Adevěrul, noiembrie 1903 (Anul 16, nr. 5122-5151)
1903-11-26 / nr. 5147
SUPLIMENT GRATUIT: Litere și Arte cu următorul cuprins : Text: Critica străină și Tolstoi, de Th.— Valuri, vînturi, poezie de Barbu Creangă.— Pictorul Ion Rotariu, schiță biografică.— Fox, nuvelă de O. Tafrali. Vestitorii, poezie, de C. Mirofiflor.— Concertele Simfonice din Paris, de Stan Goleșteanu.o Elegie, poezie de Maria Popescu.— Constituția chimică a omului, de Aurel Scurta.-.-, O călătorie la M. S. împăratul Chinei, de O. £..•• Marchidanul și șarlanița, de Gheorghe lopescu- Ciocănel.— Știri literare și artistice.—Poșta Redacției. Ilustradură: Pictorul Ion Rotariu......... Premiul gratuit : O pereche galoși bărbătești „Monopol‘”. Pentru statuia lui Cuza-Vodă „Adevărul«............................................................... 300 le* Consta mile, deputat ................................ 300 le* D. de. I. Poenari, ste. Romanil 33 ... . 5 le* D. I*. I'etrescu, ste. Gabroveni li . , , 5 le* Ion Andreescu, I*apa-Talu 111 . . . . . 1 len C. Eltlinie. Strada Carol O leii Frați l’erenin, T.Severin . . . . . . .IO le* Adeveriți“ Anul XVI.-No 5147 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANN abonamente : în țară: un an 30 lei: 0 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună 31 străin. 60 26 13 „ ^^U^^xemplu!M^țară^£^an^în străin StateJl5^ € 1 IPillB'ill COX ST. M tdb Xfețfit -------.—.VWW. Anuncirii: Linia pagina IV . p *.’* s if , » m. j inserții ›i reclame. ■W. smm&i V *v - v «'nWO' 6 Pagini Autorul articolului „Stare de transițjeu. — Imbrătișați prea mulții ce stîrmi da o dată. impu—Vc Ța, mulțumesc. . Cititor pasionat, Brăila. — Cerefi prin :minister duplicat. Abonat, muncitor, Loce.—încercați și susțineți Cazul dv. comandantului regimentual în care faceți armata.. .Credeai ați trebui să fiți liberat. I Hipic M. Brăila.—1) Nu e dat ca dezertor, ci Ca nesupus. 2) Da. 3) Nr. 4) Vă încmparează pe patru ani. Victor Cosmin, Ploești.— Trebuie să faceți armata, altfel veți fi Veșnicameniiîțâi. Monitor, Mănești.— Nu cunoaștem asemenea adrese.. . Acțiunea ocultei Situația de la Camera — Conflictul de la Senat S-a recurs era la oarecare trucuri parlamentare pentru a se simula o reconciliare în sinul majorităței Ga^ Areî. B. Ferechitle a adoptat metoda colegului său președinte de la Senat și a declarat că n’a... auzit în ședința trecută că d. Epurescu a demisionat din comisia de răspuns la mesagiu și de aceea nici n’a mai pus la vot demisia deputatului de Vlașca. Aflînd însă că într’adevăr a demisionat, d. Berechide s’a grăbit să consulte Adunarea asupra acestei demisiuni. Bineînțeles că Adunarea a respins -1emisiunea, cum de obiceiu o face Camera, căci dacă s’ar primi demisiile foarte mulți nici n’ar mai da-o! B. Epurescu însă a ținut să mulțumească Adunărea pentru buna inspirație pe care a avut-o de a-i respinge demisiunea și cu această ocazie directorul „Observatorului"* a ținut să-și afirme, în mod foarte solemn, devotamentul său către Tron. Ce se întîmplase ? E foarte, probabil că regele î-a spus d-lui Sturdza, sau acesta î-a spus d-luî Epurescu, că acei cari demisionează din comisia de răspuns la mesagiu demonstrează numai contra Coroanei. B. Epurescu a înțeles probabil că d. i Sturdza urmărește să-i facă imposibilă situația la palat și atunci î-a jucat farsa și și-a retras demisiunea, dar cu o declarațiune semnificativă. Directorul „Observatorului“ a țintit să releveze în Cameră că D-dul Sturdza a dezavuat pe acei cari au cerut d-lor Missir, Djuvara, Stelian, Al. Constantinescu, etc. declarațiuni de devotament și nimeni n’a protestat. B. Epurescu a mai declarat că-șî explică atitudinea legitimă a fruntașilor liberali cari a'au retras din comisiunea de răspuns la neiesagiu, dar că în interesul... disciplinei de partid, ar trebui să uite aceste su Toțî acești fruntași,erau de față și toți au tăcut. ■ Prin urmare situația nu s’a schimbat întru nimic, deoarece d-niî Missir, Bjuvara, Stelian, Al. Constantinescu și amicii acestor fruntași persistă în atitudinea’ lor și la discuția mesagiului se vor’ răfui cu toți acei cari le-au cerut acte de devotament autentificate. ■In ce privește demisiunea d-lui Ștefan Șendrea, tot din comida de răspuns a mesăgiului, d.Ferechide a pus-o la vot tocmai astăzi, în lipsa d-lui Șendrea, care se află la Iași, și a țintit să interpreteze această demisie ca dată dintr'un exces de scrupul parlamentar, căci fi. Șendrea fiind vice-președinte, al Camerei crede că nu a bine să fie și în comisiunea de răspuns la mesagiu. ■ Bineînțeles că și această demisie a fost respinsă,*^ clar în lipsa d-lui Șendrea. Bacă d. Șendrea a crezut că e incompatibilă demnitatea de, vice-președinte cu aceea de membru în comisia de răspuns a mesagrului sau dacă alte motive F ar fi făcut să demisioneze,—această o știe toată Camera și abilitatea președintelui A cunnăreî nu va ascunde realitatea. In fine cu retragerea demisiei d-lui. Epurescu și cu respingerea demisiei1 d-luî. Șendrea, comisia de răspuns la mesaghi rămînînd, de drept, complectă, imediat sa constituit și a flres ca raportor pe d. C. Dumitrescu- Iași, iar ca o satisfacție măgulitoare s’a dat d-luî Epurescu anul acesta proșidenția comisimnea, o avansare față cu gradul de raportor pe care l’a obținut anul trecut. Cfi retragerea , demisiunea d-luî Epurescu, situația majoritatea camerrei nu s’a. ameliorat , de loc fiind că directorul „Observatorului“ a declarat categoric că atitudinea acelor fruntași" din majoritate cari au fost jigniți în consfătuirea din biblioteca Camerei este legitimă și prin urmare se emisie și o reparațiune. Deci pentru obținerea acestei reparațiunî, vom vedea, desigur, și pe d. Epurescu iar alăturea de acei . cu oo vV o1 oeri1irloi‘i7firrí q niCv-n tluí. Pe cînd se trîmbița de disciplinații guvernamentali că la Cameră s’a făcut pace,, vine vestea i de la Senat că un conflict a izbucnit în comisiunea de răspuns la mesagii între d. Anton Carp și d. Vasile Lascar. 1 Iată de ce e vorba : In mesagiu, se vorbește de procdul d-lui Lascar privitor la reorganizarea comunei rurale și in termenii următori: „Atențiunea tuturor fiind îndreptată asupra populației de la sate, guvernul meu va prezenta un proect de lege pentru reorganizarea comunei rurale. Prin această reformă comunele vor fi mărite ,în scop de a avea venituri mai însemnate, pentru a îmbunătăți administrațiunea și a îngriji mai de aproape sănătatea publică, furii a pune noul sarcini asupra contribuabililor1"; : D. Anton Cqrj), care face parte din comisiunea de răspuns la mesagiu, a cerut ca la acest pasaj să nu se răspundă printro simplă parafrazare, ci să se introducă și cîteva cuvinte prin care să se arate că dorința Senatului este ca legea să fie descontraztitoare, adică în spiritul Constituției. 0 . ... ’ Comisiunea a primit propunerea el-lui Anton Carp și a introdus in răspunsul la mesaj cu acest bobîrnac la adresa d-lui Lascar. Ministrul de interne aflînd despre aceasta a alergat imediat la d. Hturdeza acasă și î-a comunicat că d. Carp s’a apucat de comedii și vrea să-i dea prin răspunsul la mesagiu un avertisment că dacă legea nu va fi descentralizătoare, Senatul are ,so combată. J D. Lascar a declarat d-lui Sturdza că nu primește acest avertisment și că preferă să plece din guvern. D. Sturdza văzînd că se dxcordi zilnic lucrurile, a chemat acasă de la Senat pe un membru din comisiunea de răspuns la mesagiu. L’a delegat pe . d. Crătunescu să expună președintelui consiliului acest conflict. Fără a mai asculta pe d. Crătunescu, citind numai ceea ce d. Carp a adăugat, d. Sturdza a șters furios tot ce a scris d. Anton Carp și l'a retrimes la Senat po d. Crătuneșieu. Bine-înțeles că d. ..Crătunescu n’a fost complimentat de membrii comisiunior pentru succesul misiunea sale, dar nicî comisiunea nu s’a lăsat și s’a opus la o simplă parafrazare a pashgnilui privitor la legea comunală. In fine, după lungi discuțiuni d. Lăscar a primit, ca să se reproducă pur și simplu textul din mesagiu, fără absolut nici un ‘ comentariu, fără elogii, cum se obișnuește. Iată cfar și la Senat focul deschis ,și acel care l’a deschis e un ocultist, în carne și oase, e vizibil și se mișcă cu tact și cu rost. e d. Anton Carp pe care aculta vrea să-l introducă în minister. B. Anton Carp a dat clar semnalul de luptă la Senat în contra legeî d-lui Lascar, lege care se știe că va veni mai întîi și în discuțiunea maturului corp. ■ ■ a. b. In curînd, imediat ce i se va pune la dispoziții de dosarele cerute, d. deputat Const. Mille își va dezvolta interpelarea și de astă dată se va vedea dacă la A- devĕrul sunt calomniatori, ori dacă avem în magistratură un specimen de judecător care judecă srrocesele după cum îi dictează cămătării, creditorii lui. ■ [UNK] [UNK] [Se va vedea atunci, la lumina zilei, cît de ridicidă, față de oamenii de legi este apărarea nenorocitului acestuia de magistrat, care socoate că fiind fiul celui mai înalt magistrat al țarei, și mai ales protejat de ministrul de justiție, va putea să sfideze dreptatea și opinimica publică opt încît să scape neînfierat de justiție. Nu știm ce va zice Camera, nu știm dacă va da la iveală simțul ei de indignare față de purtarea acestui magistrat și a acelora cari vor să mușamalizeze această necorectă și murdară afacere. Oriccel ar zice însă parlamentul, discuțiuncă va fi lărgit și clară, nu făcuta în taină cabinetului procurorului general, rugat probabil ca să nu găsească nici o vină contra necorectului magistrat. A ceea ce însă na ești la lumină în taina acestui cabinet, va eși la iveală în discuțiunea Camerei și atunci se va vedea cită dreptate a avut Halker cînd nu s’a încrezut în justiția romînă, dacă judecători ca Neculae Soldna mai sînt găsiți vrednici de a purta roba de magistrat. Sfll. Din fuga condeiului Sugătorul Ie briliante Poliția a arestat pa un anume Iorganda, care, din spovedaniile ce a făcut unui reporter al Adeverului, rezultă că departe de a fi un hoț d’ăî „la duzină“, e un căz extractic! Iorganda fura briliante înainte de toate, fiindcă strălucesc, fiindcă*l hipnotizat», fiindcă’l făceau cu ochiul ! — Pe legea mea, le luam în gură și le sugeam, le savuram! Știai» că . există oameni cari.... sug, fiindcă au un brilant în git, care cere să fie udat dâi’de'sugători de. briliante’ n!am auzit încă—și cred că nîci Lambroso n’a auzit. D. dr. Minovîci are ocazia de a face un Studiu.... ff. briliant asupra apetitului de briliante al clientului sau Iorganda. NI așteptăm. Per. Honeste vivere I. D. Dim. A. Sturdza și economite lefuri la.— Leafă contro regel.— Ce-i cu „honeste vivere?« Se știe cît caz face d. Dim. A. Sturdza de cinstea sa. Nu e ocazie, nimerită sau nu, în care să nu vorbească de „honeste vivere“. Că la d. Sturdza practica se deosebește cu totul de teorie știăm de ■ mult, dar că ar fi în stare să neglijeze principiile de rigurostică cinste chiar cînd e vorba de propria d-sale persoana, aceasta—drept s’o spunem— nu am fi crezut-o nicî odată. Cu toate acestea limbagiul cifrelor ne arată și aceasta. Se știe că d. Rim. ASturdza arată o predilecție deosebită pentru un cumul de portofolii ministeriale. Se credea că are această predilecție din motive politice, deși oricine putea vedea că e o greșălă ca pe cei mai capabili membri ai partidului liberal să-l nemulțumească ținîndu-l departe de guvern. Bați de greșelile politice ale d-luî Sturdza, nimeni nu se mai mită ! Acum însă sînt motive serioase ele a crede că d. Sturdza a avut cu totul alte motive care l’aîl determinat să fie atît de mult la regimul interimatelor. Intr’adevăr pe cînd se predicau economii pe toată linia, pe cînd se rupea chiar și din leturile de 40 lei ale guarzilor silvici 2 lei, d. Bim. A. Sturdza încasa", după cum se vede din situația tezaurului ublic pe anul 1901—1902: -easa pe un an ca min. de război 1140(11. „ do la<fr. publice 14400 „ Cheltueli de reprezentare ale min. lucrărilor publice 0000 1. Leara pe un an ca prim-ministru .14400 „ Cheltueli de reprezentare ale prim ministrului 14400 1. Deci in total 67,200, adică șaizeci și șapte de mii doua sute lei într-un singur an, fără a conta că după demisia răposatului Ballade de la ministerul de finanțe d. Bim. A. Sturdza a mai ținut și interimatul acestui minister. Bar să zicem că lefurile și cheltuelile de reprezentare pentru portofoliile ministeriale ce le ocupa d. Sturdza le-a luat conform legii, deși pe acele timpuri de grea criză, cînd și regele a renunțat la o parte din lista sa civilă și cînd d. Sturdza predica fiecăruia să facă sacrificii, s’ar fi cuvenit ca și d-sa să renunțe măcar la două din aceste lefuri. Dar d. Sturdza a încasat una din aceste lefuri în mod ilegal și ar fi deci dator acum să restituie sănia ce a încasat în plus. Intr’adevăr din situația financiară a tezaurului de la 30 Septembrie 1902 reiese că d. Sturdza a încasat și onorariul de 14400 101 anual înscris pentru președintele consiliului de miniștri în budget, însă numai pentru cazul cînd el nu ocupă un portofoliu special. Or, d. Sturdza nu numai că ocupa un portofoliu speriat, ba ocupa chiar doua și trei portofolii speciale. , Cum rămîne dejî cu honeste Vivere? Iurtiscret ■«a——» 9 . CHESTIA ZILEI Excelenta situație a d-lui Gianni D. Gianni (zmulgîndu-și favoritele)— Aoleu ! Săriți de mă scoateți din minister, căci de intrat am intrat, dar acuma nu știu cum și pe unde Să ies ! ' Cazul B china la Cameră 1). deputat Const. Mille a cerut el d-lui ministru de justiție ca să-i pună li dispozițiune : 1) dosarul anchetei făcută de d. procuror general pe lângă Curtea de apel din București, relativă la învinuirea ce s’a adus prin publicitate d-lui N. C. Senina, de a îi comis acte nevrednice de un magistrat; 2) dosarul 03 din 1902 ’ al tribunalului de ilfov secția ‘I în procesul corecțional al numitului I. L. Goldenberg, și al 3-le:a) dosarul revocărei d-lul Axente, fost magistrat la, Rîmnicul-Vîlcea, de către d. Titu Maiorescu, ministru de justiție în 1000. Ediția de scară Mercur 20 Noiiembrie 1003 DIRECTOR FOSil^itM^p. Fraudele de la finanțe - T- Noui piese din dosarul lui . Parizianu — In dosarul sau Parizianu triat înregistrează norocul suspect al cîtorva persoane, în privința cărora instrucția n'a găsit cu căile să facă cercetării Astfel d... Ștefan Romanescu . vinde. Băncea Romîniei la 27 iunie 1895... titlul de rentă internă No.23869 care ee la sorți la 1 iunie 1895, iar la 27 Iunie 1897 vinde aceleiași bănci titlul No. 21814 eșit la 31 Mai 1897 ; la 12 Iiunie 1898 titlul No. 21801 eșit la 1 Turnhr 1898 ; la 12 Iunie 1898 titlul No. 22099 eșit la 1 Iunie 1898. Iar la 9 Iulie 1897 vinde casei Mamoroseit Blank et. Co. titlul No. 21928 eșit la Bird Cal^pT^ „ D. Ștefan Romanescu a fost pe timpul acela funcționar la ministerul de finanțe. D-sa a cerut—după cum a spus la judecătorul de instrucție—ca sîî fie permutat la Casa de depuneri, do îri ministerul, de finanțe „fiind,ca a găsit acolo un mediu rolat“. . . Dar paște in mod natural întrebarea:" cine a scos titlurile acestea ale d-lui Romanescu ? Parizianu, al căruia cel mai înverșunat acuzator a fost Romanescu ? De sigur că nu. Atunci cine? Maî trebue notat că acestea sunt titlurile pe egri le-a scontat d. Romanie și nu în piață. Dar cîte vor fi acelea pe cari le-a încasat direct de la minister și care s’ar fi putut stabili cercetîndu- se la minister borderourilor . * Mai departe dăm în dosarul lui Parizianu de norocoasa d-nă Chiriak sau Chirialtă P. Rădulescu. Această d-nă a căreia identitate, după cum se va vedea, rău a făcut judecătorul că n’ă stabilit-o, cumpără de la Mărgăritescu la 16 Aprilie 1898 titlul No. 22099 rentă internă eșit la sorț la 1 Iunie 1898. Apoi mai cumpără : de la Steriu la 30 Aprilie 1890 titlul :No. 21652 rentă internă care ese la 1 Decembrie 1900 ; de la Michail Nachmias la 1 August 1901 titlul cu No. 21562 carocso la sorți în Decembrie 1901; de la M. Finkels la 1 Noembrie 1894 titlul No. 22131 rentă internă eșit la 1 Decembrie 1894;' fie la M. Finkels la 2> Septembrie 1899 titlul No 23418 caro cso'"la sorți în Decembrie 1899; de la Eftimiu la 26 Ianuarie 1901 titlul No. 22970 care era la sorți la 1 Iunie 1901. Parizianu notează că titlul No. 23099 cumpărat de Chiriak sau Ghiriaka P. Rădulescu la 16 Aprilie 1898 și eștt la sorți la 1 Iunie 1898, este același pe care Ștefan Romanescu îl vinde la 12 Iunie 1898. Un caze ciudate L. Cînd Voința vrea să fie abilă—o face fiartă ! ” De pildă, ne-a întrebat că de ce nm vorbit de două zile în chestia Mandrea, l-am răspuns: am fost ocupați cu afacerea Scrivia, care e un caz ceva mai alarmant decît cazul Mandrea. Dar, apropos de asta, am întrebat noi: de ce adică Voința nu vorbește de cazurile Sturdza și Stoicescu, care au frustrat în mod scandalos Căile ferate , lucru pe care îl dovedim cu date precise și corespondențe diplomatice oficiale ?! „In cît privește cazurile de care vorbește Aleverii nu ne-am ocupat și nu ne ocupăm, răspunde Voința, de ele, deoarece cazul d-lui Mândrea este cu totul diferit“. Bun ! Pred frumos ! Așadar există cazul Sturdza și cazul Stoicescu, dar sînt diferite de cazul Mândrea, d’aia nu vorbește de ele Voința. I In fața acestei prețioase mărturisiri, sîntem gata a conveni că fiie ferite sînt cele două cazuri de cazul. Mari,firea, deci invităm jîc Voința *■« se ocupe de aceste două cazuri în sine, fără legătură cu cazul Mandrea. Noi susținem că fiecare din ele e un caze ciudate. Care e părerea Voinței? " E cazul de a spune că dacă Voința va tăcea, cazul ei va fi cel mai ciudat din toate. S. V. R. Cronica teatrală Teatrul National; Thereza Ragnin, dramă în 4 acte de Emile Zola. Teatrul Liric ; Craviguebille, dramă în acte de Anatole France. Macbeth și lady Macbeth ucid pe Duncan spre a-î lua tronul și cînd cred că au scăpat de ei, pentru totdeauna, atunci abia văd că pe vecie va sta între ei cadavrul lui Duncan, muncindule cugetul . Această temă a mustrărea cugetului a fost mereu reluată în teatru și roman, fără ca , desigur, tratarea aceleeașî teme să poată fi numită plagiat. Noutatea o tocmai în felul de a trata tema. Zola în Thereza Raquin, tratînd aceeași temă, schimbă înainte de toate mobilul crimei. Thereza și Laurent ucid pe Camille, soțul Therezei, ast tricîndu-l în Sena, la o plimbare cu barca, ca astfel să se poată iubi, în liniște. Liniștea se vede numai de cîte un chin permanent. Nu se pot apropia unul de altul, nu-și pot vorbi, nu se pot privi fără să vadă înaintea lor pe Camille , le e frică de cum înserează, nu pot dormi și Laurent, care pictează, a ajuns ea, de îndată ce trage cîteva linii pe pînză, să apară figura lui Camille, care o obsedează necontenit.’ U^Fatumul nu lipsește ca element dramatic nici și „realistul“ Zola: acest „fatum“ răzbunător al faptelor rele, se prezintă la Zola în ideea ea înșiși amicii Therezei și al lui Laurent, împreună cu bătrîna Raquin, mama lui Camille, să le propună căsătoria care se și face. Odată căsătoriți, remușcarea nu-i chinuește mai puțin ; ajung să se învinuiască unul pe altul de crima făptuită, să se amenințe cu denunțarea înaintea justiției; traiul sor e un iad, pînă ce la un moment dat, din focul unei scene dintre ei, află și bătrîna Raquin că divișii au asasinat pe fiul ei Camille. O paralizie fulgerătoare îi ridică graiul, îi înlesnește membrele, dar îi lasă mintea neatacată. Mută, nemișcată, dînsa ajunge pentru perechea asasină o permanentă teamă. De cite ori face ciro, o sforțare și mișcă vre-o mină, spre a scrie cu degetul pe masă, în fața amicilor casei, de atîtea ori Thereza și Laurent sînt cu moartea în suflet că-i va denunța. Chinurile acestea ale remușcării și fricei de denunțare îi duc pe amîndoi la ideea sinuciderei, pe care o și pun în aplicare, sub ochii paraliticei , care se animă de o stranie scînteie de satisfacție și capătă destulă viață spre a-și descleștă limba, și a zice în fața cadavrelor asasinilor fiului ei: — .Prea, repede, ați murit!. Dacă primele două acte miroase a roman și arată cît de greu o să faci o bună piesă chiar din cel mai puternic roman, cele doua acte din urmă sint de un mare efect. Ele se și bucură de o interpretare excelentă. Mustrarea de cuget, sau mai just, frica Therezei Raquino redată de d-ra Bîrsescu Cu puternice mijloace dramatice, cari, zgudue adine pe spectator și asigură interpretei um mare succes. Ceea ce ni se pare însă că artista nu fixează destul de clar in acest rol este caracterul Therezei, căci mustrarea și frica sînt numai manifestațiunea acestui caracter. D-ra Bîrsescu o face pe Thereza, de la prima scenă de dragoste din actul I, cu cîteva grade mai inteligentă de cum e. E prea vioaie, sufletește, pentru această Thereză, care a timit femei bestiale, mărginită,' ebuptib, căre în toată a ei ființă are o singuri» Sensibilitate trezită, 'aceea a cărnei, și aceasta sensibilitate domină totul în ea, în detrimentul oricărei intelectualități. Feracea aceasta nu e capabilă a scoate două vorbe ; posacă, fiind-că e strivită la minte, enervează și pe bărbatu-său și pe toți cu tăcerea oî; o în stare săi stea ceasuri întregi, fără să găsească și ea o vorbă de spus : cînd însă e singură cu Laurent, arde carnea pe ea și i se umple gura de vorbe, cari însă iarăși nu se ridică nici una mai presus de mărturisirea dorinței de a fi a lui. Mintea ei nu poate măcar concepe crima de a ucide pe Camille și numai cînd vine vorba de o preumblare cu barcă pe Sena, cu Camillo Laurent, o scînteie aprinde In acest cocer păsăresc ideea de a arunca în apă pe Camille. Din roman, caracterul acesta de femeo bestială, fără pic de deșteptăciune, reiese și mai clar. Propriu zis, la ea nici nu se manifestă, atîta mustrare.. de cuget, Cît frică de a fi denunțată. Numai Laurent, dăro pînă și în aplicațiurrea sa de artist, e urmărit de chipul lui Camille, îi comunică și ci Stărea lui sufletească, pe care însă dînsul o expiază sufletește, pe cînd ea o materializează în sentimentul fricos de a fi denunțată și osîrdită. Dovadă că el, peste măsură chinuit de mustrări, pleacă să denunțe justiției fapta, pe cînd dînsa oftează ușurată, cînd îl vede întorcîndu-se. Afară însă de accentuarea acestei caracteristice fundamentale a tipului Therezei, d-ra Bîrsescu are un rol de mare efect în eroina lui Zola. — Remarcabile sînt silințele ce’șî dă d. Sturdza de a pune în evidență sufletul luî Laurent, lucru ce’își succedă. In bătrîna Raquin d-na Amelia Hasnaș are, în toată puterea cuvîntului, o creație. ; i;: • " Momentul cînd e fulgerată de paralizie, la auzul că Thereza și Laurent au înecat pe Camille, este de un dramatism superior și împreună cu d-ra Bîrsescu și fi. Sturdza, fina Hasnaș ridică astfel finalul actului la o înălțime, care ar onora cele mai reputate scene apusene. Nu mai puțin mari și ferite de orice notă melodramatică, sînt momentele cînd încearcă a denunța crima, scriind cu degetul pe masă și momentul final, cînd i se umplu ochii de o fioroasă bucurie, văzînd că perechea asasină se sfîșie și’și dă singură moartea. De o naivitate delicioasă în rescrierea unei adorabile povești despre „prințul albastru« o d-Da Marietta Ionașcu, în rolul episodic al Suzanei, fiica lui Michot, un prieten al casei, bine prezentat de d. Achil. D. Niculescu dă culori pline de viață altul, personaj episodic , Grivc, a cărui întreagă vervă se manifestă că partidele do domino ce vine să facă, la fina Raquin. Rolul, cam palid, al lui Camillo o susținut cu fiemnitate, fie d.N., Soreanu. Ceea ce a fost mai interesant din cele patru reprezentațiuni dato 1 la Teatrul Lyric de Coquelin cadet cu trupa sa, a fost, desigur, reprezentarea, pentru prima oară la noi, a dramei în 3 acte, mai just în 3 tablouri: CrainqucedArt. de Anatole France; "de ,la ... Academia, franceză. Anatole France, cu adevăratul mnnițio Anatole Fraișois Thibault, nu are la noi, cum de altfel nici în Franță, nici în restul lumi 4 Lima pe care o are un Bourget, un Zola, un Rostand. Chiar publicul cult. el privește mai mult cu un fel de respect, contrariat de frică și oarecare rancună, de cit cu o admirație, ca pe Bourget și Rostand, sau francamonto ca adversar, cum e privit Zola. " Cauza acestei atitudini a publicului față de Anatole Franco este scepticismul și ironia, atît de rafinate, ale acestui literat-filozof, discipol al lui Renan. Citindu-l pe Anatole France, ți se pare mereu că își bate joc și de tine; cititor, cu una din acele ironii ca ascuțișul unei lame fine de cuțit. Or, aceasta n’o iartă cititorul, să se simtă prea des cu musca pe căciulă, cînd citește un autor! Din potrivă, pentru spiritele, cari admiră adevărul, și forma în., care ,.e spus, chiar.,emfi adevărul acela lovește și în ele, pentru aceștia Anatole Franco este:, ceea ce în forul lor interior recunosc'toți scriitorii francezi fio Vzî', cel mai mare literat și cugetător ,al. Franței.. . 'Anatole Franco, care împlinește' în murind 60, fie ani, a debutat cu un studiu asupra lui Alfred de Vigny,' Ă 'mlat 'rína pe rind: Les poemes donts;sir Les poetices de Jules Breton, Racinert Nibble,La gibrelie des’ imaginairesf Ties ntíces, corynt mirics; Louconoé, La veuve, Le, Pia, Jocaste et se chat maigre, pînă verii cu capodoperele sale Le clinic de Sylvestre Bonnard, Thais și Le harouge, care fu adaptat pentru scenă în 1899 și reprezentat la Vaudeville. ■ ' ■" I Nu mai puțin faimoase sunt Les öpinions de M. Jerome Coignard', Le surăin cV'Epicure, ‘ dar dacă voiți să faceți cunoștința deplină a lui Anatole France, fi a ce ți-a pe aceea a candidului sionist Ghoulette din Lelys rouge! ■ | g|A face teorii, a d gnatiza despre Anatole France este' ă căută să pui pe rin Socrate,' un Shakespeare, un Goetho sau un Machiavel intr’un ‘ anumit'Compartiment, să’I clasifici; ■ să’I înregimentezi într'o „școală"' Sail albie.... Anatole France a ucis cu o neasemuită ironie această erudițiune a criticilor cu compartimente mari cu aerul de a face pe savanții, sistematizând în domeniul frumosului, ca în ‘acela al botanicei, aț avut tot deuna mai multă grijă de a-șî garnisi compartimentele de cit a găsi ceea ce e frumos și mare în opera unui scriitor. Anatole France a făcut el însuși critică și volumele , sale La vie litteraire, în cari sunt adunate . o sa ma fie.,cronici, literare, apărute în Le Temps, sunt adevărate romane din lumea literelor, el însuși respinge epitetul de critici și nuimește cercetările, sale: „contes fie lettres". i In.’aceste păreri ale sale , am găsit o mare satisfacțiune sufletească, citind că un zadar se va susține că un critic trebuiee să fie o ființă, impersonală, imparțială, transc’parientală, etc. Un mitic de artă e și el un artist și orîce scrie un artist, este subiectiv, căci reflectă mofiul" lui de a simți și cugeta." . Numai un astrfel, fie critic poate un adevăr dar de la operă lui Atímelo Franco. Un zadar te-ai sili să’l închizi în cercul strivit al vre urrei școale literare sau filozofice geniul său sfărîmă și-și rîde de asemenea hotare. . . .în Clainquebille se poate lesne constata aceasta. ■ • - -Este el oare revoluționar, reacționar, doritor de reforme imediate, Sau apostol al anarhiei, în această scenă de stradă, prinsă și reprodusa cu toate consecințele ei ? Nimic din toate astea. " Vînzătorul de zarzavaturi Crainquebille, moșneagul acesta care de patruzeci de ani își trage căruța după el, ajunge din om stimat, iubit o ființă disprețuită și împinsă la disperare. De ce ? Fiind ca un gardist, poruncindu-i să circule, Clainquebille, care aștepta plata de la o clientă, nu putea pleca. De aici ciocnire cu o căruță cu mobile și proces-verbal, căci gardistului i se pare că l’a auzit strigind Mori diux vadies, ceea ce o o insulta. Tribunalul nu ia în considerație nici măcar mărturia unui medic, savant, ofițer al , legiune de onoare . GrosimowbUle a osîndit la 15 zile închisoare, și. 50 le. a., monda. Eșit din închisoare, ți. ro.spi.ns și tratatele pușcăriaș de toată, fiu.mea. Insultă—de astă de-a bindea, și fii» somn!—pe un gardist, cu scopul de a îi ; iar închis ca să aibă; unde, dormi și ce mînca, dar, de astă-dată dă peste un gardist, paci pic care î..spune.. cață-ți do . drum ! .. Crainguebille se întoarce trist, singur, în întunericul nopței și liniștea stradei,* Murmurul Senei îl atrage, dar iată că’l strigă glasul unui Gayroedo : ... ; — Vino încoace! In Sena e umed și rece! ,Eu am cîrnați și un culcuș: vom împărți. Mai încolo , o să-ți reca,o pețît» și căruciorul cu zarzavaturi.. . — Te poți lăuda, băute, fii,scăpat cu viața unui om,L ii răspunde (trainque ) billo și urcă la mansardă. ,ț Cită viață și ironie în,; scenele de , stradă, cită resemnare în nedreptățitul negustor de zarzavaturi, ce persiflare al tribunalului, care nu cunoaște decît,„adevărul“ gardistului, adevărul poliției.,, adevărul oficial al stăpînireî pe blindă,, zeflemea la adresa avocatului lui Grains quebille... care în loc să vorbească,lar chestie face erundiție cu autori, asupra „Halucinației auzului«, ca să dovedească, că gardistul a avut o halucinație, reușCtica, atunci cînd a auzit că‘ Crainque] bine ar fi strigat Mortaux vaches! O comoară de absorbațiî, asupra cărora cade mereu ironia asceptică și sfiozofală a lui Anatole France, *'•' ;. “' ' „ Coquelin difict a reușit prin simplitatea jocului să facă din Cruinguefale o , figură, de altfel, mișcătoare, prin însăși nedreptatea a fi a tui victimă e. EMU D. FAGIfRÉt