Adevěrul, iulie 1903 (Anul 16, nr. 5000-5029)

1903-07-02 / nr. 5000

Mercur! 2 Iulie 19032 Astăzi 1 Iulie Teatre-Concerte-Petreceri: Fotoplasticul imperial (sub hotel Continental, piața Teatrului) expune săptămâna aceasta Călătoria lui Nansen la Polul Nord. Cosmoplasticul „Rom­înia pitorească“ (calea Victoriei 36, vis-a-vis de co­fetăria Frederic) expune săptămîna aceasta următoarele splendide se­rii de vederi. Sala I, Parisul. Sala II-a de Sîm­bătă pînă Luni. Mane­vrele de la Tîrgoviște, de Hărți pînă Vineri Noaptea sîngeroasă din Belgrad. Parcul Otetelișanu.—Orchestra sub conducerea d-lui Dumitrescu. Grădina Bragadiru.—Muzica regimentului 6 Mihaiu-Viteazul­ Poartă ar fi retras ordinele de mobili­zare și desconcentrat rezervele deja chemate. Mai mult încă, Guvernul turc, pentru a da o mai bună dovadă despre inten­­țiunile sale pacifice, ar fi hotărît să ri­dice măsurile extra­ordinare ce le luase împotriva preoțimei și a școlilor bulgare. În acelaș timp, guvernul turc și-ar lua angajamentul de a introduce, trep­­tat-treptat și alte măsuri cari vor con­tribui mult la îndreptarea situațiunei și­­ la liniștirea spiritelor în vilaietele ma­cedonene. E neîndoios că atitudinea aceasta extrem de pacifică a Turciei se dato­­rește inzistențelor reprezentanților di­plomatici ai Austro-Ungariei și Rusiei. Poarta pare a ține seamă de­­ observa­­țiunile și sfaturile d-lor Zinovieff și de Calice. Atîta tot că comitetele macedonene ignorează cu­ desăvîrșire sfaturile și ob­­servațiunile acestor diplomați și după cite se anunță­, ele­ prepară o ultimă și decisivă lovitură care va trebui să ho­tărască de soarta Macedoniei. CĂRȚI ȘI REVISTE A apărut: Dicționar francez-romîn de Urechia, ediția doua, în „Biblioteca pen­­­­tru toți“, No. 166—178. Editura librăriei­ : Leon Alcalay. București. Noua ediție a dicționarului Urechiă se prezintă îmbunătățită din toate punctele de vedere. Nu numai că lucrarea a fost cu atenție revăzută dar a și fost complec­tată cu numeroase cuvinte și exemple, atît de necesare, aceste din urmă, pentru precizarea înțelesului,­­ sau­ înțelesurilor, unor cuvinte, unor expresii. Afară de aceste îmbunătățiri, autorul, în această nouă ediție, a indicat și mo­dul cum trebuesc pronunțate acele cu­vinte cari, din acest punct de vedere, pot prezintă oare­cari dificultăți. Nu mai puțin lucrarea se prezintă se­rios îmbunătățită și ca execuție tipogra­fică. De­și augumentată, noua ediție a „Dic­ționarului francez-romîn“ de Urechiă se vinde tot cu prețul primei edițiuni : 3 lei 90 b. broșat și 5 lei elegant cartonat în pînză.­ im .»ii­mmm ir nvi imituim d»i East Atît Franța, cit și Anglia au­ ambi­țiunile lor și pentru realizarea lor, au nevoe una de concursul celei­ l’alte. Vor putea de exemplu să se înțeleagă în ce privește Africa sau numai Africa de Nord. Politica statu-quo-vlxxt n’a rezolvat nici­odată nimic. Nouile întreprinderi cor a fi lichidate. Problemele coloniale toate s’ar putea rezolva prin acordul franco­­britanic și nici o rezistență n’ar putea împedica soluțiunile hotărîte de acest acord. Dacă, apoi, se mai are in vedere, legăturile morale și relațiunile comer­ciale dintre ambele țări, că comerțul franco-britanic e acum de 538 de mi­lioane de lei, reprezintînd 22 la sută din comerțul extern al Franței, toată lumea va fi de părere că inițiativa lui Eduard al Vll-lea, secundată de guvernul fran­cez, va fi pentru amîndouă țările un izvor de foloase și de prosperitate, și nu mai puțin și de pace. Impresiini și palavre Misiune Doctorul e chemat să fie sfătuitor și confident adesea , și mulți sunt depozitarii multor secrete delicate, multor lucruri stranii. Foarte adesea trebue să se pro­nunțe în chestiuni cu totul intime și în ori­ce circumstanță sfaturile și aprecie­rile sale trebue să fie cit se­ poate de moderate, pline de o indulgență bine-voi­­toare, căci e un fel de apostolat din par­te­a de a ușura mizeriile naturei omeneștii. Misiunea sa e nu de a judeca safi de a cenzura, ci de a vindeca. Cam așa e­ și misiunea mea în această rubrică unde tratez chestii variate și pal­pitante numai pentru sexul nostru, frumos cu drept cuvînt, dar umilit și slab pe ne­drept. Nu rezolv aci, într’o coloană ce­ mî e rezervată, probleme sociale, ar fi preten­țios, dar primesc atîtea scrisori atîtea con­­șdențe că nu știu cărora nu răspund miș­cată fiind fie de plângerile lor, fie de ilu­ziile, inteligența sau de ignoranța multora. Femeea e adesea o victimă și pro­be pentru acest adevăr nu lipsesc. Ca și în familiile cele mai unite în apa­rență sunt membrii cari unii față de alții au­ rolul unor spirite ră­u-fucutoa­re, bles­­temate, distrugătoare. Multe mî-afi arătat indignarea față de acest abuz de autori­tate al societății față de ele, multe mî-au­ descris tăcerea lor resemnată! Căci sunt multe, multe soiuri de nenorociri în lumea asta și siguranța că întrebările lor găsesc un ecou în sufletul meu­ care propag idei asupra chestiunilor cari le interesează le face să fie comunicative, să’mi împărtă­șească din viața, din suferințele lor, atît de naiv, de frumos și de fermecător. _ . Din discreție n’am dat un vileag nici unul din aceste documente omenești; daca ați ști însă cite drame zguduitoare cu­nosc și cite suflete delicate sînt inter­preții lor! Rodica Vizita lui Lockt la Londra .— Importanța ei politică — Ziarul „Le Temps­“, care ne-a sosit era, se ocupă în articolul său de însem­nătatea vizitei d-lui Loubet la Londra. Dăm aci pentru cititorii noștri un rezu­mat al acestui articol. Primirea făcută de regele și familia sa, precum și de guvernul englez, a fost mai mult de­cit corectă, a fost cu adevărat afectuoasa și caldă. Franța și Anglia au­ devenit națiuni amice. Dacă Franța și Anglia nu s’au înțe­les pînă acum, cauza nu e că au­ nego­cit vfe prea mult, ci mai de graba fiind­că n au negociat în d’ajuns. Pe viitor, chestiilor de genul celei a Egiptului și a Fașadei se vor pune capăt tratative amicale și reale. Regele Eduard, luînd inițiativa aces­tei apropieri, a voit­ să arate, nu că ar »enunța teoreticește la „splendidă izo­­lare“) ci, «că în starea actuală a Euro­pei, împărțită între două sisteme de a­­lianțe cari sînt centre de atracțiune, î-ar conveni să cîștige ț­rei sale amb­­iții particulare. Cooperarea cu Germa­nia în chestia Venezuelei fusese, pentru Anglia, fecundă în decepțiuni. Aceasta e încă un motiv de unire a acestor două țări. In aceste condițiuni regele Eduard a­­nunță vizita sa oficială la Paris, unde poporul îi făcu o primire simpatică, cu to­ata amintirea ori­căror conflicte. Im­presia pii­ndusă în Anglia de aceasta pri­mire făcu ca nici poporul­ englez să nu se lase mai pre­jos, primind vizita lui Loubot. Anglia dovedește astăzi Franței că vrea să pun capăt politicei de hărțueli și să reguleze, în bună înțelegere, pro­­blemele cari le privesc reciproc. 16) Premii pentru cititori Săptămâna „Farmaciei Thu­­ringher“ In cursul acestei săptămîni „Aderend“ oferă ca premii gratuite cititorilor și abona­ților săi, 1 casete cu articole de toaletă, din renumitele produse ale farmaciei „Thüringh­er“, Bulevardul Elisabeta 43. Se știe de toți, că farmacia „THURING bUIEK­A,posedă astăzi, cel mai vast depou de specialități în articole de toaletă și parf­umori­. . Iată lista premiilor. Luni: O casetă cu articole de toaletă din specialitățile f­armaciei„Thuringher“ Bulevardul Elisabeta 43. Marți: O casetă cu articole de toaletă din specialitățile Lmaciei„Thuringher“ Bulevardul Elisabeta 43. Mercury : O casetă cu articole de toa­letă din specialitățile farmaciei „Thu­­ringher“ Bulevardul Elisabeta 43. Joi: O casetă cu articole de toaletă din specialitățile farmaciei „Thuringher“ Bulevardul Elisabeta 43. Vineri : O casetă cu articole de toa­letă din specialitățile farmaciei „Th­u­­ringher“ Bulevardul Elisabeta 43. Sîmbătă : O casetă cu articole de toa­letă din specialitățile farmaciei „Thu­­ringher“ Bulevardul Elisabeta 43. Duminică: O casetă cu articole de toaletă din specialitățile farmaciei „Thu­­ringher“ Bulevardul Elisabeta 43. Pentru a concura la aceste premii ci­titorul trebue să trîmpată înapoi admi­nistrației noastre, cuponul de participa­re la premiu din pag. IV cu însemna­­narea deslușită a numelui și a adresei. Tragerea se face tot­dea­una a zecea zi de la data ziarului ca să poată să tri­mită mai multe cupoane de o dată și cu o simplă marcă, de 3 bani, într’un plic deschis. Noni rege ai Serbiei — O anecdotă — Vești curioase vin din Belgrad. Noul rege Petre I își studiază cu asiduitate poporul, făcînd în fie­care seară și in­cognito, escursiuni de explorare în locu­rile cele mai întunecoase ale Belgra­dului. Une­ori, Petre I vorbește cu vînză­­toarele de verdețuri, discutînd ches­tiuni de economie casnică, pentru a s­e orienta asupra prețurilor mijloacelor de trai și pentru a asculta plîngeri asupra impozitelor prea urcate; alte ori noul rege sîrb joacă cărți cu cine știe ce negustoraș, în vr’o cafenea înfundată din Belgrad, ascultîndu-le toate plingerile și dolean­țele lor. Cite­odată el improvizează cite o vizită prin spitale—și mai în­tot­dea­­una, la urmă, el e recunoscut și recon­­dus—fără a fi asasinat însă — în conac. Petro I și sentinela Petre Karageorgevici se îndepărtase seara tîrziu­ din conac. Petru ca să nu-l recunoască nimeni, el își pusese simpla uniformă a unui locotenent și ridicase gulerul mantalei. Cîte­v­a ore mai tîrziu el se întoarse acasă și cercă să intre prin poarta parcului din jurul conacului. Sentinela de pază în acel loc, ceru de la ofițer lozinca mai înainte de a-i da drumul să intre. — Nu-mi trebue nici o lozincă, ripo­stă regele, vreau­ să vorbesc numai cu regele ! —Asta nu merge. Iubitul meu stfipîn s’a retras deja. Id dormitorul säu. — Cu atît mai bine, surise Petru I, atunci treaba va merge mai repede“! Și zicând acestea, el se­­ juca cu un revol­ver lucitor în mina dreaptă, pe cînd în cea stingă suna cîte­va monezi de aur. — Mă iertați, domnule locotenent, nu presimțeam de loc că trebue să fim salvați și astăzi. Poftim, intrați, nu-i așa că din obiectele scumpe din conac se vor putea înfrupta acum și bieții soldați ? Data trecută domnii ofițeri au luat totul!“ — Prin urmare, ai lăsa așa să-l o­­moare pe bunul tău, rege Petre, dacă ți-aiu da o monedă de aur ? — Și de ce nu ? Putem căpăta mult mai ușor pe un alt rege, dar o monedă de aur n’o găsesc atît de iute!“ Atunci, Petre i se arătă soldatului înmărmurit în adevărata sa lumină. A­­cesta căzu în genunchi și ceru iertare. Regele Petre zise : — Ești o canalie mizerabilă, trădă­toare1. Nu meriți să porți simpla haină de soldat. Te numesc ofițer în al. 6-a regiment de infanterie. Să-ți fie rușine !“ Și soldatului îi fu rușine. N. W. Y. Pentru sezonul de băi Administrațiunea ziarului „Adevă­rul“ recomandă cititorilor cari se duc vara la băi ca să facă un abonament lunar de cei 2» în țară,­ „ 4.5 © „ străinătate în schimbul căruia ziarul îi urmează pretutindeni unde se deplasează și-l scutește și de neplăcerea de a fi exploatați de unii depozitari de ziare, cari vînd foaia cu 20 sau chiar 25 bani, și dese­ori nici nu-șî dau os­teneala să-șî procure numărul sufi­cient de exemplare. »»»■»»»­»»»» w »""V » rmin­i­m £ (It-vP." Ediția de dimineață INFORMATION! De azi începe vacanța judiciară. Curțile și tribunalele au luat de erî vacanță. Procesele pendinte se vor judeca de secțiile de vacanță constituite mai de mult. Secția de vacanță­ a Curtei de apel se compun­e din d-nii Victor Jilmnicean­u președinte și d-nii Em. Atanasiă și Dîm­­boviceanu membri. Secția de vacanță a tribunalului Ilfov se compune din d-nii G. A. Marins pre­ședinte și d-nii Juca și Cerban membrii. Direcția C. F. R. ne informează că li­nia" Gugești—LiMea s’a restabilit și că circulația trenurilor nu se mai face prin transbordare în acest loc. Din Sulina ni se telegrafiază că s’a semnalat lipsa perceptorului local. Deschizîndu-se casa percepției, s’a con­statat lipsa a 5000 lei. Sunt [bănueli că perceptorul ar fi fost asasinat și casa percepției jefuită. Autoritățile respective fac cuvenitele cercetări. Sentința în procesul falsurilor de la finanțe va fi redactată de d. Mavrodin, prim-președinte al tribunalului Ilfov. D-sa va începe de azi a lucra la re­dactarea acestei sentințe. Peste cîte­va zile sentința va fi gata și înaintată la grefa­ tribunalului. Ele au plecat în escursiune absolven­ții școalei de silvicultură de la Brănești, sub conducerea d-lor Grunau și P. An­­tonescu, profesori. Escursioniștii au plecat la Brașov, de unde vor merge prin munți și vor intra în țară pe la Bicaz. Au fost numiți membri în consiliul de higiena, d-nii M. Dorojan și D. Stă­­tescu, la jud. Argeș și d-nii Aloys De­cker și M. Martinaș la jud. Roman. D. dr. I. Ștefănescu, sub-directorul serviciului sanitar superior a fost însăr­cinat de comitetul de organizare al con­gresului de higienă și demografie de la Bruxelles să distribue rapoartele lucră­rilor­ din congres acelor medhci din Romînia, cari vor vor să participe la acel congres. S’a maaî cerut d-lui dr. Ștefănescu să trimeat­ă comitetului congresului din Bruxelles, o listă de societățile de ști­ințe medicale, naturale, geologice, far­macie, asociații de ingineri, ch­imiști, etc. Acelor societăți li se vor trimite invitațiuni spre a participa la congres. In Austria există următoarele epizoo­tii : febra aftoasă, antrax, pneumonente­­rita, brînca porcilor și răpciugă. In Bulgaria, după ultimul buletin sînt epizootiile următoare : turbarea, cărbu­ne bacteridian, angina infecțioasă, rîia la boi, ciuma porcilor, răpciugă, variola. Consiliul superior de epizootii s’a în­trunit erî Luni la ministerul de interne în două rînduri: la orele 10 a. m. și la 8 ju m. seara. S-a discutat măsurile generale și mă­­­surile speciale pentru reprimarea răpciu­­gei din Dobrogea. Consiliul a discutat și complectat pro­­ectul de măsuri formulat de comisiunea veterinară. Aceste măsuri vor fi supuse aprobă­­rii d-lui ministru de interne și apoi Ie vom da în trăsuri generale. S'a acordat cîte un concediu de 30 zile, d-iar M. Manolescu, prefect de Ar­geș și D. Atanasiu, primarul orașului Tîrgoviște. Camera meseriilor va ține Vineri șe­dință publică. Comisariatul bursei de pe lîngă Ca­mera de comerț din București va începe alcătuirea unui ghid al comercianțil­or din Capitală. In apel ghid se va arăta numele, a­­verea, specialitatea și adresa fie­cărui comersant. In apa Rîmnicului au fost pescuite cadavrele a trei lucrători de herestrae cari s’au înecat prin surparea unui mal în localitatea Bisolca. Mai multe corporațiuni de meseriași au cerut camerei de comerț din Capi­tală să le arate modul prin care ar pu­tea determina, pe meseriași să se pre­zinte la biuroui­le corporațiilor spre a-șî viza brevetele și carnetele. Vizarea s’ar face în scopul de a se încasa o taxă oare­care, în folosul corporației. Camera de comerț a răspuns că me­­seriașii nu sunt obligați să-și vizeze car­netele sau brevetele. Corporațiile însă, după fixarea taxelor ce voesc să înca­seze, prin votarea­ statutelor respective, vor putea să încaseze acele taxe prin percepțiile fiscale, după cum prevede legea meseriilor. Iată cum au fost repartizați avocații primăriei Capitalei, spre a susține pro­cesele în timpul vacanței mari: Pentru conducerea serviciului și pro­cesele civile , de la 1—13 Iulie, d. Du­mitru Arțăreanu , de la 13—25 d. Mișu Durma ; de la 26 Iulie pînă la 5 Au­gust, d. I. Mihăescu ; de la 5—17 Au­gust, d. Elefterie Rădulescu și de la 18—31 August, d. Take Policrat. Pentru procesele de contravențiuni : de la 1 Iulie pînă la 10 August, d. Take Stănescu ; de la 10—20 August, d. C. Bozianu și de la 20—31 August­, d. Cons­tan­tinescu-N­e­gru. Au luat licența în litere următorii d-ni : Dimitrie Stănculescu, Ion Cuțuî, Ion Marinescu, G. Petrescu-Dîmbovitza, Lovinescu Eugeniu, Erbiceanu Const., Mihai,Traian, Popp Vintilă și Vasiliu Simion. Astă seară (Marți) 1 Iulie 1903 se va ținea o mare întrunire de către bărbierii și coaforii din Capitală în sala Bursei muncei. Se va discuta asupra regularea orelor­­ de lucru și a repausului duminical. Casa Nicolae Feher din București a făcut o ofertă primăriei Capitalei cu "privire la procurare de mașini pentru­­ stropitul și măturatul stradelor. Iată elevii liceului Mihaiu­ Viteazu, cari au reușit la examenul de capacitate pentru obținerea diplomelor : Adam Oreste, Alexandrescu S. C., Berlescu D., Bunescu AL, Bleonțu St., Căpățînă Ad., Cokína P., Culcer R., Dris­­toreanu C.,­ Drogeanu Al., Dumitrescu Aurel, Dumitrescu N., Dumitrescu C., Dumitriu Dumitru, Georgescu Pion, Georgescu Nicolae, Gheorghiu N. Con­stantin, Gherman L., Gold Michail, Io­nescU Gheorghe, Ionescu Em., Istrati D. , Ioan Ioan, Mărculescu, Mazilu C., Popescu Neza, Popescu Dumitru, Pro­topopescu Ion, Protopopescu Nicolae, Radivan N., Șterlea D. I. Rădulescu Victor și Zamfirescu. Ele s’au terminat examenele de ca­pacitate la Seminarul central din Bu­curești. Au reușit următorii elevi : Anca I., Alexandrescu N., Andreescu D., Bălășescu Gr., Bobulescu C., Bobi­­cescu G., Cioriceanu N., Conescu M., Constantinescu C., Corlățeanu I., Cru­­ceru D., Demetrescu P., Demetrescu I., Diaconescu I. Boțești, Fâcăoru G., Gheorghe P., Gheorghiu G., Georgescu I., Ionescu N., Ionovici I., Marinescu A., Mateescu I., Mateescu V., Mărgă­­ritescu D., Muraret D., Pannin I., Pîr­­vulescu Seb., Popescu Al., Popescu Arist., Popescu G. (Olt), Popescu G. (Teleorman), Popescu G. (Dvița), Popes­cu C., Popescu I., Popescu M., Popescu P. , Popescu Sab., Popescu Șt., Popescu Virg., Predescu I., Proistoșescu V., Pro­vi­an C. Radoiu M., Smaragdian At., Smeureanu D., Stancu H., Stoica P., Teodorescu Dr., Urseanu M. și Gavri­­lescu I. In ziua de 29 Iunie a avut loc so­lemnitatea împărțirea premiilor la școlile : societațea „Cultura“, strada Sevastopol No. 11. Sălile destul de spațioase ale­­ acestei școli nu au fost destul de încă­pătoare pentru publicul ce a ținut să asiste la această serbare. Deschiderea serbărei a fost făcută de către dl. președinte al societăței, după care corul elevilor a intonat imnul regal. Apoi, d. director I. W.­­ Rosen a dat citire dârei de seamă a mersului anu­lui școlar, din care rees rezultate stră­lucite. După mai multe bucăți cîntate de co­ral școalei, doi elevi ai șco­alei comerci­ale au ținut cîte o conferință, primul tratînd despre „Vermi­ de mătase și in­dustria mătăsei“, iar al doilea despre „Bănci“. Ambele conferințe au dovedit gradul de cultură la care au ajuns ele­vii acestei școli. Apoi d. L. Guttmann, membru în co­mitetul societăței, într’o cuvintare caldă, a arătat însemnătatea distribuirea pre­miilor, aducând­ omagii comitetului socie­­tăței „Cultura“ pentru munca ce depune pentru progresul societăței și al învăță­­mîntului,și mulțumind corpului profesoral pentru activitatea depusă. După aceea s-a procedat la împărți­rea premiilor. Falsirile de la finanțe — In jurul­­ sentinței — Este credem interesant de a da oare­care amănunte asupra sentinței în procesul falsurilor de la finanțe, fiind date mai cu seamă împrejură­rile în care ea a fost pronunțată. Convorbire cu un avocat Pentru acest scop, m’am adresat unui depui avocat, membru distins al baroului Capitalei. Iată ce mi-a spus acesta: — In primul loc se observă o mare contradicție între calificarea faptelor. Intr’adevăr, pe cînd d. judecător de instrucție prin ordonanța sa, a dat în judecată pe Vasile Dumitre­scu ca complice al lui Parizianu, tribunalul prin sentința ce a dat, l’a făcut și pe acesta autor al fal­sului, adică coautor al lui Parizianu. Această calificare, tribunalul a fost silit s’o facă ast­fel, căcî lăsînd­ pe Dumitrescu ca complice al lui Parizianu, urma ca ceî-l’alțî incul­pați să fie complici! lu! Dumitrescu și dec! complici aî complicelui. Cum însă legile noastre nu pedepsesc pe complicii complicilor, tribunalul a fost nevoit să facă pe Dumitrescu coautor cu Parizianu, iar pe Dan Albahary și ceî-l’alți, complic­­au lui Dumitrescu. Aci însă se naște altă chestiune. Cum a putut să facă tribunalul pe Dumitrescu coautor cu Parizianu la fin fals, cînd Dumitrescu n’a iscălit nici un proces verbal de tragere la sorț­­a titlurilor de rentă? Acest fapt tribunalul ar trebui să-l motiveze prin considerentele sentinței și sunt curios a vedea cum o va face. In sentința data ele tribunal „x, servă, că s’a dat la o parte art. 51 c. p., adică complicitatea fără de care delictul nu se putea face. In această privință tribunalul a fost mai just­ ca d. Săbăreanu. Adică cum ? Dacă Dan Albahary și ceî­­l’alțî n’ar fi adus numerele titluri­lor de rentă luî Dumitrescu, acesta n’ar fi comis delictul ? Dar este în­suși mărturisirea­ lui Dumitrescu, care a spus că la ministerul de fi­nanțe era un obicei­ de a se trage fals și că nimeni nu credea că co­mite­­ un delict. Așa­dar bine a fă­cut tribunalul de a înlăturat arti­colul 51 C. p. Curios însă este calificarea faptu­lui relativ la Bally. Dînsul a fost condamnat la un an și jumătate pentru șantajul făcut asupra lui Dan Albahary excluzîndu-se din sar­cina luî șantajul încercat asupra sta­tului roman și asupra lui Disconto. Apoi cum pentru Bally care este complicele lui Behar și despre care se vorbește în scrisorile lui Covo și Liebling, se exclude faptul de șan­taj asupra lui Disconto și asupra statului român, p­unîndu-i-se în sar­cină numaî șantajul luî Dan Alba­­hary, pe cînd luî Behar, în sarcina­­ căruia nu se aduce nici o probă­­ nouă, i se aruncă în spinare amîn­două șantajele? Cu un cuvînt este o întreagă contradicție între ordo­nanța d-luî Săbăreanu și felul cum d-sa a calificat faptele și între sen­tința dată de tribunal. Și cu aceste cuvinte s’a terminat convorbirea, în ziua pronunțărei, în contra sen­tinței dată de tribunal în această a­­facere. Apelul d-lui prim procuror a fost făcut a minimă­ adică asta însem­nează că pedeapsa dată inculpaților a fost prea mică. D. prim procuror și Bally Afară de aceasta, mai spune d. prim procuror în declarația de apel, rău­ tribunalul a condamnat pe Bally numai pentru șantajul făcut asupra lui Alhahaly cînd este dovedit că dînsul în complicitate cu Behar au încercat și un șantaj asupra statului român. Aceste sunt motivele apelului d-lui prim procuror. Apelul statului Erî, a declarat apel contra sentin­ței tribunalului și ministerul de fi­nanțe, constituit ca parte civilă. De­clarația de apel a fost semnată de d. ministru Emil Costinescu. Acest apel a fost motivat prin faptul că s-a respins statului despă­gubirile civile cerute pentru dau­nele materiale. Ambele aceste­ apeluri au­ fost înaintate d-lun procuror-general care le-a înaintat primului președinte al Curtei de apel. Ele au­ fost repartizate la secția I-a a Curței. Apelurile inculpaților Pînă acuma, nicî unul din incul­pați n’a făcut declarație de apel. Dînșiî mai au timpul pînă Lunî pen­tru aceasta. In orî ce caz dînșiî vor declara apel azî sau­ mîine. Cînd se va judeca procesul Pînă acum nu se știe încă cînd se va judeca acest proces. Erî după amiază avocații inculpaților au­ avut o lungă consfătuire în această pri­vință. Se crede că procesul se va judeca în a doua jumătate a lunei August. Aceasta din cauză că cea mai mare parte din avocații, atît aî inculpați­lor cît și aî părței civile nu vor fi în țară în cursul lunei Iulie. Se pare că în această privință, a­­părătorii au căzut de acord cu d. Victor Rimniceanu, președintele sec­ției de vacanță a Curței de apel. Pînă acuma însă nu este încă nimic stabilit. Opoziția lui Parizianu în privința opoziției lui Parizianu nimic" nu este încă definitiv stabi­lit. Pînă acuma n’a declarat încă opoziție. Astăzi însă o va depune la grefa tribunalului. Părerile asupra admisibilităței sau inadmisibilitățea acestei opoziții sunt împărțite. Am convorbit în această privință cu mai mulți avocați. Unii susțin ca ea este inadmisibil c­a răspuns la apelul nominal și bine a făcut tribunalul că nu î-a acordat dreptul de opoziție. Alții din potrivă spun că tribu­nalul nu poate considera pe un in­culpat prezent, chiar dacă i s-a luat și interogatorul. Un inculpat se con­sideră prezent atunci cînd asistă la dezbateri, adică la ascultarea mar­torilor și la pledoarii. Or, acesta nu este cazul lui Parizianu. Un înalt magistrat cu care am vorbit în această privință mi-a spus că opoziția lui Parizianu este admi­sibilă întru­cît nu i s’a luat intero­gatorul. In acest sens există și de­cizia recentă a Curței de casație. In cazul cînd tribunalul va res­pinge ca inadmisibilă opoziția lui Parizianu, acesta va cere Curtei de casație a se pronunța asupra admi­sibilitatei sau inadmisibilitățea aces­tei opoziții. Rămîne acuma a se vedea ce va face tribunalul, care va judeca a­­ceastă opoziție. Prevenția și sentința Mulți dintre cititori sînt nedume­riți dacă lunile de prevenție vor fi socotite în pedepsele ce s’au dat inculpaților. Pentru a-i scoate din a­­ceastă nedumerire le vom spune că pedeapsa decurge din ziua cînd sentința, rămîne definitivă. Curtea de apel poate însă hotărî ca pedeapsa să se se socotească din ziua pronun­țarea sentinței tribunalului. In orî-ce caz însă, prevenția nu se socotește în calcularea pedepsei. B. Cursa Bîrlad-Iași și înapoi Sub-locotenisntul Gr. C. Soutzo din reg. 4 roșiori Bîrlad, a parcurs zilele acestea distanța Bulad-Iașî și înapoi în total 240 km. in 25 ore. Plecat In noaptea de 25—20 iunie la ora 1 jum., a sosit la Iași la orele 4 după am­iazi avînd o mur­alera de 3 ore, calul sau fiind atins de o ușoară inso­­lație și căruia d. sub-locotenent Soutzo a trebuit să-i dea singur îngrijirile ne­cesare. După o odihnă de 24 ore la Iași, pleacă din nou în ziua de 27 la orele 9 lun. seara și după un marș de o noapte întreagă, ajunge în Bîrlad la o­­rele 8 și un sfert dimineața, parcurgînd cei 120 kilometri în 11 ore. Este de remarcat, că ultimii 50 ki­­lometr­i, între Vasluiu și Bîrlad, au fost parcurși în 4 ore, ceea ce dă o iuțeală de 13 kilometri pe oră, starea calului răzâm­înd excelentă. De asemenea și starea sănătăței d lui Soutzo ajuns în Bîrlad a fost perfectă. D-sa a fost viu felicitat de către șefii și camarazii săi. Funcționarii comerciali Funcționari­ comerciali vor ține astăzi la orele 8 seara o întrunire publică în sala clubului meseriașilor din str. Ilfov No. 2, în care se va discuta și hotărî mijloacele ce trebuesc întrebuințate față de acei patroni cari nu vor să adera la propun­erea făcută prin apel ca, magazi­nele în timpul vacanței de la 1 Iulie la 15 August să se închidă la orele 6 seara. * Iată adresa înaintată de funcționarii comerciali d-lui P. S. Aurelian, de ziua sa onomastică : Prea onorate Domn Desăvîrșit recunoscători pentru bine­facerile cu care ne împărtășește legea repauzului duminical, al cărei părinte intelectual sînteți, noi, funcționari co­merciali din Capitală, veniți în corpore, ne facem o deosebită plăcere de a vă prezintă respectoasele noastre felicitări, cu ocazia zilei onomastice a domniei voastre. Delegați: G. Borneanu, Algazi, C. Titalatz, V. I. Costescu, M. Mihăescu. l­e la palatul justiției Știri judiciare Tribunalul Biov secția I, care a ju­decat procesul pentru anularea dona­­țiunei de 2.000 galbeni anual, făcută de d-na Zoe Slătineanu fiului ei I. G. Lenș Slătineanu s’a pronunțat el, făcînd di­­vergință. Judecarea din nou a procesului, a fost amînată pentru ziua de 22 Sep­tembrie. * Procesul dintre d. Calognomu și sta­tul român, relativ la succesiunea Elias a fost amînat pentru ziua de 27 Sep­tembrie. * D-nii judecător de instrucție Al. Să­băreanu, Lazăr Munteanu și Mumuianu au fost însărcinați cu instruirea aface­rilor ce vor veni la parchet în timpul vacanței judiciare. * Astăzi vine înaintea Curtei de casa­ție secția II a recursul făcut de d. So­­colescu, contra demisiei camerei de pu­nere sub acuzare prin care i s’a confir­­­mat mandatul de arestara. ? Sinuciderea din str. Filaret Aseară la ora 5, s’a sinucis în locu­ința sa din Filaret No. 14, portărelul Ioan Kochinescu, de la trib. Vlașca, Cine-î Kochinescu Portărelul Kochinescu, e în etate de, aproape 50 ani. De un timp îndelungat, el ocupa postul de portărel pe lingă tribunalul de Giurgiu. In ultimul timp el locuia împreună cu soția Eugenia și cu fiica sa d-na Victoria Protopopescu, în strada mai sus arătată. In afară de d-na Protopopescu, por­tărelul Kochinescu mai are trei copii în vîrstă. Boala De cîțî­va ani Kochinescu s’a îmbol­năvit de neurastenie. Boala progresa mereu, iar Rochinescu devenea din ce în ce mai abătut și mai nervos. Acum cîte­va zile el simțindu-se mai rău ca nici o dată obținu un con­cediu de o lună , veni în București, și se internă în spitalul Olchovschi, dupa­ calea Călărașilor. Cu toată căutarea însă la care a fost supus, boala progresa zilnic. D. d-r 0­ breja, observînd că orî­ ce speranță de însănătoșire e imposibilă, sfătui pe suferind să iasă din spital. Kochinescu ascultă de sfatul medicu­lui și plecă. Ideia de sinucidere De cînd boala lui Kochinescu se a­­gravă portărețul începu să fie chinuit de ideia sinucidere­. Familia sa a observat gîndirea as­cunsă pe care o nutrea Rochinescu, și în­cepu să-l urmărească. A se citi urm­area la pagina 3-a MEMORIILE REGELUI MILAN­ O.Actrița își cumpără curînd, cu pre­țul corpului propriei sale copile, o moșioară într’una din provinciile al­­pne ale Austriei și se retrase curînd acolo, părăsind teatrul. I?*? Fiica ei are acum în Viena un magazin care e unul din cele mai însemnate din capitala Austriei și care formează locul de întîlnire al multor cavaleri distinși. Zvonul că arh­iducele Johan, în­lănțuit de curățenia de suflet a mi­cei sale baloteuze,—ar fi vroit s’o lea de soție, e nefondat. Fapt e că aceasta din urmă, ca și sora-sa care tocase toată averea contelei Starhemberg, se pricepea s­ă-l țină înlănțuit în mrejele sale, pe arh­iduce. După ce, și fără de aceasta, în urma insuccesului candidaturei sale la tronul bulgar, era rău văzut în Cercurile curiei vieneze, el putea fi ațîțat ușor împotriva acestor cercuri. Planurile sale de căsătorie nu a­­veau la bază de­cît ciuda și calda dorință de a lovi în acela cari se opuseserâ dorințelor sale. Aceste două sentimente au și fost pricina pentru care arh­iducele a renunțat la titlu și la rang, și a por­nit, împreună cu iubita sa, în acel faimos voiaj, care l’a condus la pie­­ire. Baletista Stubel a fost poetizată, îi s’au atribuit cele mai frumoase însușiri pentru că s- a întovărășit iu­bitul, în acel voiaj, totuși aceia cari o cunosc știu că ea nu s’a dus de­cît pentru că nădăjduia să reușeas­că în cele din urmă s’ajungă soția arhhiducelui Johan de Austria. După ce actrița Hoffmann din Graz reușise să facă ast­fel ca iu­bitul ei, arh­iducele Heinrich, s’o ia de soție, mica Stubel nu mai visa alt­ceva de­cît aceiaș fericire. Arh­iducii sínt, în aceasta privin­ță, oamenii cei mai chinuiți ; ei sunt înconjurați ca și fetele bogate. Regele Milan, a cărar aplecare pentru aventuri galante era foarte bine cunoscută la Budapesta, Viena și la Paris, ori de cite­ ori ve­nea în aceste orașe primea sute de bilete, invitațiuni la rendez-vous-uri. După nimeni nu se aleargă atît de aprig ca după oamenii mari de pe pămînt. De aceea e greu să rămîi virtuos, pentru că tocmai cele mai frumoase și mai... apetisante femei sînt ace­lea cari se înghesuie. Paris, 1 Decembrie 1891 Regele Milan era un oaspete toc atît de bine-văzut în aristocrația au­striacă ca și la magnații unguri. Mai cu seamă doamnele simțeau multă plăcere cînd regele Serbiei se făcea curte. Nu vom numi aci saloanele pe­­ cari le frecventa la Viena și la Bu­dapesta, pentru că regele Milan nu vrea să fie ingrat și, mai în seamă, nu vrea să comită indiscrețiuni. Dar vroește să se constate că nici aci n’a găsit mai multă morală ca, în propria sa țară și ca în propriul său suflet. Iată o doamnă din aristocrația cea mai înaltă. Descinde din familie regală ase­menea soțului ei care aparține celor mai de seamă personalități din înal­ta aristrocrație austriacă. Amîndouă părțile erau înrudite cu mai multe curți europene, grație le­găturilor lor de familie și pentru că, pe lîngă aceasta, aveau la dispoziție o enormă avere, saloanele castelelor lor au ajuns a fi punctele de întîl­­nire ale sumei celei mai bune, cu care ocazie se desfășura un lux or­bitor și pe care nu și l-ar putea per­mite ori­ce curte după continent. Regele Milan a cunoscut pe stă­­pînul și pe stâpîna acestei case de cea mai mare aristocrație­ prin in­termediul regretatului Kronprinz Ru­dolf. Ea, o frumusețe impunătoare, pli­nă de grație, vioiciune și dorință de trai­, nici un suflu de sentimentali­tate bolnăvicioasă, totul—o natură impulzivă, plină de viață. Regele Milan adora pe această femee și intr’o zi, răpit de puterea ei deplină de viață, ce reeșea din toate mișcările ei, din toate priviri­le ei, a exclamat: — O ast­fel de femee ca soție și axat cel mai fericit om din lume! Apelul d-lui prim procuror La ediția de aseară am arătat că d. prim procuror a făcut apel, chiar Regele Milan era un bun cunos­­cător de femei și se putea crede deci, că soțul acestei femei e cu a­­devărat un om fericit în toată accep­ția cuvîntului, pentru că avea ace­leași însușiri ca un dieting sau în chi­pul acesta pe soția sa. O statură impunătoare, plină de frumusețea bărbătească, plină de vi­ață și de dorul de a trăi,­ar fi pu­tut să fie deci o căsnicie ideală du­­­pă toate calculele omenești și aceas­ta cu atit mai mult cu cît ambii nu se luaseră de­cît dintr o simpatie puternică și reciprocă. Și cu toate acestea nu era o căs­nicie mai nenorociți în toată socie­tatea înaltă austriacă, ca aceasta. Soțul alerga după femeile pierdu­te și cu aceasta își trecea mai tot timpul. Pentru caii săi el avea încă un interes deosebit. Restul le lăsa rece. Aveau loc între dînsul și soția sa scenele cele mai grozave, cravașa răsuna,mai mult de cît o singură dată pe spinarea acestei splendide femei, care vroia sa fie iubită și vroia să trăiască. Cravașa e un räu mijloc de edu­cație al femeei și iubirea pe care ea nu o găsește în casă, și-o caută în cele din urmă în afară de casă, cu atît mai mult atunci cînd ea e dotată de natură cu atîta putere și cu atîta dor de viață, cum era aci cazul. Loviturile de cravașa ale d-lui soț, averă ca urmare că din femeia care căuta iubire în propria sa casă, eși o femeie de lume, care trecea toate marginele permise, ea ajunsa regina care dădea tonul pe cîmpul modelor și luxul ei in toalete înghițea milioane. Dar pe terenul iubire! ? * la lumea de seamă n’a existat de singur vr’o altă femee care să culti­ve, într’o atît de mare în­tindere, iu­birea liberă, ca această femee din sînge regal. Aghiotanții soțului ei obișnuiaf­ să fie în acelaș timp amanții soției a­­cestuia, care nu se jena sâ ’șî vizi­teze amanții ziua nămiaza mare. Și regele Milan a gustat cît­va timp, iubirea acestei femei care ar fi meritat, cu adevărat, o soartă mai bună. “­Se găseau în­tot­dea­una suflete bune și iubitoare cari raportau cu sfințenie reginei Natalia aceste aven­turi galante ale lui Milan și cari pă­­reau cu chipul acesta, prăpastia care exista între acești soți. Intr’una din zilele cînd Milan ve­nise pentru un scurt timp la Viena, el făcu o mică d escursiune la Rodaun și avu ocazia de a cunoaște acolo o pereche comitală, care venise să’și t vază fiiul, care era pensionar în ins­titutul iezuiților din Kalksburg. Contele era un bărbat cam trecut, contesa in schimb era o femee foar­te tînără și foarte frumoasă, dintr-o casă aristocrată ruinată, și care lua­se probabil de soț pe bâtb­nul acela, din cauza banilor săi. Bâtrînul conte fusese văduv și fă­­vea un fiu din prima căsătorie, fiu care era internat în institutul iezuit» și pe care vroiau să-l viziteze. Milan veni mai târziu, mai des în­­ casă aceasta, fu văzut împreună cu el la alergări, la” Riviera și lucruri­le ajunseră acolo că Milan începu sa facă curte acestei femei care era­­oare­cum neglijată de bărbatul ei fapt care își avea motivul pe baza faptului că contele înainte dusese o viață foarte destrăbălată și se epui­zase cu desăvîrșire. (Va urma) %

Next