Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)

1904-01-03 / nr. 5181

* anurxvil—Ko 51S1 FONBAV«­ ILEX. T. BELDDKAjy« Annamen!« î în țară: on an 30 lei: 0 lun­ 15 ton­ 3 hu!» le!) 1 huitei străin, 1. . 50 ji 9­9^r9 • Î3 ! § • Un exemXf.lor în țară 10 ban!­­ la strâmăteri 19 bani Sambata 3 Ianuarie 2004­­ falRSCTOR POLITIC COXI­T. MIILE «nurci«1!­ Lin» pagina IV ..... . •­ lei »M fa» • • ® • » • S ț • » h­# î.*" . inserții ți reclame . n­­ j­­ í A 3.­» Debandada Pentru statuia lui Cuza-Vodă . — ...J/p­ ostele precedente 1001 lei, HO bani. Din comuna Flerica, jud. I.olj, bani aalunați de «l-nii Nicolae Potir­­•O. Innen A. Jelea ți Anghel Neredel: I.cl I51 bani 05. ftin Roșiori de Vede bani miriiișt d«i­d. Ștefan Gheorghișor , J.el 30. A. Seripci, Cimpina, 5 tei. Str. Zam­bilovici, Z­erbinți Ilfov, 5 I.el. Nicolae <»hițencu, Avocat, X.oco, 5 bei. Gheorghe C. Proforoga, strada dlem­ocrației 7. Galați, bei 5. Ion Haiducescu­, Institutor, Corabia, bel 3. George Tibacu, C­raiova, bei 1. bis­ta «l-lui D. Florescu din Capitală : 11-ani . Vio­reanu­, dorian, Consta­nt­inescu, C. Papaianopol, Demetre be boier, J­irgaret» A., A. Ilimopol, D. doresen, toți an donat ette 1 beli. ' l 1 ■ TOT Ab : bei WIO bani 75. ______________________________________ S­ITUAȚIA lu­i BILVILII Memnificația alegere! d-lui C. Sterea. — Alegerea «lui Teleorman. — Acțiunea -l-lor Al. I­lavara și Th. Stelian.—D. C. F. Robescu ne­­mulțumit. — Obstrucțiunea în parlament. Nreanif­icația alegere! d-lui C. Sterea In gruparea tinerilor din partidul liberal a produs un mare entuziazm alegerea d-lui C. Sterea de către colegiul III din Iași, și toți vestesc cu mîndrie că ea consolidează în mod simțitor nu numai situația par­­­­lamentară a tinerilor generoși, dar și situația guvernului, cu atît mai vîrtos că în ajunul alegereî însuși ministrul de interne, d. V. Lascar, a exprimat mai temeri în privința rezultatului alegerea.­­ Liberalii dau o importanță cu a­­tît mai mare acestei alegeri, cu cît credința lor este, că ramura canta­­cuzinistă a conservatorilor ar fi în­temeiat campania sa de răsturnare în contra guvernului pe rezul­tatele alegerilor parțiale și în spe­cial pe cele din Iași și Teleorman. Intre conservatorii cantacuziniști, deși unii optimiști se așteptau la o izbîndă, totuși, în general, impresia este satisfăcătoare . — In colegiul III,—spun el,—cole­giu absolut guvernamental, opoziția întrunind, cu toate presiunile admi­nistrației, un număr așa de mare de voturi, aceasta e un triumf moral însemnat și în același timp un a­­vertisment: că pînă și populațiunea rurală este sătulă pînă în gît de re­gimul liberal, cu toate făgăduelile lor că sînt pentru sufragiul Univer­sal și pentru Casa rurală. Cantacuziniștii afirmă că dacă carpiștii nu­ și-ar fi dat voturile și n’ar fi lucrat în interesul d-lui C. Sterea, ci se abțineau, atunci izbîn­­d­a d-lu. Bădărăă ar fi fost sigură. Cam aceste sînt comentariile ce­ se fac în cele două partide asupra alegerea din­ Iași. Alegerea din Teleorman Nu mai puțină importanță se dă și alegerea din Teleorman, unde can­­tacuziniștii susțin din toate puterile pe d. C. Dissescu. Se crede că rezultatul ar fi un balotaj, de cum­va nu va ieși d. C. Dissescu, ale cărui șanse sînt foarte mari. Și dacă așa va fi, atunci can­tacuziniștii vor socoti acest rezul­tat drept o indicație pentru rege, că "a bătut ora a un­spre­zecea, cînd guvernul va trebui să se retragă. . Liberalii însă nu sînt dispuși a primi această platformă, pentru cu­­vîntul că eî n’au în Teleorman un candidat de talia d-luî Dissescu, și pentru­ că... se îndoesc și eî de suc­cesul d-luî Pietraru. Acțiunea il-lor Djuvara și Stelian Intre vechii liberali a produs o foarte rea impresie că guvernul sus­ține cu atita căldură în locurile vacante numai candidați de nu­anță brătienistă, înlăturind și rene­­cînd pe vechii liberali, cari au pre­stat servicii însemnate partidului a­­tît sub regimul lui Ion Brătianu,­­ cît și mai tîrziu. Aceasta întăriră și mai mult nemulțumirile profunde ce se manifestă foarte des în sînul partidului. De aceste nemulțumiri ,țin să pro­fite d-ni: Al. Djuvara, Th. Stelian, St. Șendrea, Al. Constantinescu și­­ alții spre a organiza „vechile ca­dre“ tot după cum sunt organizați și tinerii generoși. Platforma organizărea lor va fi reforma comunală a d-lui V. Lascar pe care o vor combate cu toate ar­mele parlamentare posibile și per­mise. D. €. P. Robescu nemulțumit Drept o întărire a vechilor cadre, se afirmă că și d. C. F. Robescu ar fi foarte plictisit de mizeriile ce i se fac, precum și de nepăsarea cu care este tratat din partea diriguitorilor partidului. Din aceste cauze d-sa aș­teaptă momentul favorabil ca să facă o mică manifestație. Și se crede că ocaziunea i se va oferi la discuția asupra legei comunale. Fapt e, de alt­fel, că d. Robescu­­ studiază cu de amănuntul proectul­­ d-lui Lascar, face o serie de observa­ i­­­ții și adnotații pe cari le comunică 1­i. d-nilor Djuvara și Stelian. Obstrucțiunea In parlament Nu știm dacă putem să punem Tr’un temeiu pe zvonul ce se răs­pândește, că numeroși deputați ne­mulțumiți ar încerca să facă atît în secțiunile Camerei, cît și în ședință publică, o obstmcțiune liniștită în contra reformei comunale, cu gîn­­dul ca să prelungească discuția pînă la Paști, zădărnicind ast­fel votarea proectului. Sînt zvonuri, cari în acest mo­ment nu se pot încă controla, de­oare­ce acțiunea parlamentară ce vor începe „vechile cadre“ se află d’a­­bia în stadiul concepțiunea. Iar pe de altă parte vacanțele parlamen­tare nu s’au terminat, deputații și senatorii se află în provincie și via­ța politică, pentru moment, este suspendată. Nu vor trece, însă, nici 15 zile, și situația se va desemna destul de clar. Se prevede de pe acum, că gu­vernul va întîmpina h­ărbițeli nume­roase și greutăți foarte greu­ d­e c în­­vins. ^ A^ID^ Alegerea de la Iași Ia ajunus alegerea de la colegiul al IlI-lea de Iași ziceam că nu importă re­­zultatul votului. Ceea ce ni se părea im­portant era chipul cum­ se dedea lupta pe două cestiuni sociale : votul Universal și casa rurală. Rezultatul alegerea a fost favorabil candidatului liberal­­— deci programului democratic—și bucuria noastră ar fi com­plectă dacă pentru aceasta reușita, ar­mele de luptă ar fi fost numai princi­piile și propaganda. Cunoaștem insă prea bine moravurile noastre electorale, pen­tru ca cele 223­­ de voturi obținute de candidatul conservator, să nu dea de bă­nuit că cele 407 căpătate de candidatul liberal, au­ fost în mare parte fructul fraudei și al violenței. Ar fi fost de­si­gur regretabil din punctul de vedere al principiilor ca un candidat cu un pro­gram democratic să cadă, dar, este mult mai trist ca pentru a eși—chiar avînd a­­semenea program—să se întrebuințeze arme și mijloace de acele reprobabile. Și aceasta cu atît mai mult cu cît im­portantul în alegerea de la Iași, nu era că va eși d. C. Stere ori d. Al. Bădărău —ci faptul în sine că lupta s’a pus pe terenul ideilor și pe acest teren trebuia să rămână și în ziua de alegeri—nu cum ni se spune că s’a făcut. Ori­cum ar fi d. Stere este reales și fi­ind ales pe doă puncte pozitive de program votul universal și casa rurală, îl așteptăm ca în parlament să fie mai afirmativ de­cît a fost pînă acuma în această privință și ca steagul acestor două reforme să fie dus mai cu seamă de acel liberal care s’a ales făgăduind alegătorilor și casa rurală și votai universal. Sfinx Otrăvirile alimentare O cestiune de care autoritatea publică s’a ocupat și în timpurile cele mai înde­părtate a fost aceea ca alimentele ce se debitează pentru consumațiune să fie să­nătoase. Intru­cît serviciul acesta special al po­liției sanitare se face sau nu bine la noi, iată o altă cestiune care ocupă și pe oa­menii noștri de știință și pe autoritățile respective. De întrebarea aceasta se o­­cupă o conferință a cunoscutului și sîr­­gu­inciosului chimist legist, dr. Ștefan Mi­novici. D-sa arată în conferință cam care este igena­ alimentară a Capitalei. De la mă­celăriile din mahala, rău instalate și rău­ ventilate, cari debitează carne veche tre­cută în stare de putrefacție, trece la bă­căniile din centrul orașului cari expun i­­crele moi și cele­l­alte delicatese în vederea tuturor, așa că le acopere praful stradei, pe care boeriî îl consumă apoi cu­ mîn­­gîierea că­lăii, plătit destul de bine. Dar de transportul carnei care se face în că­ruțe deschise și murdare, dar de pastra­ma pe care un negustor o păstrează de la predecesorul său carnea i-a succedat la firmă de cîți­va ani, dar de vinurile și cele­l­alte băuturi falsificate, ce să mai zici ? * D. dr. Minovici arată că în această direcție poliția noastră sanitară e insu­ficientă­, dar chiar și așa e împiedecată de a'și face datoria. Textual d-l dr. Ște­fan Minovici scrie: „Cînd vor să’șî facă datoria ce credeți că întîmpină acești funcționari zeloși din partea cetățenilor ? Cu părere de râu o spunem, o primire din cele mai puțin re­­verențioase. „D. Ghiță, să-i zicem ast­fel, se înfurie numai de­cît, spunînd că el nu ține lu­cruri falsificate. D-niî agenți caută să-l liniștească că nu e vorba numai de­cît de lucruri falsificate, ci e datoria, așa spune legea, să se inspecteze localurile. D. Ghiță răspunde că d-sa însemnează ceva, e a­­legător și nu permite să se facă inspecție ori să fie bănuit, ca și cum însemnătatea sa i-ar da dreptul să otrăvească lumea Toată supărarea însă provine de acolo că d. Ghiță are turburelul său dres: „Ba, ceva mai mult. D-sa protestează, că cum e posibil ca atunci cînd partidul să fi e la putere, să­ i se poată încheia un proces de contravențiune, cind însă par­ Ediția de amime ar fi Ediția de Jlmn^ * îl de la in j^­ . ■ societatea JSaceOo-Romună titlul său­ nu e la putere, simțindu-se musca pe căciulă, cată să cîștige grațiile d-lui agent, invitîndu-1 în biuron la un pelinaș, sau cafea pînă la luarea probelor, sub cuvînt că are să-î comunice ceva ! înțelegeți d-voastră... „Asemenea distinși cetățeni’ exercită o spaimă cu deosebire asupra aparatului po­lițienesc. Comisarii și sub-comisarii, de teamă de a nu-șî pierde postul, se eschi­vează, se codesc chiar de a însoți pe a­­gentul sanitar în inspecțiune, căci de.. e vorbă de a descinde la a. Ghiță, membru influent al partidului, alegător clasa în­­tîia cum spune d-sa, om de onoare, ast­fel că aceste inspecțiuni precum și pro­cesele verbale încheiate, dările în jude­cată, etc. sînt și rămîn niște formalități pe hîrtie, cari tind a îmbogăți numai ar­­h­ivele autorităților“. Oitațiunile acestea arată în mod dras­tic, dar exact care e situațiunea și d. dr. St. Minovici are dreptate cînd cere să se ia măsuri energice în interesul igienei publice.­ ­u. Din fuga condeiului „Com­andiu"­­ se anunță ff. vesel de la Carnavalul Dorohoiu la Severin. La Severin au și început „com­andiu­­rile.“ Iată cîte­ ceva dintr’un „com­andiu “d­ un fason extra : „Dacă din cauza ghieții ce se formează la țărm nu mai poți asculta acea muzică duioasă a valurilor Dunării, ce lovindu-se de țărm cîntă ușor... lip... lip... Severi­nenii au știut să înlocuiască aceste plăceri ce ți le dă natura, prin altele, asemenea acestora, ce te incintă tot așa de mult; —și acum în saloane, sub raze alb roșie­­tice ale luminei electrice,—ce străbat bucle argintii , simți sensația veseliei.“ N’aveți idee ce e Dunărea cînd cîntă , lip-lip ! Dar și Severinenii știu să ’nlocu­­iască pe lip-lip prin țop-top ! Să continuăm însă a citi „com­andiul ”.T­riy­irea-miT caută cu dor nespus, o fi­gură madonică­ ,cu ochii mari căprui, cu tîmple buclate, naltă, asemenea unei nim­­phae, dar... căutarea lor e zadarnică. ..Lîngă o ușă, o brușă bleu-c­el, — prin simbolul ei,—reproducea minunat de bine caracteristica unei incarnațiuni a blîndeții și a bunătății : speranța. „O prea frumoasă blondă cu ochi al­baștrii turburi, în care au lait.* Etc. etc. II! Madona care seamănă cu nympha, blusa blen­d­el, incarnațiunea speranței, și fru­moasa blondă cu ochii albaștrii tulburi în care au lait­ Raped © giamantanu— că plec și eu la Severin să le­ văd ! Puff de aceea grabnice măsuri trebite de luat ca cangrena să nu se întindă. De alt­fel ce să zici de magistratu­ră, cînd de mai sus chiar de pe ban­ca ministerială, însuși logofătul drep­­tățea, ca să adeverească și mai mult realitatea devizei d-lui Sturdza: honnes le vivere, a arătat care trebue să fie norma moralei magistratului: el poate judeca pe aceia cu cari are afaceri de bani și poate avea dato­rii, poate să nu le plătească, fiind­că acestea toate nu’l împiedică de a fi un perfect judecător. „E ceva putred în magistratura 7 ®*rtra ca și în întreaga noastră societate.d­ar nu prea vedem pe a­­cela ori pe aceia caii cu fierul roșu­ în foc să ardă cangrena­j.A­ceasta. Noi de­sigur ne vom face datoria înainte și ne vom face-o chiar a­­tunci cînd achitări scandaloase ca a lui Sh­ina ar fi de natură să ne descurajeze, în opera noastră de salubritate morală. Ne dăm seama însă că atîta nu’a de ajuns și că în programul unuia măcar din parti­dele noastre de guvernămint, ar trebui să existe și acest punct al creărei unei justiții pentru poporul romînesc, căci pînă acum n'avem aici măcar justiție, ceea ce ne pune la coada popoarelor ce se pretind civilizate. COAST. HIM.fi ■ ——■ [UNK]— Un congediu forțat Telegramele ne-au­ anunțat că d. Beso­­brasow, secretar de stat rus, însărcinat special cu urmărirea afacerilor din Extre­­mis­ Orient, va pleca sau a și plecat în Franța în virtutea unui congediu acordat de țar. Congediul acesta își are importanța sa in stautul actual al conflictului ruso-japo­­nez, și aceasta pentru două motive : întîln­­­âind­ că congediul nu i-a fost acordat după cererea sa, ci este un congediu pe care țarul i l-a dat pentru a’l depărta de la a­­facerile cu cari se ocupă­ al doilea, fiind că se știe că Besobrasov e un partizan al războiului cu Japonia. In împrejurările acestea, concediul său are toate aparențele unei îndrumări a Ru­siei spre conciliațiune. sfc . . Cariera d-lui Besobrasov a fost grab­nică și strălucită, căci acest fost ofițer, care nu era cunoscut, acum cîte­va luni, pe­cît prin participarea sa la oare­care a­­faceri industriale și comerciale în Extre­mul Orient și mai ales în Corea, are azi­­itlul de consilier de stat și de secretar de stat și a jucat în ultimele luni un rol important și plin de răspundere. Marele duce Alexandra Mih­­ailovici, cum­­natul țarului, a prezintat pe Besobrasov­ul Nicolae II și fostul ofițer a profitat de influența recentă și considerabilă a tî­­nărului mare duce pe lingă țar pentru a nainta așa de repede. Se poate spune că marele duce Alexandru a inventat pe d. Besobrasov. * Iată însă—și așa se explică sensul con­­­sediului ce a obținut d. Besobrasow—că 1 nare duce Alexandru e de cît­va timp î­n opoziție cu protejatul său­ asupra con­f­lictului ruso-japonez. Marele duce, care a profesat tot­dea­una doctrine idealiste și care și-a cîștigat în­­vederea țarului prin francheța criticilor ale contra unor anumite abuzuri ale artei imperiale, voește pacea, ca și cum­­natul său­, și a fost rău­ impresionat văzîml­ă­d. Besobrasov își întrebuințează toată autoritatea, pe care o datorește protec­­iunei sale, în serviciul ideilor­ războinice. De aci dizgrația în care a căzut d-nul Jesobrason și concediul ^pentru a călă­­ori în străinătate“ ce i s’a dat fără voe. Ext. Lipsa de justiție Cazul Schina preocupă spiritul public și îl preocupă în așa chip în­cît cere o soluțiune. Nu e în a­­devăr admisibil ca după cele pe­trecute cu integral magistrat de la I Iași, justițiabilul să mai aibă încre­dere în justiție. E natural că sunt cazuri nenorocite și în familii ono­­­­rabile, fără ca prin aceasta cinstea­­ neamului să sufere, tot așa în di­­­­ferite cercuri sociale, ori bresle, necinstea unui membru nu compro­mite întreaga colectivitate. Aceasta însă bine înțeles cu condițiunea ca cel vinovat, membrul bolnav să fie extirpat, să fie eliminat din corpul din care face parte. Un magistrat necinstit ca N. C. Schina, dar judecăței și scos afară din ramura judecătorească, nu com­promite magistratura, ci din potrivă o înalță în ochii publicului. Un ma­gistrat însă necinstit dovedit că a traficat cu conștiința sa și că a pus în balanța justiției măsuri false, dar judecăței și socotit că prin aceste fapte nu’șî compromite demnitatea de magistrat, acest ultim fapt e așa de grav în­cît însăși justiția se compromite și magistratura devine un corp puțin recomandabil. Și cu atît mai grav este faptul cu cît acea cari au judecat și achi­tat pe Sh­ina, zilnic judecă și con­damnă păcatele semenilor lor, sînt puși asupra oamenilor ca să le cen­zureze relele apucături și cînd îna­intea lor vine, un magistrat păcă­tos și dovedit ca nevrednic de ro­lul social ce îî s’a dat, acest magis­trat este făcut scăpat. Ba încă maî mult, dacă tu public, dacă tu opi­­niune publică, te rezvrătești în bunul tău simț contra acestei monstruozi­tăți, ți se închide gura sub cuvînt că hotărîrile judecătorești trebue să fie socotite ca lucru sfînt, ca literă de­ evanghelie. Scandalul acesta judecătoresc cu drept cuvînt sugerează idei pesi­miste asupra rezultatelor problema­tice date de inamovibilitate și ne încredințează că trebue de modifi­cat și legea de organizare judecă­­tărească în ceea­ ce privește judeca­rea faptelor magistraților. E o con­statare tristă, dar adevărată, că a­­ceea pe cari noi îi punem să ne ju­dece, nu sunt nici măcar capabili să se judece pe ei însuși. Și dacă așa este atunci noi—societatea—tre­bue cel puțin să le luăm din mînă a­­­­ceastă ultimă putere și aceasta în interesul chiar al prestigiului dato­rit magistraturei. E în adevăr grozav lucra cînd te­­ gîndește că ultimul refugiu al nos­­­­tru—justiția—nu există, • cățeî cînd 1 avem în magistraturi judecători ca 1 Schina și ca aceia cari l’au­­ achitat­­ pe Schina -și cari au­­ găsit că fap­­­­­tele sale nu­ compromit demnitatea de magistri « în adevăr îngrozi* NOTE Carnavalul Adevărata viață începe de azi : viața «le bal-mascat, viața de carnaval. E adevărată, fiind­că e singura epocă în care omul poartă masca pe față , o pu­ne seara și o scoate după miezul nopții. Rostul anului o pune în fie­care dimi­neață și o scoate doar cînd se culcă !..... Nu e însă momentul să filosofum și să fim acum. Io Bacchus ! Ea noi Carnavalul a ajuns și el consti­tuțional ; nu se desfășoară sub cerul li­ber, ci doar în sălile de baluri mascate, costumate, deschise sau în cerc închis. Pe strade, doar vicleimul amintește de el. Parisul, Roma, Münchenul, Barcelona, și faimoasa Veneție mai au resturi din glorioasele carnavaluri de odinioară, cari erau­ veselia lui Henric al patrulea și Lu­dovic al XIV-lea, cari au inspirat pe By­ron Goethe, și atîția alți poeți și muzi­canți. Carnavalul e o vie dovadă că nu tot­­dea­una forma supravețuește fondului, ci tot fondul trăește după ce formele au dispărut de mult. Așa, idolii au dispărut, dar nu și obi­ceiurile idolatriei. Căci ce e Carnavalul, dacă nu continuarea tradiționalelor baca­­nale grecești, saturnale și supercale roma­ne serbărilor boului Apis la egipteni și a Purimului la evrei? Pentru a celebra misterele lui Bacchus, bacantele alergau pe jumătate goale, a­­coperite cu piei de tigri și foi de viță, cu părul despletit, cu torțe aprinse în mînă, jucînd, făcînd nebunii de tot soiul și umplind aerul cu urlete și chiote în cari se amestecau sunetul țimbalelor, sur­lelor și tobelor. Idolatria, politeismul au dispărut fă­cînd loc monoteismului. Celebrarea mis­terelor nașterea lui Christ a luat locul ce­­lebrărei lui Bacchus și altor zei : fondul a rămas acelaș, forma sa schimbat. In loc de piei de tigru și foi de viță avem dominouri și tricouri , vinul e acelaș, be­ția acelaș, senzualitatea acelaș­i civilirca­­țiunea a schimbat formele, nu putut însă schimba încă fondul. B. D. F. O.FI­EST­IA ZILEI Bileti se pretntă Conu Mitița . Pentru a treea oră îmî iese liletu hirtă, n’o să faci mult Teclemel“ / „Cu Gianni în ea­ Șezătorile sătești In anul școlar 1002-1903 s’a luat dis­poziția de a se organiza prin comunele rurale, unde sînt învățătoare, șezători po­pulare pentru deșteptarea sătenilor. Ideia a fost excelentă, bine­venită și primită cu bucurie și bună-voință atît de săteni cît și «le învățătoare, iubitoare »le poporul în mijlocul căruia trăese. Și cum atunci se lăsase totul la inițiativa învă­țătoarelor, ele au căutat să organizeze a­­ceste șezători, ast­fel ca nimeni să nu aibă nimic de zis. Așa, ele au ales ziua pen­tru ținerea șezătorilor, cu timpul cel mai nemerit pentru fete, și au hotărît ca a­­ceste adunări să aibă loc odată pe săp­­tămînă, pentru a nu stingheri ast­fel pe femei de la trebile casei. Cu chipul acesta nu s’a produs nici o dificultate și nici un protest din partea nimănui și s’a ajuns ca la 407 șezători să urmeze regulat 11.314 fete și femei. Acestea apoi veneau toate de plăcere și ascultau cu drag tot ce li se spunea, iar în urmă puneau în practică pe cît posi­bil din cele auzite, așa că șezătorile la început dadeau roade bune. Dar iată că d. ministru de instrucție, nemulțumit probabil cu rapoartele pe cari le înaintau lunar învățătoarele, vine și cere revizorilor școlari referințe de mer­sul șezătorilor, iar revizorului circum­scripției I Ilfov un tablou rezumativ­ de comunele și școlile din țară unde sau în­ființat șezătoare. Măsura aceasta, se înțelege, n’are ni­mic rou în sine. Dar revizorul școlar de Ilfov a găsit de cuviință ca odată cu ta­bloul în chestie să înainteze ministerului și o expunere asupra modului cum crede d-sa că ar trebui să se organizeze șeză­torile. Și d. ministru, consecințe obiceiu­lui sau­ de a lua de bun tot ce i se su­flă la ureche, acceptă modul de a vedea al revizorului și decide în consecință. Or, între părerile emise de acesta sunt unele cari nu pot fi puse în practică de­cît cu prețul a tot soiul de neplăceri. Ast­fel, revizorul circumscripției I Il­fov a propus ca șezătorile să aibă loc noaptea de la 8 jum.—12 și să se țină de 3—4 ori pe săptămînă bazîndu-se întru a­­cea­sta pe obiceiul de pînă acum al sate­lor. Aceasta adevărat așa este. Dar d-sa nu știe se vede că obiceiul sătencelor e de a face șezători numai prin vecinătate și că nici odată o femeie sau o fată nu vine de la un capăt la cel­­alt al satului. Apoi, așa cum sînt astăzi, ele vin de plăcere, pe cît timp la șezătorile popu­­lare trebue să vină toate, ca obligațiune, din toate părțile. In afară de asta, pro­­­­punînd ținerea șezătorilor noaptea, d-sa se vede că n’a avut în vedere că sînt fete mari în sate și că părinții nu’șî vor lăsa copilele noaptea, ori­cît ar căuta în­vățătoarea să’i convingă că sunt morale­­ aceste adunări. In sfîrșit, revizorul școlar de Ilfov a mai cerut, după cum am arătat, ca șe­zătorile să se țină de cel puțin 3—4 ori pe săptămînă. Or, șezătorile prea dese plictisesc pe sătence și apoi nici nu pot veni la atîtea, de­oare­ce ele și iarna ca și vara au ocupație acasă : iarna dînsele lucrează tot ce le trebue lor și familiei și deci nu’șî pot părăsi gospodăria așa des. Iată prin urmare atîtea motive cari vor face ca propunerile revizorului. circum­scripției I Ilfov să nu’șî poată găsi apli­carea și de aceea bine ar face d. ministru de instrucție să revie asupra lor dacă vrea că șezătorile sătești să dea cu ade­vărat roade. O învățătoare răspunde la prima noastră întrebare a­­supra asimilibilităței poporului evreu. —„De necontestat că sunt mulți eco­nomiști cari susțin neasimilarea evreilor și aduc argumente puternice în acea­stă privință. Părerea mea însă este că poporul e­­vreu se asimilează cu ușurință, dacă i se înlesnește calea și își strînge rîndu­­rile și o refractar, numai acolo unde i se pun piedici. In această privință e­­vreii nu fac excepțiune din regula ge­­nerală“. La întrebarea ce crede despre ura și antagonismul între evrei și popoarele în mijlocul cărora trăesc, d. Radu ne spune: —„Argumentele ce se aduc despre această ură și acest anta­ni importate de aiurea. La noi relațiunile între i­i și *e­vrei au fost în­tot­d’a­una ran ; in special între țărani și evrei, rola» urile au fost în­tot­dea­una excelente. Convingerea aceasta mi-am format-o din proprie experiență și sătenii o spun fără înconjur. Ei regretă pe evreul din sat, care le venea în ajutor, cu care faceau micile lor transacțiuni comer­­ciale, cu care traiau în cea mai bună armonie. In teză generală evreul la sate era un puternic factor economic, și lipsa lui se constată zilnic“. Cu privire la evreii și serviciul mi­litar, d. Radu ne spune: —„Cînd vezi piedicole ce se pun e­­vreilor în armata germană și austriacă, o ușor a­trage concluziunea că e o­pri­mă primirea evreilor în armată, de o­a* ze­ce state bine organizate fac atîtea greutăți. Nu mă unesc cu aceste argumenta­țin contra, cred că fie­care băsi... s­e dator să facă serviciul militar *: special armata este un puternic­­ de asimilare.“ * Ajungem în fine la punctul culmi­ l al chestiunei, la articolul 7. La aceasta, d. Iorgu Radu ne spu .. — „Am» spus în­tot­dea­una păr­­ea în această privință, și o repet , cu* ma cu aceeași francheța. Am convinge­rea că chestia evreilor băștinași trebue re­­solvită cu o oră mai curînd. Menținerea ei în starea de azi e o a­­de­vă­rată primejdie căci paralizează toată activitatea noastră pe tărîmul econc și financiar. pășirea economice a făreii. Mulțumind distinsului profesor univer­sitar pentru interviewul acordat, încheiat ancheta mea cu un mic și imparțial bi­lanț. Din cei trei profesori ai universitaței din Iași, d-niî Mateiu­ Cantacuzino, A. C. Cuza și Iorgu Radu, cari "au adus chestia în discuțiune, majoritatea de doi s’a pronunțat pentru rezolvarea,­ chestiei izraelite în mod favorabil, iar minorita­tea, unul, în contra. Aceasta e situația de azi—dacii poate mîine va trebui să modificăm bilanțul, suntem­ atenți și o vom face cu aceeași imparțialitate. Iași 27 Decembrie Dan Gică, Brăila.—Nu putem ști. Un cititor, Chapulung.— La Troyes, în Franța. Hermine, Loco.—Nu este nevoe să vin în persoană; părinții pot­ cere mmtoarea, plă­tind taxa de 200 lei. Un cititor regulat, Tecuci.—1. Nu poate să vă ridice cu forțe, dar e mai bine nici să nu vă duceți pe acolo; lăsați somația fără răspuns, căci nu poate să vă facă nimic. 2 Dacă­­ vă duceți în patrie, vă înhață ime­diat ca nesupus și vă condamnă la închi­soare, pe lîngă că trebue să faceți și anii legali de­ armată. Dacă nu voiți să faceți armata în patrie, trebue să vă h­otăriți a nu vă mai întoarce nici odată acolo, afară dacă s’ar publica o amnistie. 3. Nu vă poate tri­­m­ete forțat. B. M. Ch., Brăila.—Există o singură solu­ție : să cumpărați alți canari, cari cîntă. I. M, cititor zilnic, Loco.—1) Poate și una și alta. 2) Este o adresă serioasă și exactă. Chestia evreiască de pe catedra universitară — Interview cn d. Iorgu Radu — Cursul d-lui Iorgu Radu.—Un inter­view­ interesant.^—Asimilarea evre­ilor—Ce spun țăranii. — Părerea d-lui Radu asupra evreilor în ar­mată—O mare primejdie.—Rezol­varea chestiei izraelite — Viitorul economic al țărei.—Bilanțul de azi. Dezbaterea chestiei izraelite de pe înălțimea catedrei universitare din Iași continuă. După d-nii Mateiu Cantacuzino și A. C. Cuza, iată că un al treilea profesor universitar, d. Iorgu Radu, de aseme­nea profesor de economie politică, va introduce în cursul său discuțiunea a­­supra chestiei izraelite. Am­­ crezut dar nimerit ca să termin în ceea ce mă privește personal, ana­liza prin presă a acestei discuțiuni printr’un interview al d-lui Iorgu Radu. Distinsul profesor universitar, ne pri­mește cu o deosebită amabilitate. La întîia noastră întrebare, dacă e a­­devărat că va vorbi la cursul d-sale despre chestia evreiască, d. Radu ne răspunde: — „E foarte adevărat. Chiar la pri­mul meu­ curs de după vacanță, vom­ vorbi de această chestie, care intere­­seaa­ de aproape viitorul economic al țărei». Numi rămînea de­cît să aflu părerea d-lui Radu în această chestiune. Cu o francheță vrednică de admirat, în împrejurările de azi și într’o chesti­­une atît de controversată, d. Radu ne O­fenice înlesnind Unirea — Prințesa Cocuța Conache-Vogoride — Despre rolul femeei în marile eveni­mente istorice, s’ar putea scrie volume întregi. Istoria noastră romînească ne citează multe pilde de femei cari în mo­mente grave au contribuit cu vorba și cu fapta la salvarea patriei. Figura cea mai frumoasă a fost imortalizată de Bo­lintineanu în poezia sa „Muma lui Ștefan cel mare“. Măreție de matroană romană ne sună la ureche din cuvintele Dom­niței : „Du-te la oștire, pentru țară mori „Și-ți va fi mormîntul Cununat cu flori“. # In istoria mai nouă avem de ase­menea cîte­va figuri de femei caii vor servi ca pildă generațiunilor viitoare. Una din ele este principe­sa Catinka, sau cum îî se zicea pe vremuri pentru că era frumoasă și nevinovată ca un copil, principesa Cocuța Vogoride. Era fica lui Costache Conache,poe­tul nostru și boer de viță ve­­che în țara Mol­­dovei. Numele acesta de Co­nache, prețuia mai mult decît­ acela de prin­cipe, așa că soțul Cocuțeî, principele Vo­­goride, faimo­sul caimacan,­se grăbise să ia nu­mele familiei soției sale, pe lîngă al său, semnînd principele Conache Vo­­goride. Boerul Costache Conache era una din figurile cele mai populare în Moldova. Mii de anecdote circu­lau cu privire la dînsul iată una din multe. Ci­că odată boerul Conache se primbea prin pădure, însoțit după obiceiul vreme­ de țiganul său. La un moment dat boerul zărește în vîrful unui pom înalt un bilețel. In­trigat ordonă țiganului să aducă bi­etul jos. Țiganul se supuse și cînd boerul ara hîrtia în mînă, cunoscu­tă scrisul este evreesc.Conache puse b­ietul în briü și ajuns acasă porunci să i se aducă hahamul satului. Ha­mul veni și boerul îî ceru ca să-î firească biletul Hahamul citi: „Dra­­;& și scumpe Dumnezeule, îmi mer­ge rău de tot cu negoțul ; am sî plătesc acum în vară opt galbeni și n’am de unde să­ îl iau. Iți scriu deci ție și ea să nu te­­ ostenești prea mult îți pun biletul în vîrful copa­cului ca să fie mai aproape de tine. Nădăjduesc, Dumnezeule, că nu vei lasa neajutat pe smeritul tău rob Strul“. Strai era cîrciumarul satului. Co­nache porunci să-l aducă pe Stral la curte. Cîrciumarul tremurînd da frică, fiind­că nu știa de ce ar pu­tea să-l cheme boemi, se prezintă înaintea lui Conache. Acesta însă îi zise îndată : — Nu te teme, Straie. Am veste bună pentru tine. Astă-noapte a fost Dumnezeu la mine și mi-a dat opt galbeni pentru tine. Cu asemenea fapte, Conacho a știut să-șî întemeeze popularitate la toată lumea. Bun, blind și inimos el ajuta pe toți cei nevoiași și știa să ajute în așa chip în­cît să nu jignească pe nimeni. Acesta era tatăl prin­țesei Cocuța. Dacă părinții exercită de regulă o influență însemnată asupra firei co­piilor, mai rămîne să vedem de ce natură poate să fi fost influența ce a exercitat-o asupra prințesei mama ei. Soția lui Costache Donache, era o născută Donici, deci de asemenea din viță curat romînească și boe­­rească. Inainte de a se mărita cu Contache, ea a fost soția lui Petra­­che Negri. Din această primă căsă­torie s-a născut marele și în veci neuitatul patriot Constantin Negri. O mamă care a crescut un aseme­nea fiu, se înțelege că trebue să fi­ inspirat puternice sentimente patrio­tice și fiicei sale Cocuța. . Și ast­fel o și vedem pe prințesa Cocuța Vogoride. Bună, blîndă și mare patrioată, căci atunci cînd in­teresele mari ale patriei române au cerut-o, ea n’a ezitat să-și sacrifice soțul, să sacrifice tot ce femeia poate dori mai înalt:­ un tron și o coroană. Ultimul număr al interesantei re­­viste ieșene Epigonii publică sub

Next