Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)
1904-01-03 / nr. 5181
* anurxvil—Ko 51S1 FONBAV« ILEX. T. BELDDKAjy« Annamen!« î în țară: on an 30 lei: 0 lun 15 ton 3 hu!» le!) 1 huitei străin, 1. . 50 ji 99^r9 • Î3 ! § • Un exemXf.lor în țară 10 ban! la strâmăteri 19 bani Sambata 3 Ianuarie 2004 falRSCTOR POLITIC COXIT. MIILE «nurci«1! Lin» pagina IV ..... . • lei »M fa» • • ® • » • S ț • » h# î.*" . inserții ți reclame . n j í A 3.» Debandada Pentru statuia lui Cuza-Vodă . — ...J/p ostele precedente 1001 lei, HO bani. Din comuna Flerica, jud. I.olj, bani aalunați de «l-nii Nicolae Potir•O. Innen A. Jelea ți Anghel Neredel: I.cl I51 bani 05. ftin Roșiori de Vede bani miriiișt d«id. Ștefan Gheorghișor , J.el 30. A. Seripci, Cimpina, 5 tei. Str. Zambilovici, Zerbinți Ilfov, 5 I.el. Nicolae <»hițencu, Avocat, X.oco, 5 bei. Gheorghe C. Proforoga, strada dlemocrației 7. Galați, bei 5. Ion Haiducescu, Institutor, Corabia, bel 3. George Tibacu, Craiova, bei 1. bista «l-lui D. Florescu din Capitală : 11-ani . Vioreanu, dorian, Constantinescu, C. Papaianopol, Demetre be boier, Jirgaret» A., A. Ilimopol, D. doresen, toți an donat ette 1 beli. ' l 1 ■ TOT Ab : bei WIO bani 75. ______________________________________ SITUAȚIA lui BILVILII Memnificația alegere! d-lui C. Sterea. — Alegerea «lui Teleorman. — Acțiunea -l-lor Al. Ilavara și Th. Stelian.—D. C. F. Robescu nemulțumit. — Obstrucțiunea în parlament. Nreanificația alegere! d-lui C. Sterea In gruparea tinerilor din partidul liberal a produs un mare entuziazm alegerea d-lui C. Sterea de către colegiul III din Iași, și toți vestesc cu mîndrie că ea consolidează în mod simțitor nu numai situația parlamentară a tinerilor generoși, dar și situația guvernului, cu atît mai vîrtos că în ajunul alegereî însuși ministrul de interne, d. V. Lascar, a exprimat mai temeri în privința rezultatului alegerea. Liberalii dau o importanță cu atît mai mare acestei alegeri, cu cît credința lor este, că ramura cantacuzinistă a conservatorilor ar fi întemeiat campania sa de răsturnare în contra guvernului pe rezultatele alegerilor parțiale și în special pe cele din Iași și Teleorman. Intre conservatorii cantacuziniști, deși unii optimiști se așteptau la o izbîndă, totuși, în general, impresia este satisfăcătoare . — In colegiul III,—spun el,—colegiu absolut guvernamental, opoziția întrunind, cu toate presiunile administrației, un număr așa de mare de voturi, aceasta e un triumf moral însemnat și în același timp un avertisment: că pînă și populațiunea rurală este sătulă pînă în gît de regimul liberal, cu toate făgăduelile lor că sînt pentru sufragiul Universal și pentru Casa rurală. Cantacuziniștii afirmă că dacă carpiștii nu și-ar fi dat voturile și n’ar fi lucrat în interesul d-lui C. Sterea, ci se abțineau, atunci izbînda d-lu. Bădărăă ar fi fost sigură. Cam aceste sînt comentariile ce se fac în cele două partide asupra alegerea din Iași. Alegerea din Teleorman Nu mai puțină importanță se dă și alegerea din Teleorman, unde cantacuziniștii susțin din toate puterile pe d. C. Dissescu. Se crede că rezultatul ar fi un balotaj, de cumva nu va ieși d. C. Dissescu, ale cărui șanse sînt foarte mari. Și dacă așa va fi, atunci cantacuziniștii vor socoti acest rezultat drept o indicație pentru rege, că "a bătut ora a unsprezecea, cînd guvernul va trebui să se retragă. . Liberalii însă nu sînt dispuși a primi această platformă, pentru cuvîntul că eî n’au în Teleorman un candidat de talia d-luî Dissescu, și pentru că... se îndoesc și eî de succesul d-luî Pietraru. Acțiunea il-lor Djuvara și Stelian Intre vechii liberali a produs o foarte rea impresie că guvernul susține cu atita căldură în locurile vacante numai candidați de nuanță brătienistă, înlăturind și renecînd pe vechii liberali, cari au prestat servicii însemnate partidului atît sub regimul lui Ion Brătianu, cît și mai tîrziu. Aceasta întăriră și mai mult nemulțumirile profunde ce se manifestă foarte des în sînul partidului. De aceste nemulțumiri ,țin să profite d-ni: Al. Djuvara, Th. Stelian, St. Șendrea, Al. Constantinescu și alții spre a organiza „vechile cadre“ tot după cum sunt organizați și tinerii generoși. Platforma organizărea lor va fi reforma comunală a d-lui V. Lascar pe care o vor combate cu toate armele parlamentare posibile și permise. D. €. P. Robescu nemulțumit Drept o întărire a vechilor cadre, se afirmă că și d. C. F. Robescu ar fi foarte plictisit de mizeriile ce i se fac, precum și de nepăsarea cu care este tratat din partea diriguitorilor partidului. Din aceste cauze d-sa așteaptă momentul favorabil ca să facă o mică manifestație. Și se crede că ocaziunea i se va oferi la discuția asupra legei comunale. Fapt e, de altfel, că d. Robescu studiază cu de amănuntul proectul d-lui Lascar, face o serie de observa iții și adnotații pe cari le comunică 1i. d-nilor Djuvara și Stelian. Obstrucțiunea In parlament Nu știm dacă putem să punem Tr’un temeiu pe zvonul ce se răspândește, că numeroși deputați nemulțumiți ar încerca să facă atît în secțiunile Camerei, cît și în ședință publică, o obstmcțiune liniștită în contra reformei comunale, cu gîndul ca să prelungească discuția pînă la Paști, zădărnicind astfel votarea proectului. Sînt zvonuri, cari în acest moment nu se pot încă controla, deoarece acțiunea parlamentară ce vor începe „vechile cadre“ se află d’abia în stadiul concepțiunea. Iar pe de altă parte vacanțele parlamentare nu s’au terminat, deputații și senatorii se află în provincie și viața politică, pentru moment, este suspendată. Nu vor trece, însă, nici 15 zile, și situația se va desemna destul de clar. Se prevede de pe acum, că guvernul va întîmpina hărbițeli numeroase și greutăți foarte greu de c învins. ^ A^ID^ Alegerea de la Iași Ia ajunus alegerea de la colegiul al IlI-lea de Iași ziceam că nu importă rezultatul votului. Ceea ce ni se părea important era chipul cum se dedea lupta pe două cestiuni sociale : votul Universal și casa rurală. Rezultatul alegerea a fost favorabil candidatului liberal— deci programului democratic—și bucuria noastră ar fi complectă dacă pentru aceasta reușita, armele de luptă ar fi fost numai principiile și propaganda. Cunoaștem insă prea bine moravurile noastre electorale, pentru ca cele 223 de voturi obținute de candidatul conservator, să nu dea de bănuit că cele 407 căpătate de candidatul liberal, au fost în mare parte fructul fraudei și al violenței. Ar fi fost desigur regretabil din punctul de vedere al principiilor ca un candidat cu un program democratic să cadă, dar, este mult mai trist ca pentru a eși—chiar avînd asemenea program—să se întrebuințeze arme și mijloace de acele reprobabile. Și aceasta cu atît mai mult cu cît importantul în alegerea de la Iași, nu era că va eși d. C. Stere ori d. Al. Bădărău —ci faptul în sine că lupta s’a pus pe terenul ideilor și pe acest teren trebuia să rămână și în ziua de alegeri—nu cum ni se spune că s’a făcut. Oricum ar fi d. Stere este reales și fiind ales pe doă puncte pozitive de program votul universal și casa rurală, îl așteptăm ca în parlament să fie mai afirmativ decît a fost pînă acuma în această privință și ca steagul acestor două reforme să fie dus mai cu seamă de acel liberal care s’a ales făgăduind alegătorilor și casa rurală și votai universal. Sfinx Otrăvirile alimentare O cestiune de care autoritatea publică s’a ocupat și în timpurile cele mai îndepărtate a fost aceea ca alimentele ce se debitează pentru consumațiune să fie sănătoase. Intrucît serviciul acesta special al poliției sanitare se face sau nu bine la noi, iată o altă cestiune care ocupă și pe oamenii noștri de știință și pe autoritățile respective. De întrebarea aceasta se ocupă o conferință a cunoscutului și sîrguinciosului chimist legist, dr. Ștefan Minovici. D-sa arată în conferință cam care este igena alimentară a Capitalei. De la măcelăriile din mahala, rău instalate și rău ventilate, cari debitează carne veche trecută în stare de putrefacție, trece la băcăniile din centrul orașului cari expun icrele moi și celelalte delicatese în vederea tuturor, așa că le acopere praful stradei, pe care boeriî îl consumă apoi cu mîngîierea călăii, plătit destul de bine. Dar de transportul carnei care se face în căruțe deschise și murdare, dar de pastrama pe care un negustor o păstrează de la predecesorul său carnea i-a succedat la firmă de cîțiva ani, dar de vinurile și celelalte băuturi falsificate, ce să mai zici ? * D. dr. Minovici arată că în această direcție poliția noastră sanitară e insuficientă, dar chiar și așa e împiedecată de a'și face datoria. Textual d-l dr. Ștefan Minovici scrie: „Cînd vor să’șî facă datoria ce credeți că întîmpină acești funcționari zeloși din partea cetățenilor ? Cu părere de râu o spunem, o primire din cele mai puțin reverențioase. „D. Ghiță, să-i zicem astfel, se înfurie numai decît, spunînd că el nu ține lucruri falsificate. D-niî agenți caută să-l liniștească că nu e vorba numai decît de lucruri falsificate, ci e datoria, așa spune legea, să se inspecteze localurile. D. Ghiță răspunde că d-sa însemnează ceva, e alegător și nu permite să se facă inspecție ori să fie bănuit, ca și cum însemnătatea sa i-ar da dreptul să otrăvească lumea Toată supărarea însă provine de acolo că d. Ghiță are turburelul său dres: „Ba, ceva mai mult. D-sa protestează, că cum e posibil ca atunci cînd partidul să fi e la putere, să i se poată încheia un proces de contravențiune, cind însă par Ediția de amime ar fi Ediția de Jlmn^ * îl de la in j^ . ■ societatea JSaceOo-Romună titlul său nu e la putere, simțindu-se musca pe căciulă, cată să cîștige grațiile d-lui agent, invitîndu-1 în biuron la un pelinaș, sau cafea pînă la luarea probelor, sub cuvînt că are să-î comunice ceva ! înțelegeți d-voastră... „Asemenea distinși cetățeni’ exercită o spaimă cu deosebire asupra aparatului polițienesc. Comisarii și sub-comisarii, de teamă de a nu-șî pierde postul, se eschivează, se codesc chiar de a însoți pe agentul sanitar în inspecțiune, căci de.. e vorbă de a descinde la a. Ghiță, membru influent al partidului, alegător clasa întîia cum spune d-sa, om de onoare, astfel că aceste inspecțiuni precum și procesele verbale încheiate, dările în judecată, etc. sînt și rămîn niște formalități pe hîrtie, cari tind a îmbogăți numai arhivele autorităților“. Oitațiunile acestea arată în mod drastic, dar exact care e situațiunea și d. dr. St. Minovici are dreptate cînd cere să se ia măsuri energice în interesul igienei publice. u. Din fuga condeiului „Comandiu" se anunță ff. vesel de la Carnavalul Dorohoiu la Severin. La Severin au și început „comandiurile.“ Iată cîte ceva dintr’un „comandiu “d un fason extra : „Dacă din cauza ghieții ce se formează la țărm nu mai poți asculta acea muzică duioasă a valurilor Dunării, ce lovindu-se de țărm cîntă ușor... lip... lip... Severinenii au știut să înlocuiască aceste plăceri ce ți le dă natura, prin altele, asemenea acestora, ce te incintă tot așa de mult; —și acum în saloane, sub raze alb roșietice ale luminei electrice,—ce străbat bucle argintii , simți sensația veseliei.“ N’aveți idee ce e Dunărea cînd cîntă , lip-lip ! Dar și Severinenii știu să ’nlocuiască pe lip-lip prin țop-top ! Să continuăm însă a citi „comandiul ”.Triyirea-miT caută cu dor nespus, o figură madonică ,cu ochii mari căprui, cu tîmple buclate, naltă, asemenea unei nimphae, dar... căutarea lor e zadarnică. ..Lîngă o ușă, o brușă bleu-cel, — prin simbolul ei,—reproducea minunat de bine caracteristica unei incarnațiuni a blîndeții și a bunătății : speranța. „O prea frumoasă blondă cu ochi albaștrii turburi, în care au lait.* Etc. etc. II! Madona care seamănă cu nympha, blusa blendel, incarnațiunea speranței, și frumoasa blondă cu ochii albaștrii tulburi în care au lait Raped © giamantanu— că plec și eu la Severin să le văd ! Puff de aceea grabnice măsuri trebite de luat ca cangrena să nu se întindă. De altfel ce să zici de magistratură, cînd de mai sus chiar de pe banca ministerială, însuși logofătul dreptățea, ca să adeverească și mai mult realitatea devizei d-lui Sturdza: honnes le vivere, a arătat care trebue să fie norma moralei magistratului: el poate judeca pe aceia cu cari are afaceri de bani și poate avea datorii, poate să nu le plătească, fiindcă acestea toate nu’l împiedică de a fi un perfect judecător. „E ceva putred în magistratura 7 ®*rtra ca și în întreaga noastră societate.dar nu prea vedem pe acela ori pe aceia caii cu fierul roșu în foc să ardă cangrenaj.Aceasta. Noi desigur ne vom face datoria înainte și ne vom face-o chiar atunci cînd achitări scandaloase ca a lui Shina ar fi de natură să ne descurajeze, în opera noastră de salubritate morală. Ne dăm seama însă că atîta nu’a de ajuns și că în programul unuia măcar din partidele noastre de guvernămint, ar trebui să existe și acest punct al creărei unei justiții pentru poporul romînesc, căci pînă acum n'avem aici măcar justiție, ceea ce ne pune la coada popoarelor ce se pretind civilizate. COAST. HIM.fi ■ ——■ [UNK]— Un congediu forțat Telegramele ne-au anunțat că d. Besobrasow, secretar de stat rus, însărcinat special cu urmărirea afacerilor din Extremis Orient, va pleca sau a și plecat în Franța în virtutea unui congediu acordat de țar. Congediul acesta își are importanța sa in stautul actual al conflictului ruso-japonez, și aceasta pentru două motive : întîlnâind că congediul nu i-a fost acordat după cererea sa, ci este un congediu pe care țarul i l-a dat pentru a’l depărta de la afacerile cu cari se ocupă al doilea, fiind că se știe că Besobrasov e un partizan al războiului cu Japonia. In împrejurările acestea, concediul său are toate aparențele unei îndrumări a Rusiei spre conciliațiune. sfc . . Cariera d-lui Besobrasov a fost grabnică și strălucită, căci acest fost ofițer, care nu era cunoscut, acum cîteva luni, pecît prin participarea sa la oarecare afaceri industriale și comerciale în Extremul Orient și mai ales în Corea, are aziitlul de consilier de stat și de secretar de stat și a jucat în ultimele luni un rol important și plin de răspundere. Marele duce Alexandra Mihailovici, cumnatul țarului, a prezintat pe Besobrasovul Nicolae II și fostul ofițer a profitat de influența recentă și considerabilă a tînărului mare duce pe lingă țar pentru a nainta așa de repede. Se poate spune că marele duce Alexandru a inventat pe d. Besobrasov. * Iată însă—și așa se explică sensul consediului ce a obținut d. Besobrasow—că 1 nare duce Alexandru e de cîtva timp în opoziție cu protejatul său asupra conflictului ruso-japonez. Marele duce, care a profesat totdeauna doctrine idealiste și care și-a cîștigat învederea țarului prin francheța criticilor ale contra unor anumite abuzuri ale artei imperiale, voește pacea, ca și cumnatul său, și a fost rău impresionat văzîmlăd. Besobrasov își întrebuințează toată autoritatea, pe care o datorește proteciunei sale, în serviciul ideilor războinice. De aci dizgrația în care a căzut d-nul Jesobrason și concediul ^pentru a călăori în străinătate“ ce i s’a dat fără voe. Ext. Lipsa de justiție Cazul Schina preocupă spiritul public și îl preocupă în așa chip încît cere o soluțiune. Nu e în adevăr admisibil ca după cele petrecute cu integral magistrat de la I Iași, justițiabilul să mai aibă încredere în justiție. E natural că sunt cazuri nenorocite și în familii onorabile, fără ca prin aceasta cinstea neamului să sufere, tot așa în diferite cercuri sociale, ori bresle, necinstea unui membru nu compromite întreaga colectivitate. Aceasta însă bine înțeles cu condițiunea ca cel vinovat, membrul bolnav să fie extirpat, să fie eliminat din corpul din care face parte. Un magistrat necinstit ca N. C. Schina, dar judecăței și scos afară din ramura judecătorească, nu compromite magistratura, ci din potrivă o înalță în ochii publicului. Un magistrat însă necinstit dovedit că a traficat cu conștiința sa și că a pus în balanța justiției măsuri false, dar judecăței și socotit că prin aceste fapte nu’șî compromite demnitatea de magistrat, acest ultim fapt e așa de grav încît însăși justiția se compromite și magistratura devine un corp puțin recomandabil. Și cu atît mai grav este faptul cu cît acea cari au judecat și achitat pe Shina, zilnic judecă și condamnă păcatele semenilor lor, sînt puși asupra oamenilor ca să le cenzureze relele apucături și cînd înaintea lor vine, un magistrat păcătos și dovedit ca nevrednic de rolul social ce îî s’a dat, acest magistrat este făcut scăpat. Ba încă maî mult, dacă tu public, dacă tu opiniune publică, te rezvrătești în bunul tău simț contra acestei monstruozități, ți se închide gura sub cuvînt că hotărîrile judecătorești trebue să fie socotite ca lucru sfînt, ca literă de evanghelie. Scandalul acesta judecătoresc cu drept cuvînt sugerează idei pesimiste asupra rezultatelor problematice date de inamovibilitate și ne încredințează că trebue de modificat și legea de organizare judecătărească în ceea ce privește judecarea faptelor magistraților. E o constatare tristă, dar adevărată, că aceea pe cari noi îi punem să ne judece, nu sunt nici măcar capabili să se judece pe ei însuși. Și dacă așa este atunci noi—societatea—trebue cel puțin să le luăm din mînă această ultimă putere și aceasta în interesul chiar al prestigiului datorit magistraturei. E în adevăr grozav lucra cînd te gîndește că ultimul refugiu al nostru—justiția—nu există, • cățeî cînd 1 avem în magistraturi judecători ca 1 Schina și ca aceia cari l’au achitat pe Schina -și cari au găsit că faptele sale nu compromit demnitatea de magistri « în adevăr îngrozi* NOTE Carnavalul Adevărata viață începe de azi : viața «le bal-mascat, viața de carnaval. E adevărată, fiindcă e singura epocă în care omul poartă masca pe față , o pune seara și o scoate după miezul nopții. Rostul anului o pune în fiecare dimineață și o scoate doar cînd se culcă !..... Nu e însă momentul să filosofum și să fim acum. Io Bacchus ! Ea noi Carnavalul a ajuns și el constituțional ; nu se desfășoară sub cerul liber, ci doar în sălile de baluri mascate, costumate, deschise sau în cerc închis. Pe strade, doar vicleimul amintește de el. Parisul, Roma, Münchenul, Barcelona, și faimoasa Veneție mai au resturi din glorioasele carnavaluri de odinioară, cari erau veselia lui Henric al patrulea și Ludovic al XIV-lea, cari au inspirat pe Byron Goethe, și atîția alți poeți și muzicanți. Carnavalul e o vie dovadă că nu totdeauna forma supravețuește fondului, ci tot fondul trăește după ce formele au dispărut de mult. Așa, idolii au dispărut, dar nu și obiceiurile idolatriei. Căci ce e Carnavalul, dacă nu continuarea tradiționalelor bacanale grecești, saturnale și supercale romane serbărilor boului Apis la egipteni și a Purimului la evrei? Pentru a celebra misterele lui Bacchus, bacantele alergau pe jumătate goale, acoperite cu piei de tigri și foi de viță, cu părul despletit, cu torțe aprinse în mînă, jucînd, făcînd nebunii de tot soiul și umplind aerul cu urlete și chiote în cari se amestecau sunetul țimbalelor, surlelor și tobelor. Idolatria, politeismul au dispărut făcînd loc monoteismului. Celebrarea misterelor nașterea lui Christ a luat locul celebrărei lui Bacchus și altor zei : fondul a rămas acelaș, forma sa schimbat. In loc de piei de tigru și foi de viță avem dominouri și tricouri , vinul e acelaș, beția acelaș, senzualitatea același civilircațiunea a schimbat formele, nu putut însă schimba încă fondul. B. D. F. O.FIESTIA ZILEI Bileti se pretntă Conu Mitița . Pentru a treea oră îmî iese liletu hirtă, n’o să faci mult Teclemel“ / „Cu Gianni în ea Șezătorile sătești In anul școlar 1002-1903 s’a luat dispoziția de a se organiza prin comunele rurale, unde sînt învățătoare, șezători populare pentru deșteptarea sătenilor. Ideia a fost excelentă, binevenită și primită cu bucurie și bună-voință atît de săteni cît și «le învățătoare, iubitoare »le poporul în mijlocul căruia trăese. Și cum atunci se lăsase totul la inițiativa învățătoarelor, ele au căutat să organizeze aceste șezători, astfel ca nimeni să nu aibă nimic de zis. Așa, ele au ales ziua pentru ținerea șezătorilor, cu timpul cel mai nemerit pentru fete, și au hotărît ca aceste adunări să aibă loc odată pe săptămînă, pentru a nu stingheri astfel pe femei de la trebile casei. Cu chipul acesta nu s’a produs nici o dificultate și nici un protest din partea nimănui și s’a ajuns ca la 407 șezători să urmeze regulat 11.314 fete și femei. Acestea apoi veneau toate de plăcere și ascultau cu drag tot ce li se spunea, iar în urmă puneau în practică pe cît posibil din cele auzite, așa că șezătorile la început dadeau roade bune. Dar iată că d. ministru de instrucție, nemulțumit probabil cu rapoartele pe cari le înaintau lunar învățătoarele, vine și cere revizorilor școlari referințe de mersul șezătorilor, iar revizorului circumscripției I Ilfov un tablou rezumativ de comunele și școlile din țară unde sau înființat șezătoare. Măsura aceasta, se înțelege, n’are nimic rou în sine. Dar revizorul școlar de Ilfov a găsit de cuviință ca odată cu tabloul în chestie să înainteze ministerului și o expunere asupra modului cum crede d-sa că ar trebui să se organizeze șezătorile. Și d. ministru, consecințe obiceiului sau de a lua de bun tot ce i se suflă la ureche, acceptă modul de a vedea al revizorului și decide în consecință. Or, între părerile emise de acesta sunt unele cari nu pot fi puse în practică decît cu prețul a tot soiul de neplăceri. Astfel, revizorul circumscripției I Ilfov a propus ca șezătorile să aibă loc noaptea de la 8 jum.—12 și să se țină de 3—4 ori pe săptămînă bazîndu-se întru aceasta pe obiceiul de pînă acum al satelor. Aceasta adevărat așa este. Dar d-sa nu știe se vede că obiceiul sătencelor e de a face șezători numai prin vecinătate și că nici odată o femeie sau o fată nu vine de la un capăt la celalt al satului. Apoi, așa cum sînt astăzi, ele vin de plăcere, pe cît timp la șezătorile populare trebue să vină toate, ca obligațiune, din toate părțile. In afară de asta, propunînd ținerea șezătorilor noaptea, d-sa se vede că n’a avut în vedere că sînt fete mari în sate și că părinții nu’șî vor lăsa copilele noaptea, oricît ar căuta învățătoarea să’i convingă că sunt morale aceste adunări. In sfîrșit, revizorul școlar de Ilfov a mai cerut, după cum am arătat, ca șezătorile să se țină de cel puțin 3—4 ori pe săptămînă. Or, șezătorile prea dese plictisesc pe sătence și apoi nici nu pot veni la atîtea, deoarece ele și iarna ca și vara au ocupație acasă : iarna dînsele lucrează tot ce le trebue lor și familiei și deci nu’șî pot părăsi gospodăria așa des. Iată prin urmare atîtea motive cari vor face ca propunerile revizorului. circumscripției I Ilfov să nu’șî poată găsi aplicarea și de aceea bine ar face d. ministru de instrucție să revie asupra lor dacă vrea că șezătorile sătești să dea cu adevărat roade. O învățătoare răspunde la prima noastră întrebare asupra asimilibilităței poporului evreu. —„De necontestat că sunt mulți economiști cari susțin neasimilarea evreilor și aduc argumente puternice în această privință. Părerea mea însă este că poporul evreu se asimilează cu ușurință, dacă i se înlesnește calea și își strînge rîndurile și o refractar, numai acolo unde i se pun piedici. In această privință evreii nu fac excepțiune din regula generală“. La întrebarea ce crede despre ura și antagonismul între evrei și popoarele în mijlocul cărora trăesc, d. Radu ne spune: —„Argumentele ce se aduc despre această ură și acest antani importate de aiurea. La noi relațiunile între ii și *evrei au fost întotd’auna ran ; in special între țărani și evrei, rola» urile au fost întotdeauna excelente. Convingerea aceasta mi-am format-o din proprie experiență și sătenii o spun fără înconjur. Ei regretă pe evreul din sat, care le venea în ajutor, cu care faceau micile lor transacțiuni comerciale, cu care traiau în cea mai bună armonie. In teză generală evreul la sate era un puternic factor economic, și lipsa lui se constată zilnic“. Cu privire la evreii și serviciul militar, d. Radu ne spune: —„Cînd vezi piedicole ce se pun evreilor în armata germană și austriacă, o ușor atrage concluziunea că e oprimă primirea evreilor în armată, de oa* zece state bine organizate fac atîtea greutăți. Nu mă unesc cu aceste argumentațin contra, cred că fiecare băsi... se dator să facă serviciul militar *: special armata este un puternic de asimilare.“ * Ajungem în fine la punctul culmi l al chestiunei, la articolul 7. La aceasta, d. Iorgu Radu ne spu .. — „Am» spus întotdeauna părea în această privință, și o repet , cu* ma cu aceeași francheța. Am convingerea că chestia evreilor băștinași trebue resolvită cu o oră mai curînd. Menținerea ei în starea de azi e o adevărată primejdie căci paralizează toată activitatea noastră pe tărîmul econc și financiar. pășirea economice a făreii. Mulțumind distinsului profesor universitar pentru interviewul acordat, încheiat ancheta mea cu un mic și imparțial bilanț. Din cei trei profesori ai universitaței din Iași, d-niî Mateiu Cantacuzino, A. C. Cuza și Iorgu Radu, cari "au adus chestia în discuțiune, majoritatea de doi s’a pronunțat pentru rezolvarea, chestiei izraelite în mod favorabil, iar minoritatea, unul, în contra. Aceasta e situația de azi—dacii poate mîine va trebui să modificăm bilanțul, suntem atenți și o vom face cu aceeași imparțialitate. Iași 27 Decembrie Dan Gică, Brăila.—Nu putem ști. Un cititor, Chapulung.— La Troyes, în Franța. Hermine, Loco.—Nu este nevoe să vin în persoană; părinții pot cere mmtoarea, plătind taxa de 200 lei. Un cititor regulat, Tecuci.—1. Nu poate să vă ridice cu forțe, dar e mai bine nici să nu vă duceți pe acolo; lăsați somația fără răspuns, căci nu poate să vă facă nimic. 2 Dacă vă duceți în patrie, vă înhață imediat ca nesupus și vă condamnă la închisoare, pe lîngă că trebue să faceți și anii legali de armată. Dacă nu voiți să faceți armata în patrie, trebue să vă hotăriți a nu vă mai întoarce nici odată acolo, afară dacă s’ar publica o amnistie. 3. Nu vă poate trimete forțat. B. M. Ch., Brăila.—Există o singură soluție : să cumpărați alți canari, cari cîntă. I. M, cititor zilnic, Loco.—1) Poate și una și alta. 2) Este o adresă serioasă și exactă. Chestia evreiască de pe catedra universitară — Interview cn d. Iorgu Radu — Cursul d-lui Iorgu Radu.—Un interview interesant.^—Asimilarea evreilor—Ce spun țăranii. — Părerea d-lui Radu asupra evreilor în armată—O mare primejdie.—Rezolvarea chestiei izraelite — Viitorul economic al țărei.—Bilanțul de azi. Dezbaterea chestiei izraelite de pe înălțimea catedrei universitare din Iași continuă. După d-nii Mateiu Cantacuzino și A. C. Cuza, iată că un al treilea profesor universitar, d. Iorgu Radu, de asemenea profesor de economie politică, va introduce în cursul său discuțiunea asupra chestiei izraelite. Am crezut dar nimerit ca să termin în ceea ce mă privește personal, analiza prin presă a acestei discuțiuni printr’un interview al d-lui Iorgu Radu. Distinsul profesor universitar, ne primește cu o deosebită amabilitate. La întîia noastră întrebare, dacă e adevărat că va vorbi la cursul d-sale despre chestia evreiască, d. Radu ne răspunde: — „E foarte adevărat. Chiar la primul meu curs de după vacanță, vom vorbi de această chestie, care intereseaa de aproape viitorul economic al țărei». Numi rămînea decît să aflu părerea d-lui Radu în această chestiune. Cu o francheță vrednică de admirat, în împrejurările de azi și într’o chestiune atît de controversată, d. Radu ne Ofenice înlesnind Unirea — Prințesa Cocuța Conache-Vogoride — Despre rolul femeei în marile evenimente istorice, s’ar putea scrie volume întregi. Istoria noastră romînească ne citează multe pilde de femei cari în momente grave au contribuit cu vorba și cu fapta la salvarea patriei. Figura cea mai frumoasă a fost imortalizată de Bolintineanu în poezia sa „Muma lui Ștefan cel mare“. Măreție de matroană romană ne sună la ureche din cuvintele Domniței : „Du-te la oștire, pentru țară mori „Și-ți va fi mormîntul Cununat cu flori“. # In istoria mai nouă avem de asemenea cîteva figuri de femei caii vor servi ca pildă generațiunilor viitoare. Una din ele este principesa Catinka, sau cum îî se zicea pe vremuri pentru că era frumoasă și nevinovată ca un copil, principesa Cocuța Vogoride. Era fica lui Costache Conache,poetul nostru și boer de viță veche în țara Moldovei. Numele acesta de Conache, prețuia mai mult decît acela de principe, așa că soțul Cocuțeî, principele Vogoride, faimosul caimacan,se grăbise să ia numele familiei soției sale, pe lîngă al său, semnînd principele Conache Vogoride. Boerul Costache Conache era una din figurile cele mai populare în Moldova. Mii de anecdote circulau cu privire la dînsul iată una din multe. Cică odată boerul Conache se primbea prin pădure, însoțit după obiceiul vreme de țiganul său. La un moment dat boerul zărește în vîrful unui pom înalt un bilețel. Intrigat ordonă țiganului să aducă bietul jos. Țiganul se supuse și cînd boerul ara hîrtia în mînă, cunoscută scrisul este evreesc.Conache puse bietul în briü și ajuns acasă porunci să i se aducă hahamul satului. Hamul veni și boerul îî ceru ca să-î firească biletul Hahamul citi: „Dra;& și scumpe Dumnezeule, îmi merge rău de tot cu negoțul ; am sî plătesc acum în vară opt galbeni și n’am de unde să îl iau. Iți scriu deci ție și ea să nu te ostenești prea mult îți pun biletul în vîrful copacului ca să fie mai aproape de tine. Nădăjduesc, Dumnezeule, că nu vei lasa neajutat pe smeritul tău rob Strul“. Strai era cîrciumarul satului. Conache porunci să-l aducă pe Stral la curte. Cîrciumarul tremurînd da frică, fiindcă nu știa de ce ar putea să-l cheme boemi, se prezintă înaintea lui Conache. Acesta însă îi zise îndată : — Nu te teme, Straie. Am veste bună pentru tine. Astă-noapte a fost Dumnezeu la mine și mi-a dat opt galbeni pentru tine. Cu asemenea fapte, Conacho a știut să-șî întemeeze popularitate la toată lumea. Bun, blind și inimos el ajuta pe toți cei nevoiași și știa să ajute în așa chip încît să nu jignească pe nimeni. Acesta era tatăl prințesei Cocuța. Dacă părinții exercită de regulă o influență însemnată asupra firei copiilor, mai rămîne să vedem de ce natură poate să fi fost influența ce a exercitat-o asupra prințesei mama ei. Soția lui Costache Donache, era o născută Donici, deci de asemenea din viță curat romînească și boerească. Inainte de a se mărita cu Contache, ea a fost soția lui Petrache Negri. Din această primă căsătorie s-a născut marele și în veci neuitatul patriot Constantin Negri. O mamă care a crescut un asemenea fiu, se înțelege că trebue să fi inspirat puternice sentimente patriotice și fiicei sale Cocuța. . Și astfel o și vedem pe prințesa Cocuța Vogoride. Bună, blîndă și mare patrioată, căci atunci cînd interesele mari ale patriei române au cerut-o, ea n’a ezitat să-și sacrifice soțul, să sacrifice tot ce femeia poate dori mai înalt: un tron și o coroană. Ultimul număr al interesantei reviste ieșene Epigonii publică sub