil Crupenschi, preotul, învățătorul și mai mulți săteni. D. primar a ridicat primul toast pentru regele, regina și întreaga dinastie. Apoi d. învățător a toastat pentru d. ministru al instrucțiunei, iar d. inginer al județului, pentru d. ministru al lucrărilor publice și pentru d. prefect al județului. La ora 2 p. m., rusticul bancher, minunat prin simplitatea sa, terminîndu-se, toți conmesenii au luat loc în trăsuri și au pornit în sus pe Trotuș la Palanca, unde o altă serbare îi aștept. Pe malul drept al Trotușului, la revărsarea Ciughieșului, sărbate dorent de munte se află cătuna Palanca, departe doi kilometri de frontiera Austro-Ungară. In această cătună există deja o școală după nouăle tipuri. Pentru sporirea fondurilor cantinei școlare s’au organizat o escursiune și un bal de către d. Vasilescu, șeful vămei, d. Pavlov, învățăcu, din comuna Salcia, rămăseseră, în urma morței ,părinților lor, moștenitori pe o bucată de pămînt din apropierea numitei comune. Neînțelegîndu-se însă asupra împărțelei, ei au prins o neîmpăcată dușmănie reciproca. Ori, pe cînd cei doui frați erau la seceratul griului de pe pământul rămas moștenire, o ceartă n așteptată a isbucnit între dînșii, pentu că Gheorghe secerase și din griul de pe partea ce se cuvenea lui Alexandru. De la ceartă, cei doui frați au ajuns la bătaie, și la un moment dat, Gheorghe a apucat o coasă pe care a dat-o la îndemînă. A fost o scurtă luptă, Alexandru s’a tot ferit ca să nu fie înțepat cu coasa, și s’a apărat chiar cu o greblă. O clipă însă el s’a găsit în raza primejduită de coasa fratelui, și, atunci, acest din urmă î-a sfîșiat pîntecele dintr’o lovitură puternică. Nefericita victimă a propriului său frate a murit după cîteva ore. Criminalul s’a predat imediat autorităților sătești, mărturisindu-șî oribila faptă. Scînteietor, și d. Baloiu, funcționar vamal, cu concursul autorităței comunale din Brusturoasa. Toată lumea ce asistase la solemnitatea de la școala din Brusturoasa a venit și la Palanca. In afară de aceasta au venit foarte mulți vizitatori din Tg.Ogna, Moinești, Comănești și chiar din Ungaria. In special de la Ghimeș sosit a foarte mult public. Escursiunea s-a făcut pe un munte din fața satului Palanca și a fost foarte bine organizată. Pe o coastă foarte repede a muntelui, la înălțime de aproape 100 metri de la albia Trotușului, erau preparate mai multe Chioșcuri de brad unde se putea servi [escursioniștilor de ale mîncărei și băuturei. O orchestra de 10 persoane adusă anume din Bacau delecta cu frumoase an naționale pe vizitatori. Intr’o poiană verde, înconjurată de brazi mari și frumoși sătenii jucau hora și bătuta fără nici o grijă de lunecușul pajiște înclinată și foarte greu de urcat. Hora legată de flăcăi voinici și fote zdravene se învîrtea mereu, cînd la dreapta, cînd la stingă, coborînd și suind într’una coasta muntelui. Petrecerea la munte a durat pînă la ora 7 p. m., cînd escursioniștii s’au coborît spre a lua parte la balul din sălile școalei. De la orele 9 seara și pînă la 5 dimineața s’a dansat și petrecut în cele mai bune condițiuni. Printre escursioniști și dansatori cităm: familiile Spiridon, Renerdt, Țintă, Pavlov și Isen , d-ni Vasilescu, Baloiu, Roșu, Vlasie, Ghineț, Schiller etc. La orele șase cea mai mare parte din excursioniști au plecat spre Comănești, Moinești și Tg.Ocna, ducînd plăcute amintiri de această frumoasă serbare cîmpenească și mulțumind d-lui Vasilescu, licențiat în drept, vigilent șef de vamă și destoinic organizator al acestei serbări de binefacere. Sanitare D. dr. Manolescu, directorul general al serviciului sanitar, însoțit de d. dr. Aug. Poker a sosit Luni în Moinești spre a inspecta rafineriile de gaz. Această inspecțiune este în legătură cu aplicațiunea noului regulament pentru fabricațiunea petroleului. Serbările de la băile Slănic Duminică 20 Iulie, împlinindu-se 103 ani de la descoperirea primelor izvoare de la Slănic, va avea loc în o astă splendidă stațiune balneară mai multe serbări cu concursuri de frumusețe și alte atracțiuni. Serviciul tehnic județean a luat toate măsurile ca șoseaua Tg.Ocna—Slănic să fie cît mai proprie circulațiunei. ----------------- Tecuci Politica locală In urma morței lui C. Racoviță rămînînd vacant un loc de senator, conservatorii din localitate s’au grăbit să și fixeze candidatură, anunțînd ca candidat la scaunul vacant pe d. Jean Lahovary. Deși conservatorii s’au grăbit să anunțe candidatura, liberalii încă nu au decis nimic, așteptînd reîntoarcerea în țară a d-lui D. A. Sturdza pentru a-i lua avizul. Totuși sînt unii, și aceștia partizani ai d-lui Cociaș, cari colportează svonul că partidul liberal va opune candidatura d-lui Alecu Anastasiu. Or, aceasta e imposibil, știută fiind purtarea d-lui Alecu Anastasiu față de centru și puțina încredere de care se bucură d-sa la centru. Dacă însă zvonul despre candidatura d-lui Alecu Anastasiu continuă a se colporta cu insistență de unii liberali din localitate, aceasta nu se datorește decît, după cum am arătat dorinței d-luî Cociaș, care ar voi să acapareze cu totul politica tecuceană. Se știe că în urma stăruințelor d-luî Cociaș a fost numit prefect al Tecuciului, în urma sinucidere! lui Dariu Doflici, d. G. Racoviță, fost magistrat și om ’lipsit de orî-ce simpatii în localitate.Reușita aceasta se vede a împins pe d. Cociaș la hotărîrea de a susține candidatura d-lui A. Anastasiu; de cît reușita acestei hotărîrî pare puțin probabilă, dată fiind indiferența fruntașilor din localitate, a adevăraților liberali, cari nu vor intra în acțiune fără ordine precise de la centru. E de discutat însă dacă d. Sturdza va primi ori nu candidatura favoritului d-lui Cociaș față cu alte elemente, cari au fost constante partidului liberal și cu toată nemulțumirea lor n’au fost în stare să se răzvrătească, ci cu multă abnegație au suportat hotărîrile de la centru. Atitudinea tinerimei generoase nu e încă hotărîtă. Xyz Palidul Municipal IPiatra-NeaiBiu încercare de sinucidere De la mănăstirea Neamțu vine știrea că în ziua de 13 Iulie, părintele arhimandrit Chiriac Dimitriu de la schitul Pocrov de pe lîngă mănăstirea Neamțu a încercat să se tranguleze în clopotnița bisericei din Pocrov. In dimineața zilei pe la ora 9 părintele Dimitriu se suise în clopotniță și, legîndu-și zdravăn gîtul cu funia de la clopotul cel mare al bisericei, începuse a se legăna deja, dînd în acelaș timp în contra voinței sale, prilej clopotului să sune. Călugării atrași de zgomotul neobicinuit al clopotului la acea vreme se duseră să vadă ce e. Cu mare greutate egumenul schitului, părintele Alexie, scăpă de la moarte sigură pa călugărul Dimitriu. Se spune că aceasta e a șasea oară cînd arhimandritul Chiriac încearcă să’șî curme zilele. Cor ------.«•------. La și Zilele acestea s’au început examenele de fine de an la școala de încălțăminte de sub direcțiunea d-lui Gh. Caracaș, din strada Păcurari No. No. 147. Examenele se țin în fiecare zi între orele 2 și 0, și vor dura pînă în ziua de 20 ale curentei. Ele se trec înaintea unei comisiuni compusă din d-nii Elefterie Ropală, delegat al primăriei, Dim. Iosipescu, Gh. Caracaș, directorul școalei, și un reprezentant al Camerei de comerț. Tot în acest timp e deschisă pentru publicul vizitator și expozițiunea de lucrările efectuate de elevi în cursul anului, Rivorso La revizoratul școlar se lucrează la întocmirea unui tablou de epocele în care să se deschidă școalele rurale cari în timpul anului școlar expirat au avut vacanțe regionale. Cursurile acestor școale urmează a fi deschise la 10, 15 și 20 August. Zilele aceste mitropolitul Partitenie va reîncepe inspecțiunea bisericilor din județ. In aceste inspecțiuni înaltul prelat va fi însoțit de economul Stamate, protoereul județului, și economul Gh. Carp, revizor eparhial. Cor, Constanța, Exportul de Petroliu. — Societate. „Steaua romînă“ singura care face export de petroliu cu ajutorul tancurilor înainte încă de terminarea lucrărilor de închidere ale portului, a obținut cuvenita autorizație de a instala niște conducte pe digul dinspra tuneluregînd însă rezervoarele societate situate la 3 km. depărtare de oraș, cu partea interioară a portului, reservată pentru încărcarea petroleului. Pînă la această dată,societatea vărsa petroleul în tancuri, prin niște conducte instalate în apă și la o depărtare de 500—800 m. de digul dinspre tunel. Acest mod de încărcare presenta însă mari inconveniente: pe de o parte vapoarele cam încărcate nefiind absolut apărate erau expuse valurilor și furtunilor, mai ales în timpul iernei,iar pe de alta defectarea conductelor, cari erau în apă, nu se putea repara decît cu mari greutăți și întârzieri apreciabile. Totuși s'au putut încărca anual între 20-30 tancuri avînd tonago variind între 2000— 4000 tone. Odată noua instalație a conductelor terminată, exportul de petroleu va lua un nou avînt întrucît încărcarea nu mai este dificilă și prețul petroliului pe piețele străine va fi urcat după cum se prevede. Cmagiul unui copil__In partea de Est și la origina digului celm mare al portului, se aglomerează zilnic numeroase persoane cari pescuesc scumbrii.Zilele trecuta un domn în etate de aproape 30 ani a alunecat de pe blocuri căzînd în apă. Cum nu știa să înoate și cum apa în acea parte are o adîncime de 5-6 m, s’ar fi înecat desigur, în fața unei imense asistențe implizite de groază și care nu putea veni în ajutor. Nu de aceeași părere a fost însă și tînărul Jemi Haris, englez de origină și lift al d-lui Hans, consulul spaniol din localitate. Cu un curaj ne maîpomenit la un copil de 14-16 ani, Jemi s'a aruncat în apă și cu sforțări supra-omenești a scăpat de la un înec foarte sigur pe nefericitul pescuitor, care din cauza neprevederei sale a riscat să-și piardă viața. O distincțiune, din partea celor în drept trebuește acordată acestui copil curagios. Teatrale.— Duminică 20 Iulie va avea loc o reprezentație dată de d-nii Liciu și Livescu, în beneficiul fanfarei ce se înființează pe bordul crucișătorului, Elisabeta, și despre care am vorbit ln timp. Nitr ^ Govora Deces In ziua de 12 iulie a. c. ora 5 și jumatate a. m. a încetat subit din viață lacot. Machedon din regimentul Putna No. 10. Inmormîntarea a avut loc a doua zi la cimitirul din jurul bisericei satului Govora. Toți ofițerii super iui și inferiori, precum și un însemnat public de la bai, au azistat. Defunctul lasă în urmă o soție însărcinată și doi copii în etație de 3 și 6 ani. Din partea regimentului Butna a azistat o delegație. Neglijența Autoritatea comunală lasa mult de dorit ca serviciu. N’a putut primarul comunei să găsească scînduri pentru a face cosciug local. Machedon și a trebuit cale de 2 ore pînă la cimitir să-l dacă pe o scîndură. Cosciug nu s’a putut face decît a doua zi cînd s’au adus scînduri de la R.Vîlcea. Apoi apă de băut , lipsește cu desăvîrșire, deși do vr’o 4 ani se tot spune că are să se aducă. Cred că mai puțină neglijență ar fi chiar în interesul comunei. Cor. FOIȚA ZIARULUI „ADEVÉRUL“ — 93 — CALEA BOBILOR DE SPIRIT FRASIN Cartea "V CRAIUL LUCIFER IV Spre o nouă viață Și Roman era un fel de sex moral. După cum nenorociții lipsiți de cumpina gîndire, erau considerați în legenda populară ca aceia, pe cari providența î-a ales pentru a ispăși păcatele părinților și fraților lor, după cum ei sufereau nevinovați, tot astfel și Roman pare că ducea ispășirea unor păcate necunoscute. De ce oarba întîmplare îl făcuse nenorocit ? Ce-i lipsea din armonia mediei omenești ca să nu merite fericirea ? Cu cît timpul se scurgea, cu atît Lia se arăta mai supusă și mai iubitoare. Căuta oriși ce ocazie ca să se apropie de dînsul. Atingerea trupului lui îi dădea zguduiri puternice. Era stăpînită, par’că, de o putere superioară, care-i cutremura carnea. El, de asemenea, era sub stăpînirea acestor înfiorări. Atingerea îi dădea dorința, cari îi tulburau ființa. Intr’o zi cu soare de primăvară, Roman și Lia plecară de la Klagenfurt spre nord, către Soitfeld. Erau numai ei doi. Ulmu rămăsese la botez, spre a pregăti călătoria de reîntoarcere în țară. Priveliștea era admirabilă, o spărtură între nouri și munți. Legenda și mai frumoasă. Aici se investeau dacii Carintiei. Cînd noul stăpîn venea să fie povăzuit, — dacă expresia aceasta a vechilor cronicari moldoveni poate fi întrebuințată la ceremonia, ce se petrecea în creerul Alpilor — el se arăta poporului îmbrăcat în elegantul costum al țăranilor, sprijinit pe pîrja păstorului carintian și ducînd la gît traista ce conținea pîine, brînză și unelte de plugărie; lîngă dînsul, în locul șoimului și calului împodobit pentru lupte, mergeau agale un taur negru și un cal de plug. Pe scaunul ducal se afla un țăran. Noul duce se apropia de rusticul locuitor și primea învestitura prin o palmă, pe care țăranul o dădea. Această palmă simboliza puterea lui virtuală și dreptul lui la revoltă. După ce noul domn jura că liberă va fi casa și persoana țăranului, el scotea sabia bucala din teacă și o învîrtea în vînt, apoi bea apa adusă din torente în pălăria sa țuguiată. Atunci rusticul investitor se cobora de pe scaun și noul dare se suia la rîndul săfi. In timpul ceremoniei proprietatea nu mai exista, fiecare lua fin de unde vroia și tîlharii chiar aveau dreptul să prade în libertate, dacă nu se împăcasi mai din vreme. Lia contemplă lung piatra „sacrului", pe care se așeza scaunul ducal, era aceea a unui vechiu mormînt roman. Ea se sui pe piatră. Priveliștea merita, într’adevăr, să fie văzută. De jur împrejur un circ de munți se înălțau asemenea zidurilor de apărare a unei cetăți, peste care imensa cupolă albastră a cerului se lăsa. Piatra, sub care dormea pătrata frunte romană, ocupa mijlocul unei cîmpii nesfîrșite, bizare și sublime, scăldată de soare în raze de aur. Mai departe, se zărea urmele unei mlaștine sau ale unui lac. Soarele punea reflexe aurii pe apa ce strălucea. Natura aceasta chinuită pare ca bucata de pămînt ce apăru, cînd apele cataractelor cerului se retrăseseră. Această lătare se prelungește pînă la munți, unde pătrunde prin o spărtură uriașă. Pămînturile, dintre părțile mlăștinoase, sînt acoperite de vegetație lacustră, acoperită de mii de culori felurite, toate întunecoase și totuși, deosebite și cari se lǎmureau perfect pe fondul apelor. Cu cît soarele se ridica pe orizont, cu atît la fiecare pas punea în lumină o nouă mlaștină sau un nou lăcușor, unde razele lui sträluceau fantastic. Era par’că o scenă din poveștile noastre, cînd soarele în fugă veșnică după sora și iubita sa Lună, lasă să-i cadă pe pămînt salbe de aur, de argint, de rubine și de diamante, spre a îndulci zeitățile pămîntului. Un inel de brumă se mișcă alene și apoi se formă pe cercuitul extrem al mlaștinilor. Deodata, subt magica atingere a soarelui, el se împurpură de incediu și deveni straveziu ca un nour zig-zagat de fulger. Roman privi figura Liei, scăldată de raze. Expresia ei, obișnuit așa de placidă și de copilărească, se schimbase. Lia părea transfigurată. Un aer grav, o solemnitate măreață îi înconjura fruntea ca o aureolă. Părea acum vre-o Vellada din legendele galice, cari salută soarele stăpînul codrilor seculari. De o dată lacrimi mari începură să curgă de pe fața ei. Ori ce impresie mai puternică la firea aceasta numai nervi se traducea printr’o abundentă vărsare de lacrimi. Roman se apropie de dînsa. — Ce ai ? îl șopti el, încet, căci spectacolul era așa de măreț, încît impunea ca majestatea unei basilici. — E așa de frumos, răspunse Lia, iicitmă doare, pare că. Apoi sprijini mina pe umărul lui. Soarele se ridicase. Tonul purpuriu al inelului vaporos se accentua din ce în ce mai puternic, ca și cum orizontul se îmbrăca în hlamyda vechilor regi, spre a-l primi. Și, dusă de o inspirație supranaturală, Lia vorbi. In fața naturii așa de frumoase, jură că își va schimba viața și că, din acea zi, va fi o femeie nouă. Cu ochii plini de lacrimi, mișcată ca și cînd s’ar ‘fi aflat în fața dumnezeirei, ea se uită rugător către Roman. El rămase mut. Explozia aceasta neașteptată îl tulburase pînă în adînc, răscolind în suflet și părțile mărețe și părțile îndurerate din trecutul lor comun. Dar privirea care se ațintea asupra lui era așa de rugătoare, așa de plină de curățenie și de întristare, încît se simți, la rîndu-i, mișcat pînă în adîncul sufletului. Trecînd mina pe după talia flexibilă a Velledei improvizate, o atrase cu încetul de pe piedestalul ei de marmură. Ea se lăsă să cadă pe pieptul lui și-î împresură gîtul cu brațele. Cînd buzele lui Roman îi atinseră buzele, se înfioră toată: era prima lui sărutare de amantele soi. Cum un cuib de vultur se poate preface intri un culcuș de porumbei Adîncata era tura din moșiile lui Romane se duseră acolo. Publicațiile de ■ căsătorie se făcuseră în lipsa lor. Cum ajunseră la „moșie“ primarul și preotul binecuvîntară căsătoria lor. ( ( Vama )