Adevěrul, iulie 1905 (Anul 18, nr. 5705-5733)
1905-07-01 / nr. 5705
1 Anul al XVIII-lea—No. 5705 FONDATOR Aîei.V. f Seldimanna ABONAMENTE H Amiralitatoate, țara In streinătate îndoit Abonamenta combinate (Adevărul politic și Dimineața) Un an .................... lei 32.— ȘIV publicitatea UNITAT*același și la ambele stat Linia în pagina III. . . , b . . . . , IV. . Inserții și reclame linia Lei 2 Instrem State îndoit Apare zilnic la ora 5 seara în ultimele știri ale zilei Telefon 260, Biurourile ziarului, str. Sărindar Revoluția generală In este cînd am primit vizita unui personaj puțin cinstit: să nu așteptăm mulțumiri, ci să căutăm să vedem dacă plecînd rușii nu ne-au mai luat ceva. Purtarea obraznică a rușilor să ne servească însă de învățătură. Toate loviturile ce le-au primii n’au reușit să schimbe obiceiul rusesc: nici Port Arthur, nici Yalu, nici Tsușima nici revoluția în Rusia, nici chiar cazul nemai pomenit cu „Potemkin“ ! Rusul tot obrasnic e față cu aceea pe cari îi crede mai slabi. In aceasta rezidă primejdia rusească. Plecarea fără adio a escadrei rusești ne-a amintit din nou de această primejdie, pe care să sperăm că nu o vom mai perde din vedere. Pot CE VA FI LA TOAMNA Acalmia vereî.— Torba d-lnî Take Ionescu. — Oculta și guvernul.— Petrolul.— D. Fleva și Banca Națională.— Guvern slab.— Concluzie. Miniștrii și toată lumea pleacă la La toamnă D. Take Ionescu a plecat foarte vesel în străinătate și asigurat pentru viitor. D-sa a trimis răspuns cîtorva amici din Capitală că î mai tare decit oricînd și că tot așa este și guvernul. Se pune întrebarea dacă așa este? Umila noastră părere e că guvernul este tot în aceeași proastă pozițiune și față de partid și față de opozițiunea junimisto-liberală. —Un guvern care este nevoit să cedeze, să-și amîne planurile sale „la toamnă“ este un guvern căruia îî trebue foarte mult, ca să capete din nou încredere în sine însuși și al doilea să impună adversarilor. Or, guvernul d-lui Cantacuzino să știe că în chestia petrolului a fost silit și dată în retragere, ceea ce a fost un mare succes al opozițiunei și al Ocultei. A primi mulțumiri de la d. Sturdza este o dovadă că am cedat, că ai bătut în retragere, că ești la discreția adversarului. Chestia petrolului De altfel chestia terenurilor petrolifere este astfel pusă, în cât de ea depinde soarta guvernului. Dacă nu va putea-o rezolva în sensul său, va fi nevoit să se retragă. Or, guvernul a făcut marea greșală că a tărăgănit lucrurile, că a dat putință opozițiunea să-i arunce între picioare societatea Romînia. Azi, chiar dacă va putea să rezolve cum dorește el această chestiune, totuși a dat dovezi de slăbiciune, deoarece a dat cel puțin mijloc opozițiunea să-și facă o platformă de luptă. Guvernul d-lui Cantacuzino, chiar scăpînd de chestia petrolului, va avea de luptat tot timpul cu o opozițiune care va pune înainte naționalizmul și patriotizmul față cu „guvernul intereselor străine” . Și toate acestea, se vor întâmpla, dacă d. Cantacuzino va putea fi din nou furat de către d. Take Ionescu, fiindcă în caz contrariu actuala formațiune conservatoare trebue de considerată că și-a trăit traiul! Concluzia în astfel de condițiunî, se va găsi guvernul la toamnă, cînd va reîncepe activitatea politică și poate și în mai rele condițiuni. In adevăr, Oculta și adversarii guvernului vor profita de această acalmie averei și pe cînd cei de la cîrma statului se duc la băi, eî vor lucra și astfel îî vor distanța în toate chestiunile, cari vor trebui de reluat la toamnă. Iată de ce vorbele trimise de către d. Take Ionescu, de la Sinaia, amicilor săi din Capitală, nu ne asigură de loc asupra soartei guvernului d-lui Cantacuzino, și în special asupra soluțiunei politice a d-lui ministru de finanțe. m ............................................mmn«....... . NĂZBÎTIÎ Rusky Sfînta! Ce s’a prăpădit întotdeauna pe rus a fost creșterea. La masă bagă cleștele în castronul cu borș; la Fivo’o’clok vine în cămașa linara, cind e elegant su damele își sufla nasul între clește ! La Constanța a dat, din nou, o probă de educație. După ce a luat în primire „Potemkinu", pe care l-a urmărit mereu în direcția opusă celei în care știa că se silă, cînd să ridice ancora și să plece, u a dat semnalele de salut. Ce să mai salute și să zică merei după ce i s’a dat vasul . Curat rusbu sfintă, cum spunea dăunăzî unul care’i cunoșște bine ! Pac. Slăbiciunea guvernului băi. E inutil azdar, a maî vorbi Nu știm dacă guvernul s’aratăde mișcare politică, cînd totul este !o și Cu el d. Take Ionescu, orî lăsat baltă. Chiar și lucrurile cu viceversa, ceea ce știm însă că pînă reate sînt lăsate în părăginire. Ba acuma guvernul este atît de slab, în s’a întîmplat, cînd cu a doua saciaculta î-a dictat întreaga linie șire a cuirasatului „Kneaz Rotemae conduită și în chestia petrolului , miniștrii fiind risipiți, nu și ceva mai mult a reușit să’șîimea în Capitală decît d. mini s-pună voința eî și în chestia numirei lucrări publice și care, bine guvernatorului la Banca Națională, n’a avut curajul să rezolve Guvernul făcuse apel pentru acest cari nu erau de rezortul său, înalt loc la d. N. Fleva și acesta prin așa se explică faptul că depeșile mise în principiu. Oculta însă și a ziarelor au fost pur și simplu se ridicat capul și a amenințat și nici Cu CSLidbC IdLCiCgltJ., iar ora 11.45 a dat Dumnezeu de a sosit din Bușteni, d. general Lahovery, care a dat ordin să nu se libereze corespondența noastră telegrafică. Acestea toate sînt dovezi că politica a încetat de fapt și că tot ce se poate scrie de ea este față de viitor, față de ce va fi la toamnă, pînă azi postul de guvernator la Banca Națională n’a fost ocupat de nimeni! A. B. Flesarea escadrei rusești Escadra rusă a ■ plecat, și a plecat cum au rușii țariștî obiceiul să plece. Nici salutul reglementar nu ’l-au dat nici mulțumirea, ce o impune bunacuviință, n’au dat-o portului ospitalier în care s’au putut odihni și care le-a redat ceea ce singuri nu și-au putut lua, cel mai frumos vas al escadrei Mărei Negre. Un moment pare că ai vrei să te indignezi de aceasta atitudine. Iți amintești încă de pagina cea mai recentă a istoriei noastre și’ți spui că nici n’aveam de ce să ne așteptăm la o mulțumire. Oare la 1877 rușii n’au procedat la fel? După ce ne-au chemat să venim peinde putem și oricum voim căci cauza creștinătăței este perdută, după ce ne-au chemat în momentul cînd pentru a treia oară fuseseră bătuți de turci, după ce au curs șiroaie de sînge romînesc pentru a salva onoarea armelor ru ■« Adevăruri»— Relațiile „Epocei D. Nicu Filipescu a declarat—apropos de dejunul de la Capșa — că una sunt pentru d-sa relațiile politice și alta relațiile sociale. „Epoca“ e de altă părere. Pentru ea nu există decât relațiile... financiare și cum nu poate întreține acum asemenea relații cu guvernul, își varsă focul în contra „Adevărului" ! Unde am ajuns „Conservatorul" dezminte categoric știrea d-lui Nădejde din „Voința“ că guvernul rus ar fi cerut extrădarea mateloților de pe „Potemkin“. Lumea pe dos .ex-anarhhistul d. Nădejde anunță cereri de extrădare a unor revoluționari și boemi „rusofili“ le dezmint categoric și declară că „ne-am născut și vom trăi in libertate“ ! Schimbare de nume . .Se știe că guvernul rus va schimba numele vasului „Kneaz Potemkin“. In virtutea serviciilor ce aduce comu Iancu Nădejde guvernului din Petersburg, e vorba ca vasul să fie botezat „Kneaz Nădejde“, spre a se deosebi și ele „Nadeja" a bulgarilor". Rigoletto Relațiinailes,AdvaniM‘‘ „Epoceî“ nu 'î plac relațiunile „ Adevărului“ cu d. geleral Lahovary, ministru de externe și nici faptul că oficiosul „Conservatorul“ a relevat zilele trecute ă atitudinea, „Adevărdul“ a fost apresată de întreaga populație care cipște ziarele. Este adevărat că noi nu aparem pentru a fi pe placul ,fipoceî“, ci pentru a fi pe placul plicului. Or, ca să fim pe placa publicului, trebue să fim mai înainte de toate așa fel informați ți cît publicul să ne înbrățișeze, ap cum ne-a îmbrățișat și în cursul inzaționalelor evenimente din Gostanța; iar „Epoca“ să se mulțumm că a ne fura știrile cu mai mure sau mai puțină dibăcie, dar cu o egală lipsă de trecere față de public. Ca să fim pe placul pblicului nu trebue să neglijăm nici o sursă de informațiuni și în cursul evenimentelor din Constanța, d. fieral Lahovary, ca ministru de eceme și adinterim la războiu, a fost o sursă prețioasă pentru controlata știrilor și cînd d. general Lahovary a văzut chipul în adevăr europenie în care Cucerirea insulei Sahalin rezultatele victoriei navale de la Tsușima.—Cucerirea părței sudice a insulei.—însemnătatea Sacalinului.—Istoricul insulei Rezultatul victoriei navale Mult mai repede de cum era de așeptat s'au arătat rezultatele marei vicorii navale de la Tsușima. Escadra jaoneză, compusă din 2 cuirasate, 7 virucișătcoare, 3 canoniere, 36 torpiloare , 10 vapoare mari cu trupe ce trebui debarcate, »*<* u piuputu iu uun uc i t. n. de sudul insulei Sahadn și a dearest acolo trupe. Nu mult după debarcare, japonezii au ocerit cea mai importantă fortăreață a Ikuleî, Korsakowsk, și astfel japonezii a reintrat iar în posesiunea intregetărți sudice a insulei care le-a aparțiut lor pină în 1875, cînd, în urma uui tratat cu Rusia, i-a fost cedată ei. In partea sudică a insulei se află încă azi numeroase colonii de pescari jaonezî, cari aprovizionează întreaga Jaonie cu peștele care se găsește în mare abundență atît în fluviile și înălțile insulei cît și în marea înconjuitoare. E sigur că escadra japoneză nu se a mărgini la ocuparea părței sudice a tsulei, ce va apare în curînd in fața ului de al doilea port întărit, situat în mijlocul insulei, Alexandrowsk ; pe lingă Keaxandrowsk se află portul de export rui, prin care se exportă tot cărbunele , se află în minele din apropierea acecui port. însemnătatea insulei Acel care posedă insula Sahalin este , același timp, stăpîn al confluenței m arelui fluviu siberian Amur. Afară de această mare însemnătate su a mai are și alte. Pînă acum japoezii nu ocupaseră nici o parcelă de tetoriu rusesc propriu zis ; războiul a st dus pînă în prezent pe teritoriu comun și chinezesc, astfel că ocuparea adalinului înseamnă cucerirea unui minnat teritoriu rusesc. Japonia fnind i stăpînire insula, a vroit să’șî asigure, publicitatea fjiorp 6 in pag. III-abanî 50 n Du » 1 -a „ 10 armata rusă seștî, drept recunoștință ni s’a luat Basarabia. Să facem decî cum se obicînu-am înțeles să servim publiul, s’a pus la dispozițiunea noastră cu o bunăvoința și hotărîre de adevărat om de stat, preocupat a rezolva o chestiune delicată, fără a neglija liniștirea, prin presă, a opiniei publice agitată de acea chestiune. Era de datoria noastră să relevăm, după fericita rezolvare a chestiunei, buna-voința aceasta a ministrului de externe și să îî mulțumim. „Epoca“ deprinsă, se vede, a nu mulțumi unui ministru decît pentru fondurile secrete ce i le-ar servi, dă încă o dovadă de asanare de moravuri și atribue „Adevărului“ aceleași motive. E o obrăznicie care nu ne mai emoționează. E însă explicabilă pentru o gazetă de apel pistil, cari au început să facă spume la gură de rînd lucrează pe tibișir și trebue să se mulțumească cu ciuperi de 5 franci. Relațiile „Adevărului“ cu lumea politică sunt acelea cari domnesc în toată lumea civilizată între un ziar internic, prin munca sa și simpatiile cîștigate, și oamenii politici, oricărui partid politic ar aparține ei. Nu „Epoca“ a putut sau va putea vătăma aceste relațiuni, cari sînt relațiunile opiniunei publice cu acei ale căror acte și vorbe trebue să le adece această opiniune. Cine știe ce va fi în China? Dacă se găsește, decî, în multe părți petrol, ce rfui me al nostru? Concurența cu petrolul american și rusesc e o problemă destul de grea și complicată! Ce ar maî fi, cînd s’ar ivi și concurența altor terenuri, tot atît de bogate, dacă nu cumva cu mult m. ' bogate ca ale noastre ? A socoti fără asemenea eventualitățî este a scălda în iluzii roze și a mergeau ochii închiși, spre decepțiunî și «facturî formidabile. Dar, în chestiune de progres, surprizele, așa zisele „în tîmplărî“, cari nu trebue însă să fimicî odată „neprevăzute“ în materii economică și financiară, sînt foarte dese. Zilnic domeniul tehnic încalcă și încalecă pe cel naturii. Cutare element natural și o descoperire de azi e anihilată de mai perfecționată de mîine. Aceasta este legea neînfrîntă a proresului. Or, dacă este vreun domeniu în care progresul a mereu o iuțeală vertiginoasă, apoi este, desigur, domeniul principiilor notoare, știut fiind că ele sunt azi la baza oricărui progres economi. Eî bine, cine știe dacă trăgănind mereu dezvoltarea industriei noastre petrolifere, nu se va descoperi un alt principiu motor care să pună petrolul, din toate privnțele, în condițiuni de inferioritate ? Trebue sau nu de socotit și cu asemenea surprize ? Negreștt că da. Ele sunt primejdioase elemente de risc, cu atît mai amenințătoare cu cît capitalul este mai estrîns și întâmpină mai puțină ncredere pe piețele concurente. A proceda astfel este a face ca acei țărani avari, din fundul satelor, cari ___________ Ad. Potrsh( și capitalu tiajiűnai IV*) Să examinăm aci o altă chestiune, aceea a corelației dintre capitalul național și timpul ce ar fi necesar pentru ca el să dea petrolului nostru dezvoltarea industrială ce comportă. Capitalul național fiind, față de subscrierile necesare marii industrii petrolifere, o chestiune de viitor, dacă ne restiingem la capitalurile românești actuale, fatalmente industria noastră petroliferă se va dezvolta foarte încet. Se va spune, desigur, mai bine încet, dar sigur și cu mijloace naționale. Așa ar fi, în alte domenii, poate. Nu însă în acela al petrolului. Aici a merge încet nu înseamnă numai decît a merge și sănătos și departe. Din potrivă. A merge încet în dezvoltarea industriei noastre petrolifere înseamnă a merge spre necunoscut, spre surpriză și primejdii. Căci cine, și ce garantează, că nu vom avea surpriza a nouă surse bogate de petrol în diferite țări ? Dovadă sursele descoperite în ținutul Hanovrai. (*) Vezi numerele 5701, 5702 și 5704 din 24, 25 și 29 iunie, cu ocazia tratativelor de pace, o garanție solidă. Pe lingă aceasta asediul Vladivostocului se va putea face de azi înainte mai ușor de către japonezii din Sahalin. La o rezistență serioasă din partea rușilor retrași în nordul insulei, nu e de gîndit. Japonezii, complect stăpîni pe mare, pot privind debarca trupe numeroase în orice parte a insulei, așa ca să fae trupelor rusești aflătoare aci orice comunicație cu Vladivostocul, înconjurindu-le astfel din toate părțile. Istoricul insulei Sahalinul a fost descoperit de europeni în același timp pe uscat și pe mare. In 1643, cazaci și vînători ruși urmărind niște vinat au trecut peste strîmtoarea tătărească care leagă Siberia de Sahalin și care era înghețată, și au pătruns în insulă. Totuși descoperirea aceasta fu uitată și abia în 1787 francezul La Pérouse venind pe mare o descoperi din nou. Dar și descoperirea aceasta fu uitată și în 1849 căpitanul rus Nevelskii dădu iar de insulă. In urma acestei noul dtscoperiri o mulțime de cazaci, vînători și aventurieri, atrași de numeroșii zibelinî cari se aflau în pădurile uriașe ale insulei, venită de se stabiliră aci. In același timp japonezii se stabiliră la sud. Prin diferite tratate încheiate între Rusia și Japonia, ambele țări aveau un drept identic de domnie asupra insulei, dar în 1875 Rusia cedă Japoniei insulele Kurilo în schimbul renunțării la condaminiul asupra Sachalinului. In 1897 populația în Sahhalin a fost de 28.113 locuitori, dintre cari peste 10.000 de deportați trimiși din Rusia pentru diferite crime. In afară de însemnătatea strategică, insula mai are pentru Japonia și o însemnătate economică, pentru că Sahalinul e bogat în pește, cărbuni și petroleii. Insula, cum am spus, domină țărmul Siberiei care aparține Rusiei, într’un loc tocmai unde Rusia are cel mai mare interes ca să fie liberă, iar nu sub vecinica amenințare a tunurilor unei puteri streine. SCRISOAREA imul DOBROGEAN /emisia u iui rarxano.— Amestecul regelui.— Teamă ridicolă.— Dobrogea anarhista ?—• O părere a prințului Ferdinand.— Regele contrar revendicărilor Dobrogei I OWWINOI . Acum, cînd vizita ministrului președinte în Dobrogea, atrage din nou atenția publică asupra acestei provincii, îngăduiți-mi să expun în jurnalul dv. cîteva fapte, cari vor contribui să arunce oarecare lumină asupra unor evenimente petrecute acum în urmă în această țară. Cer mai dinainte scuze cititorilor Adevărului că prin această scrisoare provoc întrucîtva un incident personal, lucru pe care nu l’ași fi făcut, dacă n’ași fi fost eu însumi amestecat fără voe în numitele evenimente. Amicii mei găsesc chiar că am făcut prea multă vreme cînd datoria ruia era să vorbesc. Să trecem la fapte. --------------35'visc A Ilii XalliilkÖ Intr’unul din numerile sale. Adevărul vorbind de demisia forțată a d-lui Pariano, fost proiect de Constanța, sunt arătateü ca pricina indirectă a acestei demisii. Conferința iipa asupra mișcărei reformiste în Rusia, ținută la Constanța, ar fi provocat intervenția reprezentantului țarului la București și prefectul Pariano, tolerînd o asemenea conferință, a trebuit să ispășească simpatiile mele pentru poporul rus. De aci nemulțumirea regelui și sacrificarea d-lui Pariano de către șefii prea curtezani ai partidului său. Cu toate astea eu îndrăznesc a nu crede în această „intervenție“ și nu vreau să mă rostesc asupra purtărea guvernului nostru, care ar fi lăsat pe străini să se amestece în politica noastră internă. Pe de altă parte ar trebui să conchidem că Rusia ne tratează ca pe o cantitate cu totul neglijabilă, căci îndrăznește să facă la noi ceea ce nu’și permite în Bulgaria și în Serbia—țări slave și „rusofile“—unde s’au făcut numeroase meetinguri împotriva măcelurilor din St. Petersburg, fără ca cineva să fi fost forțat să demisioneze din această cauză. Dar dacă informația dv. nu era exactă, în ce privește forma, ea era absolut adevărată ca fond. Amestecul regelui Da, e absolut adevărat că s'a agitat spectrul roș, reprezentat prin persoana mea, pentru a zdruncina încrederea regelui într’un prefect care tolerează in Dobrogea oameni ca mina și, ceva mai mult, care ii lasa să fie aleși în consiliile județene—căci trebue s’o spun, eu cumulez această din urmă onoare ca reputațiunea de om primejdios. Am avut dovezi de atenția cu care regele urmărește activitatea mea foarte intermitentă. El a găsit, pare-se foarte subversiv discursul meu rostit la manifestația muncitorească de 1 Mai la București. Se zice chiar—nu garantez asupra acestui fapt — că a avut în mîini calendarul ruș al partidului socialist bulgar, în care protestul meu figurează printre acelea ale socialiștilor din toate țările. Nu știu ce i s'o mai fi arătat și vorbit, dar e fapt incontestabil și pozitiv că, am fost considerat ca „anarhist periculos“ și tratat in consecință. O eP.t. dßiRO'ÜTIF» olia.pT. * mai experimentați, și mai ales printre „acei cari știu. bulgărește" a venit la vremea sărbărilor din Constanța ca să’mi supravegheze faptele și mișcările. Pentru a da o mai deplină confirmare da teama cî și de intențiile mele regicide, poliția bucureșteană mi-a ridicat carta nominală pe care primarul mi-o destinase în calitatea mea de consilier județian, pentru a asista la inaugurarea vasului „Rominia“. A de prisos să mai spun că poliția din București s’a ostenit degeaba, căci republicianizmul meu îmi interzice orice participare la solemnități regale. Teamă ridicolă Raportul acestor fapte cu demisia d-la Pariano e că acesta nu e in stare să garanteze ordinea. Dimpotrivă, îngăduind alegerea mea in consiliul general, a trecut și dînsul in tagma „periculoșilor" și a „suspecților". Cu toate astea eu m’am ales in contra candidatului oficial al d-lui Pariano și ca independent. Așa că în alegerea mea el n’avea nici o răspundere directă. E drept insă că n’ați fi intrat în consiliul general dacă n'așî fi cunoscut pe Pariano, cu care am dus, campania în Farul în aceleș timp cu oameni din alte grupări politice, ca partizan hotârît a drepturilor politice pentru Dobroge . Ca socialist, n’așî fi intrat într’un consiliu general, dacă n’ași fi avut dovezi că asupra altui punct, asanarea moravurilor administrative în Dobrogea, Pariano e omul situațiunii. Trebue oare s’o mai spun că nu sînt și n’am fost niciodată anarhist? Și aceasta declarație o fac nu pentru a l ua gazetă. Canalie, mizerabil, bandit al justiției error politic x converaiunelj etc. Asupra dejunului de la Capșai d. Filipescu n’are de spus de ce că înțelege să’șî cultive cum crede d sa mai bine, relațiile sale ridic acest pahar pentru omul politic real și cavaler, pentru â. Take Ion* •'/