Adevěrul, mai 1905 (Anul 18, nr. 5647-5676)

1905-05-01 / nr. 5647

Anni al XVITT- lea.—No. 5641 '' iSj ^ t832S&&äM FOK3UTO IS Alex. V. JSeMiraanii ABONAMENTE , Un an leî 18*— 6 lnuî ... „ 8.-— 3 luni . . * 1 • » 4.— lună ... .. 1.50 In streinătate îndoit Abonamente combinate­­ Adeverul politic și Dimineața. Un an........................ lei 32.— 6 luni ^ . » 16.— 3 luni . * „ 8.— o lună . „ 3.— Apare vAi fi fi © la ora & seara ca ulti­mele știri ale silei CRIZĂ MINISTERIALĂ Cîte­va destăinuiri Am relevat erî cele, petrecute în cercurile guvernamentale și zvonu­­­­rile că a izbucnit o criză ministe­rială și un conflict între guv­ern și rf­ge. Azi se dezmint însă toate aceste zvonuri și se afirmă că au fost nu­mai oare­cari dificultăți cari s’au înlăturat imediat și deci nu mai poate fi vorba de criză și actuala formațiune ministerială nu va su­feri acum nici o schimbare. Cu toate acestea acei inițiați de cele ce se petrec în sferile condu­cătoare au rămas cam afectați că numai după patru luni de guver­nare s’au ivit așa dificultăți în lot să se provoace și crize ministe­riale. .Privirele lor sunt ațintite spre pa­lat și guvernamentalii se întreabă dacă regele nu s’a speriat iarăși numai de amenințările liberalilor. Unii guvernamentali critică cu as­prime amestecul regelui și dificul­tățile ce Te face mai ales conserva­torilor cînd e silit să le dea pute­rea, iar alții apăr pe rege și susțin că suveranul nu se amestecă de­cit atunci cînd provoci intervenția lui. Pentru a pune în evidență cele petrecute și cari au stîrnit zvonu­rile asupra crizei ministeriale, vom releva destăinuirile ce le-a făcut un fruntaș guvernamental asupra con­flictului dintre rege și guvern . — Nu se poate zice că a fost vre­un conflict. Dar ceea ce se poate afirma e că regele s’a speriat ime­diat ce liberalii au anunțat că nu vor respecta reforma contenciosului. Ili bine, noi nu ne-am speriat de loc. Am răspuns că dacă liberalii vor desființa reformele noastre, noi le vom pune la loc și dacă vor desființa contenciosul noi vom des­păgubi pe magistrații cari vor fi ast­fel sacrificați. 1 ..Regele însă în loc să încurajeze pe această cale opoziția, ar fi tre­buit să aibă procedarea pe care a avut-o și față de noi, adică să de­clare liberalilor că nu va tolera des­ființarea acestei instituțiuni, precum ne-a cerut și impus să nu desfiin­țăm legea poliției. „Noi nu ne putem înțelege cu liberalii. La ei se agită numai Stă­­tescu. Nu este permis de­cît lui Stătescu să se atingă de Casație. Nu e vorba aci de principiul acestei reforme, e pur și simplu vorba de cei șapte consilieri cu care se spo­rește înalta Curte. Ei bine, a mo­nopolizat oare Stătescu numirile la Casație și e un sacrilegiu ca un gu­vern conservator să obțină o ase­menea reformă ? Pe acest teren nu primim să negociem cu Stătescu și nu ne înfricoșează de loc declara­­țiunile și angajamentele cari se vor lua față de această reformă. „Și dacă regele se va feri să provină pe liberali să nu se b­azar­meze pe calea unor asemenea an­gajamente, tot n’avem nimic de o­­biectat. Admitem, în cele din urmă, și a­­ceastă procedare ca regele să nu ne impună nimic. S'ar putea ca la schimbarea regimului, liberalii să nu primească puterea de­cît cu con­diția de a desființa contenciosul. Deci regele să fie silit a-șî călca angajamentele. Primim dar rezerva aceasta a regelui, dar atunci $i noi putem să opunem liberalilor decla­rația că nu vom relua puterea fără obligațiunea de a ni se aproba oi complectă reparațiune. „Dacă regele găsește că aceasta ar însemna că alunecăm pe o cale anarh­ică, n’are de­cît să procedeze cum a procedat totdeauna cînd par­tidele n’au putut să se înțeleagă“. Guvernamentalii așteaptă dar ca regele să potolească campania libe­ralilor în ce privește angajamentele că vor desființa contenciosul. .Dar se mai dă s­earte faptului că atitudine rezervată , o altă semnifi­­cegele a avut o față de reforma contenciosului și a impus chiar oare­­care modificări. In unele cercuri conservatoare se pretinde că regele vrea să grăbea­scă apropierea cu junimiștii, ca să fie astfel, în viitor, o situație clară, să nu mai aibă în coaste pe juni­miștii. E cam greu ca regele să ig­noreze cu desăvîrșire o grupare de miniștrii și de fervenți adepți ai ideei dinastice și după conservatori Rii să dea puterea liberalilor,»—cu­m se desemnează acum situația. k . Dacă nimic nu s’ar modifica­­ o situata de azi, dacă guvernul s’ar putea menține așa doî­ trpî­șnî,­­ sigur că liberalii s’ar ridica cu vio­­­­lentă in contra uneî noul forma­­­tiuni conservatoare, de pildă contra i unui guvern Carp. Regele știe bine că liberaliî rfii j vor răbda mult în opoziție,,1 mai a­­l­­es că au părăsit puterea ide' bun# ' voe și nu l-au­ făcut nici o dificul­­­­­tate. De aceea regele caută să pro­­voace reîntregirea partidului­^uesoric i­servator și natural că face presiun­e* *, tocmai asupra acelor elemen­te din cabinet cari sunt hîrțuite chiar în sînul guvernamentalilor pul de a se înlesni o apropiere" cu" ’ junimiștii. Regele are decî o acțiune perso­nală în scop de a clarifica situața și anume ca la schimbarea regimu­lui să nu mai aibă în cale pe ju­nimiști și ca aceștia să nu se mai plîngă că au fost nedreptățiți. Și junimiștii și liberalii sînt, bine înțeles, foarte încîntați de această atitudine. Dar acei conservatori care nu înțeleg să li se impună o împă­care cu junimiștii, chiar după patru luni de guvernare, la prima lege importantă, vor opune cea mai straș­­­­nică rezistență și vor căuta să pa­reze toate loviturile, chiar acele ale regelui, pentru a menține situația actuală în contra junimiștilor și în contra liberalilor. A. V. NĂZBÎTII . Patulele de rezervă în sine s’a isprăvit cu rezerva și a în­ceput cu patulele. Fiind-că așa stă afacerea pînă acuma: «bestia piUnțelor de re­zer­vă constă în re­zervă ce se manifesta față de pătule ! Era în adevăr o atitudine foarte rezer­vată, ceva mai mult chiar ca o reserva­tio mentalis, era un­ întreg rezervoriu de rezerve. Rezerviștii erau tocmai în rîndurile a­celora cari sînt chiemațî la activitate...... parlamentară. Cu o majo itate de rezerviști nu se putea ajunge la nici un rezultat. D’aia s’a pus piciorul în prag și s’a de­clarat mobilizarea forțelor. A fost m­țică criză, dar rezerviștii au­ intrat în campa­nie și acum ni se rezervă o majoritate compactă pentru pătule. Le vom avea­ pătulele. Dacă însă vom avea și rezervă, asta-î altă gîscă ! Pac, ția de abuz, pe fiii ferește cunoștința me­­dici­lci pe moliei de boli.. .4 " Un mijloc există pentru a­ stîrpi­­ bătaia în poliție. Orice funcționar pa­ratif să fie­­ dat iieiritîrziat judecății, să primească cea mai aspră pedeapsă și să peardă pentru toată viața dreptul de a ocupa o func­­țiune nu ■ nu­mai in poliție, ci și orice altă slujbă publică. >. Pol. •• Schimbare da nume Un­­'glunjet făceă.vcalaiji bnruri și spu­nea,­întro altelecu s’ar putea zice Ca­­nji*»5 consemna^uDî.. .,D,apă *de' consu­­m­ațiuni“. . ...'b­al.tul observă insă imediat că­ î f­a]­zice­ți «fișa do Arpim­ik­",­adică : îȘinc . copșamul'.-'lft. Casa de.'.Y consuma­­dópiinek,pârcîietul' .la Văcă-Tâșțî!!. . V ! Ceasornica Camerei Un deputat conduce­ pe un pre­ț — Sintem­ un fel de biuton de înre­gistrare, cu 20 hi taxa timbrului! — Dar ceasornicit de colo, ce face? — Ca să facă? Măsoară și el câtă vreme am perdut și cită maî perdem, pentru 20 de lei pe zi!! Incapacitate La tribunal : — Avocatul: Loviturile acelea au cau­zat clientului mea incapacitate de lucru. Președintele : Ce lucrează clientul d-v.? Avocatul (încurcat, către clientul său) : Ce lucrezi, d-le? Clientul: N’am de lucru de trei ude ! Tu în frunze la cîini!... Rig­oletto­ ­^Adégérraff w Torturi polițienești Din Piatra-N. ne vine iarăși vestea despre o maltratare polițienească, al că­rei sfirșit a fost moartea victimei. Cine se mai emoționează, cine se mai indig­nează la noi, la auzul unei asemenea știri ? Mulțumită a bicinuinței, mulțumită le­nei de a gindi, am ajuns sa vedem acre­ditat in populațiune principiul că hoțul nu ascultă decit de bătae. Un polițist, de altfel foarte capabil, îmi ținea mai deunăzi un în­treg curs asupra necesităței bălăci in des­coperirea Crimelor și hoțiilor. .,Cind va ști hoțul că nu mai poate fi baiul, nu mărturisește nici­odată“. Din această concepție imposibil să-l scot pe polițist. Intre argumentele ce le [UNK] am invocat era și acela că și in Străină [UNK]­tare se descoperă crimele și hoțiile—ba încă mai bine și mai des ca la noi— și că cu toate acestea nu se uzează de bă­­ine. Cu un suris sceptic polițistul îmi răspunse : „Crezi d-ta­că nu se bate...“. Cînd un om are asemenea convingeri, —și asemenea convingeri, din nefericire, au­ foarte mulți din polițiștii noștri—ce să te miri că aplică bătaia fără de mă­sură. Generalizarea unui pricipiu­, mai ales a unui principiu rău­ duce totdeauna la abuz. Mai ales cu bătaia s’a consta­tat aceasta. Cazacii ruși cari sunt intre­­buițațî la execuțiuni cu cnutul, îndată ce au un om pe mina lor, pentru orice motiv îl bat. Și la noi credința că bătaia e leacul suprem pentru toate relele, că e mijlocul cel mai de seamă in instruirea unei afaceri, este atit de răspîndită Iacit avem și un proverb cum nu se găsește la națiunile occidentale: bătaia e din roî. Cu toate acestea suntem­ de­sigur de acord că bătaia trebue desființată. D. Vasile Lascar făcând noua lege poliție­nească și punând ca condiție polițiștilor ca să fie toți absolvenți ai facultăților de drept, a voit să previe cu acest chip abuzurile, presupunind că dacă polițiștii vor cunoaște legile, vor ști ce le este și ce nu le este permis și prin urmare nu­mărul abuzurilor va descrește. D. Lascar s’a înșelat. Obiceiurile rele se contractează mai repede decit cele bune și diploma de licențiat in drept sau cunoașterea legilor ferește tot atit de pu­ Citiți in pagina N­­roii Pustiilor Americane de azi, începutul romanului •­e" Colonelul W. F. COD­Y DE Romînii în Camera ungară Dr. Ștefan O. Pop Deputat al colegiului electoral Șiria, în camera ungară. Advocat în Arad, e­­minent jurist, apărător în multe cauze politice, ca: procesul Memorandului, al Slovacilor, al­­ tribunei Vechi, etc., pre­cum și în toate cauzele naționalităților nemaghiare. A luat cuvîntul în Camera ungară pentru a combate pe Banffy în chestia legei școlare și a naționalităților. Alegerea noului mitropolit primat — Modificarea legei Sinodului — Guvernul și alegerea noului mitro­polit.—Un proeot de lege. — Ale­gerea mitropoliților dintre Civili. Opunerea Sinodului. Spuneam era că mitropolitul primat a hotărît să se retragă din scaunul arhi­­păstoresc spre a-și petrece în liniște restul zilelor sale. Hotărîrea înaltului prelat e definitivă și toate intervenirile ce s’au făcut n’au reușit să-l decidă a’și retrage demisia. In acest caz credem că ne a permis să discutăm chestia succesiune! la tro­nul mitropolitan. Am dat erî știrea că guvernul a de­cis modificarea legei Sinodului și ară­tam că s’a ajuns la această deciziune pentru că nu s’a convenit ca vre­unul din actualii membri ai Sinodului să urce treptele tronului arhipăstoresc. Mai spuneam că unii dintre membri guvernului sunt deciși să determine a­­legerea arhiereului Nifon Ploeșteanul, ca mitropolit primat. * Adăugăm azi că sunt unii d-nî mi­niștri cari n’au căzut de acord asupra persoanei care va urma la scaunul mi­tropolitan. Se discută chiar ideea de a se lua viitorul mitropolit primat dintre ci­vili. Vom da oarecare explicații ca să nu pară ideia ciudată. Se afirmă că d. M. Vlădescu, ministrul cultelor, a alcătuit un pro­­ect de lege, cam în următorul cu­­prins : „Episcopii se vor putea alege dintre toți membri clerului ro­mân, iar nu numai dintre arhie­reii titulari“. In actuala lege a Sinodului, se prevede că numai dintre arhiereii titulari se pot alege episcopii. Acel proect de lege va fi fndus în discuția Sinodului, în sesiunea ce se deschide la 1 Maiű. Evident că membrii Sinodului se vor opune la trimiterea acelui proect în parlament, iar prelații din Senat îl vor combate. D. Vlădescu, voește totuși ca proectul să fie votat, spre a da cel puțin altor guverne, dacă nu Contenciosul și armata Unul din punctele capitale ale pro­­iectului de Contencios administrativ era suprimarea consiliilor de revizie ale armatei și trecerea competinței sale la contencios. Capitală era această măsură, fiind­că era un început de garanție a spi­ritului de dreptate în armată. In adevăr, consiliile de revizie res­ping sistematic așa numitul apel al militarului în contra hotărîrilor con­siliului de răzb­iu. De fapt, apelul acesta e iluzoria. Or, nimic nu zdruncină mai mult armata și mai ales inima ei, disci­plina, ca actele de protestare îmm­po­­­­triva nedreptăților. A opri aceste acte e cu neputință. Cu cu­ cautî să le vinăbuși, cu atîta au izbucniri mai violente și mai primejdioase. In interesul, deci, superior, al dis­ciplinei în armată, se impunea întă­rirea garanțiilor de drept ah ^­­­indu­se, prin contencios, Casației,­care are dreptul de a judeca și pe miniștri, dreptul de a fi Curtea apelativă a armatei. Pe cît știam, în proectul guvernu­lui, se prevăzuse desființarea consi­liilor de războiü și trecerea compe­­tinței lor la Contencios. ■ Acum se afirmă că această mă­sură s’a înlăturat, în urma opozi­­țiunea întîmpinată din partea suve­ranului. Chestiunea e gravă. Mai întîiu că se amputează pro­­ectul, ridicîndu-i-se unul dim mem­brele cele sănătoase și apoi că per­soana suveranului se descopere și a­­pare într’o lumină nu tocmai favo­rabilă. Aci se ridică în adevăr o ches­tiune constituțională, și nu numai că rolul regelui ca șef suprem al ar­matei nu era să se amestece in a­­ceastă chestiune, dar, precum vom a­­vea prilej să arătăm, opunîndu-se a­­cestei măsuri, regele se pune în con­tradicție cu sine­ însu­și și lasă să se întrevadă o curioasă concepție asupra dreptăței în armată și a dreptului de control ce țara are asupra arma­tei sale. Ad­­ TV.­^f^V « *?*?X « OR­A>Ui­ultiva 1 iv­cuu iovi* DIRECTOR POLITIC C­ONST. MN­^LE PUBLICITATEA Linia pe corp 6 în pag. IÎI­abani 20 » lV­ a ., 10 PUBLICITATEA UNITA­In aceiași *j la ambele ziare Linia în pagina • banî 30 15 *ggm Telefon 260. Biurourile ziarului,str. Sărindar II? S­I»a»H la toată țara Criza­ ministerială.­Liberalii și Contenciosul vasele n’au luat decît cincizeci de tone de cărbuni și că această minimă can­­titate exclude o călcare a dreptului in­­­­ternațional. 4. Afacerea Djibuti. Guvernul japo­nez a reclamat contra faptului că esca­­dra rusă a intrat în portul Djibuti sau cel puțin a staționat în apele teritoriale unde s­a aprovizionat cu cărbuni. Gu­vernul francez răspunzînd că această reclamațiune nu corespunde faptelor, ministrul japonez la Paria a rugat gu­vernul republicei să ia măsuri ca esca­dra rusă să nu se folosească de apele teritoriale franceze pentru scopurile ei. * _ 5. Afacerea din Majunga. Două bas­timente de războiu ruso-tl au fost repa­rate la Malunga cu concursul autorită­­ții superioare franceze. Guvernul fran­cez concodă acest fapt, dădu însă asi­gurarea că reparaturile neinsemnate au fost executate de industria privată. 6. Afacerea de la Nossi­ Be. La Nossi Be escadra lui Rojdestvensky a sta­ționat aproape două luni. Ea a fost în apele franceze în lunile Ianuarie și Mar­tie și ministrul Motono a avut in această privință convorbiri cu d. Dolcasse. Es­cadra rusă a fost la Nossi-Bo la o dis­­tanță de uscat pe care o barcă o putea străbate în zece până la 15 minute. Aci escadra s-a prevăzut în permanență cu cărbuni, apă de băut și merinde și a întreținut mereu contactul cu uscatul. In toată siguranța escadra a făcut aoi exerciții folosindu-se pe față de apele neutrale. Guvernul japonez a protestat pe lângă cel francez și a primit asigura­rea că se va porni o cercetare. Rezul­tatul acestei cercetări nu a fost comuni­cat guvernului japonez. * 7. Protestul Japoniei cu privire la a­­facerea Kamranh din Indochina. Gu­vernul japonez a reclamat la Paris con­tra prezenței flotei rusești în apele te­ritoriale ale Indochinei. Instrucțiunile date generalului Beau au avut de ur­mare plecarea flotei rusești. Guvernul japonez persistă in afirmațiunea sa că flota rusă a rămas zece zile la Kam­rand, că a încărcat cărbuni și a făcut exerciții acolo și că prin aceasta Franța s’a făcut vinovată de o călcare a neu­tralităței. 8. Afacerea de la Port-Dayot din In­dochina. Acest caz numit, și afacerea flo­ta Honkh­oe, o de dată mai nouă. La Tokio el este considerat ca acel caz care a făcut ca răbdarea japonezilor să se sfîrșească. In ultimele zile japonezii au aflat că flota rusă staționează în por­tul Dayot, care este un excelent loc de ancorare. La protestul Japoniei guver­nul francez răspunse că escadra rusă nu poate rămînea în Port Cavot, presupu­nind că admiralul Jonquières va găsi pe admiralul Rojdestvensky la Intrarea băii. Asta era la 19 Aprilie. Guvernul japonez răspunse că toată baia incepînd de la Wantong trebue so­cotită ca făcind parte din apele terito­riale franceze, și că pare neîndoelnic că amiralul Rojdestvensky a staționat la 19 Aprilie în apele franceze. Această staționare e de cea mai mare impor­tanță, ca și cea din Kamland. In ur­ma acestor note japoneze dela 22 și 24 Aprilie, flota rusă a părăsit baia Wan­tong și că de atunci s-a unit cu esca­dra Nebogatof. Opinia publică din To­kio a fost foarte indignată de această întîmplare pe care guvernul japonez a caracterizat-o ca „recidivă în negli­jență“. * Reclamațiunile acestea ale japonezilor sunt mai mult decît îndreptățite. Repu­blica franceză a călcat dreptul interna­țional, pentru a întări țarismul. O ase­menea nedreptate, o asemenea călcare de legi internaționale, nici odată nu șade bine unui mare stat. Și poate să vie vremea cînd ar fi el în primejdie și cînd precedentul creat de dînsul să se întoarcă în contra lui­ Fast și celui actual, posibilitatea să a­­leagă pe mitropolițî și dintre aceî clerici cari n’au gradul de arhierei titulari. In căzui acesta s’ar putea lu­a­­ civili cu cunoștințe teologice, cari fiind călu­găriți, ar putea apoi să fie ridicați pînă la cea mai înaltă treaptă bisericească. In istoria bisericească n’ar fi primul caz alegerea unui mitropolit dintre civili. Episcopul Ambrosius din secolul IV fusese prefect; patriarhul Pețin din se­colul IX fusese simplu stălugăr. La noi, călugărul Grigore de la Căl­­dărușani a fost ridicat, la rangul de mitropolit și lui i se datorește înființa­rea seminarului central din București. Deci, de todata pe episcopii se pot alege și dintre arhiereii netitulari, un călugăr poate fi ridicat echiar în trei zile la rangul de arhiereu, iar un civil poate fi oricînd tuns și călugărit, dacă e destinat pentru înaltul scaun, pe care sînt urcați episcopii prin alegere. Ni. P. — Japonia și chestia neutralitate! — Reclamațiunile Japoniei contra Franței —­­ Ziarul Le Temps publică un intere­sant memoriu japonez, in care se enu­­mără toate punctele de reclamațiune ale Japoniei contra Franței, în faimoasa chestiune a neutralităței care era :Să dea acum de curînd naștere mult te­mutului razboiu universal. Memoriul din Le Temps corespund­e mai mult decit probabil notei remise de ministrul ja­ponez Motono lui Delcasse și are deci o deosebită importanță. Memoriul începe cu enunțarea urmă­torului principiu : Fiecare ajutor pe care îl dă un stat neutral unui vas care se duce la luptă trebue considerat ca un ajutor în scopul războiului,­calcă decî neutralitatea. In primul rînd trebue con­siderate ca asemenea ajutoare: Aprovi­zionarea vaselor ce merg la luptă cu cărbuni și merinde ; repararea și înlec­­uirea posibilități­i ca diferitele unități să se adune. Toate ajutoarele de acest fel, fie că ele se dau în porturi sau în apele te­ritoriale ale statelor neutrale, lezează datoria neutralităței. In memoria sunt anume citate 8 ‘ca­zuri care apar ca lezări ale neutralităței din partea Franței în favoarea Rusiei și spre paguba Japoniei. Rezumăm și noi în cele următoare aceste opt puncte: * 1. Afacerea din Cherbourg, unde flota rusă a încărcat cărbuni, iar două tor­piloare au suferit reparațiuni, fie și ușoare. 2. Afacerea de la Dakar. Flota rusă a rămas mai multe zile la Dakar unde aștepta furnizori de cărbuni cari au prevăzut flota cu acest material. 3. Alger. Aproape în acelaș timp două vase ale flotei rusești au staționat în Alger și au cumpărat cărbuni de uscat. Guvernul francez a răspuns că: ÜE31 PĂRERI ȘI IMPRESII Centenarul morfei lui Schiller Pretutindeni unde se vorbește nemțește s’a serbat zilele acestea a o suta aniver­sare a zilei cînd pa o noapte ploioasă, cîțî­va prieteni duceau la groapă pe Frie­­derich Schiller. Și dacă operile pe cari a­­cesta le-a lăsat dau măsura geniului ce a fost, operile necomplecte și proectele ce a­î rămas, i rată om nirei ce ar fi de­venit dacă mai trăia. Schiller este prin excelență poetul li­­bertățea. Incepînd cu toții cari au­ însem­nat o revoluțiune în teatru, toate dra­mele și tragediile sale au ca notă predo­minantă : libertatea. Fecioara din Orleans, Don Carlos, Wilhelm Tell, în toate liber­tatea e cîntată, arătată sub fețele ei. Și atît de mare a fo­t dorul de libertate, dragostea de libertate a lui Schiller, în cat inspirat de măreața faptă a lui Tell, istorică după unii, legendară după alții, a scris o dramă, în care figurează locuri din Elveția pe cari niciodată nu le-a vă­zut și pe cari totuși le descrie în culori atit de vii și în trăsături atît de juste în­c cit acei cari le-a vizitat și le vizitează, le regăsesc tocmai așa cum fantazia i le-a arătat lui Schiller. Luize Miller, trilogia lui Wallensteine —mai ales însă Mireasa din Messina, a­­­rată că Schiller a știut să bată și alt­­că, în domeniul artei, ultima dramă se ridică pînă la înălțimile teatrului clasic elin. Poate că voi avea prilejul să revin în acest ziar asupra lui Schiller. In acest joc însă unde ne e rezervat să comuni­căm cititorilor impresiile noastre, țin să aduc umilul meu omagiu, aceluia care a luminat viața mea de adolescent și pe care astăzi încă îl recitesc cu aceiaș pa­siune, încălzindu-mă de idealurile înalte omenești: libertatea personală, a popoa­relor, a cugetărei, libertăți pe care o sută și mai bine de ani după revoluțiunea franceză, tot nu le avem încă realizate așa cum le-a visat el. S. Br. C­HRISTIA ZILEI In lagărul liberal Unit: Trăiască șeful nostru, ă. Ionel Brătianu!! Alții : Trăiască șeful nostru, d. Dorei !! Conn Mitiță. Dar eu, cu de’ștul meu magnietic, ce mai sunt 11 SCRISORI DESCHISE — D»lu­i Spiru C. Maret — S’ar putea crede, domnul meu, că so­­luțiunea la care am ai 11113. este fantas­­tică, "exp­rimă o opiniune personală, izo­lată. Ca să vă dovedesc contrarul, da­­ți’mi voe să vă reamintesc puțin o fază destul de importantă a istoriei noastre contimporane. Știți, deși pe atunci erați cam tînăr și nu figurați cu mare vază în parti­dul liberal, că a fost un moment în care acest partid s-a scindat. Amicul meu D. C. Boerescu, actual președinte al Senatului conservator, împreună cu mult regretatul G. Palladi, fostul meu se­cretar, și cu mine formam, dacă mă pot exprima astfel, sateliți­ principali împrejurul mult regretatului și vene­ratului Dimitrie Brătianu, fratele mai mare al lui I. C. Brătianu, și care in­trase în opozițiunea­ unită, pentru că ac­tele guvernului nu i se pureau tocmai conforme adevăratelor principii liberale. Dacă am avut dreptate sau nu, Dum­­nezeu și istoria nepărtinitoare ne va ju­deca. Destul numai că nici unul din noi nu urmărea vre­un interes personal, material sau politic. Ceea ce mai știu­ este că am avut fericirea să împac pe acești doi frați învrăjbiți, să-i azvîrl în brațele unul altuia, după stăruința lui I. C. Brătianu, și aț putut închide ochii împăcați între dînșii. După dizolvarea opozițiunei­ unite, li­beralii, strîngîndu-se iar într’un m­ă­­nunchiu, au simțit necesitatea de a numi o comisiune însărcinată a redacta pro­gramul partidului liberal. Această comi­siune, în care mă aflam, mi-a făcut distinsa onoare de a mă numi rapor­torul său. Lucrarea mea s'a tipărit, voiu repro­duce cîteva părți dintr’însa, ca să se vadă cît de nedreaptă a fost învinuirea ce mi s’a făcut de unii că nu ași fi constant în vederile mele. M’am putut înșela asupra unor persoane, dar, în ce privescc principiile, au rămas strîns le­gate de inima mea, ca edera da arbo­rele lîngă care o sădită. „Prima — înțelegi Domnul meu — prima preocupare a acestei comisiuni a fost reforma electorală. „Intr’o țară democratică, ziceam a­­tunci, cu regim reprezentativ, în care stă scris în Constituțiune, că toate pu­terile emană dela națiune, preocuparea de căpetenie trebue să fie ca țara, de sine stătătoare, să se administreze de sine, ca raprezentațiunea națională, ju­dețeană și comunală să înceteze de a fi o minciună constituțională, ca să nu se substitue în mod furiș sau violent voința unora voinței naționale“. „Știința modernă, bazată pe experiență —la noi mai mult de­cît în alte părți— a dovedit că sistemul alegerii prin ma­joritate de voturi, este vicios din mai multe puncte de vedere. „ Acordându-se majorității singure dreptul de representațiune, se comite o nedreptate mare și se violeza principiul că, dacă decisiunea este fatalmente co­lectivă și impersonală, representațiunea trebue să fie din contra, personală și individuală“. „Astfel dacă nouă inși, de exemplu, ar fi chiemațî să ia o decisiune, este e­­vident că voința a cinci dintre înșii tre­­bue să triumfe, și ceilalți patru urmeză să se supue". „Dacă însă acești nouă inși ar fi che­mați să trimită trei representanți, de ce cinci ar dispune de numirea tuturor mandatarilor ? Cu ce drept aceștia vor pretinde că lucreză în numele celor pa­tru cari n’au încredere într’înșii ? fie­care grup de trei din cei nouă trebue să aibă dreptul de a numi pe represen­­tantul său". „Sistemul representațiunii prin major­­itate este încă immoral și opresiv“. „Immoral, căci conduce necesarment» la coalițiuni, la sacrificarea convicțiunii’ lor spre a se forma o majoritate. Opi­­­niunile nu sunt ,tot dau­na împărțite in­­tre două lagăre, pot fi și vederi inter­mediare,... acestea sunt nevoita a se mlădia, a forma împărechieri de acelea, cu drept cuvînt, numite monstruose, și care, după triumf, duc la noi disensiuni“. „Este opresiv, fiindcă sileste pe cel ce n’ar voi să primească tîrgul con­­șciinței lor, să se abție de la vot, să se desintereseze de la afacerile publice...“ „Acest sistem tulbură pacea publică, pentru­ că silesce pe cetățeni­a sa în a regimenta în două lagăre opuse, cari luptă unul contra altuia pe viață sau­ pe moarte...“ „El este încă funest unei bune com­puneri a Camerei, căci exclude din re­­prezentațiunea națională individualitățile veri dt de mari ar fi, dacă nu ar fi sprijinite pe grupuri politice cari să le poată da majoritatea voturilor" care, adaug, stă mai totdeauna în mina gu­vernelor. Sistemul reprezentațiunii proporționale admis mai întîi și în Danemarca, împlîn­­tat în Elveția și în plus cu reprezen­­tațiunea minorităților, s-a admis de în­treaga comisiune a partidului liberal atit pentru Cameră și Senat cit și pen­tru consiliile comunale și județene. Proiectul de lege s’a și redactat, nu­mai domnii V. Lascar și Porumbaru au crezut că e bine să se aplice acest sistem mai intiia la județe și la comune. De­sigur onoratul moc arnic V. Lascar a uitat să pună în aplicare această pă­rere a sa pe cît timp a fost ministru de interne. Nu este așa, domnul meu, că, dacă un asemenea proiect de lege electorală s’ar fi adoptat, nu s’ar fi întîmplat atî­­tea năzdiciî ca cele pe care le-am­ văi­ut și se vedem ? Mai întîiu nu am fi văd­ut oameni ca d-nii Take Ionescu și C. Dissescu cari, împreună cu mine, luasem continuarea „Romînuluî, inspirați de același senti­mente, avînd aceleași principii, ar fi ră­mas nestrămutați liberali, și nu au pă­răsit partidul decît pentru că s’au con­vins că altele se aflau în program și altele s’au pus în lucrare ? Nu e așa că nu am fi asistat la spectacolul puțin îm­bucurător, de a vedea tineri pschut sau genimeni cari n’au învățat nimic, nu scia nimic, ocupînd scaunele de depu­tați, și mici arendași, cari au făcut a­­vere despoind pe țărani maî rău­ decît cei mai aprigi cămătari, răsfățîndu-se pe fotoliile senatoriale, pe cînd oameni cunoscuți, bărbați de merit, ați rămas la ușa Parlamentului ? Nu este acesta răul principal la care trebue mai int­ia să remediem ? Dar programul partidului liberal, după­ ce prevedea mai multe dispozițiuni, spre a îngrădi libertatea expresiunii vo­inței poporului, trecea imediat la îmbu­nătățirea și asigurarea soartei țăranilor, la crearea Casei rurale. De­sigur, în a­­ceastă privință, totul nu era h­otărit. Dis­­cuțiunea, întrunirea tuturor forțelor in­­­telectuale avea loc liber. Dar, a asvîrli limțoliul mortuar asupra unor dispozi­­­țiuni atît de conforme cu spiritul libe­­ral-național, este nu numai o greșală, ci o adevărată crimă ai cărei autori nu mai pot merita încrederea noastră. E mult timp de cînd s’a zis „nihil novo sub sole“. Lucrul nu era tocmai exact, pentru că multe lucruri s'au des­coperit de atunci; dar, cînd avem da gînd a presinta propuneri de natură gravă pentru viitorul patriei, e bine să nu uităm trecutul, și să recunoascem

Next