Adevěrul, mai 1905 (Anul 18, nr. 5647-5676)
1905-05-01 / nr. 5647
Anni al XVITT- lea.—No. 5641 '' iSj ^ t832S&&äM FOK3UTO IS Alex. V. JSeMiraanii ABONAMENTE , Un an leî 18*— 6 lnuî ... „ 8.-— 3 luni . . * 1 • » 4.— lună ... .. 1.50 In streinătate îndoit Abonamente combinate Adeverul politic și Dimineața. Un an........................ lei 32.— 6 luni ^ . » 16.— 3 luni . * „ 8.— o lună . „ 3.— Apare vAi fi fi © la ora & seara ca ultimele știri ale silei CRIZĂ MINISTERIALĂ Cîteva destăinuiri Am relevat erî cele, petrecute în cercurile guvernamentale și zvonurile că a izbucnit o criză ministerială și un conflict între guvern și rfge. Azi se dezmint însă toate aceste zvonuri și se afirmă că au fost numai oarecari dificultăți cari s’au înlăturat imediat și deci nu mai poate fi vorba de criză și actuala formațiune ministerială nu va suferi acum nici o schimbare. Cu toate acestea acei inițiați de cele ce se petrec în sferile conducătoare au rămas cam afectați că numai după patru luni de guvernare s’au ivit așa dificultăți în lot să se provoace și crize ministeriale. .Privirele lor sunt ațintite spre palat și guvernamentalii se întreabă dacă regele nu s’a speriat iarăși numai de amenințările liberalilor. Unii guvernamentali critică cu asprime amestecul regelui și dificultățile ce Te face mai ales conservatorilor cînd e silit să le dea puterea, iar alții apăr pe rege și susțin că suveranul nu se amestecă decit atunci cînd provoci intervenția lui. Pentru a pune în evidență cele petrecute și cari au stîrnit zvonurile asupra crizei ministeriale, vom releva destăinuirile ce le-a făcut un fruntaș guvernamental asupra conflictului dintre rege și guvern . — Nu se poate zice că a fost vreun conflict. Dar ceea ce se poate afirma e că regele s’a speriat imediat ce liberalii au anunțat că nu vor respecta reforma contenciosului. Ili bine, noi nu ne-am speriat de loc. Am răspuns că dacă liberalii vor desființa reformele noastre, noi le vom pune la loc și dacă vor desființa contenciosul noi vom despăgubi pe magistrații cari vor fi astfel sacrificați. 1 ..Regele însă în loc să încurajeze pe această cale opoziția, ar fi trebuit să aibă procedarea pe care a avut-o și față de noi, adică să declare liberalilor că nu va tolera desființarea acestei instituțiuni, precum ne-a cerut și impus să nu desființăm legea poliției. „Noi nu ne putem înțelege cu liberalii. La ei se agită numai Stătescu. Nu este permis decît lui Stătescu să se atingă de Casație. Nu e vorba aci de principiul acestei reforme, e pur și simplu vorba de cei șapte consilieri cu care se sporește înalta Curte. Ei bine, a monopolizat oare Stătescu numirile la Casație și e un sacrilegiu ca un guvern conservator să obțină o asemenea reformă ? Pe acest teren nu primim să negociem cu Stătescu și nu ne înfricoșează de loc declarațiunile și angajamentele cari se vor lua față de această reformă. „Și dacă regele se va feri să provină pe liberali să nu se bazarmeze pe calea unor asemenea angajamente, tot n’avem nimic de obiectat. Admitem, în cele din urmă, și această procedare ca regele să nu ne impună nimic. S'ar putea ca la schimbarea regimului, liberalii să nu primească puterea decît cu condiția de a desființa contenciosul. Deci regele să fie silit a-șî călca angajamentele. Primim dar rezerva aceasta a regelui, dar atunci $i noi putem să opunem liberalilor declarația că nu vom relua puterea fără obligațiunea de a ni se aproba oi complectă reparațiune. „Dacă regele găsește că aceasta ar însemna că alunecăm pe o cale anarhică, n’are decît să procedeze cum a procedat totdeauna cînd partidele n’au putut să se înțeleagă“. Guvernamentalii așteaptă dar ca regele să potolească campania liberalilor în ce privește angajamentele că vor desființa contenciosul. .Dar se mai dă searte faptului că atitudine rezervată , o altă semnificegele a avut o față de reforma contenciosului și a impus chiar oarecare modificări. In unele cercuri conservatoare se pretinde că regele vrea să grăbească apropierea cu junimiștii, ca să fie astfel, în viitor, o situație clară, să nu mai aibă în coaste pe junimiștii. E cam greu ca regele să ignoreze cu desăvîrșire o grupare de miniștrii și de fervenți adepți ai ideei dinastice și după conservatori Rii să dea puterea liberalilor,»—cum se desemnează acum situația. k . Dacă nimic nu s’ar modifica o situata de azi, dacă guvernul s’ar putea menține așa doî trpîșnî, sigur că liberalii s’ar ridica cu violentă in contra uneî noul formatiuni conservatoare, de pildă contra i unui guvern Carp. Regele știe bine că liberaliî rfii j vor răbda mult în opoziție,,1 mai ales că au părăsit puterea ide' bun# ' voe și nu l-au făcut nici o dificultate. De aceea regele caută să provoace reîntregirea partidului^uesoric iservator și natural că face presiune* *, tocmai asupra acelor elemente din cabinet cari sunt hîrțuite chiar în sînul guvernamentalilor pul de a se înlesni o apropiere" cu" ’ junimiștii. Regele are decî o acțiune personală în scop de a clarifica situața și anume ca la schimbarea regimului să nu mai aibă în cale pe junimiști și ca aceștia să nu se mai plîngă că au fost nedreptățiți. Și junimiștii și liberalii sînt, bine înțeles, foarte încîntați de această atitudine. Dar acei conservatori care nu înțeleg să li se impună o împăcare cu junimiștii, chiar după patru luni de guvernare, la prima lege importantă, vor opune cea mai strașnică rezistență și vor căuta să pareze toate loviturile, chiar acele ale regelui, pentru a menține situația actuală în contra junimiștilor și în contra liberalilor. A. V. NĂZBÎTII . Patulele de rezervă în sine s’a isprăvit cu rezerva și a început cu patulele. Fiind-că așa stă afacerea pînă acuma: «bestia piUnțelor de rezervă constă în rezervă ce se manifesta față de pătule ! Era în adevăr o atitudine foarte rezervată, ceva mai mult chiar ca o reservatio mentalis, era un întreg rezervoriu de rezerve. Rezerviștii erau tocmai în rîndurile acelora cari sînt chiemațî la activitate...... parlamentară. Cu o majo itate de rezerviști nu se putea ajunge la nici un rezultat. D’aia s’a pus piciorul în prag și s’a declarat mobilizarea forțelor. A fost mțică criză, dar rezerviștii au intrat în campanie și acum ni se rezervă o majoritate compactă pentru pătule. Le vom avea pătulele. Dacă însă vom avea și rezervă, asta-î altă gîscă ! Pac, ția de abuz, pe fiii ferește cunoștința medicilci pe moliei de boli.. .4 " Un mijloc există pentru a stîrpi bătaia în poliție. Orice funcționar paratif să fie dat iieiritîrziat judecății, să primească cea mai aspră pedeapsă și să peardă pentru toată viața dreptul de a ocupa o funcțiune nu ■ numai in poliție, ci și orice altă slujbă publică. >. Pol. •• Schimbare da nume Un'glunjet făceă.vcalaiji bnruri și spunea,întro altelecu s’ar putea zice Canji*»5 consemna^uDî.. .,D,apă *de' consumațiuni“. . ...'bal.tul observă insă imediat că î fa]ziceți «fișa do Arpimik",adică : îȘinc . copșamul'.-'lft. Casa de.'.Y consumadópiinek,pârcîietul' .la Văcă-Tâșțî!!. . V ! Ceasornica Camerei Un deputat conduce pe un preț — Sintem un fel de biuton de înregistrare, cu 20 hi taxa timbrului! — Dar ceasornicit de colo, ce face? — Ca să facă? Măsoară și el câtă vreme am perdut și cită maî perdem, pentru 20 de lei pe zi!! Incapacitate La tribunal : — Avocatul: Loviturile acelea au cauzat clientului mea incapacitate de lucru. Președintele : Ce lucrează clientul d-v.? Avocatul (încurcat, către clientul său) : Ce lucrezi, d-le? Clientul: N’am de lucru de trei ude ! Tu în frunze la cîini!... Rigoletto ^Adégérraff w Torturi polițienești Din Piatra-N. ne vine iarăși vestea despre o maltratare polițienească, al cărei sfirșit a fost moartea victimei. Cine se mai emoționează, cine se mai indignează la noi, la auzul unei asemenea știri ? Mulțumită a bicinuinței, mulțumită lenei de a gindi, am ajuns sa vedem acreditat in populațiune principiul că hoțul nu ascultă decit de bătae. Un polițist, de altfel foarte capabil, îmi ținea mai deunăzi un întreg curs asupra necesităței bălăci in descoperirea Crimelor și hoțiilor. .,Cind va ști hoțul că nu mai poate fi baiul, nu mărturisește niciodată“. Din această concepție imposibil să-l scot pe polițist. Intre argumentele ce le [UNK] am invocat era și acela că și in Străină [UNK]tare se descoperă crimele și hoțiile—ba încă mai bine și mai des ca la noi— și că cu toate acestea nu se uzează de băine. Cu un suris sceptic polițistul îmi răspunse : „Crezi d-tacă nu se bate...“. Cînd un om are asemenea convingeri, —și asemenea convingeri, din nefericire, au foarte mulți din polițiștii noștri—ce să te miri că aplică bătaia fără de măsură. Generalizarea unui pricipiu, mai ales a unui principiu rău duce totdeauna la abuz. Mai ales cu bătaia s’a constatat aceasta. Cazacii ruși cari sunt intrebuițațî la execuțiuni cu cnutul, îndată ce au un om pe mina lor, pentru orice motiv îl bat. Și la noi credința că bătaia e leacul suprem pentru toate relele, că e mijlocul cel mai de seamă in instruirea unei afaceri, este atit de răspîndită Iacit avem și un proverb cum nu se găsește la națiunile occidentale: bătaia e din roî. Cu toate acestea suntem desigur de acord că bătaia trebue desființată. D. Vasile Lascar făcând noua lege polițienească și punând ca condiție polițiștilor ca să fie toți absolvenți ai facultăților de drept, a voit să previe cu acest chip abuzurile, presupunind că dacă polițiștii vor cunoaște legile, vor ști ce le este și ce nu le este permis și prin urmare numărul abuzurilor va descrește. D. Lascar s’a înșelat. Obiceiurile rele se contractează mai repede decit cele bune și diploma de licențiat in drept sau cunoașterea legilor ferește tot atit de pu Citiți in pagina Nroii Pustiilor Americane de azi, începutul romanului •e" Colonelul W. F. CODY DE Romînii în Camera ungară Dr. Ștefan O. Pop Deputat al colegiului electoral Șiria, în camera ungară. Advocat în Arad, eminent jurist, apărător în multe cauze politice, ca: procesul Memorandului, al Slovacilor, al tribunei Vechi, etc., precum și în toate cauzele naționalităților nemaghiare. A luat cuvîntul în Camera ungară pentru a combate pe Banffy în chestia legei școlare și a naționalităților. Alegerea noului mitropolit primat — Modificarea legei Sinodului — Guvernul și alegerea noului mitropolit.—Un proeot de lege. — Alegerea mitropoliților dintre Civili. Opunerea Sinodului. Spuneam era că mitropolitul primat a hotărît să se retragă din scaunul arhipăstoresc spre a-și petrece în liniște restul zilelor sale. Hotărîrea înaltului prelat e definitivă și toate intervenirile ce s’au făcut n’au reușit să-l decidă a’și retrage demisia. In acest caz credem că ne a permis să discutăm chestia succesiune! la tronul mitropolitan. Am dat erî știrea că guvernul a decis modificarea legei Sinodului și arătam că s’a ajuns la această deciziune pentru că nu s’a convenit ca vreunul din actualii membri ai Sinodului să urce treptele tronului arhipăstoresc. Mai spuneam că unii dintre membri guvernului sunt deciși să determine alegerea arhiereului Nifon Ploeșteanul, ca mitropolit primat. * Adăugăm azi că sunt unii d-nî miniștri cari n’au căzut de acord asupra persoanei care va urma la scaunul mitropolitan. Se discută chiar ideea de a se lua viitorul mitropolit primat dintre civili. Vom da oarecare explicații ca să nu pară ideia ciudată. Se afirmă că d. M. Vlădescu, ministrul cultelor, a alcătuit un proect de lege, cam în următorul cuprins : „Episcopii se vor putea alege dintre toți membri clerului român, iar nu numai dintre arhiereii titulari“. In actuala lege a Sinodului, se prevede că numai dintre arhiereii titulari se pot alege episcopii. Acel proect de lege va fi fndus în discuția Sinodului, în sesiunea ce se deschide la 1 Maiű. Evident că membrii Sinodului se vor opune la trimiterea acelui proect în parlament, iar prelații din Senat îl vor combate. D. Vlădescu, voește totuși ca proectul să fie votat, spre a da cel puțin altor guverne, dacă nu Contenciosul și armata Unul din punctele capitale ale proiectului de Contencios administrativ era suprimarea consiliilor de revizie ale armatei și trecerea competinței sale la contencios. Capitală era această măsură, fiindcă era un început de garanție a spiritului de dreptate în armată. In adevăr, consiliile de revizie resping sistematic așa numitul apel al militarului în contra hotărîrilor consiliului de răzbiu. De fapt, apelul acesta e iluzoria. Or, nimic nu zdruncină mai mult armata și mai ales inima ei, disciplina, ca actele de protestare îmmpotriva nedreptăților. A opri aceste acte e cu neputință. Cu cu cautî să le vinăbuși, cu atîta au izbucniri mai violente și mai primejdioase. In interesul, deci, superior, al disciplinei în armată, se impunea întărirea garanțiilor de drept ah ^induse, prin contencios, Casației,care are dreptul de a judeca și pe miniștri, dreptul de a fi Curtea apelativă a armatei. Pe cît știam, în proectul guvernului, se prevăzuse desființarea consiliilor de războiü și trecerea competinței lor la Contencios. ■ Acum se afirmă că această măsură s’a înlăturat, în urma opozițiunea întîmpinată din partea suveranului. Chestiunea e gravă. Mai întîiu că se amputează proectul, ridicîndu-i-se unul dim membrele cele sănătoase și apoi că persoana suveranului se descopere și apare într’o lumină nu tocmai favorabilă. Aci se ridică în adevăr o chestiune constituțională, și nu numai că rolul regelui ca șef suprem al armatei nu era să se amestece in această chestiune, dar, precum vom avea prilej să arătăm, opunîndu-se acestei măsuri, regele se pune în contradicție cu sine însuși și lasă să se întrevadă o curioasă concepție asupra dreptăței în armată și a dreptului de control ce țara are asupra armatei sale. Ad TV.^f^V « *?*?X « ORA>Uiultiva 1 ivcuu iovi* DIRECTOR POLITIC CONST. MN^LE PUBLICITATEA Linia pe corp 6 în pag. IÎIabani 20 » lV a ., 10 PUBLICITATEA UNITAIn aceiași *j la ambele ziare Linia în pagina • banî 30 15 *ggm Telefon 260. Biurourile ziarului,str. Sărindar II? SI»a»H la toată țara Criza ministerială.Liberalii și Contenciosul vasele n’au luat decît cincizeci de tone de cărbuni și că această minimă cantitate exclude o călcare a dreptului internațional. 4. Afacerea Djibuti. Guvernul japonez a reclamat contra faptului că escadra rusă a intrat în portul Djibuti sau cel puțin a staționat în apele teritoriale unde sa aprovizionat cu cărbuni. Guvernul francez răspunzînd că această reclamațiune nu corespunde faptelor, ministrul japonez la Paria a rugat guvernul republicei să ia măsuri ca escadra rusă să nu se folosească de apele teritoriale franceze pentru scopurile ei. * _ 5. Afacerea din Majunga. Două bastimente de războiu ruso-tl au fost reparate la Malunga cu concursul autorității superioare franceze. Guvernul francez concodă acest fapt, dădu însă asigurarea că reparaturile neinsemnate au fost executate de industria privată. 6. Afacerea de la Nossi Be. La Nossi Be escadra lui Rojdestvensky a staționat aproape două luni. Ea a fost în apele franceze în lunile Ianuarie și Martie și ministrul Motono a avut in această privință convorbiri cu d. Dolcasse. Escadra rusă a fost la Nossi-Bo la o distanță de uscat pe care o barcă o putea străbate în zece până la 15 minute. Aci escadra s-a prevăzut în permanență cu cărbuni, apă de băut și merinde și a întreținut mereu contactul cu uscatul. In toată siguranța escadra a făcut aoi exerciții folosindu-se pe față de apele neutrale. Guvernul japonez a protestat pe lângă cel francez și a primit asigurarea că se va porni o cercetare. Rezultatul acestei cercetări nu a fost comunicat guvernului japonez. * 7. Protestul Japoniei cu privire la afacerea Kamranh din Indochina. Guvernul japonez a reclamat la Paris contra prezenței flotei rusești în apele teritoriale ale Indochinei. Instrucțiunile date generalului Beau au avut de urmare plecarea flotei rusești. Guvernul japonez persistă in afirmațiunea sa că flota rusă a rămas zece zile la Kamrand, că a încărcat cărbuni și a făcut exerciții acolo și că prin aceasta Franța s’a făcut vinovată de o călcare a neutralităței. 8. Afacerea de la Port-Dayot din Indochina. Acest caz numit, și afacerea flota Honkhoe, o de dată mai nouă. La Tokio el este considerat ca acel caz care a făcut ca răbdarea japonezilor să se sfîrșească. In ultimele zile japonezii au aflat că flota rusă staționează în portul Dayot, care este un excelent loc de ancorare. La protestul Japoniei guvernul francez răspunse că escadra rusă nu poate rămînea în Port Cavot, presupunind că admiralul Jonquières va găsi pe admiralul Rojdestvensky la Intrarea băii. Asta era la 19 Aprilie. Guvernul japonez răspunse că toată baia incepînd de la Wantong trebue socotită ca făcind parte din apele teritoriale franceze, și că pare neîndoelnic că amiralul Rojdestvensky a staționat la 19 Aprilie în apele franceze. Această staționare e de cea mai mare importanță, ca și cea din Kamland. In urma acestor note japoneze dela 22 și 24 Aprilie, flota rusă a părăsit baia Wantong și că de atunci s-a unit cu escadra Nebogatof. Opinia publică din Tokio a fost foarte indignată de această întîmplare pe care guvernul japonez a caracterizat-o ca „recidivă în neglijență“. * Reclamațiunile acestea ale japonezilor sunt mai mult decît îndreptățite. Republica franceză a călcat dreptul internațional, pentru a întări țarismul. O asemenea nedreptate, o asemenea călcare de legi internaționale, nici odată nu șade bine unui mare stat. Și poate să vie vremea cînd ar fi el în primejdie și cînd precedentul creat de dînsul să se întoarcă în contra lui Fast și celui actual, posibilitatea să aleagă pe mitropolițî și dintre aceî clerici cari n’au gradul de arhierei titulari. In căzui acesta s’ar putea lua civili cu cunoștințe teologice, cari fiind călugăriți, ar putea apoi să fie ridicați pînă la cea mai înaltă treaptă bisericească. In istoria bisericească n’ar fi primul caz alegerea unui mitropolit dintre civili. Episcopul Ambrosius din secolul IV fusese prefect; patriarhul Pețin din secolul IX fusese simplu stălugăr. La noi, călugărul Grigore de la Căldărușani a fost ridicat, la rangul de mitropolit și lui i se datorește înființarea seminarului central din București. Deci, de todata pe episcopii se pot alege și dintre arhiereii netitulari, un călugăr poate fi ridicat echiar în trei zile la rangul de arhiereu, iar un civil poate fi oricînd tuns și călugărit, dacă e destinat pentru înaltul scaun, pe care sînt urcați episcopii prin alegere. Ni. P. — Japonia și chestia neutralitate! — Reclamațiunile Japoniei contra Franței — Ziarul Le Temps publică un interesant memoriu japonez, in care se enumără toate punctele de reclamațiune ale Japoniei contra Franței, în faimoasa chestiune a neutralităței care era :Să dea acum de curînd naștere mult temutului razboiu universal. Memoriul din Le Temps corespunde mai mult decit probabil notei remise de ministrul japonez Motono lui Delcasse și are deci o deosebită importanță. Memoriul începe cu enunțarea următorului principiu : Fiecare ajutor pe care îl dă un stat neutral unui vas care se duce la luptă trebue considerat ca un ajutor în scopul războiului,calcă decî neutralitatea. In primul rînd trebue considerate ca asemenea ajutoare: Aprovizionarea vaselor ce merg la luptă cu cărbuni și merinde ; repararea și înlecuirea posibilității ca diferitele unități să se adune. Toate ajutoarele de acest fel, fie că ele se dau în porturi sau în apele teritoriale ale statelor neutrale, lezează datoria neutralităței. In memoria sunt anume citate 8 ‘cazuri care apar ca lezări ale neutralităței din partea Franței în favoarea Rusiei și spre paguba Japoniei. Rezumăm și noi în cele următoare aceste opt puncte: * 1. Afacerea din Cherbourg, unde flota rusă a încărcat cărbuni, iar două torpiloare au suferit reparațiuni, fie și ușoare. 2. Afacerea de la Dakar. Flota rusă a rămas mai multe zile la Dakar unde aștepta furnizori de cărbuni cari au prevăzut flota cu acest material. 3. Alger. Aproape în acelaș timp două vase ale flotei rusești au staționat în Alger și au cumpărat cărbuni de uscat. Guvernul francez a răspuns că: ÜE31 PĂRERI ȘI IMPRESII Centenarul morfei lui Schiller Pretutindeni unde se vorbește nemțește s’a serbat zilele acestea a o suta aniversare a zilei cînd pa o noapte ploioasă, cîțîva prieteni duceau la groapă pe Friederich Schiller. Și dacă operile pe cari acesta le-a lăsat dau măsura geniului ce a fost, operile necomplecte și proectele ce aî rămas, i rată om nirei ce ar fi devenit dacă mai trăia. Schiller este prin excelență poetul libertățea. Incepînd cu toții cari au însemnat o revoluțiune în teatru, toate dramele și tragediile sale au ca notă predominantă : libertatea. Fecioara din Orleans, Don Carlos, Wilhelm Tell, în toate libertatea e cîntată, arătată sub fețele ei. Și atît de mare a fot dorul de libertate, dragostea de libertate a lui Schiller, în cat inspirat de măreața faptă a lui Tell, istorică după unii, legendară după alții, a scris o dramă, în care figurează locuri din Elveția pe cari niciodată nu le-a văzut și pe cari totuși le descrie în culori atit de vii și în trăsături atît de juste înc cit acei cari le-a vizitat și le vizitează, le regăsesc tocmai așa cum fantazia i le-a arătat lui Schiller. Luize Miller, trilogia lui Wallensteine —mai ales însă Mireasa din Messina, arată că Schiller a știut să bată și altcă, în domeniul artei, ultima dramă se ridică pînă la înălțimile teatrului clasic elin. Poate că voi avea prilejul să revin în acest ziar asupra lui Schiller. In acest joc însă unde ne e rezervat să comunicăm cititorilor impresiile noastre, țin să aduc umilul meu omagiu, aceluia care a luminat viața mea de adolescent și pe care astăzi încă îl recitesc cu aceiaș pasiune, încălzindu-mă de idealurile înalte omenești: libertatea personală, a popoarelor, a cugetărei, libertăți pe care o sută și mai bine de ani după revoluțiunea franceză, tot nu le avem încă realizate așa cum le-a visat el. S. Br. CHRISTIA ZILEI In lagărul liberal Unit: Trăiască șeful nostru, ă. Ionel Brătianu!! Alții : Trăiască șeful nostru, d. Dorei !! Conn Mitiță. Dar eu, cu de’ștul meu magnietic, ce mai sunt 11 SCRISORI DESCHISE — D»lui Spiru C. Maret — S’ar putea crede, domnul meu, că soluțiunea la care am ai 11113. este fantastică, "exprimă o opiniune personală, izolată. Ca să vă dovedesc contrarul, dați’mi voe să vă reamintesc puțin o fază destul de importantă a istoriei noastre contimporane. Știți, deși pe atunci erați cam tînăr și nu figurați cu mare vază în partidul liberal, că a fost un moment în care acest partid s-a scindat. Amicul meu D. C. Boerescu, actual președinte al Senatului conservator, împreună cu mult regretatul G. Palladi, fostul meu secretar, și cu mine formam, dacă mă pot exprima astfel, sateliți principali împrejurul mult regretatului și veneratului Dimitrie Brătianu, fratele mai mare al lui I. C. Brătianu, și care intrase în opozițiunea unită, pentru că actele guvernului nu i se pureau tocmai conforme adevăratelor principii liberale. Dacă am avut dreptate sau nu, Dumnezeu și istoria nepărtinitoare ne va judeca. Destul numai că nici unul din noi nu urmărea vreun interes personal, material sau politic. Ceea ce mai știu este că am avut fericirea să împac pe acești doi frați învrăjbiți, să-i azvîrl în brațele unul altuia, după stăruința lui I. C. Brătianu, și aț putut închide ochii împăcați între dînșii. După dizolvarea opozițiunei unite, liberalii, strîngîndu-se iar într’un mănunchiu, au simțit necesitatea de a numi o comisiune însărcinată a redacta programul partidului liberal. Această comisiune, în care mă aflam, mi-a făcut distinsa onoare de a mă numi raportorul său. Lucrarea mea s'a tipărit, voiu reproduce cîteva părți dintr’însa, ca să se vadă cît de nedreaptă a fost învinuirea ce mi s’a făcut de unii că nu ași fi constant în vederile mele. M’am putut înșela asupra unor persoane, dar, în ce privescc principiile, au rămas strîns legate de inima mea, ca edera da arborele lîngă care o sădită. „Prima — înțelegi Domnul meu — prima preocupare a acestei comisiuni a fost reforma electorală. „Intr’o țară democratică, ziceam atunci, cu regim reprezentativ, în care stă scris în Constituțiune, că toate puterile emană dela națiune, preocuparea de căpetenie trebue să fie ca țara, de sine stătătoare, să se administreze de sine, ca raprezentațiunea națională, județeană și comunală să înceteze de a fi o minciună constituțională, ca să nu se substitue în mod furiș sau violent voința unora voinței naționale“. „Știința modernă, bazată pe experiență —la noi mai mult decît în alte părți— a dovedit că sistemul alegerii prin majoritate de voturi, este vicios din mai multe puncte de vedere. „ Acordându-se majorității singure dreptul de representațiune, se comite o nedreptate mare și se violeza principiul că, dacă decisiunea este fatalmente colectivă și impersonală, representațiunea trebue să fie din contra, personală și individuală“. „Astfel dacă nouă inși, de exemplu, ar fi chiemațî să ia o decisiune, este evident că voința a cinci dintre înșii trebue să triumfe, și ceilalți patru urmeză să se supue". „Dacă însă acești nouă inși ar fi chemați să trimită trei representanți, de ce cinci ar dispune de numirea tuturor mandatarilor ? Cu ce drept aceștia vor pretinde că lucreză în numele celor patru cari n’au încredere într’înșii ? fiecare grup de trei din cei nouă trebue să aibă dreptul de a numi pe representantul său". „Sistemul representațiunii prin majoritate este încă immoral și opresiv“. „Immoral, căci conduce necesarment» la coalițiuni, la sacrificarea convicțiunii’ lor spre a se forma o majoritate. Opiniunile nu sunt ,tot dauna împărțite intre două lagăre, pot fi și vederi intermediare,... acestea sunt nevoita a se mlădia, a forma împărechieri de acelea, cu drept cuvînt, numite monstruose, și care, după triumf, duc la noi disensiuni“. „Este opresiv, fiindcă sileste pe cel ce n’ar voi să primească tîrgul conșciinței lor, să se abție de la vot, să se desintereseze de la afacerile publice...“ „Acest sistem tulbură pacea publică, pentru că silesce pe cetățenia sa în a regimenta în două lagăre opuse, cari luptă unul contra altuia pe viață sau pe moarte...“ „El este încă funest unei bune compuneri a Camerei, căci exclude din reprezentațiunea națională individualitățile veri dt de mari ar fi, dacă nu ar fi sprijinite pe grupuri politice cari să le poată da majoritatea voturilor" care, adaug, stă mai totdeauna în mina guvernelor. Sistemul reprezentațiunii proporționale admis mai întîi și în Danemarca, împlîntat în Elveția și în plus cu reprezentațiunea minorităților, s-a admis de întreaga comisiune a partidului liberal atit pentru Cameră și Senat cit și pentru consiliile comunale și județene. Proiectul de lege s’a și redactat, numai domnii V. Lascar și Porumbaru au crezut că e bine să se aplice acest sistem mai intiia la județe și la comune. Desigur onoratul moc arnic V. Lascar a uitat să pună în aplicare această părere a sa pe cît timp a fost ministru de interne. Nu este așa, domnul meu, că, dacă un asemenea proiect de lege electorală s’ar fi adoptat, nu s’ar fi întîmplat atîtea năzdiciî ca cele pe care le-am văiut și se vedem ? Mai întîiu nu am fi vădut oameni ca d-nii Take Ionescu și C. Dissescu cari, împreună cu mine, luasem continuarea „Romînuluî, inspirați de același sentimente, avînd aceleași principii, ar fi rămas nestrămutați liberali, și nu au părăsit partidul decît pentru că s’au convins că altele se aflau în program și altele s’au pus în lucrare ? Nu e așa că nu am fi asistat la spectacolul puțin îmbucurător, de a vedea tineri pschut sau genimeni cari n’au învățat nimic, nu scia nimic, ocupînd scaunele de deputați, și mici arendași, cari au făcut avere despoind pe țărani maî rău decît cei mai aprigi cămătari, răsfățîndu-se pe fotoliile senatoriale, pe cînd oameni cunoscuți, bărbați de merit, ați rămas la ușa Parlamentului ? Nu este acesta răul principal la care trebue mai intia să remediem ? Dar programul partidului liberal, după ce prevedea mai multe dispozițiuni, spre a îngrădi libertatea expresiunii voinței poporului, trecea imediat la îmbunătățirea și asigurarea soartei țăranilor, la crearea Casei rurale. Desigur, în această privință, totul nu era hotărit. Discuțiunea, întrunirea tuturor forțelor intelectuale avea loc liber. Dar, a asvîrli limțoliul mortuar asupra unor dispozițiuni atît de conforme cu spiritul liberal-național, este nu numai o greșală, ci o adevărată crimă ai cărei autori nu mai pot merita încrederea noastră. E mult timp de cînd s’a zis „nihil novo sub sole“. Lucrul nu era tocmai exact, pentru că multe lucruri s'au descoperit de atunci; dar, cînd avem da gînd a presinta propuneri de natură gravă pentru viitorul patriei, e bine să nu uităm trecutul, și să recunoascem