Adevěrul, august 1903 (Anul 16, nr. 5030-5060)
1903-08-01 / nr. 5030
BEDACpi: strada Sărindar 1o. 111 APARE IM .FIECARE «BOI 1 A0MÎWJIST5LAȚIA: Strada Sărindar Mo. 11 2). Suita și minorii De cițiva ani încoace s’a remarcat că scăzuse de tot balametrul moralităței publice. Nu mai erau prințipuri, nu mai era virtute, nu mai era inventute , era, din potrivă, nihilismul moral și un fel de spirit Jsmul cu învîrteală de mese verzi. M Ajunseră lucrurile acolo, că bărbații maturi și cei răscopți, deputații și chiar venerabilii senatori nu mai puteau trăi — traiu, nebuțule, cu diurna statului,—din cauza „copiilor", „a mucoșilor“, „a minorilor'" ! Cu alte cuvinte majoritățile nu mai puteau trăi din cauza.... minorităței-Se așternea fi domnișorii din..... minoritate pe o obstrucție, mai rău ca în Camera ungurească. Nu mai era chip să vizitezi un „șantan“, o berărie cu „dameze" sau vr’o demi-mondenă chic fără să dai peste vr’un minor. Tatăl nu mai era sigur că nu va da de ficior’su; bunicul nu mai era sigur că nu va da de nepot’su ! Viața de familie era amenințată în bazele sale fundamentale. Minorii se dădeau la o concurență nereală , sau că fuseseră în „venă“ pe la „ciob" și lucrau numai în cauciuc și în Pommery sec, sau că erau „sfiflați“, fluerau o pagubă, lăsau „cadrele vechi“ să plătească consumația divelor și apoi le „suflau“ dintr’un semn afurisit cu coada ochiului. Prefecții de poliție erau asediați de plîngeri de asemenea natură înpotriva minorilor. De astă dată „cadrele vechi“, din cale afară amărîte de „tinerimea generoasă“, s’au pus pe capul d-lui Saita și i-au cerut , ori le satisface acest punct din program, ori nu va duce casă bună , cu ele. D. Saita a făcut o serie de descinderi și a constatat, în adevăr, că nu mai e de trăit după ora zece seara,cînd ai trecut de trei-zeci de ani. Minoritatea, cea cu cincispre-zece, șeasespre-zece și șeaptespre-zece roze, bea în primire orașul de la ora zece seara și face imposibilă orî-ce viață.... serioasă și solidă ! Nu mai e chip să joci un pocher, nu mai e chip să-i tragi o maca, nu mai e chip să obții un randeva : minori peste tot ! Pînă și profesorii și directorii de licee,—ad minorem Dei glorium,— viu’șî mai pot face treburile la mahala, din cauza minorilor cu șăpcile de liceanî. Intervenția d-lui Saita se impunea, pentru a putea reda „vechilor cadre" libertatea de acțiune. Un ordin circular a fost decidat de către d. Saita— gayest!— ca de la ora 11 noaptea, minorii de la șeaptesprezece ani în jos, să fie cărați la poliție, sau să li se dea adresa, ca a doua zi poliția să înștiințeze pe „cei în drept" să facă bine să mai ascundă ghetele minorilor spre a-î mai opri de la escursiuni nocturne. Consecințele economice ale acestei circulări a d-lui Saita sînt de prevăzut : muscalii cu cauciuc, vor încerca o grevă, cîteva „cioburi“ vor închide porțile, deoarece falimentul va bate la poartă și peste puțin vom avea o scădere simțitoare în prețul curselor cu cauciuc și a altor articole...... de primă necesitate. Numai dacă d. Salta, în urma revoluționarei sale circulări, nu va cădea — minoris causa ! — printr’o mișcare de stradă ! Să nu te joci cu juniorii, mai ales cînd sînt fii de seniori! Salit La Plimbare Drăguța mea persoană S’ar duce la plimbare La Riegler, sau la Capșa Dar — toilette n’are... Și plec cu pas elastic Prin sforile albastre, Gătindu-mă în tihnă Cu stele și cu astre... Ba ’mi fac și-o diademă Cu dernierul chic, Din raze lungi de lună Căci nu costă nimic ! Pe-a cerului alee Se plimbă Zeii în frac Eu trec pe lîngă dînșii Șirează ca un drac ! îmi țin cochetă trena Calcînd încet și rar, Pe raze de luceferi, Pe fin mărgăritar! Și iată musiv Marte Un june (?) zeu, levent, Zîmbind îmi ese -n cale Și-mi face un compliment. Eu cat pe sub sprîncene Zicînd în sinea mea: ....Ce-ar zice bărbățelul Acum de m’ar vedea ? ! Ah, doamne, voci de îngeri Mă strigă , mamă, mamă ! Și eu tresar nervoasă. Ei pe pămînt mă chiamă !.. Mimi-Pinson SIMPATIILE NOASTRE FRITZ STORCK 'cioplit—nu degeaba e sculptor! A sculptura la Bele-Artele noastre și magi la celebrul Rithmrmn de la Acanlmia națională din München, care a dat lui Storck nutrea o medalie de argint, suprema distincții, pentru statua sa „Atletul“, care lesne de înțeles c’a eșit învingătoare, fiind cogramite atlet Trei ani după absolvire nu s’a putut despărți de atelierul său din München, de Cafe Louitpold, de Hofbräu, în fine de „Münch’ner Kindl !“ Întors in țară la 1899, obținu o serie de succese la expozițiunile noastre cît și la cele din străinătate. Nu glumește cu arta — și e apărător inocat al societății artiștilor. A luat medalia de argint și la Paris — cu toate că e neamț ! Semne particulare .Artă cu o voce extra de baryton, cultivă toate artele și sporturile, face pe actorul la ocazii, a fost premiant nu numea pentru „Atletul, său, ci și pentru exercițiile sale gimnastice și atletice. E un wagnerian fanatic, ceea ce nu e periculos, dat fiind stadiul în care se află la noi wagnerianismul ! ! Amicul său intim: inseparabilul „Coco“ un „Dabel“, căruia, desigur, îi va ridica o statuă, sau cel puțin un bust. Regas SUPLIMENT ® RITUST Europa și Macedonia Macedonia . Dragii mei, priviți cum îmi apucă Turcia reforme ! Arbitrii Europei : Draga Macedonia, nu e încă momentul să intervenim’!'! O pereche Sab a științei grea parafă, El geograf, ea geografă, Se întîlniră, într’uman, P’al dragostei meridian , El, slab și fără de viață, Iar dînsa, rece, ca de ghiață. Ce-ar fi ’ncălzit a lor ființă , Căsătorie și știință... Și se luară, ca ’n poveste, Și azi nevasta lui ea este, Și fac într’una la copil Și la geografii... D. Teleor acesta vom reînvia glorioasele timpuri de vitejie strămoșească. Despre religie, vom spune în treacăt că, fiind indispensabilă oricărei forme de guvernămînt, cultul divinătății va trebui să pătrundă adînc, în popor, de unde a cam început să dispară. Politiciani vor promite atunci, în voe bună, reforme democratice, a căror realizare să aibă loc pe lumea ceal’altă, deoarece : Credința ’n zilele de apoi. E singura tărie ’n noi. Acum, după ce mi-am schițat sistemul, atrag atențiunea lectorului că dacă în genere concepția mea pare brutală, are însă avantajul că urmărește un scop nobil: stîrpirea indivizilor ziși superiori, cei mai vinovați, sau cel puțin cei mai nefolositori membri ai societății. Admițîndu-se vederile mele, garantez că într’o jumătate de secol vom deveni un stat ideal“. Toma Florescu DILEMA ÎNGROZITOARE Un medic, tînăr :—Drace, ce să fac ? Mă chemă în sfîrși și primul meu pacient ! Dacă s’om lăsa s’aștepte, mă tem că cheamă pe un altul—iar dac’diu veni imediat, zice că nu’s bun la nimic, pentru că n’am de lucru ! Reformă socială Manuscris găsit într’un vagon clasa II, pe linia București-Predeal „... S’a definit că viața este o luptă. Cîte o dată, seara, stînd singur în odae, mă trudesc să aflu adevaratul motiv pentru care oamenii duc necontenit această luptă; și fiind-că nu găsesc nici unul convingător, îmi ridic plictisit ochii și privesc pe gînduri strălucitoarele corpuri cerești. Dincolo de stele cari se văd, în spațiul infinit, sînt alte stele, sori, planete uriașe, milioane, miliarde. In imensitatea lumilor acestora, falnicul nostru pămînt ce umilit și ridicol apare un atom de pulbere, pe cari noî facem războae, politică, literatură... Stăpînitorii microscopiceî planete se simt mîndri de superioritatea lor, închipuindu-șî că au subjugat forțele naturii — cînd o singură cometă ar putea să le arate din potrivă—se lovesc cu furienii; pe alții, fără să-și dea seama că toți la un loc nu sînt decît jocul aceleiași irorii! Și m’a cuprins adeseori o așa silă de mine, încît mî-a fulgerat prin cap gîndul de a mă sinucide! Am renunțat însă la sinistrul cuget, pentru că mi-am zis: eu nu sînt nici prea isteț, nici talentat, deci mă așteaptă un viitor strălucit în țara mea și, oricît de puțin preț ași pune pe viață, trebue să trăesc —chiar numai de curiozitate. Se zice că menirea omului în lume este să fie folositor semenilor săi. Condus de acest măreț principiu, am întocmit un sistem de reorganizare a societății, mai practic, mi se pare, decît Republica lui Platon. Răsfoind istoria omenirii, am dedus că liniștea popoarelor a fost tulburată, nu atît de crîncenele războaie, cît de aparițiunea așa numiților oameni geniali. Aceștia, puși alături cu nebunii, după ultimul cuvînt al științei, au avut îndrăzneala să susțină lucruri nemaiauzite, teorii și credințe absurde cari amenințau siguranța statelor, înțelepciunea mulțimii, nedezmințindu-se nici o dată, a dat acestor oameni pedepse tot așa de grave ca și nesocotința lor. Astfel, Socrat a fost silit să bea cucută, Galileo a fost ucis cu pietre, Lavoisier ghilotinat, iar alții mai puțin periculoși, au avut un traiu zbuciumat și plin de amărăciuni. Țara noastră, într’adevăr, a îndurat asemenea flageluri, dar la intervale așa de rari, încît poate fi clasificată printre cele d’întîi în această privință. Totuși pentru că nimeni nu-i în stare să prevadă ce ne așteaptă în viitor, am alcătuit, spre binele patriei, un modest proect — care sper că va fi acceptat de căpeteniile politice ale Romîniei și adus în dezbaterea Corpurilor Legiuitoare. Căsătoria fiind baza societății, se impune în primul rînd, pentru fericirea tuturor, o radicală modificare a căsătoriei. Așadar propun următoarele: La celebrarea căsătoriilor să asiste un funcționar special, îndatorirea lui va fi să observe ca tînăra pereche să ciocnească din belșug pahare, înainte de a se retrage în camera nupțială. Copiii zămisliți sub influența veseliei alcoolice, este știut că ajung oameni foarte destoinici în lupta pentru existență. Cum însă natura își sfărîmă uneori legile, un deosebit articol va obliga pe bărbat să-și iubească nevasta în timpul însărcinărei, adică să o bată. E de prisos să mai inzist asupra efectelor acestui tratament Educațiunea copiilor, pînă la vîrsta de 7 ani, va fi îndeplinită aproape ca și pînă în prezent. Se va observa însă mai multă rigoare în ce privește corecțiunea greșelilor făptuite de micii zburdalnici. Papucul și palma au fost și sînt argumente necesare într’o căznicie. Părinții își vor lovi odraslele numai la cap. Se vor desființa toate școalele secundare, speciale și superioare. Instrucțiunea rămînînd limitată numai la cursul primar, statul va realiza economii considerabile, iar diferiții demnitari, specialiști și funcționari publici vor fi tot așa de temeinici ca și pînă acum în cercul activităței lor. Avînd în vedere că Pedagogia, cu metodele încâlcite, a dat mai pretutindeni rezultate slabe, și considerînd că marele Pestalozzi a fost nevoit, în prelegeri, să recurgă la retevenț, regulamentul școlar va indica multiplele forme ale bătăii, de cari institutorul, făcînd un uz înțelept, va putea cu succes să-șî instruiască elevii. Durata serviciului militar se va prelungi cu doi ani. Patriotizmul și disciplina vor fi trezite în sufletul soldaților cu energicele și cunoscutele procedeuri, fără" a se lua în seamă revolta unor utopiști adversari ai bătăii în armată. Loviturile, bineînțeles, vor fi aplicate mai cu seamă la cap. Numai cu mijlocul Voî sîntețî urmașii Romei!?... Eminescu III Chezeul Clopotele de la „L’Indépendance roumaine" cîntă pentru a nu știu a cîte a mila oară Frère Jacques, urmat de unsprezece bătăi uniforme și cadențate. Sînt unsprezece ore dintr’o frumoasă zi de Septembrie. Soarele împrăștie aceleași raze vesele și peste bani ca și peste răi, și prin ferestrele deschise ale palatelor, și pe perdeaua murdară, trențăroasă și pătată a micei ferestre închise de la o „cameră mobilată" dintr’o casă de reputațiune suspectă din centrul Capitalei noastre. Toate ferestrele acestei case dau într’o curte interioară, pătată, igrasioasă, unde de o jumătate de oră un flașnetar cîntă, fără să i se arunce vr’un ban. Privirile lui rugătoare se îndreaptă către ferestrele deschise, de unde, drept răspuns, niște șarje de căței îl latră de cînd a venit. Sunetul flașnetei, amestecat cu urletele cîinilor nu au nici un efect asupra perdelei murdare a singurei ferestre închise, care pare un ochiu ce doarme pentru vecinicie. Flașnetarul amărît își întrerupe brusc „Carnavalul de Veneția", se oprește, își încarcă în spate învechita-i prietenă și încovoiat subt greutate, pleacă blestemînd. Clinii mai latră puțin și tac și ei, iar în curtea pătrată rămîne liniștea obicinuită. * * «! Cititorul e indiscret, dacă printr’o minune ai intra ca mine în camera cu perdeaua lăsată, fără ca să deschidem ușa sau fereastra, și ți-ar lăsa puțin ochii veniți din lumina de afară să se obicinuiască cu semi-obscuritatea dinăuntru, iată ce-ai vedea. Razele soarelui, cari străbat oblic prin găurile perdelei, desenează pe scînduri ■— cari odată au fost văpsite — niște pete rotunde de lumină, mai mari și mai mici, răspîndite prin toată odaia, reproducînd în mare conturul găurelelor perdelei. La lumina acestor pete aleargă în toate direcțiile doi șoricei, cari, după siguranța cu care se mișcă, ghicești că sînt obicinuiți să facă zilnic acest fel de escursiuni. Dacă însă mie sau dumitale, cititorule, ne-ar scîrții o ghiată, imediat șoriceii speriați ar fugi spre mărginile odăeî și ar intra într’una din numeroasele găuri cari sînt dealungul zidurilor, pentru ca peste cîteva minute să scoată iar micile lor capete afară și cu o privire cercetătoare și șireată să inspecteze odaia, gata de a se aventura din nou. In mijlocul odăei este o masă rotundă pe un picior de lemn, acoperită cu o cuvertură, care odată a fost de lînă, dar acum e greu să știi de ce este, căci e roasă, prăfuita, pătată și găurită de mai multe generații de molii. Pe masă stă o lampă veche cu globul spart. 1) Din volumul cu acelaș nume ce va apare în curînd. Urmașii Romei: ---3EHS,---