Adevěrul, martie 1905 (Anul 18, nr. 5589-5619)
1905-03-01 / nr. 5589
Marți 1 Martie D’ASEAR, PÎNĂ AZI Inundațiile lui Cernavodă.—întrunirea din Capitală.— Meetingul de protestare din Constanța. — Situația în Baku.— Revolta țăranilor ruși —Lupta contra țarismului.— Rusia vroind să trimeată alți 300.000 oameni pe cimpul de războiu.—Zvon despre prinderea lui Iîurov 6 7 î. ■ I) .KGnoîr»rnia <-5 an al al Ad.inimii. — stuații si IN ȚARA Ministerul da instrucție a hotărît să premieze pe acei învățători cari se vor ocupa mai mult cu cultura cartofilor. — De la 1 Maid trenul expres Berlin va fi pus în legătură cu orașele Iași și Doroloiu, iar trenul expres Brăila se va prelungi și pentru Brăila — Galați. — Duminică dimineața aîi emigrat din Capitală în America 17 evrei. — Din Cernavoda , Dunărea venind mare s’a unit cu Borcea. Toată balta e acoperită. Pină la Fetești e numai apă. Din cauza aceasta s'a înecat mult vînat Dunărea e în scădere, întrunirile din Capitală.—La, Creditul rural au fost aleși în consiliul de administrație d-nii Al. Cantacuzino-Pașcanu, Ștefan Greceanu, Eug. Stătescu și Anton Carp.—Societatea pentru profilaxia tuberculozei a ținut ședință în spitalul Colțea. A vorbit de profesor Petrini Galați expunînd mersul lucrărilor— Funcționarii comerciali au hotărît alegerea unui nou comitet. — Au mai ținut întruniri diferite societăți studențești și diferite corporațiini. — Căpitanul de marină Petru Dunarențu a murit sulit la Galați. Colonia romînilor macedoneni din Constanța a organizat era un meeting de protestare împotriva ororilor bandelor grecești din Macedonia. Au asistat peste 3000 de persoane. Oratorii au înfierat purtarea bandelor și au votat o moțiune care s'a predat consulului turc din localitate,prin care 'și exprimă leglitatra față de sultan. INSTREINAATE (DIVEäTSE). Din telegramele noastre, D. Fortis formează noul cabinet italian. — Jafurile și omorurile continuă în Baku. Armata e neputincioasă la a le reprima. — Din guvernamintile Orel și Kursk 80 anunță mari tulburări țărănești: 12 mari proprietăți au fost nimicite. — Partidele liberale liberale ruse întrunite la Paris au hotărât , să înceapă o luptă comună în contra absolutizmului, lăsînd orice alte chestii pe al doilea plan. — Academia de științe din Petersburg a refuzat aă exercita cenzura asupra cărților de știință, cum ia propus guvernul. (SÂZBOȘU). Rusia ar avea intenția să transporte pe cîmpul de luptă alți 300.000 oameni. Circulația pe o parte din tran siberian e întreruptă din cauza îngrămădirii vagoanelor . Se comunică ziarului „Novoje Wremnia" că după ce ultimii soldați ruși părăsiseră Mukdenul, mai multe sute de hamali chinezi năvăliră asupra camerelor de provizii și magaziile Băncei ruse-chinezești și jefuiră pe acelea cari nu fuseseră golite de ruși. Guvernul rus răspîndește știrea că intenția de a trimite alți 300.000 de oameni in Extremul Orient ar fi fost stabilită de către ministerul de războiu, încă înainte de bătălia din Mukden. Guvernul vrea acum în mod serios, să trimeată, pe de o parte, trupe suficient înpotriva japonezilor, iar pe de altă parte să introducă repede reforme în Lăuntru, pentru a cîștiga populațiunea pentru războiu. — La Țarski Ia-Selo sa știa încă de jos că generalul Kuropatkin a pierdut bătălia. Proporțiile înfrîngerea nu se cunosc exact nici pină azi. Ziarele din Petersburg vorbesc pe față de înfringerea rusă. — La Londra a circulat zvonul despre prinderea generalului Kuropatkin la Tieling și se afirmă anume că ar fi căzut în mîinile japonezilor împreună cu generalul Ivanoav și corpul de vînători din Siberia orientală. — La ministerul rus al afacerilor străine se pregătește acum o declarație care se va adresa cabinetelor marilor puteri prin care Rusa referindu-se la cazul de forță majoră provocat de actualul războiu se declară dezlegata de clauza trecere! Dardanelelor și pretinde libera trecere prin strâmtoarea Dardanelelor pentru vapoarele sale de răzbată din Marea Neagră. D. Salta, fostul prefect al poliției, făcând o anchetă, s-a convins de utilitatea lor și a constatat că multe din aceste birouri trăiau de pe urma unor întreprinderi cu totul inevitabile sub paravanul unei firme care le permiteau să funcționeze chiar în centrul orașului și sub binevoitoarea dar nu și dezinteresata protecțiune a agenților polițienești. In consecință, d. Saita a desființat pur și simplu aceste agenții de comisioane inevitabile și a înființat la poliția Capitalei un birou care să se ocupe cu plasarea și cu supravegherea servitorilor. Plângerile locuitorilor De bine de rău, deși nici acest birou n’a dat rezultatele așteptate, cei cari căutau servitori sau aveau neplăceri de pe urmele lor aveau cel puțin unde să se plîngă și să protesteze dacă nu erau satisfăcuți. Nu știm prin ce împrejurare, astăzi birourile de plasare particulare au răsărit din nou și funcționează iar, ce-i dreptul sub controlul biroului de la poliție. Ei bine sunt oameni cari de luni întregi caută o servitoare și nu pot fi satisfăcuți. — M'am adresat tuturor birourilor de plasare, ne spunea un respectabil cetățean, am promis în toate părțile bacșișuri, am oferit o leafă destul de mare și iată, sunt trei luni de cinci umblu după o bucătăreasă fără să pot găsi una. Și doar nu se poate spune că e o lipsa atît de mare de bucată, iese, încît să nu fie nici una în tot Bucureștiul doritoare de a găsi loc. — Dar ce vi se spune la birourile de plasare ? — Ce să mi se spue ? Cei de acolo te întreabă ce dorești, ia act ce fel de servitor anume cauți, îți ia și adresa și tu pleci cu promisiunea că în două-trei zile vei fi satisfăcut. Cînd colo aștepți luni întregi și nimeni ,nu vine să te întrebe de ceva în privința asta. Vedeți clar că toate aceste birouri de plasare sînt fictive cînd e vorba să nu-ți procure decât o adevărată servitoare. Controlul poliției — Dar controlul poliției ? întrebații pe interlocutorul nostru. — Ce control, domnule ? E un mort acest control. Am reclamat acolo, am stăruit , dar n’am făcut decit să mi bat capul și picioarele degeaba. Chiar și cei de la biroul acesta recunosc că nu pot face nimic și că e nevoe de o soluție în chestiunea servitorilor. Trebue reorganizat serviciul de plasare a servitorilor în așa mod încît să se pună capăt stărei de lucruri de azi ca o Capitală mare ca Bucureștii să fie pusă la discreția, cîtorva indivizi fără scrupulul". Este o chestie serioasă asupra căreia atragem atenția d-lui preferi Montzzi, promițând să revenim cu rezultatele anchetei minuțioase pe care am întreprins-o asupra birourilor de plasare din Capitală. _______ Rep. S Inimii îbi toată țara Recomandăm tuturor cititorilor noștril, chiar acelora, cari iț’ați cetit de la început romanul „Miste-5rele Parisului“, să-șî procure lașei cula 8-a, care a apărut azi Luni 28 ! Februarie.-Citind această fasciculă i oricine își va putea face o idee de marele talent al celebrului scriitor Eugen Sue, al cărui centenar l-a sărbătorit acum Franța, și de valoarea romanului „Misterele Parisului“. Fascicola 8-a care a apărut azi Luni, ne descris complotul în vederea unui mare furt, dintre doi bandiți, Dascălul și Cucuveaua, și un prinț de sînge Rudolf. —Cum poți dormi j sforăind cu ochii deschiși?.—Ce a aflat Cucuveaua în alea Văduvelor ?. . —O circiumă sub pămînt.—Cine-Î , Cocoșilă ?.Un spionagiu straniu.— Un atac neașteptat. — Inmormîntat , de vitt. I S 1>aai ia toată țara , ca agenții civili atașați pe lingă persoana sa, sau ca ofițerii de geandumerie ocupați cu cazarma. Această teamă e justificată. Dar e tocmai o rațiune mai mult, de a nu se ține seamă de ea. Chestiunea vamală. Mai rămîne chestiunea ridicărea de 3 la sută a drepturilor de vamă. Din punctul de vedere politic, toată lumea e de acord de a se consimți în această riuțeare, cu condițiama că suplimentul rețetelor să fie întrebuințat pentru rufoTtÄo. Din punctul de vedere comercial, e natural că puterile interesate să examineze dacai aproape consecințele aicestei ridicări. Enginera care e cea mai interesată, aderă în principii, dar face rezerve în privința aplicărei. Ea cere în orice caz ca sistemul vamal să fie modificat; să Se pun sfîrșit vexațiunilor de tot felul, suferite de comercianți, cari se agită de modul cum se fac analizele chimice examenul diferitelor articole etc. .Nimic mai just. Și toate puterile vor putea aproba rezervele Engitezeî. i Unanimitatea acestei aprobări va asigura la Constantinopole, succesul acestei teze de bun simț. Ban cu seamă Mihali și Rusu dispun de serioase talente oratorice, dominînd perfect și limba maghiară, încercarea de a ține în parlament cuvîntări în limba romînă, precum se intenționează, ar da loc la încăeriri serioase. Faptul, că cu toate șicanele și violențele din partea autorităților maghiare (așa bunăoară în districtul Dobra, cinci sate locuite de romîni, fură oprite cu violeniță d’a participa la votarea pentru Vlăd), s’au putut alege nouă deputați romîni, lasă d’așteptat pentru viitor mai mare perdere de mandate pentru maghiari, dacă și Români din Banat vor eși din pasivtatea lor. O unire a ambelor popoare însă numai atunci ar putea avea loc, dacă amîndouă ar obține cuvîntul. In parlament, deputații romîni nu vor putea forma un club osebit, deoarece în acest scop sînt necesari cel puțin zece membri. Astfel că de astă dată parlamentul ungar a mai scăpat de “ocară“ de a avea un club parlamentar român. SPECTACOLE Astăzi, Luni 28 Februarie Toate spectacolele sunt oprite din cauza postului. Socialiștii austriaci și rromînii din Ungaria Ziarul „Arbeiter Zeitung" din Viena, care simpatizează mult cu românii din Ungaria publică relativ la alegerile recente un interesant articol, din care extrageau „Din candidații de naționalitate români, numiți în conformitate cu deciziunea luattă în conferința politică națională romistă dela Arad, s’au ales nouă diputați. Pentru moment ,acest rezultat, față de marele succes al opoziției maghiare unite, de o importanță politică secundară. " Totuș e un novum în parlament.al ungar, că o grupare națională cu un program hotărât, e decisă de a participa la politica parlamentară a Ungariei. Cetățenii romîni din Ungaria, urmăreau pînă acum absurda „tactică“-de-pasivitate, abținîndu-se pînă acum de la alegerile parlamentare în scop —spreemnziceau—de dezaprobare a constituțiunei și a ideei statului unic Htagpar. Tînăra generațiune însă, a rupt cu acest„principiu‘‘ și încă în perioadă legislativă anterioară a stat «n reprezentant român în parlamentul ungar d-mi Aurel Vlad. Acum s’iui <mai ales pe lingă ci opt reprentantanți. Din ceștia avocații Mihail, Suciu, d-rul Se știe că în Capitală există mai Ștefan Popp și jurnalistul Rusu Schi- multe așa numite birouri de plasare reanu merită o remarcare specială, mai pentru servitori. Lipsa de servitoare 0 cheati una de interes general.— Plingerile locuitorilor.—Birourile de plasare.— Controlul poliției.— Soluția.—O anchetă. O anchetă de interes general De citva timp primim numeroase scrisori prin care sîntem rugați să ne interesăm de o chestiune care cu drept cuvînt poate fi considerată de o importanță netăgăduită. Este vorba de lipsa de servitoare, sau mai bine zis de greutatea cu care se pot găsi în Capitală servitoare. Am făcut cercetări minuțioase în această privință și am aflat lucruri cu totul surprinzătoare. Sînt sute de stăpîni, cari caută de luni de zile ,o servitoare și nu pot găsi, deși oferă condițiuni destul de avantagioase. Din această cauză servitorii cari au locuri au ajuns o adevărată plagă pentru stăpânii lor, căci aceștia sunt siliți să se mențină cu toate defectele lor, deoarece știu prea bine câte greutăți trebuie să întîmpine pentru a găsi alți servitori. Birourile de pic sare Secretul votului Primim următoarele cu rugămintea de a le publica . Domnule director, „Voința Națională“ printr’un nou răspuns crede că a spulberat obiecțiunile grave ce intîmpină sistemul de votare propus prin coloanele sale. Admițînd că se va găsi un parlament care să oblige pe alegători a vota numai după etichetă și cu buletine închise cu o zi înainte, sistemul propus nu ar da resultatele ce se așteaptă și nu ar satisface de loc speranțele susținătorilor săi, pentru următoarele motive : 1) Mai iutii putința de a anula buletinele pentru urna albă există și cu acest sistem și nu necesitează cel puțin un mare număr de seringe iar injectarea unei picături dintr-un lichid colorat sau din anume reactiv sau încă a unui praf apropiat nu cere nici o dibăcie. Valerizarea cil Turile chimică e o operație incomparabil mai grea. Apoi alegătorii cari se supun la un asemenea josnic control nu merg la vot cînd vor ei, aga în cît cu 2 seringe s’ar putea, prea bine anula pînă la 100 sau chiar 150 de buletine de colegiu. Dar chiar dacă ar fi trebuință de 10 seringe în ce ar consta dificultatea? 2) 4 Voința“ mai confundă anularea buletinului cu alterarea și legea nu pedepsește—și nu poate pedepsi de cît mumai alterarea iar nicidecum anularea buletinului de vot. 3) Operația lipirea și ștampilărea va necesita pentru magistrați timp nu numai întreit și împătrit mai mare decât cu sistemul actual dar și cursul justiției va fi întrerupt pe o perioadă mai lungă decit a fost cu ocazia ultimelor alegeri generale. In adevăr cu sistemul ce se propune va trebui să se ștampileze, să se lipească și să se așeze banderole la atîtea buletine cîțî alegători înscriși sunt în colegiu, lucrare ce nu se face după procedura în vigoare de cît numai m r* .•■•&<ggig3B3S sau S^zai^3gggg8g3^^ pentru votanți. Așa, de pildă, la col. II de Ilfov, ] numai cu trei rânduri de candidați vor fi de ștampilat, lipit și așezat bandei role la peste 190.000 de buletine. Cine va face această muncă ? Și să nu se uite că din toate operațiile, lipirea unui buletin mai ales în formă de carte poștală este cea mai grea . In alegerile din urmă la col. II de Ilfov , au votat 3475 alegători și au închis în 11 care 66.025 buletine. Cîți oameni și cît timp va necesita închiderea a 190.000 cărți poștale,cu lungimea marginelor de lipit cel puțin de 14 ori mai mare decit la buletinul actual ? Așadar, in toată țara, la toate colegiile, și la acele unde de obiceiut nu votează decit 60 la sută din alegătorii înscriși toate buletinele imprimate vor trebui ștampilate, lipite și închise , în banderole. Ce muncă colosală și în parte inutilă. Muncă așat de mare și migăloasă, încît nu s'ar putea termina pentru unele colegii nici într’o zi întreagă. 4) Imprimeria Statului se găsește în neputință de a tipări cele 875.000 de buletine necesare unor alegeri legislative generale, in realitate peste 1.750000 de tiraje, fără a socoti și buletinele pentru alegerea delegaților. Imprimarea lor se va face deci tot prin reședințele județelor respective și este cunoscută trecerea ce au puternicii zilei pe lingă tipografii din provincie. 5) Suveica ar putea funcționa și ea nu ca în trecut, cînd se vota cu plic, ci cu o eficacitate și mai periculoasă își mai decisivă. Candidatul care nu se uită la mijloacele prin care ’și poate asigura reușita, își va procura din timp buletine— ceea ce se poate face și astăzi cu mare înlesnire, lfr va ștampila cu sigiliul tribunalului și va aștepta decisiunea șorțului pentru ultima ștampilă. Dacă cade ștampila sa sau a vreunuia din amicii săi adeseori vor fi și candidați de paie puși hamul in scop de a facilita frauda— atunci 40, MiclOO de buletine vor fi gata a lui 4lB^nul urnei albe în schimbul buletinelori ce se vor aduce îndărăt de voWtiți*buletine ce se vor deschide pentru a se controla. Și aceste buletine vor fi numai ale adversarilor pentru a se crea siguranța că alegătorul, ori ce ar face, va vota tot numai buletinele voite. Afară de aceasta se va mai putea spune alegătorului că buletinele ce i se înmînează poartă anume semn și deci trebuie să se găsească la control în momentul despoierei scrutinului Cit pentru obținerea din timp a sigiliului tribunalului pe un număr mare de buletine, toți cei cari irecventează instanțele judecătorești pot spune dacă s'ar întîmpina vre-o greutate, mai ales luîndu-se precauțiuni din timp. Cu acest sistem de votare alegerea ar fi clar hotărîtă din momentul tragerea la sorți a ștampilei 6) O altă primejdie, care ar necesita o supraveghere vie și continuă, însă nu întotdeauna eficace, ar fi la lipirea și ștampilarea buletinelor ca nu cumva unul din candidații adevărați sau de pae, dintr’un exces de complezență să nu amestece buletinele unor colegi, sau să greșasec așezarea banderolelor. 7) In fine o nouă suveică ar putea funcționa în chipul următor . Candidatul, mai ales în colegiile care aleg 3, 4, 5 sau 9 reprezentanți, va putea da 5 la anume alegători 3, 4, 5 sau 9 buletine numai de ale sale, în schimbul buletinelor de la birou și cu chipul acesta își poate asigura majoritatea cu puțini votanți devotați sau corupți. Concluzia la toate acestea, pînă astăzi sistemul de votare, care garantează mai bine secretul votului este tot cel în vigoare diin actuala procedură electorală; el ar asigura și libertatea alegătorilor dacă s’ar respecta dispozițiile privitoare la zonele din jurul localurilor de votare. Primiți, etc... N. P. Ianovici Oculta dela C. F. R. Articolul nostru „Îiochiî den căile feude“, au avut un puternic ecou în masa funcționarilor dela căile ferate și zilnic primim alte amănunte asupra nedreptăților ce se comit de Oculta dela căile ferate. Această Ocultă e o adevărată nenorocire pentru bieții funcționari. In primul loc ocultiștii de la direcția generală n’au altceva în vedere decît să-și protejeze și avanseze toate rudele lor. Acum două linii s’a creat un post de șef de serviciu pentru a se căpătui o rudă a d-lui director general al căilor ferate. Acest post e pur și simplu o sinecură. Dar dacă trebuia să se căpătuiască această rubedenie a d-lui Miclescu, de ce nu s’a luat una din numeroasele însărcinări date d-lui director al serviciului portului Constanța, care nu mai poate dovedi a bit de încărcate cu misiuni speciale, etc. Să mai cerceteze d. Grădișteanu, ministrul lucrărilor publice, și cum se răsfață ocultiștii de la direcția generală și desigur că va mai tăia sinecurele și va mai reduce din misiile celor cari au ajuns să aibă cele mai mari lofuri din stat. ___ Rep. p. ^Căpităneanu rămase cam porplox. — Par astea nu se face așa pe repezeală ! Și în orice cazeșă nu se pot decide, d. ministru. Șî, tu definitiv să pu ecpdețî că așa se procedează la numirile acestui departament. — D*h, eu nu vreau să știu de nimic! Nu plec de aci, pînă ce nu ai ști mi le faci! — Ai să aștepți cum mu’i ! !răspun so d. Căpităneanu. — Am să aștept! Peste cîteva minute secretarul general plecă de la minister și lăsă și pe acest energic deputat să aștepte. ■ Și Cînd s’au aflat de toate aceste incidente, marea majoritate a deputaților s’au indignat și vechii parlamentari au început să mai facă prin culise, direct și indirect, educația noilor elemente cari cred că mandatul de deputat i-a învestit cu drepturi divine, cu dreptul de a tăia și spînzura, de a pretinde supunere și respect de la toți slujbașii statului fără a fi obligați la o atitudine d £ civilizată față de ei, etc. i .......... R. X Cîtiva incidente cu noi nî deputați . Zilele acestea s’au petrecut cîteva incidente cu unii din deputații cari au intrat pentru întîia oară în Cameră, cari merită a fi relatate. Sînt cițiva deputați în Camera actuală, cum au fost de altfel în toate Camerele, cari cred că dacă au obținut mandatul de reprezentant al națiunei, toate autoritățile din stat nu mai reprezintă nimic față de ei, trebue să fie la ordinele lor și adeseori acești deputați, din fericire foarte puțini, nu au măcar o atitudine parlamentară față de autorități. Cum au sosit la București cîțiva din acești aleși ai națiunei au primit cîteva secțiuni .. extra-parlamentare cari desigur, se vor indi ca, pentru viitor, cum trebue să se poarte un parlamentar și care e limita mandatului ce-l deține. Dar să povestim cîteva scene. * Un deputat de la Mehedinți,A. Costescu, numit de curînd prefect, își alese un loc la Cameră, dar acel loc fu ocupat în trecut de deputatul X. Deputatul X spuse unui aprod să-l fixeze o tăbliță și a doua zi se pomenește la Cameră cu un domn care-l întîmpină astfel : — D-ta ești d. X. — Da Dar cu cine am onoare ? — Lasă, d-le, că nu e vorba de asta, e vorba că d-ta mi-am hiat locul, am rupt carta mea și am pus tăblița d-tale !—• D-le, te înșeli. Am însărcinat un aprod să-mi facă operația aceasta și el n’a rupt nici o cartă a găsit locul liber. — Am să rup tăblița d-tale și am să-mi pun carta mea. — Asta n’am s’o faci și dacă aî s’o fac vom ajunge, cum zice francezul, la voi de fast in plină Cameră. — Am s’o rup ! — încearcă. Și cu am să mă țin de cuvînt. D. . aflînd cine-î noul deputat trimese pe un amic al său la el ca să-l avertizeze, din nou, că dacă rupe tăblița are să debuteze în Cameră primind două palme. Tăblița d-lui X a rămas la locul ei. * Arta. Deputatul G. de la Dorohoi ă avea oarecari afaceri la ministerul de interne și se prezintă d-luî Rachtivan, secretar general, a cărui amabilitate este bine cunoscută. In cabinetul d-luî Rachtivan erau mai multe persoane cu care secretarul , general continua o convorbire. Deputatul G. perdu răbdarea dura cîteva minute și cam indignat: — Apoi eu mu ,pot să aștept ! — și pleacă furios trântind ușa. După cîteva ore d. G. se întoarse la minister și se anunță din nou. Aprodul aduse d-lui CJ. următorul răspuns: — Pe do. nu vă mai poate primi niciodată d. secretar general ! Asta, tot la ministerul de interne. Un deputat din provincie, face irupție în cabinetul secretarului general : — Mă rog, Nabul e aici ? — Cine d-le ! — Nababul, d-le! — Află d-le, că aci ha cunoaștem decit denumirea de președinte șl consiliului, d. Cantacuzino observă 4. Raditivan „energicului“ deputat. ” La ministerul de fintiințe. Un deputat se anunță la dl. Cîrpitâneanu, secretarul general și, fără a tă introducere, îi zice : — Te rog să’mi faci azî numirile indicate pe această lista!— și prezintă o listă penru vre- o zece numiri. Samsarii de procese j Goana după clienți. — Abuzurile de încredere. —Pseudo avocați.—Consecințele răului. — Alte amănunte. ( Nu odată am relevat marea primej «die ce o constitue pletora do samsaris de procese, ce mișună prin localurile publice, pe la gări, prin judecătorii, prin palatul justiției, prin tren, cu un cuvînt peste tot locul, îmi amintesc un fapt caracteristic și care mai bine ca orîce relevă îndrăzneala acestor oameni, fără caracter și scrupul. Directorul nostru, pe cînd representa t colegiul al III-lea de Teleorman în Cameră, dădea asistența judiciară în mod absolut gratuit, tuturor alegătorilor săi. Aproape zilnic veneau cîte 2-3 uneori și mai mulți țărani spre a cere aceasta asistență. Samsarii de procese au mers cu îndrăzneala pînă acolo, incît de la poarta palatului Adevărului, unde așteptau țăranii pe d. Miile, se încercau să momească pe țărani cu fel de fel de minciuni. Surprinzînd odată un asemenea fapt, am luat măsuri ca el să nu se mai repete. Samsarii nu s’au desperat însă ci aștepta pe țărani la gară sau pe străzile învecinate și astfel mulți au căzut în ghiarele lor. * Samsarul de procese eu fire excepțională. In general un fost pușcăriaș sau un cunoscut al parchetului și tribunalelor, a învățat pe spinarea sa toate chichițele judecăților, așa că știe să dea sfaturi asupra termenelor de opoziție sau apel,știe să introducă o acțiune, să caute un dosar, să încurce o afacere. Neavînd nici o ocupație el planează zile și săptămâni întregi, pînă ce dă peste o giscă bună de jumulii. Giscă e clientul naiv, fricos, și care se teme de a păși scările palatulu de justiție, chiar cînd el e reclamant. Asemenea oameni, cari preferă să taie poala și să fugă decît să aibă a face cu judecățile, sunt foarte mulți. De aceia și samsarii s’au Înmulțit. * i .î. Rolul samsarului e să încînte pe client și să'l facă a crede că din peste 1000 avocați cari practică avocatura numai în Capitală, unul acela recomandat de samsar, e singurul în stare a-i face treabă, a-î cîștiga cauza. Desigur, rolul samsarului e foarte dificil și de aceia numai samsarii prea inteligenți și perverși, reușesc. Cînd cu eloqvența lor nu reușesc a convinge pe client, recurg la „trucuri“ și anume, șoptesc la urechia clienților, că avocatul propus e ruda cutărui judecător, e amicul cutărui procuror, e îndatoratul cutărei alte persoane, de care atârnă iîștigarea cauzei. Un alt truc mai e și următorul pe care însă, samsarii îl întrebuințează, numai cînd se văd incapabili de a converti deftul. Trucul acesta constă în a prezenta un avocat străin drept acela la scai ©i trimis clientul. Așa de pildă, cunosc un asemenea est, în care a intervenit și parchetul de Ilfov. Un avocat din provincie a recomandat unui client pe avocatul X să-i zicem. La gară samsarul Tunul în primire pe client, nu reușește a-l seduce. Vazînd ca partida e pierdută, se oferă a conduuce ci pe client, la avocatul X.. In realitate el se duce la alt avocat și aci prin vicleșugul său a reușit să încurce pe client cu avocatul 2. Aflînd mai tîrziu c’a fost înșelat, clientul și avocatul X 's’au prins parchetului. Un trme nu mai puțin ingenios, dar totodată macabru, e acela de a căuta să convingă pe client ca avocatul pe care îl caută a murit. Un avocat mi-a povestit odată, că samsarii Tafi Făcut mort, față de mulți clienți, pentru a’i duce in altă parte, pentru miliari In urma lîneî combinațiani cu o casa din stem .State sîntem în măsură de a oferi cititorilor noștri o fotografie mărită pe 35 s 45 o na, pe micul preț de 2 lei. A se trimete dar o mică fotografie însoțită ele cost și în puține zile sa va avea reproducțiunea. La cererile din provincie are portul de 50 bani, dâogați luiî șfini savi se dau dț șpr avocat,își astfel încurcă procesele, strică actele, și face pe naivii împricinați să piardă și bani și interese. — Și pentru ce cîștig toate acestea, se întreabă mulți ? — Cîștigul nu e tocmai mic, ca să nu merite osteneala. Ca să ne facem o ideie de rentabilitate a acestei meserii, trebue să țin du socoteală că samsarii trăesc relativ bine și aceasta din 2—3 afaceri provund. Parchetul de Ilfov luase măsura lăudabilă de a nu se îngădui intrarea în palatul justiției decît a persoanelor cu afaceri, avocaților și secretarilor cu cărți în regulă. Măsura s’a arătat inutilă căci avocații—puțini la număr—cari fie de novoe fie de lăcomie, staft în legătură cu samsarii de procese, îl ocrotea și le scotea chiar cărți de secretari. 'Ceil alțî samsari, au găsit și ei mijlocul să-și continue meseria, lucrînd și în afară de palat. și. După cum se vede stîrpirea acestei buruieni, a dat și va da încă mult de lucru, căci ea crește fiind cultivată de clienții naivi și de avocații ușurate cî. pe spinarea lor și în detrimentul lor. Pînă cînd clientela avocaților nu va ocoli pe samsari, iar avocații nul vor goni, orîce măsuri s’ar lua, ei vor trăi sfidînd măsurile ce li se opun fără succes. Emil. Cimitirele pentru animale Circulara direcției generale sanitare. O măsură bună la sate. — Lipsa cimitirelor ia orașe. — Vina autorităților administrative. — Datoria direcției generale a serviciului sanitar. Direcția generală a serviciului sanitar, văzînd necesitatea de a se înființa cimintire pentru animale la țară, a trimis prin serviciul veterinar central următoarea circulară medicilor veterinari de județe și zone : „Din timpii cei mai depărtați distrugerea cadavrelor a preocupat pe toate popoarele. Se știe cît de vătămător este sănătăței publice lăsarea cadavrelor sub cerul liber. Ele infectează aerul de respirat și suprafața pământului pe unde pasc vitele sau și cultivă pliantele de tot soiul și pe celor cari le consumă omul în stare crudă, cum sunt saladeni, etc. „Nu arare ori s’au văzut cadavre aruncate pe locurile virane ale orașelor devorate de cîini, porci, pasări și animale cari vin în contact direct cu omul și cu celelalte animale domestice. Tot astfel întîlnim pe marginile și șanțurile șoselelor de multe ori tot felul de stârvuri provenind de la animale cari au murit de cele mai virulente boale, cum dalacul etc., și mai tîrziu tot pe acel loc vedem păscînd vitele celui dintîiu venit cărăuș, care a dejugat pentru a se odihni de povara sa. „In cazurile de epizootii, deși legea este categorică, ca „toate cadavrele să fie îngropate la cimitirul vitelor“, prin faptul că ne lipsesc aceste cimitire, sîntem nevoiți a întuma cadavrele prin curțile proprietarilor lor, fără nici o pază și control. Mai tîrziu cadavrul se dezgroapă de cîini sau raft voitori și astfel infecțiunea este propagată cu cea mai mare iuțeală printre animale și oameni. „Răul dar este imens de mare și trebue odată pentru totdeauna să-i punem capăt“, — conchide circulara. In acest scop direcția generală sanitară Invită pe medicii Veterinari să pună toată stăruința ca fiecare sat să aibă un loc cît de mic—loc a cărui alegere se va tace in înțelegere cu autoritățile respective—«destinat pentru cimitirul vitelor, înconjurat cu șanțuri și supraveghiat de aproape, căci numai astfel se va putea pune capăt la noul ulterioare apariții de epizootii și de maladii grave la oameni. * “Cum se vede autoritățile noastre sanitare, pătrunse din ce în Ce mai mult de voiul pe care ‘sUnt chemat să-l în,Tstplinească, an íricoplii să supravegheze serios la buna stare sanitară de la țară, îngrădind prin toate mijloacele cele state la îndemînă pericolul . Ce ar putea sa survină pentru sănătatea omului sau a animalelor din faptul, spune exemplu, al T&strei cadavrelor sub aerul liber. Măsura luată de direcția generală a serviciului sanitar pentru a se înlătura acest fapt pe viitor este din coltatii sanutare și noi nu putem avea d- PAUL BLUMENREICH BANI SI IUBIRE Mare roman criminal Dar chiar din această ușurință nu i se putea, nu trebuia să i se facă o vină. Ar face exact același lucru ca atunci cînd Egbert veni la el și-l vorbi de situația sa disperată. Scena aceea i se înfățișa acum în mod viu înaintea ochilor, deși, fără îndoială nu pentru întîia oară se întîmplase ca un ofițer care pierduse la cărți să vie el. Dar Egbert de Engers, pe care îl cunoștea aproape de copil, fusese antrenat la masa de joc din dragoste. Se amorezase cu pasiune de o fată frumoasă, săracă și independentă, o institutoare. Ceea ce la început părea a fi numai o aventură romantică, îl stăpîni în curînd întru atîta, că nu mai avea decît un singur gînd : să se căsătorească cu încîntătoarea fată. Dar asta nu se putea, dacă înainte de toate n’ar fi putut depune avuziunea. Și atunci îî veni gîndul disperat să-șî încerce norocul la joc, începu cu cîteva sute de mărci pe care a reușit să le capete de la mama lui, și părăsi club 1 cu o datorie de aproape zece mii de mărci... Dar nici acest caz special nu l-ar fi determinat pe Gerold să-i dea banii. A fost determinat la aceasta mai mult de o aluzie a lui Egbert, care, pe el Gerold îl umplu de o nouă tinerețe. Anume, pe cînd ofițerul disperat încerca mereu să se justifice față de bancherul mamei sale, el pomeni numele surorei sale. Mai bine mi-așî zbura creeril, decît să mă ating de bani, zise el, dacă n'așî ști, că sora mea Francisca nu mai are nevoe de nici o zestre! — De unde știi asta ? întrebă Gerold speriat. — Ea nu se va mărita ! Fără îndoială nu ! Primul roman de dragoste, nu-o vorbă a reușit să-l uite, dar un al doilea ar fi posibil numai în cazul cînd vreun prinț oarecare ar cere-o în căsătorie. „Și acest doar nu se va sinchisi de cîteva mii de mărci" ! — Dacă prin aceasta vrei să spui, că pe domnișoara sora d-tale nu țî-o poți închipui altfel decît în strălucirea unei splendoarii princiare, atunci au, desigur dreptate. Ba cred, că ea o simte astăzi. „Ar putea, poate, să iubească pe soțul ei tot atît de mult cum a iubit pe logodnicul—dar numai din mulțumire pentru faptul că ar scoate-o din viața de toate zilele, că ar crea frumuseții sale ,un cadru corespunzător“ !... Aceasta căzu în sufletul lui Gerold ca o rază de lumină. Dacă era astfel—și Egbert caracteriza pe sora sa cu o surprinzătoare cunoaștere a sufletului omenesc—atunci Gerold putea nu numai să spere, ci era chiar bărbatul indicat. Deși nu era nici prinț, nici duce,era totuși un om bogat și independent. Și dragostea lui l’ar învăța să întrebuințeze avuția lui numai într’un singur fel: să dea o încadrare frumoasă acestui juvaer de femee. Și în această dispoziție, în care el plîngea din adîncul inimei pe nefericitul ofițer înamorat, și vedea în acelaș timp în el pe viitorul său cumnat, el se hotărîse, fără a pomeni măcar cu o vorbă de sentimentele sale pentru Francisca, să’l vie într’ajutor. El i-ar fi oferit banii ca un împrumut, dacă n’ar fi fost prevenit de un tact fin de a face prea mult pentru fratele Franciscăi de Engeln. Și era mulțumit că acesta a luat banii de socoteala mamei sale. Cîtă vreme bătrâna doamnă nu întreba pe aceștia, desigur că ea nu va afla nimic despre asta. Și chiar dacă ar veni, el ar putea poate „întoarce” lucrurile, ar putea să-î arate necesitatea de a da cauțiunea pentru Egbert, și au făcut apoi din mijloacele sale proprii. Acum însă, toate păreau a se întoarce înpotriva lui. De altfel, ca om de afaceri, el nu era totdeauna liber de o morală problematică. In cazul acesta însă el se simțea nevinovat. Lucrase dintr’un sentiment frumos, într’o spontanee dispoziție de sacrificiu, nu făcuse nici cea mai mică încercare de a pune vreo contra condiție. Cu toate astea, Francisca a trebuit probabil să vadă altfel lucrurile; ea bănuia probabil o speculația brutala. Și Egbert nici nu părea a bănui mucar, cum un ce sfînt se pîngărea aci. El nici nu știa măcar, cît de deplorabil apărase surorei sale. . — Nu aceasta nu era baza unei fericiri viitoare. Gri reușise să convingă pe Francisea £ că mice gînd ascuns era departe de el, ori se isprăvise cu frân î frumos iieîntător.... El se sculă în picioare. — Cred, după toate astea, zise, el hotarii, că n’ar fi de foc recomandabil, să mă apropii ,acum de «Ura sora d-tale—acuna în orice caz nu! < — Din ce vorbești, scumpul meu ! exclamă locotenentul, foarte consternat? — Din toate punctele de vedere d-ta am ciștigat doar numai,scumpul meu consul general! — In ochii d-tale poate car desigur nu în ochii aurorei d-tale. Văd foarte limpede, ea s’a decis numai să primească vizita mea, pentru că se crede nevoită la asta. — Da, de unde asta vroia să-i răspundă Egbert. Dar Gérold îi tăia vorba : j — Vona avea onoarea să mă tiscut față de dame a casei d-tale. Nu trebue să vin mai înainte dejși de a’ lămuri situația. Acestea fură spuse mir’un ton s ou desăvirgire schimbat. •Consulul apăsase pe soneria ellecterică, un servitor apăru în] prag. — Adum! te rog depozitul Engern! Și întorcîndu-se spre Egbert, el continuă! — Trebue să tratăm acum lucrurile din punct de vedere comercial —nu te speria!—Mă vei găsi erî cînd gata la orice serviciu, ca și în trecut. Dar mai întîitt, lucrările trebue să fie clasificate. Servitorul se-ntoarse cu o casetă de oțel, a cărei cheie consulul general o scoase dintr’un sertar al biroului său. Poate că nu știu că depozitul acesta s propriu zis epuizat prin scoaterea celor zece mii de mărci, pe cari vi-am dat la 1 Aprilie anul curent. Egbert credea că nu auzise bine — Propriu zis epuizați Ce vrei să spui cu asta ? — Poarte simplu , în momentul acesta el nu mai conține decît acooperirii celor zece mii de mărci —poftim vezi și d-ta, domnule locotenent ! Și el goli caseta, în care se bila un mic pachețel de hîrtie de valoare prusiene, un document și tand«sfie pric “pecetluit. El numără hîrtiile de stat lui Egbert care privea înlăuntru înmărmurit : zece bucăți, a o mie de mărci fiecare. — Banii pe cari i-am primit au fost din liasa mea »și acesteia aparțin acum aceste hírtii de stat, dacîi vrem sa facem ordine. — Dar, domnule consul general...... — Știu.... Vrei să vorbești de restul de restul de 15.000 de mărci pe cari d-na mama d-tale mai posedă afara de ăsta... Egbert respiră ușurat. Spaima îi străbătuse prin tot corpul. — Aceasta e o chestie aparte zise Gerold, desfăcînd documentele în fața lui Egbert. (V a urmat 5)