Adevěrul, noiembrie 1903 (Anul 16, nr. 5122-5151)

1903-11-26 / nr. 5147

SUPLIMENT GRATUIT: Litere și Arte cu următorul cuprins : Text: Critica străină și Tolstoi, de Th.— Valuri­, vînturi, poezie de Barbu Creangă.— Pictorul Ion Rot­ariu­, schiță biografică.— Fox, nuvelă de­­ O. Tafrali.­­ Vestitorii, poezie, de C. Miro­­fiflor.— Concertele Simfonice din Paris, de Stan Goleștean­u.­­­o Elegie, po­ezie de Maria Popescu.— Constituția chimică a omului, de Aurel Scurta.-.-, O călătorie la M. S. împăratul Chinei, de O. £.­.•• Marchidanul și șarlanița, de Gh­eorghe l­opescu- Ciocănel.— Știri literare și artistice.—Poșta Redacției. Ilustrad­ură: Pictorul Ion Rotariu.........­­ Premiul gratuit : O pereche galoși bărbătești „Mon­opol‘”. Pentru statuia lui Cuza-Vodă „Adevărul«............................................................... 300 le* Consta mile, deputat ................................ 300 le* D. de. I. Poenari, ste. Rom­anil 33 ... . 5 le* D. I*. I'etrescu, ste. Gabroveni li . , , 5 le* Ion Andreescu, I*apa-Talu 111 . . . . . 1 len C. Eltlinie. Strada Carol O leii Frați l’erenin, T.­Se­verin . . . . . . .IO le* Adeveriți“ Anul XVI.-No 5147 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANN abonam­ente : în țară: un an 30 lei: 0 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună 31 străin. 60 26 13 „ ^^U^^xemplu!M^țară^£^an^în străin StateJl5^ € 1 IPillB'ill COX ST. M tdb Xfețfit -------.—.­V­WW. Anuncirii: Linia pagina IV . p *.’* s i­f , » m. j inserții ›i reclame. ■W. smm&i V *v - v «'nWO' 6 Pagini Autorul articol­ului „Stare de transițjeu. — Imbrătișați prea mulții ce stîrm­i da o dată. imp­u—Vc Ța, mulțumesc. . Cititor pasionat, Brăila. — Cerefi prin :mi­nister duplicat. Abonat­, muncitor, Loce.—încercați și su­sțineți Cazul dv. comandantului regimentu­­al în care faceți armata.. .Credeai ați trebui să fiți liberat. I Hipic M. Brăila.—1) Nu e dat­­ ca dezertor, ci Ca nesupus. 2) Da. 3) Nr. 4) Vă încmpa­­rează pe patru ani. Victor Cosmin, Ploești.— Trebui­e să­ faceți armata, alt­fel veți fi Veșnic­­am­eniiîțâi. Monitor, Mănești.— Nu cunoaștem aseme­nea adrese.­­. . Acțiunea ocultei Situația de la Camera — Conflictul de la Senat S-a recurs era la oare­care trucuri parlamentare pentru a se simula o reconciliare în sinul majorităței Ga­^ Areî. B. Ferech­itle a adoptat metoda colegului său președinte de la Se­nat și a declarat că n’a... auzit în ședința trecută că d. Epurescu a demisionat din comisia de răspuns la mesagiu și de aceea nici n’a mai pus la vot demisia deputatului de V­laș­ca. Aflînd însă că într’adevăr a demisionat, d. Berechide s’a gră­­­bit să consulte Adunarea asupra a­­cestei demisiuni. Bine­înțeles că Adunarea a res­pins -1­emisiunea, cum de obiceiu o face Camera, căci dacă s’ar primi demisiile foarte mulți nici n’ar mai da-o! B. Epurescu însă a ținut să mul­țumească Adunărea pentru buna in­spirație pe care a avut-o de a-i respin­ge d­emisiunea și cu această ocazie directorul „Observatorului"* a ținut să-și afirme, în mod foarte solemn­, devotamentul său către Tron. Ce se întîmplase ? E foarte, probabil că regele î-a spus d-lui Sturdza, sau acesta î-a spus d-luî Epurescu, că acei cari demisionează din comisia de răspuns la mesagiu demonstrează numai con­tra Coroanei. B. Epurescu a înțeles probabil că d. i Sturdza urmărește să-i facă­­ impo­sibilă situația la palat și atunci î-a jucat farsa și și-a retras demisiunea, dar cu o declarațiune semnificativă. Directorul „Observatorului“ a ți­­­ntit să releveze în Cameră că D-dul Sturdza a dezavuat pe acei cari au­ cerut d-lor Missir, Djuvara, Ste­­lian, Al. Constantinescu, etc. declara­­țiuni de devotament și nimeni n’a protestat. B. Epurescu a mai declarat că-șî explică atitudinea legitimă a frun­tașilor liberali cari a'au retras din­ comisiunea de răspuns la neiesagiu, dar că în interesul... disciplinei de partid, ar trebui să uite aceste su­ Toțî acești fruntași,erau de față și toți au tăcut. ■ Prin urmare situația nu s’a schim­bat întru nimic, de­oare­ce d-niî Missir, Bjuvara, Stelian, Al. Cons­­tantinescu și amicii acestor fruntași persistă în atitudin­ea’ lor și la dis­cuția mesagiului se vor’ răfui cu­ toți acei cari le-au­ cerut acte de devo­tament autentificate. ■In ce privește demisiunea d-lui Ștefan Șendrea, tot din comida de răspuns a m­esăgiului, d.­Ferech­ide a pus-o la vot tocmai astăzi, în lipsa d-lui Șendrea, care se află la Iași, și a țintit să interpreteze această demisie ca dată dintr'un exces de scrupul parlamentar, căci fi. Șendrea fiind vice-președinte, al Camerei cre­de că nu a bine să fie și în com­i­­siunea de răspuns la mesagiu. ■ Bineînțeles că și această demi­sie­ a fost­ respinsă,*­^ clar în lipsa d-lui Șendrea. Bacă d. Șendrea a crezut că e in­compatibilă demnitatea de, vice-pre­­ședinte cu aceea de membru în co­misia de răspuns a mesagrului sau dacă alte motive F ar fi făcut să de­misioneze,­—această o știe toată Ca­mera și abilitatea președintelui A­ cunnăreî nu va ascunde realitatea. In fine cu retragerea demisiei d-lui. Epurescu și cu respingerea demisiei1 d-luî. Șendrea, comisia de răspuns la mesaghi răm­înînd, de drept, com­plectă, imediat sa­ constituit și a fl­res ca raportor pe d. C. Dumitrescu- Iași, iar ca o satisfacție măgulitoare s’a dat d-luî Epurescu anul acesta proșidenția comis­imnea, o avansare față cu gr­adul de raportor pe care l’a­ obținut anul trecut. Cfi retragerea , demisiunea d-luî Epurescu, situația maj­oritatea camer­­rei nu s’a­. ameliorat , de loc fiind­ că directorul „Observatorului“ a decla­rat categoric că atitudinea acelor fruntași" din majoritate cari au­ fost jigniți în consfătuirea din biblioteca Camerei este legitimă și prin ur­mare se­ em­isie și o­ reparațiune. Deci pentru obținerea acestei repa­­rațiunî, vom vedea, de­sigur, și pe d. Epurescu iar alăturea de acei . cu oo vV o1 o­eri1irloi‘i­7fir­­rí q niCv-n tluí. Pe cînd se trîmbița de discipli­nații guvernamentali că la Cameră s’a­ făcut pace,, vine vestea i de la Senat că un conflict a izbucnit în comisiunea de răspuns la mesagi­i între d.­ Anton Carp și d. Vasile Lascar. 1 Iată de ce e vorba : In mesagiu, se vorbește de procdul d-lui Lascar privitor la­ reorganiza­rea comunei rurale și in termenii următori: „Atențiunea tuturor fiind îndreptată asu­pra populației de la sate, guvernul meu va­ prezenta un proect de lege pen­tru reorganizarea comunei rurale. Prin această­­ reformă comunele vor fi mărite ,în scop de a avea­­ venituri mai însem­nate, pentru a îmbunătăți administrați­­unea și a îngriji mai de aproape sănă­tatea publică, furii a pune noul sarcini asupra contribuabililor1"; : D. Anton Cqrj), care face parte din comisiunea de răspuns la me­sagiu, a cerut ca la acest pasaj să nu se răspundă­ printro simplă pa­rafrazare, ci să se introducă și cîte­­va cuvinte prin care să se arate că dorința Senatului este ca legea să fie descontra­ztitoare, adică în spiritul Constituției. 0 . ... ’ Comisiunea a pr­imit propu­nerea el-lui Anton Carp și a introdus in răspunsul la me­sa­­j cu acest bobîrnac la adresa d-lui Lascar. Ministrul de interne aflînd despre aceasta a alergat ime­diat la d. Hturdeza acasă și î-a comunicat că d. Carp s’a a­­pucat de comedii și vrea să-i dea prin răspunsul la mesa­giu un avertisment că dacă legea nu va fi descentraliză­­toare, Senatul are ,so combată. J D. Lascar a declarat d-lui Sturdza că nu primește acest avertisment și că­ preferă să plece din guvern. D. Sturdza văzînd că se dxcordi zilnic lucrurile, a chemat acasă de la Senat pe un membru din comisi­unea de răspuns la mesagiu. L’a delegat pe . d. Crătunescu să expună președintelui consiliului a­­cest­ conflict. Fără a mai asculta pe d. Crătu­­nescu, citind numai ceea­ ce d. Carp a adăugat, d. Sturdza a șters furios tot ce a scris d. Anton Carp și l'a retrimes la Senat po d. Crătuneșieu. Bine-înțeles că d. ..Crătune­scu n’a fost complimentat de membrii­ co­­misiunior pentru succesul misiunea sale, dar nicî comisiunea nu s’a lăsat și s’a opus la o simplă para­frazare a pashgnilui privitor la legea comunală. In fine, după lungi discuțiuni d. Lăscar a primit, ca să se reproducă pur și simplu textul din mesagiu, fără absolut nici­­ un ‘ comentariu, fără elogii, cum se obișnuește. Iată cfar și la Senat focul deschis ,și acel care l’a d­e­sch­is e un ocul­­tist, în carne și oase, e vizibil și se mișcă cu tact și cu rost. e d. Anton Carp pe care aculta vrea să-l in­troducă în minister. B. Anton Carp­ a dat clar semnalul de luptă la Senat în contra legeî d-lui Lascar, lege care se știe că va veni mai întîi și în discuțiunea maturului corp. ■ ■ a. b. In curînd, imediat ce i se va pune la dispoziții­ de dosarele cerute, d. deputat Const. Mille își va dezvolta interpelarea și de astă dată se va vedea dacă la A- devĕrul sunt­ calomniatori, ori dacă avem în magistratură un specimen de judecă­tor care judecă srrocesele după cum îi dic­­tează cămătării, creditorii lui. ■ [UNK] [UNK] [Se va vedea atunci, la lumina zilei, cît de ridicidă, față de oamenii de­ legi este apărarea nenorocitului acestuia de magistrat, care socoate că fiind fiul celui mai înalt magistrat al țarei, și mai ales protejat de ministrul de justiție, va pu­tea să sfideze dreptatea și op­inimica pu­blică opt în­cît să scape neînfierat de ju­stiție. Nu știm ce va zice Camera, nu știm­­ dacă va da la iveală simțul ei de indig­nare față de purtarea acestui magistrat și a acelora cari vor să mușamalizeze­ a­­ceastă necorectă și murdară afacere. Ori­­ccel ar zice însă parlamentul, discu­țiu­ncă va fi lărgit și clară, nu făcuta în taină cabinetului procurorului general, rugat probabil ca să nu găsească nici o vină contra necorectului magistrat. A ceea ce însă na ești la lumină în taina acestui cabinet, va eși la iveală în discuțiunea Camerei și atunci se va vedea cită drep­tate a avut Halk­er cînd­ nu s’a încre­zut în justiția rom­înă, dacă judecători ca Neculae Soldna mai sînt găsiți vred­nici de a purta roba de magistrat. Sfl­l. Din fuga condeiului Sugătorul­­ Ie briliante Poliția a arestat pa un anume Iorgan­­da, care, din spovedaniile ce a făcut u­­nui reporter al Adeverului, rezultă că de­parte de a fi u­n hoț d’ăî „la duzină“, e un căz extractic! Iorganda fura briliante înainte de toate, fiind­că strălucesc, fiind­că*l hipnotizat»,­ fiind­că’l făceau cu ochiul ! — Pe legea mea, le luam în gură și le sugeam, le savuram! Știai» că . există oameni cari.... sug, fiin­d­că a­u un brilant în git, care cere să fie udat dâi­’de'sugători de. briliante’ n!am auzit încă—și cred că nîci Lambroso n’a auzit. D. dr. Minovîci are ocazia de a face un Studiu.... ff. briliant asupra apetitului de briliante al clientului sau Iorganda. NI așteptăm. Per. Honeste vivere I. D. Dim. A. Sturdza și econom­­ite lefuri la.— Leafă contro re­gel.— Ce-i cu „h­oneste vivere?« Se știe cît caz face d. Dim. A. Sturdza de cinstea sa. Nu e ocazie, nimerită sau nu, în care să nu vor­bească de „honeste vivere“. Că la d. Sturdza practica se deosebește cu totul de teo­rie știăm­ de ■ mult, dar că ar fi în stare să neglijeze prin­cipiile de rigurostică cinste chiar cînd e vorba de propria d-sale per­soana, aceasta—drept s’o spunem­— nu am fi crezut-o nicî odată. Cu toate acestea limbagiul cifrelor ne arată și aceasta. Se știe că d. Rim. A­Sturdza arată o predilecție deosebită pentru un cumul de portofolii ministeriale. Se credea că are această predilecție din motive politice, deși ori­cine putea vedea că e o greșălă ca pe cei mai capabili membri ai partidu­lui liberal să-l nemulțumească ți­­nîndu-l departe de guvern. Bați de greșelile politice ale d-luî Sturdza, n­imeni nu se mai mită ! Acum însă sînt motive serioase ele a crede că d. Sturdza a avut cu totul alte motive care l’aîl determi­nat să fie atît de mult la regimul interimatelor. Intr’adevăr pe cînd se predicau economii pe toată linia, pe cînd se rupea chiar și din leturile de 40 lei ale guarzilor silvici 2 lei, d. Bim. A. Sturdza încasa", după cum­­ se vede di­n situația tezaurului ublic pe anul 1901—­1902: -easa pe un an ca min. de război 1­­140(11. „ do la<fr. publice 14400 „ Cheltueli de reprezenta­re ale min. lucrărilor publice 0000 1. Leara pe­ un an ca prim-mi­nistru .14400 „ Cheltueli de reprezentare ale prim ministrului 14400 1. Deci in total 67,200, adică șai­zeci și șapte de m­ii doua sute lei într-un singur an, fără a conta că după demisia răposatului Ballade de la ministerul de finanțe d. Bim. A. Sturdza a mai ținut și interima­tul acest­ui minister. Bar să zicem că lefurile și chel­­tuelile de reprezentare pentru por­tofoliile­­ ministeriale ce le ocupa d. Sturdza le-a luat conform­­ legii, deși pe acele timpuri de grea criză, cînd și regele a renunțat la o parte din lista sa civilă și cînd d. Sturdza predica fie­căruia să facă­­ sacrificii, s’ar fi cuvenit ca și d-sa să renunțe măcar la două din aceste lefuri. Dar d. Sturdza a încasat una din aceste lefuri în mod ilegal și ar fi deci dator acum să restituie sănia ce a încasat în plus. Intr’adevăr din situația­ financiară a­­ tezauru­lui de la 30 Septembrie 1902 re­iese că d. Sturdza a încasat și o­­norariul de 14400 101 anual înscris pentru președintele consiliului de miniștri în budget, însă numai pentru cazul cînd el nu ocupă un portofoliu special. Or, d. Sturdza nu numai că ocupa un portofoliu­­ speriat, ba ocupa chiar doua și trei portofolii speciale. , Cum rămîne dejî cu honeste Vivere? Iurtiscret ■«a——» 9 . CHESTIA ZILEI Excelenta situație a d-lui Gianni D. Gianni (zmulgîndu-și favoritele)— Aoleu ! Săriți de mă scoateți din minister, căci de intrat am intrat, dar acuma nu știu cum și pe unde Să ies ! ' Cazul B china la Cameră 1). deputat Const. Mille a ceru­t el d-lui ministru de justiție ca să-i pună li dispozițiune : 1) dosarul anchetei făcută de d. procuror general pe lângă Curtea de apel din București, relativă la învi­nuirea ce s’a adus prin publicitate d-lui N. C. Senina, de a îi comis acte­ nevrednice de un m­agistrat; 2) dosarul 03 di­n 1902 ’ al tribunalului de ilfov secția ‘I în procesul co­recțional al numitului I. L. Goldenberg, și al 3-le:a) dosarul revocărei d­-lul Axente, fost ma­gistrat la, Rîmnicul-Vîlcea, de­­ către d. Titu Maiorescu, ministru de justiție în 1000. Ediția de scară Mercur­ 20 Noiiembrie 1003 DIRECTOR FOSil^itM^p. Fraudele de la finanțe - T- Noui piese din dosarul lui . Parizianu — In dosarul sau Parizianu triat înregis­trează norocul suspect al cîtor­va per­soane, în privința cărora instrucția n'a găsit cu căile să facă cercetării Ast­fel d... Ștefan Romanescu . vinde. Băncea Romîniei la 27 iunie 1895... tit­lul de rentă internă No.23869 care e­e la sorți la 1 iunie 1895, iar la 27 Iunie 1897 vinde aceleiași bănci titlul No.­ 21814 eșit la 31 Mai 1897 ; la 12 Iiunie 1898 titlul No. 21801 eșit la 1 Turnhr 18­98 ; la 12 Iunie­ 1898 titlul No. 22099 eșit la 1 Iunie 1898. Iar la 9 Iulie 1­897 vinde casei Mamoroseit Blank et. Co. titlul No.­ 21928 eșit la Bir­d Cal^pT^ „ D. Ștefan Rom­anescu a fost pe­­ tim­pul acela funcționar la ministerul de fi­­nanțe. D-sa a cerut—după cum a­­ spus la judecătorul de instrucție—ca sîî­ fie­ permutat la Casa de depuneri, do­ îri ministerul, de finanțe „fiind,­ca a găsit acolo un mediu­ r­olat“. . . Dar paște in mod natural întrebarea:" cine a­ scos titlurile acestea ale d-­lui Ro­­manescu ? Parizianu, al căruia cel mai înverșunat acuzator a fost­ Romanescu ? De sigur că nu. Atunci cine? Maî trebue notat că acestea sunt tit­lurile pe egri le-a scontat d. Romanie și nu în piață. Dar cîte vor fi acelea pe cari le-a încasat direct de la minister și care s’ar fi putut stabili cercetîndu- se la mi­nister borderourilor . * Mai departe dăm în dosarul lui Pari­zianu de norocoasa d-nă Chiriak sau Chirialtă P. Rădulescu. Această d-nă a căreia identitate, după cum se va vedea, rău a făcut judecăto­rul că n’ă stabilit-o, cumpără de la Măr­­găritescu la 16 Aprilie 1898 titlul­­ No. 22099 rentă internă eșit la sorț la 1 Iunie 1898. Apoi mai cumpără : de la Steriu la 30 Aprilie 1890 titlul :No. 21652 rentă internă care ese la 1 De­cembrie 1900 ; de la Michail Nachmias la 1 August 1901 titlul cu No. 21562 caro­­cso la sorți în Decembrie 1901; de la M. Finkels la 1 Noembrie 1894 titlul No. 22131 rentă internă eșit la 1 De­cembrie 1894;' fie la M. Finkels la 2­> Septembrie 1899 titlul No 23418 caro cso'"la sorți în Decembrie 1899; de la Ef­­timiu la 26 Ianuarie 1901 titlul No. 22970 care era la sorți la 1 Iunie 1901. Parizianu notează că titlul No. 23099 cumpărat de Chiriak sau Ghiriaka P. Rădulescu la 16 Aprilie 1898 și eștt la sorți la 1 Iunie 1898, este același pe care Ștefan Romanescu îl vind­e la 12 Iunie 1898. Un caze ciudate L. Cînd Voința vrea să fie abilă—o face fiartă ! ” De pildă, ne-a întrebat că de ce n­m vorbit de două zile în chestia Mandrea, l-am răspuns: am fost ocupați cu afacerea Scrivia, care e un caz ceva mai alarmant de­­cît cazul Mandrea. Dar, apropos de asta, am întrebat noi: de ce adică Voința nu vorbește de cazurile Sturdza și Stoicescu, care au frustrat în mod scandalos Căile ferate , lucru pe care îl dovedim cu date precise și corespondențe diplo­matice oficiale ?! „In cît privește cazurile de care vorbește A­­leverii nu ne-am ocupat și nu ne ocupăm, răspunde Voința, de ele, de­oare­ce cazul d-lui Mân­drea este cu totul diferit“. Bun ! Pred frumos ! Așa­dar există­­ cazul Sturdza și cazul Stoicescu, dar sînt diferite de cazul Mândrea, d’aia nu vorbește de ele Voința. I In fața acestei prețioase mărtu­risiri, sîntem gata a conveni că fiie ferite sînt cele două cazuri de cazu­l. Mari,firea­, deci invităm jîc Voința *■« se ocupe de aceste două cazuri în sine, fără legătură cu cazul Mandrea. Noi susținem că fie­care din ele e un caze ciudate. Care e părerea Voinței? " E cazul de a spune că dacă Vo­ința va tăcea, cazul ei va fi cel mai ciudat din toate. S. V. R. Cronica teatrală Teatrul National; Thereza Ragnin, dra­mă­ în 4 acte de Emile Zola. Teatrul Li­ric ; Craviguebille, dramă în acte de Anatole France. Macbeth și lady Macbeth ucid pe Duncan spre a-î lua tronul și cînd cred că au­ scăpat de ei, pentru tot­dea­una, atunci abia văd că pe vecie va sta în­tre ei cadavrul lui Duncan, muncindu­­le cugetul­ . Această temă a mustrărea cugetului a fost mereu reluată în teatru și roman, fără ca­ , de­sigur, tratarea aceleeașî teme să poată fi numită plagiat. Nou­tatea o tocmai în felul de a trata tema. Zola în Thereza Raquin, tratînd ace­eași temă, schimbă înainte de toate m­o­­bilu­l crimei. Thereza și Laurent ucid pe Camille, soțul Therezei, ast tricîndu­-l în Sena, la o plimbare cu barca, ca ast­fel să se poată iubi, în liniște. Liniștea se vede numai de cît­­e un chin permanent. Nu se pot apropia u­­nul de altul, nu-și pot vorbi,­­ nu se pot privi fără să vadă înaintea lor pe Ca­mille , le e frică­ de cum înserează, nu pot dormi și Laurent, care pictează, a ajuns ea, de îndată ce trage cîte­va li­nii pe pînză, să apară figura lui Ca­mille, care o obsedează necontenit.’ U^Fatumul nu lipsește­­ ca element dra­matic nici și „realistul“ Zola: acest „fatum“ răzbunător al faptelor rele, se prezintă la Zola în ideea ea înși­și a­­micii Therezei și al lui­ Laurent, împreună cu bătrîna Raquin, mama lui Camille, să le propună căsătoria care se și face. Odată căsătoriți, remușcarea nu-i chi­­nuește mai puțin ; ajung să se învinu­­iască unul­ pe altul de crima făptuită, să se amenințe cu denunțarea înaintea justiției; traiul sor e un iad, pînă ce la un moment dat, din focul unei scene dintre ei, află și bătrîna Raquin că divișii au asasinat pe fiul ei Camille. O paralizie fulgerătoare îi ridică graiul, îi înlesnește membrele, dar îi lasă min­tea­ neatacată. Mută, nemișcată, dînsa ajunge pentru perechea­­ asasină o­ per­­­manentă teamă. De cite ori face ciro, o sforțare și mișcă vre-o mină, spre a scrie cu degetul pe masă, în fața ami­cilor casei, de atîtea ori Thereza și Laurent sînt cu moartea în suflet că-i va denunța. Chinurile acestea ale remușcării și fricei de denunțare îi duc pe­­ amîndoi la ideea sinucider­ei, pe care o și pun în aplicare, sub ochii paraliticei , care se animă de o stranie scînteie de satisfac­ție și capătă destulă viață spre a-și des­­cleștă limba, și a zice în­ fața cadavre­lor asasinilor fiului ei: — .Prea, repede, ați murit!. Dacă primele două acte miroase a ro­man și arată cît de greu o să faci o bună piesă chiar din cel mai puternic rom­an, cele doua acte din urm­ă sint de un mare efect. Ele se și bucură de o interpretare ex­celentă. Mustrarea de cuget, sau mai just, frica Therezei Raquin­o redată de d-ra Bîrsescu Cu puternice mijloace drama­tice, cari, zgudue adine pe spectator și asigură interpretei um mare su­cces. Ceea ce ni se pare însă că­­ artista nu fixează destul de clar in a­cest rol este carac­terul Therezei, căci mustrarea și frica sînt numai manifestațiunea acestui carac­ter. D-ra Bîrsescu o face pe Thereza, de la prima scenă de dragoste din ac­tul I, cu cîte­va grade mai inteligentă de cum e. E prea vioaie, sufletește, pentru această Thereză, care a timit fe­mei bestiale, mărginită,' ebuptib, căre în toată a ei ființă are o singuri» Sen­si­­bilitate trezită, 'aceea a cărnei, și a­­ceasta sensibilitate domină totul în ea, în detrimentul ori­cărei intelectualități. Feracea aceasta nu e capabilă a scoate două vorbe ; posacă, fiind­-că e strivi­tă­ la minte, enervează și pe­ băr­­batu-său­ și pe toți cu tăcerea oî; o în stare săi stea ceasuri întregi, fără să găsească­ și ea o vorbă de spus : cînd însă e sin­gură cu Laurent, arde carnea pe ea și i se umple gura de vorbe, cari însă iarăși nu se ridică nici una mai pre­sus de mărtu­risirea dorinței de a fi a lui. Mintea ei nu poate măcar concepe crima de a u­­cide pe Camille și numai cînd vine vorba de o preumblare cu barcă­ pe Sena, cu Camillo Laurent, o scînteie aprinde In acest cocer păsăresc ideea de a arunca în apă pe Camille. Din roman, caracteru­l acesta de femeo bes­tială, fără pic de deșteptăciune, reiese și mai clar. Propriu­ zis, la ea nici nu se manifestă, atîta mustrare.. de cuget­, Cît frică de a fi denunțată. Numai Lau­­ren­t, dăro­ pînă și în aplicațiurrea sa de artist, e urmărit de chipul lui Camille, îi­­ comunică și ci Stărea lui sufleteas­că, pe care însă dînsul o expiază su­fletește, pe cînd ea o materializează în sentimentul fricos de a fi denunțată și osîrdită. Dovadă că el, peste măsură chinuit de mustrări, pleacă să­ den­unțe justiției fapta, pe cînd dînsa oftează u­­șurată, cînd îl vede întorcîndu-se. Afară însă de accentuarea acestei ca­racteristice fundamentale a tipului The­rezei, d-ra Bîrsescu are un rol de mare efect­ în eroina lui Zola. — Remarcabile sînt silințele ce’șî dă d. Sturdza de a­ p­une în evidență sufletul luî Laurent, lucru ce’î­și succedă. In bătrîna Raquin d-na Amelia Has­­naș are, în toată puterea cuvîntului, o creație.­ ; i;­: •­­ " Momentul cînd e fulgerată de parali­zie, la auzul că Thereza și Laurent au înecat pe Camille, este de un drama­tism superior și împreună cu d-ra Bîr­sescu și fi. Sturdza, fi­na Hasnaș ridică ast­fel finalul actului la o înălțime, care ar onora cele mai reputate scene apu­sene. Nu mai puțin mari și ferite de ori­ce notă melodramatică, sînt momentele cînd încearcă a denunța crima, scriind cu degetul pe masă și momentul final, cînd i se umplu ochii de o fioroasă­­ bucu­rie, văzînd că perechea asasină se sfî­­șie și’și dă singură moartea. De o naivitate delicioasă în­ rescrie­­rea unei adorabile povești despre „prin­țul albastru« o d-Da Marietta Ionașcu, în rolul episodic al Suzanei, fiica lui Michot, un prieten al casei, bine pre­zentat de d. Achil. D. Niculescu dă culori pline de viață altul, personaj episodic , Grivc­, a cărui întreagă vervă se manifestă că partidele­ do domino ce vine să facă, la fi­na Ra­­quin.­­ Rolul, cam palid, al­ lui Camillo o susținut cu fiemnitate, fie d.­­N., Soreanu. Ceea­ ce a fost mai­ interesant din cele patru reprezentațiuni dato 1 l­a Teatrul Lyric de Coquelin cadet cu­ trupa sa, a fost, de­sigur, reprezentarea, pentru­ prima oară la noi, a dramei în 3 acte, mai just­ în 3 tablouri: Crain­qucedArt. de Anatole France; "de ,la ... Academia, fran­ceză. Anatole France, cu adevăratu­l mnnițio Anatole Fra­ișois Thibau­lt, nu are­­ la noi, cum de alt­fel nici în Franță, nici în restul lum­i 4 Lima pe care o are un Bourget, un Zola, un Rostand. Chiar publicul cult. el privește mai mult cu un fel de respect, contrariat de frică și oare­care rancună, de cit cu o ad­­mirație, ca pe Bourget și Rostand, sau francamonto ca adversar,­ cum e privit Zola. " Cauza acestei­ atitudini a publicului față de Anatole Franco este scepticis­mul și ironia, atît de rafinate, ale aces­tui literat-filozof, discipol al lui Renan. Citindu-l pe Anatole France, ți­­ se pare mereu că își bate joc și de tine; cititor, cu una din acele ironii ca ascu­țișul unei lame­ fine de cuțit. Or, aceasta n’o iartă cititorul, să se simtă prea des cu musca pe căciulă, cînd citește un autor! Din potrivă, pentru spiritele, cari ad­miră adevărul, și forma în., care ,.e spus, chiar.,emfi adevărul acela lovește și în ele, pentru aceștia Anatole Franco este:, ceea­ ce în forul lor interior recu­nosc'toți scriitorii francezi fio­­ Vzî', cel mai mar­e literat și cugetător ,al. Franței.. . 'Anatole Franco, care împlinește' în murind 60, fie ani, a debutat cu un stu­­diu­ asupra lui Alfred de Vigny,' Ă 'mlat 'rína pe rind: Les poemes donts;sir Les poetices de Jules Breton, Racine­rt Nibble,­­La gib­relie des’ imaginairesf Ties ntíces, corynt mirics; Louconoé, La veuve, Le, Pia, Jocast­e et se chat maigre, pînă­ verii cu capodoperele sale Le clinic de Syl­­vestre Bonnard, Thais și Le ha­rouge, care fu ad­aptat pentru scenă în 1899 și reprezentat la Vaudeville. ■­ ' ■" I Nu mai­ puțin faimoase sunt Les­ öpi­­­n­ions d­e M. Jerome Coign­ard', Le surăin cV'Epicure, ‘ dar dacă voiți să faceți cu­noștința­ deplină a lui Anatole France, fi a ce ți-a pe aceea a candidului sionist Ghoulette din Le­lys rouge! ■ | g|A face teorii, a d g­n­atiza despre A­­natole France este' ă căută să pui pe rin Socrate,'­ un Shakespeare, un Goetho sau un Machiavel intr’un ‘ anumit­'Com­partiment, să’I clasifici; ■ să’I înregi­mentezi într'o „școală"' Sail albi­­e.... Anatole France a ucis cu o­­ neasemu­ită ironie această erudițiune a criticilor cu compartimente mari cu aerul de a face pe savanții, sistematizând în dome­niul frumosului, ca în ‘acela al botani­cei, aț avut tot­ de­una mai multă grijă de a-șî garnisi compartimentele de­ cit a găsi ceea ce e frumos și mare în opera unui scriitor. Anatole France a făcut­ el însu­și cri­tică și volumele , sale La vie litteraire, în cari sunt adunate . o sa ma­ fie.,cronici, literare, apărute în Le Temps, sunt ade­vărate­­ romane din lumea literelor­, el însu­și respinge epitetul de critici și nu­­im­ește cercetările­, sale: „conte­s fie let­­tres". i­­ In.’aceste păreri ale sale , am găsit o mare satisfacțiune sufletească, citind că un zadar se va susține că un critic tre­buiee să fie­­ o ființă­, impersonală, impar­țială, transc’parientală, etc. Un mitic de artă e și el un artist și orî­ce scrie un artist, este subiectiv, căci reflectă mo­­fiul" lui de a simți și cugeta." . Numai un astrfel, fie critic poate un adevăr dar­ de la operă lui Atím­­elo Franco. Un zadar te-ai sili să’l închizi în cer­cul strivit al vre­ urrei școale literare sau filozofice geniul său sfărîm­ă și-și rîde de asemenea hotare. . . .­­în Clainquebille se poate lesne con­stata aceasta. ■ • - -Este el oare revoluționar, reacționar, doritor de reforme­ imediate, Sau apos­tol al anarh­iei, în această scenă de stradă, prinsă și reprodusa­ cu toate consecințele ei ? Nimic din toate astea. " Vînzătorul de zarzavaturi Crainque­­bille, moșneagul acesta care de patru­zeci­ de ani își trage căruța după el, a­­junge din om stimat,­ iubit o ființă dis­prețuită și împinsă la disperare. De ce ? Fiind­ ca un gardist, porun­­cindu-i să circule, Clainquebille, care aștepta plata de la o clientă, nu putea pleca. De aici ciocnire cu o căruță cu mobile și proces-verbal, căci gardistu­lui i se pare că l’a auzit strigind Mori diux vadi­es, ceea ce o o insulta. Tribu­nalul nu ia în considerație nici măcar mărturia unui medic, savant, ofițer al , legiune­ de onoare . GrosimowbUle a o­­sîndit la­ 15 zile închisoare­­, și. 50 le. a­., monda. Eșit din închisoare, ți. ro.spi.ns și tratat­­ele pușcăriaș de toată, fiu.mea. In­sultă—de astă de-a bind­ea, și fii» so­­m­n!—pe un gardist, cu scopul de a îi ; iar închis ca să aibă; unde, dorm­i și ce mînca, dar, de astă-dat­ă dă peste un­­ gardist, paci­ pic care­ î..spune.. c­ață-ți do . drum ! .. Crainguebille se întoarce trist, singur,­­ în întunericul nopței și liniștea stradei,* Murmurul Senei îl atrage, dar iată că’l strigă glasul unui Gayroedo : ...­ ; — Vino în­coace! In Sena e umed și rece! ,Eu am cîrnați și un culcuș: vom împărți. Mai încolo , o să-ți reca­,o pețî­t» și cărucioru­l cu zarzavaturi.. . — Te poți lăuda, băute, fi­i­­,scăpat cu viața unui om,L ii r­ăspunde (trainque­ ) billo și urcă la mansardă. ,ț Cită viață și ironie în,; scenele de , stradă, cită resemnare în nedreptățitul negustor de zarzavaturi, ce persiflare a­l tribun­alului, care­ nu cunoaște de­cît,„a­­devărul“ gardistului, adevărul poliției.,, adevărul oficial al stăpînireî­ pe blindă,, zeflemea la adresa avocatului lui Grain­s quebille... care în loc să­­ vorbească,la­r chestie face erundiție cu autori, asupra­­ „Halucinației­­ auzului«, ca să dovedească­, că gardistul a avut o halucinație, reușC­tica, atunci cînd a auzit­­ că‘ Crainque­] bine ar fi strigat Mort­au­x vaches! O comoară de absorba­țiî, asupra că­rora cade mereu ironia asceptică și sfio­­zofală a lui Anatole France, *'•' ;. “' ' „ Coquelin difict a reușit prin simpli­tatea jocului să facă di­n Cruinguefale o , figură, de alt­fel, m­iș­cătoare, prin în­săși nedreptatea a fi a tui victimă e. EMU D. FAGIfRÉt

Next