Adevěrul, iulie 1905 (Anul 18, nr. 5705-5733)

1905-07-01 / nr. 5705

1 Anul al XVIII-lea—No. 5705 FONDATOR Aîei.V. f Seldimanna ABONAMENTE H Amiral­ita­toate, țara In streinătate îndoit Abonamenta combinate (Adevărul politic și Dimineața) Un an .................... lei 32.—­ ȘIV publicitatea UNITA­T*același și la ambele stat Linia în pagina III. . . , b . . . . , IV. . Inserții și reclame linia Lei 2 In­strem­ State îndoit Apare zilnic la ora­­ 5 seara în ultimele știri ale zilei Telefon 260, Biurourile ziarului, str. Sărindar­ Revoluția generală In este cînd am primit vizita unui personaj puțin cinstit: să nu așteptăm mulțumiri, ci să căutăm să vedem dacă plecînd rușii nu ne-au mai luat ceva. Purtarea obraznică a rușilor să ne servească însă de învățătură. Toate lo­viturile ce le-au­­ primii n’au reușit să schimbe obiceiul rusesc: nici Port Ar­thur, nici Yalu, nici Tsușima nici revo­luția în Rusia, nici chiar cazul nemai pomenit cu „Potemkin“ ! Rusul tot o­­brasnic e față cu aceea pe cari îi crede mai slabi. In aceasta rezidă primejdia rusească. Plecarea fără adio a escadrei rusești ne-a amintit din nou­ de această primej­die, pe care să sperăm că nu o vom mai perde din vedere. Pot CE VA FI LA TOAMNA Acalmia vereî.— Torba d-lnî Take Ionescu. — Oculta și guvernul.— Petrolul.— D. Fleva și Banca Națională.— Guvern slab.— Concluzie. Miniștrii și toată lumea pleacă la La toamnă D. Take Ionescu a plecat foarte vesel în străinătate și asigurat pen­tru viitor. D-sa a trimis răspuns cîtorva amici din Capitală că­ î mai tare decit ori­cînd și că tot așa este și guvernul. Se pune întrebarea dacă așa este? Umila noastră părere e că guver­nul este tot în aceeași proastă po­­zițiune și față de partid și față de opozițiunea junimisto-liberală. —Un guvern care este nevoit să cedeze, să-și amîne planurile sale „la toamnă“ este un guvern căruia îî trebue foarte mult, ca să capete din nou încredere în sine însuși și al do­ilea să impună adversarilor. Or, guvernul d-lui Cantacuzino să știe că în chestia petrolului a fost silit și dată în retragere, ceea ce a fost un mare succes al opozițiunei și al Ocultei. A primi mulțumiri de la d. Sturdza este o dovadă că am cedat, că ai bătut în retragere, că ești la discreția adversarului. Chestia petrolului De altfel chestia terenurilor petro­lifere este astfel pusă, în cât de ea depinde soarta guvernului. Dacă nu va putea-o rezolva în sensul său, va fi nevoit să se retragă. Or, guver­nul a făcut marea greșală că a tă­­răgănit lucrurile, că a dat putință opozițiunea să-i arunce între picioare societatea R­omînia. Azi, chiar dacă va putea să rezolve cum dorește el această chestiune, totuși a dat do­vezi de slăbiciune, deoarece a dat cel puțin mijloc opozițiunea să-și facă o platformă de luptă. Guver­nul d-lui Cantacuzino, chiar scăpînd de chestia petrolului, va avea de luptat tot timpul cu o opozițiune care va pune înainte naționalizmul și patriotizmul față cu „guvernul in­tereselor străine” . Și toate acestea, se vor întâmpla, dacă d. Cantacuzino va putea fi din nou furat de către d. Take Ionescu, fiindcă în caz contrariu actuala for­mațiune conservatoare trebue de considerată că și-a trăit traiul! Concluzia în astfel de condițiunî, se va găsi guvernul la toamnă, cînd va reîn­cepe activitatea politică și poate și în mai rele condițiuni. In adevăr, Oculta și adversarii guvernului vor profita de această acalmie a­verei și pe cînd cei de la cîrma statului se duc la băi, eî vor lucra și astfel îî vor distanța în toate chestiunile, cari vor trebui de reluat la toamnă. Iată de ce vorbele trimise de că­­tre d. Take Ionescu, de la Sinaia, amicilor săi din Capitală, nu ne asi­gură de loc asupra soartei guver­nului d-lui Cantacuzino, și în spe­cial asupra soluțiunei politice a d-lui ministru de finanțe. m­ ............................................mmn«....... . NĂZBÎTIÎ Rusky Sfînta! Ce s’a prăpădit în­totdeauna pe rus a fost creșterea. La masă bagă cleștele în castronul cu borș; la Fivo’o’clok vine în cămașa linara­, cind­ e elegant su damele își sufla nasul între clește ! La Constanța a dat, din nou­, o probă de educație. După ce a luat în primire „Potemkinu", pe care­­ l-a urmărit mereu în direcția o­­pusă celei în care știa că s­e silă, cînd să ridice ancora și să plece, u a dat semna­lele de salut. Ce să m­ai salute și să zică merei după ce i s’a dat vasul . Curat rusb­u sfintă, cum spunea dăunăzî unul care’i cunoș­ște bine ! Pac. Slăbiciunea guvernului băi. E inutil az­­dar, a maî vorbi Nu știm dacă guvernul s’a­rată­­de mișcare politică, cînd totul este !o și Cu el d. Take Ionescu, orî lăsat baltă. Chiar și lucrurile cu­ viceversa, ceea ce știm însă că pînă reate sînt lăsate în părăginire. Ba acuma guvernul este atît de slab, în s’a întîmplat, cînd cu a doua sa­­ci­aculta î-a dictat întreaga linie șire a cuirasatului „Kneaz Rotem­­ae conduită și în chestia petrolului ,­ miniștrii fiind risipiți, nu și ceva m­ai mult a reușit să’șî­im­­ea în Capitală decît d. mini s-­pună voința eî și în chestia numirei lucrări publice și care, bine guvernatorului la Banca Națională, n’a avut curajul să rezolve Guvernul făcuse apel pentru acest cari nu erau de rezortul său, înalt loc la d. N. Fleva și acesta pri­­n așa se explică faptul­ că depeșile mise în principiu. Oculta însă și­ a ziarelor au fost pur și simplu se­ ridicat capul și a amenințat și nici Cu­ CSLid­bC Id­LCiCglt­J., i­a­r ora 11.45 a dat Dumnezeu de a sosit din Bușteni, d. general Laho­­very, care a dat ordin să nu se li­bereze corespondența noastră tele­grafică. Acestea toate sînt dovezi că po­litica a încetat de fapt și că tot ce se poate scrie de ea este față de viitor, față de ce va fi la toamnă, pînă azi postul de guvernator la Banca Națională n’a fost ocupat de nimeni! A. B. Flesarea escadrei rusești Escadra rusă a ■ plecat, și a plecat cum au rușii țariștî obiceiul să plece. Nici salutul reglementar nu ’l-au­­ dat­ nici mulțumirea, ce o impune bunacuviință, n’au­ dat-o portului ospitalier în care s’au putut odihni și care le-a redat ceea ce singuri nu­­ și-au putut lua, cel mai fru­mos vas al escadrei Mărei Negre. Un moment pare că ai vrei să te in­dignezi de aceasta atitudine. Iți amin­tești încă de pagina cea mai recentă a istoriei noastre și’ți spui că nici n’a­­veam de ce să ne așteptăm la o mul­țumire. Oare la 1877 rușii n’au proce­dat la fel? După ce ne-au chemat să ve­nim pe­inde putem și ori­cum voim căci cauza creștinătăței este perdută, după ce ne-au chemat în momentul cînd pen­tru a treia oară fuseseră bătuți de turci, după ce au curs șiroaie de sînge romî­­nesc pentru a salva onoarea armelor ru­ ■« Adevăruri»— Relațiile „Epocei D. Nicu Filipescu a declarat—apropos de dejunul de la Capșa — că una sunt pentru d-sa relațiile politice și alta re­lațiile sociale. „Epoca“ e de altă părere. Pentru ea nu există de­cât relațiile... financiare și cum nu poate întreține acum asemenea relații cu guvernul, își varsă focul în contra „Adevărului" ! Unde am ajuns „Conservatorul" dezminte categoric știrea d-lui Nădejde din „Voința“ că guvernul rus ar fi cerut extrădarea ma­­teloților de pe „Potemkin“. Lumea pe dos .­ex-anarhhistul d. Nă­dejde anunță cereri de extrădare a unor revoluționari și boem­i „rusofili“ le dez­mint categoric și declară că „ne-am născut și vom trăi in libertate“ ! Schimbare de nume . .Se știe că guvernul rus va schimba numele vasului „Kneaz Potemkin“. In virtutea serviciilor ce aduce comu Iancu Nădejde guvernului din Peters­burg, e vorba ca vasul să fie botezat „Kneaz Nădejde“, spre a se deosebi și ele „Nadeja" a bulgarilor". Rigoletto Relațiinaile­s,AdvaniM‘‘ „Epoceî“ nu 'î plac relațiunile „ Adevărului“ cu d. gel­eral Laho­­vary, ministru de­ externe și nici faptul că oficiosul „Conservatorul“ a relevat zilele trecute ă atitudinea, „Adevărdul“ a fost apresată de în­treaga populație care cipște ziarele. Este adevărat că noi n­u aparem pentru a fi pe placul ,fipoceî“, ci pentru a fi pe placul plicului. Or, ca să fim pe placa publicu­lui, trebue să fim mai înainte de toate așa fel informați ți cît publi­cul să ne înbrățișeze, ap cum ne-a îmbrățișat și în cursul inzaționale­­lor evenimente din Gos­tanța; iar „Epoca“ să se mulțumm că a ne fura știrile cu mai mure sau mai puțină dibăcie, dar cu o­ egală lipsă de trecere față de public. Ca să fim pe placul pblicului nu trebue să neglijăm nici o sursă de informațiuni și în cursul­ evenimen­telor din Constanța, d. f­ieral La­­hovary, ca ministru de eceme și ad­­interim la războiu, a fost o sursă prețioasă pentru controlata știrilor și cînd d. general Lahovary a văzut chipul în adevăr europenie în care Cucerirea insulei Sah­alin rezultatele victoriei navale de la Tsușim­a.—Cucerirea părței sudice a insulei.—însemnătatea Sa­­c­alinului.—Istoricul in­sulei Rezultatul victoriei navale Mult mai repede de cum era de aș­­eptat s'au arătat rezultatele marei vic­­orii navale de la Tsușima. Escadra ja­­oneză, compusă din 2 cuirasate, 7 vi­­rucișătcoare, 3 canoniere, 36 torpiloare , 10 vapoare mari cu trupe ce trebu­­­­­i­ debarcate, »*<* u­ piuputu iu uun uc i t. n. de sudul insulei Sah­adn și a de­arest acolo trupe. Nu mult după debarcare, japonezii au ocerit cea mai importantă fortăreață a Ikuleî, Korsakowsk, și astfel japonezii a reintrat iar în posesiunea intreget­ărți sudice a insulei care le-a aparți­­ut lor pină în 1875, cînd, în urma uui tratat cu Rusia, i-a fost cedată ei. In partea sudică a insulei se află încă­­ azi numeroase colonii de pescari ja­­onezî, cari aprovizionează întreaga Ja­­onie cu peștele care se găsește în mare­ abundență atît în fluviile și în­ălțile insulei cît și în marea înconju­­itoare. E sigur că escadra japoneză nu se a mărgini la ocuparea părței sudice a tsulei, ce va apare în curînd in fața ului de al doilea port întărit, situat în mijlocul insulei, Alexandrowsk ; pe lingă Keaxandrowsk se află portul de export rui, prin care se exportă tot cărbunele , se află în minele din apropierea a­­ce­cui port. însemnătatea insulei Acel care posedă insula Sah­alin este , același timp, stăpîn al confluenței m arelui fluviu siberian Amur. Afară de această mare însemnătate su a mai are și alte. Pînă acum japo­­ezii nu ocupaseră ni­ci o parcelă de te­­toriu rusesc propriu zis ; războiul a st dus pînă în prezent pe teritoriu co­­mun și chinezesc­, astfel că ocuparea ad­alinului înseamnă cucerirea unui m­­­innat teritoriu rusesc. Japonia fnind i stăpînire insula, a vroit să’șî asigure,­ ­pu­blicitatea fjiorp 6 in pag. III-abanî 50 n Du » 1­ -a „ 10 armata rusă­ ­ seștî, drept recunoștință ni s’a luat Ba­sarabia. Să facem­­­ decî cum se obicînu-am înțeles să servim pub­liul, s’a pus la dispozițiunea noastră cu o bunăvoința și hotărîre de adevărat om de stat, preocupat a rezolva o chestiune delicată, fără a neglija li­niștirea, prin presă, a opiniei pu­blice agitată de acea chestiune. Era de datoria noastră să relevăm, după fericita rezolvare a chestiunei, buna-voința aceasta a ministrului de externe și să îî mulțumim. „Epoca“ deprinsă, se vede, a nu mulțumi unui ministru de­cît pentru fondurile secrete ce i le-ar servi, dă încă o dovadă de asanare de mora­vuri și atribue „Adevărului“ ace­leași motive. E o obrăznicie care nu ne mai e­­moționează. E însă explicabilă pen­tru o gazetă de apel pistil, cari au început să facă spume la gură de rînd lucrează pe tibișir și trebue să se mulțumească cu ciuperi de 5 franci. Relațiile „Adevărului“ cu lumea politică sunt acelea cari domnesc în toată lumea civilizată între un ziar internic, prin munca sa și simpa­tiile cîștigate, și oamenii politici, ori­cărui partid politic ar aparține ei. Nu „Epoca“ a putut sau va putea vătăma aceste relațiuni, cari sînt relațiunile opiniunei publice cu acei ale căror acte și vorbe trebue să le adece această opiniune. Cine știe ce va fi în China? Dacă se găsește, decî, în multe părți petrol, ce rfui­ me al nostru? Concurența cu petrolul american și rusesc e o problemă destul de grea și complicată­! Ce ar maî fi, cînd s’ar ivi și concurența altor te­renuri, tot atît de bo­gate, dacă nu cum­va cu mult m. ' bogate ca ale noastre ? A socoti fără asemenea e­­ventualitățî este a­­ scălda în ilu­zii roze și a mergeau ochii închiși, spre decepțiunî și «facturî formi­dabile. Dar, în chestiune de progres, sur­prizele, așa zisele „în tîmplărî“, cari nu trebue însă să fim­icî odată „ne­prevăzute“ în materii economică și financiară, sînt foarte dese. Zilnic domeniul tehnic încalcă și încalecă pe cel naturii. Cutare ele­ment natural și o descoperire de azi e anihilată de mai perfec­ționată de m­îine. Aceasta este legea neînfrîntă a pr­oresului. Or, dacă este vre­un domeniu în care progresul a mer­eu o iuțeală vertiginoasă, apoi este, de­sigur, do­meniul principiilor notoare, știut fiind că ele sunt azi­ la baza ori­cărui progres economi. Eî bine, cine știe dacă trăgănind mereu dezvoltarea industriei noas­tre petrolifere, nu se­ va descoperi un alt principiu motor care să pună petrolul, din toate privnțele, în con­­dițiuni de inferioritate ? Trebue sau nu de socotit și cu a­­semenea surprize ? Negreștt că da. Ele sunt primejdioase elemente de risc, cu atît mai amenințătoare cu cît capitalul este mai estrîns și în­tâmpină mai puțină ncredere pe piețele concurente. A proceda astfel este a face ca acei țărani avari, din fundul satelor, cari ___________ Ad. Potrsh(­ și capita­lu tiajiűnai IV*) Să examinăm aci o altă chestiu­ne, aceea a corelației dintre capita­lul național și timpul ce ar fi nece­sar pentru ca el să dea petrolului nostru dezvoltarea industrială ce comportă. Capitalul național fiind, față de subscrierile necesare marii industrii petrolifere, o chestiune de viitor, dacă ne restiingem la capitalurile româ­­nești actuale, fatalmente industria noastră petroliferă se va dezvolta foarte încet. Se va spune, desigur, mai bine încet, dar sigur și cu mijloace na­ționale. Așa ar fi, în alte domenii, poate. Nu însă în acela al petrolu­lui. Aici a merge încet nu înseamnă numai decît a merge și sănătos și de­parte. Din potrivă. A merge încet în dez­voltarea industriei noastre petroli­fere înseamnă a merge spre necu­noscut, spre surpriză și primejdii. Căci cine, și ce garantează, că nu vom avea surpriza a nouă surse bo­gate de petrol în diferite țări ? Do­vadă sursele descoperite în ținutul Hanovrai. (*) Vezi numerele 5701, 5702 și 5704 din 24, 25 și 29 iunie, cu ocazia tratativelor de pace, o garan­ție solidă. Pe lingă aceasta asediul Vladivosto­­cului se va putea face de azi înainte mai ușor de către japonezii din Sah­alin. La o rezistență serioasă din partea rușilor retrași în nordul insulei, nu e de gîndit. Japonezii, complect stăpîni pe mare, pot privind debarca trupe nu­meroase în orice parte a insulei, așa ca să fae trupelor rusești aflătoare aci orice comunicație cu Vladivostocul, înconju­­rindu-le astfel din toate părțile. Istoricul insulei Sah­alinul a fost descoperit de euro­peni în același timp pe uscat și pe mare. In 1643, cazaci și vînători ruși urmă­rind niște vinat au­ trecut peste strîm­­toarea tătărească care leagă Siberia de Sah­alin și care era înghețată, și au pă­truns în insulă. Totuși descoperirea a­­ceasta fu uitată și abia în 1787 france­­zul La Pérouse venind pe mare o des­coperi din nou. Dar și descoperirea a­­ceasta fu uitată și în 1849 căpitanul rus Nevelskii dădu iar de insulă. In urma acestei noul dtscoperiri o mulțime de cazaci, vînători și aventu­rieri, atrași de numeroșii zibelinî cari se aflau în pădurile uriașe ale insulei, ve­nită de se stabiliră aci. In același timp japonezii se stabiliră la sud. Prin dife­­rite tratate încheiate între Rusia și Ja­ponia, ambele țări aveau un drept iden­tic de domnie asupra insulei, dar în 1875 Rusia cedă Japoniei insulele Ku­ril­o în schimbul renunțării la condam­i­­niul asupra Sa­chalinului. In 1897 populația în Sahhalin a fost de 28.113 locuitori, dintre­ cari peste 10.000 de deportați trimiși din Rusia pentru diferite crime. In afară de însemnătatea strategică, insula mai are pentru Japonia și o în­semnătate economică, pentru că Sah­ali­­nul e bogat în pește, cărbuni și­ petro­­leii. Insula, cum am spus, domină țăr­­mul Siberiei care aparține Rusiei, în­tr’un loc tocmai unde Rusia are cel mai mare interes ca să fie liberă, iar nu sub veci­­nica amenințare a tunurilor unei puteri streine. SCRISOAREA imul DOBROGEAN /emisia u­ iui rarxano.— Amestecul regelui.— Teamă ridicolă.— Do­­brogea anarh­ista ?—• O părere a prințului Ferdinand.— Regele contrar revendicărilor Dobrogei I OWWINOI . Acum, cînd vizita ministrului preșe­dinte în Dobrogea, atrage din nou a­­tenția publică asupra acestei provincii, îngăduiți-mi să expun în jurnalul dv. cîteva fapte, cari vor contribui să a­­runce oarecare lumină­ asupra unor eve­nimente petrecute acum în urmă în a­­ceastă țară. Cer mai dinainte scuze cititorilor Ade­­v­ăr­ului că prin această scrisoare provoc întru­cîtva un incident personal, lucru pe care nu l’ași fi făcut, dacă n’ași fi fost eu însumi amestecat fără voe în numitele evenimente. Amicii mei gă­sesc chiar că am făcut prea multă vreme cînd datoria ruia era să vorbesc. Să trecem la fapte. --------------35'visc A­­ Ilii X­alliilkÖ Intr’unul din numerile sale. Adevărul vorbind de demisia forțată a d-lui Pa­­riano, fost proiect de Constanța, sunt a­­rătat­eü ca pricina indirectă a acestei demisii. Conferința i­ipa asupra mișcărei reformiste în Rusia, ținută la Constanța, ar fi provocat intervenția reprezentan­tului țarului la București și prefectul Pariano, tolerînd o asemenea conferință, a trebuit să ispășească simpatiile mele pentru poporul rus. De aci nemulțumi­rea regelui și sacrificarea d-lui Pariano de către șefii prea curtezani ai parti­dului său. Cu toate astea eu îndrăznesc a nu crede în această „intervenție“ și nu vreau să mă rostesc asupra purtărea gu­­vernului nostru, care ar fi lăsat pe stră­ini să se amestece în politica noastră internă. Pe de altă parte ar trebui să conchidem că Rusia ne tratează ca pe o cantitate cu totul neglijabilă, căci în­drăznește să facă la noi ceea ce nu’și permite în Bulgaria și în Serbia—țări slave și „rusofile“—unde s’au făcut nu­meroase meetinguri împotriva măceluri­lor din St. Petersburg, fără ca cine­va să fi fost forțat să demisioneze din a­­ceastă cauză. Dar dacă informația dv. nu era exac­tă, în ce privește forma, ea era absolut adevărată ca fond. Amestecul regelui Da, e absolut adevărat că s'a agitat spectrul roș, reprezentat prin persoana mea, pentru a zdruncina încrederea re­gelui într’un prefect care tolerează in Dobrogea oameni ca mina și, ceva mai mult, care ii lasa să fie aleși în consi­liile județene­—căci trebue s’o spun, eu­ cumulez această din urmă onoare ca reputațiunea de om primejdios. Am a­­vut dovezi de atenția cu care regele urmărește activitatea mea foarte inter­mitentă. El a găsit, pare-se foarte sub­versiv discursul meu rostit la manifes­tația muncitorească de 1 Mai­ la Bu­curești. Se zice chiar—nu garantez asu­pra acestui fapt — că a avut în mîini calendarul ruș al partidului socialist bul­gar, în care protestul meu figurează printre acelea ale socialiștilor din toate țările. Nu știu­ ce i s'o mai fi arătat și vorbit, dar e fapt incontestabil și pozi­tiv că, am fost considerat ca „anarhist periculos“ și tratat in consecință. O e­P.t­. dß­­­iRO'ÜTIF» olia.pT. * mai experimentați, și mai ales printre „acei cari știu. bulgărește" a venit la vremea sărbărilor din Constanța ca să’mi supravegheze faptele și mișcările. Pen­tru a da o mai deplină confirmare da teama cî și de intențiile mele regicide, poliția bucureșteană mi-a ridicat carta nominală pe care primarul mi-o desti­nase în calitatea mea de consilier jude­­țian, pentru a asista la inaugurarea va­­sului „Rominia“. A de prisos să mai spun că poliția din București s’a oste­nit de­geaba, căci republicianizmul meu îmi interzice orice participare la solem­nități regale. Teamă ridicolă Raportul acestor fapte cu demisia d-la­ Pariano e că acesta nu e in stare să ga­ranteze ordinea. Dimpotrivă, îngăduind alegerea mea in consiliul general, a tre­cut și dînsul in tagma „periculoșilor" și a „suspecților". Cu toate astea eu m’am ales in contra candidatului oficial al d-lui Pariano și ca independent. Așa că în alegerea mea el n’avea nici o răs­­pundere directă. E drept insă că n’ați fi intrat în consiliul general dacă n'așî fi cunoscut pe Pariano, cu care am dus, campania în Farul în aceleș timp cu oa­meni din alte grupări politice, ca par­­­tizan ho­târî­t a­ drepturilor politice pen­­­­tru Dobroge . Ca socialist­, n’așî fi­ in­­­trat într’un consiliu general, dacă n’ași fi avut dovezi că asupra altui punct, asanarea moravurilor administrative în Dobrogea, Pariano e omul situațiunii. Trebue oare s’o mai spun că nu sînt și n’am fost niciodată anarhist? Și a­­ceasta declarație o fac nu pentru a l­ ua gazetă. Canalie, mizerabil, bandit al justiției­­ error politic­ x converaiunelj etc. Asupra dejunului de la Capșai d. Filipescu n’are de spus de ce că înțelege să’șî cultive cum crede d­ sa mai bine, relațiile sale ridic acest pahar pentru omul politic real și cavaler, pentru â. Take Ion* •'/

Next