Adevěrul, octombrie 1905 (Anul 18, nr. 5794-5823)
1905-10-26 / nr. 5819
5. soiritíó á lái £ oá* *£ 1A Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Meromy 28 Octombrie 1905 DIRECTOR POLITIC CONSTISTIE ABONAMENTE Un an . . . . .lei 16.— 6. luni . . . . . „ 8.— 3 luni . . . . . „ ,4.— o lună . . . . . „ 1.50 In străinătate îndoit ABONAMENTE COMBINATE ,Adeverul Politic și Dimineața) Un An.................................lei 32.— 6 lun?» . . . . . n 16.— 3 luni % .... „ 8.— 6" lungi"?^ .... „ 3.— In străinătate Indob Telejen 260. grurourile ziarului: Str.Sărindar, 11 VOTUL UNIVERSAL Contra întroducerei acestei reforme In Romînia nu există nici un argument serios și forța lucrurilor de altfel ii va ajuta realizarea Corespondența mea devine din ce în ce mai voluminoasă, in ceea ce privește încercarea de a înjgheba o grupare democratică avînd ca țol crearea unei atmosfere morale care să dea viață politică atîtor năzuințî și atîtor bune-voințî. In prima linie cerertare tuturor acelora cărora nu le pot răspunde personal, acelora a căror scrisori sînt nevoit să le rezum și acelora de care nu pot vorbi de Ioc, fiindcă ideile lor sînt aceleași ca ale altora a căror articole au fost deja publicate. Tot ceea ce vine însă este citit și cugetat, de tot ce mi se scrie țin seamă, fiecare poate citi în articolele mele, ideile emise de el, așa că rog pe toată lumea să aibă în vedere și rolul unui ziar de a nu se ocupa, numai de o chestie, ci de toate cîte sunt la ordinea zilei și să nu uite că aü a face cu un singur om, cu o varietate colosală de ocupațiunî și de acele cari absorb și ucid chiar. Aceste zile să mă ocup de primul punct al programului schițat de mine . Votul universal. In prima linie a’l introduce este a aplica spiritul și litera Constituției noastre. Ea proclamînd egalitatea românilor înaintea legei,e o inconsecvență că un român să aibă un drept de vot mai mare și altul mai mic. Egalitatea înaintea legilor este pălmuită de alcătuirea noastră electorala.Numai votul universal ar realiza această declarațiune constituțională. In a doua linie este de remarcat că actualele colegii au demoralizat întreaga țară, au alcătuit o viață politică falsă, au dat naștere la partide cari nu au alte temelii du ci viața Suveranului și pe lîngă toate acestea au dat rezultate așa de proaste și de imorale, nu cu toată lumea este de acord că așa nu mai poate merge. „Treime ceva de făcut“ este lozinca tuturor, dar nimeni nu face nimic, sau mai bine zis, să tem să facă ceva, căci politiciani conștienți înțeleg—după cum înțeleg perfect și cei din Ungaria — că realizarea reformei acesteia a lărgirea dreptului de vot, însemnează moartea actualelor partide politice, care nu se bazează de fapt pe corpul electoral. E un argument însă care se pune totdeauna înainte : masele populare sînt prea inculte și prea inconștiente ca să le darmn mîinele lor întreaga putrie politică—căci cu votul universal așa este. In inconștiența lui noul corp electoral ar fi ori o ceară moale în mîinile guvernului, cum este azi colegiul al III-lea de Cameră, ori dacă el s’ar deștepta, ar da puterea in mîinile unor agitatori ordinari, în mîinile demagogilor de cea mai urîtă speță și in cazul acesta nu ar fi nimica de cîștigat, căci nivelul politic s’ar scobori și mai jos. La această întîmpinare se poate răspunde ușor, că chiar așa de-ar fi mai rău decît astăzi nu poate fi. Azi guvernele fac ce vor din alegeri, cazul electoral dă unanimități tuturor guvernelor cari capăt puterea din mina suveranului. Pe lîngă aceasta, slava domnului, nu avem nici un partid politic vrednic de această denumire. Ele toate sînt căzute in putreziciune, sînt incapabile să dea cîrmuitori țării, încît chiar dacă din modificarea legei electorale, areși la suprafață alt partid no fi, tot așa de rău, ca acestea de azi, (—mai rele nu poate să existe—) țara nu va avea cel puțin nimic de pierdut, din această experiență politică. E însă un argument care închide oriși ce discuțiune. Să zicem că adversarii noștri—ori aceia cari se îndoesc de roadele bune ale votului universal, să zicem că ei au dreptate și că în adevăr masa nouă electorală este incultă și inconștientă. Votul universal este însă o școală politică. Dacă azi el va da rezultate rele cu încetul va avea o influență binefăcătoare asupra maselor, le va cultiva și le va da conștiința de sine, așa că peste puțin lucrurile se vor schimba și acesta in bine. Votul universal a dat în 1857 în Franța pe Napoleon al III-lea împărat și același vot universal azi menține republica de treizeci și cinci de ani și o îndreptează din ce în ce mai mult spre democrație și domnia adevărată a poporului. Votul universal însă, pe cale să se introducă in Ungaria și Rusia de ce adică nu s’ar putea intr’aduce, fără de pericol și la noi ? Aț masele electorale ungurești și cele rusești sint mai culte și mai conștiente decît alegătorii romîni ? Slava domnului avem un țăran deștept și mai conștient decît se crede în general de drepturile și datoriile sale. Nenorocirea însă este că este, politicește vorbind, robit ca și economicește și apoi aproape nimeni, nu a venit să-i vorbească sincer și să se poarte tot sincer cu dînsul. Și lucrul se explică cînd se știe că azi candidatul în loc să ceară votul săteanului direct, îi cere prefectului, care impune săteanului chipul de a vota și numește el de fapt pe deputat. De altfel pentru mine împrejurarea că în Ungaria, în Austria și în Rusia, se va întroduce votul universal, îmi dă convingerea că și la noi această reformă va căpăta în curînd ființă. Oricit zace în întuneric țărănimea noastră, e imposibil ca ceea ce se petrece în vecinătatea noastră, să nu influențeze astfel lucrurile, ca o reformă electorală adîncă să fie în curînd neapărat trebuincioasă De altfel o mișcare țărănească legală și pacînică pe chestia votului universal este mai ușor de făcut decît se crede. Dacă vor exista cadre lucrul devine o copilărie. Reforma aceasta se poate căpăta nn mai puțin de zece ani de luptă. Vomi lămuri acest ultim punct cu altă ocaziune. CONST MILLE NAZBITII Ironii de ale soartei Zilele trecute „Monitorul oficial“ anunța punerea în vînzare de către corpul portăreilor din Ilfov a tipografiei „Voinței naționale“. A urmat apoi o radicală amputare în sînul redacțiunei „Violenței“, iar acum se anunță apropiata ei plecare de Sf. Dumitru, cu întregul personal și calabalîc din localul ce ocupă pe maidanul Duca. Și cine credeți că se mută în locul ei ? Oficiosul francez al guvernului: „La Roumanie !“ Crudă și sălbatică ironie ! E momentul să strigăm că regimele bizantine gonește pe adversari pînă și din casele lor, pentru a’șî instala partizanii! Pac. Ami! tti ’xVII -lea.— No. 5819 FOHDATOK Alex. 11.Jiftidi«nainte priiücmm ‘ Lir...te raniti în pag. IXI-a bani 20 . „ „ . IVa „ 10 PUBLICITATEA UNITA - In aceeași zi la ambele ziare Linia în pagina HI . . . bani 36 „ . IV .... 18 Inserții și reclame linia Lei 2 PENTRU AUSTRIARIA și GERMANIA A se adresa la: DuksSRSChf. fisX AuBenftid & Emich Lessner. — țbla concesiune exclusivă Agitațiile politici ruse din Basarabia.- Tulburările din Praga partizani politici ai conservatorilor. „Ce situație ’șî-a creat d. Beștelei în magistratură ! Cum mai stă în mijlocul unei magistraturi alcătuită așa precum pretinde că a fost alcătuită, din partizani politici ai d-lor Cantacuzino, Take Ionescu sau Bădărău ? Cum mai primește să fie prezidat, o clipă, de președintele Țanoviceanu pe care-l denunță ca jucător de cărți ? In fine cum se împacă situația aceasta de consilier de Curte cu aceea de denunțător al celor mai intime lucruri din sinul înaltei magistraturi ? „Pornirea aceasta a d-lui Beșteleî ar fi fost numai într’un singur caz scuzabilă , numai în cazul cînd fără a fi fost paraponisit, fără a fi solicitat avansarea, s’ar fi retras din magistratură aflînd cum s’a procedat în ultima mișcare. „Ar fi fost poate o demonstrațiune de efect. „Dar după ce te-aî dus la trei sau patru miniștri, căci știți că ținut de poalele miniștrilor, după ce au apelat la d. Vlădescu, după ce aî stăruit pe lîngă d. Bădărău, după ce au inzistat pe lîngă d. Take Ionescu ca să te avanseze, după ce aî așteptat să se complecteze toate locurile în magistratură ,sperînd că vei reuși, prin stăruințele rudelor și a miniștrilor să fi avansat, după ce, în fine, am epuizat orice mijloc de intervenție și nereușind să rămîî în magistratură și să faci ceea ce am făcut,—aceasta e condamnabil, e reprobabil. „Din acest punct de vedere d. Beșteleî nu va fi de nimeni scuzat,—termină partizanul guvernului. * Dar să relevăm acum în ce constă gravitatea celor denunțate de d. Beștele. A spus ceva nou, a făcut vre o destăinuire care să surprindă lumea, a relevat o procedare extraordinară care să provoace o zguduire în magistratură sau în lumea politică ? De loc. Ceea ce a destăinuit d. Beșteleî se știa derimilt și faptele denunțate s’..ă p.H.4cât sub toate guvernele, sub mal «toți miniștrii de justiție. Se știa, și se vorbea în toate cercurile politice, că sub liberali, sub junimiști, ca și sub conservatori, se fac cele mai multe numiri în magistratură ținîndu-se seamă de modul cum s’au purtat sau cum se poartă, acei cari solicită numirile, față de partid sau față de miniștrii. Dacă s’au purtat sau se poartă... prietenește—cum pretinde d. Beștele, că i-ar fi zis d. Take Ionescu— o asemenea purtare a fost, este și va fi încă multă vreme, la noi, un titlu pentru a te urca repede la cea mai înaltă treaptă a magistraturei. O singură importanță are într’adevăr scrisoarea d-lui Beșteleî și anume că un magistrat, abstracție făcînd de pornirea sa, confirmă azi, în public, și sub o formă care nu și-a permis-o încă nimeni, ceea ce de altfel se știa: că n'avem încă o magistratură la înălțimea unui stat civilizat. Cînd o afirmam noi, întemeiați numai pe cele ce constatam zilnic, presa de partid ne denunța opiniei publice ca pe niște calomniatori ai magistraturei, ca oameni cari slăbim încrederea în justiție. Iată că a pornit acum unul din sînul magistraturei, unul din cei mai vechi consilieri de Curte, și — sub o formă pe care presa încă n’a spus-o—confirmă că n’avem justiție. Din acest punct de vedere cazul Beșteleî ne interesează pe noî și vom avea deci mai multe de zis. A. V. mm.ci»®« petrecere este una din acele șicane infame împotriva cărora s'a ridicat atîta d. Carp și cari ne-au compromis atîta în străinătate. Așî s’a cerut bilete de liberă petrecere unor tineri săraci, cari își cîștigă existența ca ziariști și corespondenți de gazete; mâine același Ciuntn va proceda la fel și cu negustorii sau bancherii, cari nu vor fi satisfăcut personal ! Dar dacă cererea de bilete de liberă petrecere unor tineri bine cunoscuți ca fii ai acestei țări este o infamie, apoi măsurarea lor, ca vagabonzi, la poliție, este culmea infamiei— afară dacă nu s’ar pleda inconștiența. Guvernul să-și dea bine seama cum poate fi compromis prin asemenea acte și să ia măsurile necesare, din vreme, căci dacă adesea un om de geniu nu poate scăpa un guvern, un prost și un ambalat poate să’i facă mari pocinoguri. Act. Focul la fruntarii Revoluțiunea rusească. In toată a ei măreție și oroare, s’a întins pînă la fruntariile țărei noastre. La Ismail s’au petrecut fapte groaznice; la Unghenii-rușî, dincolo de Prut, se petrec scene zguduitoare, țăranii romîni din Basarabia sînt cuprinși în vîrtejul revoluțiunei și legăturile lor cu frații de dincoace de Prut sînt prea puternice și continue, spre a nu avea înrîurirea lor asupra spiritului țăranilor noștri. Pe de altă parte, în Transilvania și Bucovina mișcarea în favoarea savvajului universal a pătruns, de asemenea a~dine, în masele țărănești, din cari fac parte zecimi de mii de țărani romîni. Astfel din toate părțile, la granițile țărei noastre, țărănimea fierbe în lupta pentru libertate și emancipare politică. A crede că această fierbere va trece fără să aibă nici o întîlrire asupra țăranului nostru, înseamnă a ignora puterea ideilor și a speranțelor asupra oamenilor nevoiașî și apăsați. Politicianii din Romînia să-și deschidă bine ochii. Focul e la granițele țărei și varsă scintec peste colibele de stud ale țăranilor noștri S A. R. Noul fșc al serviciului presei în ministerul Fejervary. Deputat. Distins publicist. Redactor șef al ziarului Budapesti Napló. Partizan al sufrajului universal. Acte compromițătoare Dacă opozițiunea liberală nu s’ar arăta și ea mai mult alarmată de agresiunea în contra ziaristului Graur din Galați decît de faptul că s'au cerut bilete de liberă petrecere celor tre ziariști gălățeni, născuți, crescuți în țară și cari au satisfăcut legea recrutare, precum și de faptul că au fost măsurați la poliție ca vagabonzi, dacă n’ar fi așa, am sta la îndoială dacă nu cumva vreun opozant abil a inspirat aceste măsuri pentru a crea guvernului serioase dificultăți. Fiindcă dacă prefectul și polițaiul din Galați au ajuns să facă chestii personale cu gazetarii, guvernul nu a ajuns încă act și are încă destulă judecată și calm pentru a-și da seama ce înseamnă asemenea acte pentru el. Chemarea la poliție a celor trei gazetari, pînă maî ori în bune raporturi cu chiar prefectul Ciuntu, și cererea de a prezenta bilete de liberă CAZUL D-LUI BEȘTELEI Ce spune un magistrat despre magistratura inamovibila ți pentru ce se plînge contra oamenilor politici La ordinea zilei , cazul Beștelei. Am reprodus și relevat scrisoarea d-lui Beșteleî, consilierul Curței apelative din Galați, care denunță cum s’au făcut numirile în magistratura, inamovibilă cu ocazia înființarei secțiunea IlI-a de la Casație. Discuția în cercurile politice nu mai rulează decât în jurul acestei scrisori. In ce privește corectitudinea procedarei d-lui Beștelei se pare că toată lumea e de acord să recunoască că această procedare este condamnabilă din toate punctele de vedere. însuși ziarul „Epoca" a însoțit scrisoarea cu o introducere plină de rezerve. Dar fruntașii guvernamentali veștejesc cu indignare și cer reprimarea atitudineî consilierului de la Galați. Unul din conducătorii partidului guvernamental, cu care am avut o convorbire, ne-a prezentat astfel lucrurile: „C Beșteleî mărturisește că ceia ce l’a îndemnat să facă aceste destăinuiri e faptul că s’a trecut peste d sa și s’a avansat pe d. Tanoviceanu ca președinte al Curței de apel din Galați. D. Beștelei apare deci ca un simplu paraponisit și dacă se întîmpla ca d. Bădărău sau d. Take Ionescu să fi putut satisface pe d. Beștelei, n’am fi avut azi aceste destăinuiri și d. Beșteleî ar fi primit avansarea în aceleași condițiuni în cari au fost avansați colegi d-sale, pe cari îi denunță az! ca Un scandal — O să ’nghețăm de frigi — Nu glumim de loc ! O să 'nghețăm de frig, afară dacă nu vom pleca în gara de Nord și vom asedia birourile directorului general, care, desigur, e prevăzut cu lemne pentru toată iarna. N’ajunge să aîazî bani pentru lemne, n’ajunge să fie lemne în negoț—proprietarii și exploatatorii de păduri stau cu degetul în gură, iar cetățenii tremură de frig în casă și n’au cu ce găti la bucătărie, fiindcă geniile de la c. f. r. și mai ales genialul director continuă cu sistemul lipsei de vagoane. La orice comandă de lemne, negustorii răspund: vom vedea, dacă peste 10—12 zile ne va fi posibil să vă servim ! In întreaga Capitală lumea e surescitată de acest scandal fără precedent. Și dacă astfel stau lucrurile în Capitală, vă închipuiți cum stau celelalte orașe ! 0 s’ajungă țara aceasta să fie tratată ca țară cucerită de către regentul din capul c. f. r ! Silex •* Adevăruri ^ Schimbare de nume In urma isprăvei pe care a făcut-o cu articolul asupra „pîngărirea magistraturei“ d. consilier la Curtea de apel din Galați, Beștelei, va cere schimbarea numelui său în.... !Beștelei! Efect Unul din cei trei cititori ai dramaturgiei“ care-l căznește pe amicul nostru Maladache Blagomirescu, (zis și „copilul Mihail“) aflînd din cronica acestuia că în comedia „Reprezentație de binefacere“, care obține atîta succes la Teatrul Național, nu se află dîci o „pornografie“, a dat sfoară pe la pensionatele de fete, care au și apărut în mare număr Duminică seara, la Teatrul Național, unde au asistat la triumful femeei gospodine asupra femeei care nu voia să asculte de soțul ei! Iată dar că și Maladache a făcut un serviciu Teatrului!... E primul, de cînd face „Dramaturgie“ pe socoteala teatrului! Foc și Frig La fruntariile dinspre Rusia, de unde venea de obiceiu frig, vine acum un foc strașnic, focul revoluției, iar noi stăm în frig, fiindcă direcția C. F. R... n’are vagoane pentru transportul lemnelor. Rigoletto !^s«ISHBS!s^ajRW!!(SS CHESTIA ZILEI Scene din guvern și magistratură, pe urma destăinuirilor d-lui Ceștele)și O MANIFESTAȚIE A CIUTEI LATINE Vizitele președintelui republicei franceze, d. Loubet, în Italia, Spania și Portugalia redeșteaptă solidaritatea popoarelor latine Zilele din urmă s’a petrecut un fapt care merită să fie relevat: președintele republicei franceze d-l Loubet a fost sărbătorit de către italieni, spanioli și portughezi, ceea ce însemnează o manifestațiune de solidaritate latină. Pentru întîia oară, de cînd știm, o asemenea manifestațiune s'a produs și ea poate să însemneze enorm de mult pentru viitor. In adevăr este cunoscut că, de un secol aproape, se face o lucrare continuă de solidarizare a popoarelor de aceeași rasă, este, cu alte vorbe un moment istoric de deșteptare a sufletului raselor care începe să domine ideea de naționalitate. Pe cind veacul din urmă a fost veacul naționalităților căci a întărit națiunile întărind ideea de stat, pe cînd, de la revoluțiunea franceză ideea de patrie a luat o dezvoltare enormă și a fost unica bază pe care s’a dezvoltat Europa, veacul în care intrăm va sluji, negreșit, la dezvoltarea ideilor de rasă. Din acest punct de vedere rasa latină rămăsese cea mai din urmă. Fiind cea mai veche dintre cele trei rase și avînd un trecut mare și strălucit, întemeiat pe dezvoltarea națională, adică fiecare națiune latină fiind cristalizată in individualitatea sa proprie, contopirea a întîmpinat mai multe greutăți. Națiunile de rasă latină au toate istoria lor proprie, capitalul lor vechiü și prețios de fapte mari așa că nici una n’ar renunța cu prea multă ușurință, la tot patrimoniul lor, la tot trecutul lor, spre a se confunda într’o singură formațiune politică, ceea ce ar însemna, neapărat, recunoașterea hegemoniei uneia din ele. Cu totul altfel se petrec lucrurile cu rasa germană și cu rasa slavă. Germanii n’au tradițiile latinilor și, în afară de imperiul Germaniei nici o altă sinteză națională nu domină istoria acestei rase. Germanii au avut imperiul german, dar n’au avut națiuni germane constituite în state puternice. Austria a fost jumătate germană, jumătate slavă, Prusia nu are istorie prea veche, celelalte state din aceeași rasă, n’au însemnat niciodată prea mult din cauza proporțiilor lor prea neînsemnate. Era, prin urmare, foarte ușor germanilor ca să renunțe, fiecare în parte, la un capital istoric atît de redus, spre a se concentra în jurul singurului drapel care a dat valoare politică rasei germanice. Slavii sînt încă și mai tineri și mai mult lipsiți de tradiție istorică. In afară de Rusia care s-a format în decursul cîtorva secole prin închegarea imperiului și strîngerea la un loc a celor de același neam, nu mai găsim o altă națiune slavă cu individualitate istorică proprie. Boemii au o istorie, cu o dreptul, însă este legată prea strîns de Austria, iar Polonia, care a fost strălucită odinioară, a fost desființată și împărțită. Intru cît privește celelalte state mici precum Serbia, Bulgaria etc, neapărat că acestea au un trecut încă și mai puțin însemnat. Așadar slavii se pot grupa împrejurul ideior panslaviste, dînșii se pot stringe într’o vastă asociație de rasă fiindcă nicî una din națiunile acestei rase nu are de sacrificat un trecut și o invidualitate, prea de preț. Dar cum dezvoltarea ideiei de rasă va da naștere în viitor la mari valori politice, negreșit că națiunile lipsite de solidaritatea de rasă vor fi biruite în lupta cea mare ce se anunță și vor pierde, pe lângă trecutul la care țin încă așa de mult, și ființa lor în viitor. Dacă germanii se vor grupa în jurul unui singur drapel și dacă Slavii vor face același lucru, rasă latină va fi subordonată fără îndoială, iar influența ei asupra afacerilor mondiale va dispare. Acest adevăr au început să-l priceapă cugetătorii și oamenii politici ai Franței, Italiei, Spaniei și Portugaliei, și numai a acestei deșteptări datorim vizita președintelui Loubet și cordialele manifestațiuni cu care a fost întîmpinat pretutindeni. O înțelegere strînsă între aceste patru națiuni prin înlăturarea tuturor divergețelor politice și economice și prin găsirea unor puncte de interese comune, ar însemna o formidabilă forță comună, ar însemna un bloc de o sută milioane de oameni care ar fi in stare să privească viitorul cu încredere și să considere fără toarnă gruparea solidară a germanilor și a slavilor. Mareșal MM BALCAMI BULGARIA Societatea profesorilor din orașul Plovdiv a împărțit tuturor profesorilor din Bulgaria de mijloc un apel prin care îî îndeamnă să se adune la Plovdiv spre a pune bazele unui congres profesoral. Congresul se va ocupa cu următoarele chestiuni: ținta și tactica corpului Cronica teatrală Artiștii virtuozi și artiștii de „ansamblu“ Teatru Lyric , Galipaux Cronica mea din săptămîna trecută asupra noului curent în arta dramatică mî-a adus mai multe scrisori, cari dovedesc că publicul nostru a început să se intereseze de chestiunile de teatru mai mult decît s’ar crede. Una din ele își exprimă dorința ca sa nazist din nou asupra deosebirei dintre artiștii virtuoși și artiști de ansamblu, căci asemenea lămuriri pentru public îl vor face, din ce în ce mai apreciate i’ a adevărate arte.... Una din cele mai caracteristice deosebiri între virtuosi și artiști de ansamblu, este că virtuozul înțelege ca literatura dramatică sa fie în serviciul său și nu el în al literature, cum o înțelege adevăratul artist, acela care caută și găsește succesul său în jocul împreună, intim legat de acela al partenerilor săi. Virtuozul cere întotdeauna să se scrie un rol pentru el; artistul adevărat n are nevoe de aceasta, fiindcă arta lui nu este de a i se da prilej să se joace pe el, să-și pună în evidență cîteva anumite însușiri ale sale, ci e să dea căldura, mișcarea, exuberența vieței unor personagii oricît de diferite de propria sa personalitate. Iată de ce chiar un Mounet Sully, o Sarah Bernhardt — cari sînt virtuosi de geniu— trebue să stea să aștepte să se scrie pentru eî anumite roluri și arta lor, oricît ar fi de admirată, nu poate da viață autor personagii interesante ale literaturei dramatice moderne. Adevăratul artistic dramatic, așa cum l’a modelat literatura dramatică de azi— trecînd de la eroi la oameni — rămine tot atît de mare artist într’un rol maî principal, sau mai bine zis mai mare, ca și într’un rol mai mic. Talentului lui îî trebue material consistent și dacă autorul, în 30 de linii a reușit să schițeze un tip într’o piesă, adevăratului artist dramatic aceasta îî ajunge ca din acele 30 de linii să creeze un om plin de viață. Din potrivă, virtuozului nu î ajunge nici 30, nici 300 de linii; lui ii trebue un rol, care să cântărească cel puțin o jumătate de kilo de hîrtie. Din acest rol, el își alege anumite pasagii, din cari face arii, cavatine, barcarole, romanțe, serenade etc., ca și în operă , pentru aceste părți îșî rezervă toate mijloacele sale, toată încordarea, iar restul abia îi rostește, cum fac cîntăreții în operă, necîntînd în părțile de ansamblu ci, dînd cel mult nota finală, cînd e o notă de sus, ca aplauzele să fie ale lor. O altă condiție a virtuozului, este ca tot ce e de spirit și frumos în piesă, să fie în rolul sau, fiindcă dacă ar avea și partenerul sau vreun cuvînt de efect, îî strică luî!! De acest fel de a juca teatru, lumea a început să se sature din ce în ce mai mult, căci înțelege că teatrul poate să fie și altceva decît prilej pentru un meșter iscusit de a ameți pe spectatori cu meșteșugurile sale. Firește, individualitatea atît de pronunțată a artiștilor dramatici, ambițiunea lor de a se pune cît mai mult în relief, prin mijloace mai ușoare, îî împinge pe maî toțî să tindă a ajunge virtuoi. Ceî mai în vîrstă n’au putut fi oprițî și nici nu maî pot readuși la felul de azi de a face teatru ; cei mai tineri pot fi însă feriți de această primejdie, căcî dacă virtuzitatea poate duce un geniu, ca Mounet Sully sau Sarah Bernhard, la cariere mari, din potrivă, pentru un talent, ea este o primejdie, căcî neputînd atinge strălucirea necesară ca virtuoz, rămîne un actor nenorocit—o fată tinără și frumoasă, care însă fiindcă n’a voit să fie, decît contesă, îmbătrînește fată! Și mai e și un alt inconvenient, virtuozului nu-î ajunge o singură scenă și adesea și patria sa e prea mică pentru el. Credeți oare fiindcă el e prea mare pentru scena, sau patria sa ? Nu , din potrivă, fiindcă e prea mic, prea unilateral. In adevăr, un Mounet Sully, sau un Coqueliainé, neputînd juca decît roluri „mari“—și anumite roluri mari—nu pot avea mereu asemenea roluri noue și nici nu pot apare la infinit în ele. De aci, pentru unii, neputința morală de a rămîne stabili în teatre statornice și nevoia de a colinda peste nouă mări și nouă țări. Dacă virtuozii aceștia ar fi osîndițî să nu poată trece frontiera țărei lor, ar ajunge foarte repede artiștii ceî mai puțin interesanți și poate că și cei mai prost situați materialicește. Dacă însă virtuoșii germani și englezi au norocul de a fi născuți în țări întinse și a putea trece și granițele țărilor lor, artiștii dramatici din țările mici trebue, mai ales, să se ferească de virtuozitate și să caute a ajunge buni actori în teatre și trupe cît se poate mai stabile. Aci se vor dezvolta pentru un astfel de teatru, teatru artistic, nu de virtuozități, în care partenarul nu e considerat ca un element ce trebue anihilat față de public, pentru ca virtuozul să triumfe, ci, din potrivă, ca un element care, cu cît va juca și el maî strălucit, cu atîta va pune maî în strălucire și pe acela cu care se află în scenă. Intr’un astfel de teatru, numaî, se poate ajunge la succese de artă și electrizare a publicului ca acela de acum două săptămînî, la un marinett, cînd cortina s’a ridicat de opt ori în șir, în mijlocul unui entuziasm indescriptibil, după scena mare dintre Harpagon și Frosina din „Avarul“ lui Molière. Numai jocul mereu împreună, la același teatru al unor artiști stabili, ca Brezeanu și Maria Ciucurescu, poate produce asemenea rezultate artistice, cari sunt un har Dumnezeesc și pentru artiști și pentru public.... * La teatru Lyric am avut în cursul săptămînei trecute un caracteristic exemplu de virtuoz—căcî, deși comedia are mai puțini virtuosî, totușî Coquelin ainé, Coquelin cadet sînt virtuosî aî eî și d. Galipaux vrea să treacă și d-sa în rînrîndul virtuoșilor de comedie. D-sa pare însă a fi trecut de la efect la cauză și nu de la cauză la efect, cînd șî-a propus să facă turneurî; d-sa nu șî-a zis : sînt virtuoz și deci să fac turneurî, ci din contra : să fac turneurî și voî fi un virtuoz. Cum că d. Galipaux e un comic, care poate să te facă să rizî cu hohote și cu lacrimi—nici vorbă ! Are fantezie; ceea ce face d-sa, deși depășește toate marginile realului și bunului simț, este însă întotdeauna de haz și-l prinde—dar pentru aceasta se cere să aibă anumite role, în cari să poată exista tot.bagajul sau de comicării—ceea ce mix.prea a avut în turneul său, de astă dată. Și apoi am mai observat, de astă dată, la d-sa o tendință de a fi mai puțin Galipaux decît este. Așa, de pildă, în locul unor monoloage, nu cari să poată da curs tuturor fanteziilor sale, ne-a spus „Musca", un monolog favorit al lui Coquelmaine, în care poți străluci prin impecabilă dicțiune și fineță în nuanțe. D. Galipaux era mai mult trist, decît vesel în acest monolog. Moțul d-sale—căcî d. Galipaux are un moț, care e, cel puțin, un sfert din arta sa și pe care-l agită adesea cu virtuozitate și nu fără efecte de ilaritate !—dar, spunînd „Musca“, moțul d-sale rămînea în inacțiune, rigid, ceea ce dă d-lui Galipaua aerul unui dricar... ! Dar ne întrebăm : ce face pe d. Galipaux să plece în turneu ? ,! Nimic alta decît virtuozitatea. Autorii cari să scrie roluri, anume pentru d. Galipaux — și în genere pentru virtuosi—devin tot mai rari: d. Galipaux nu poate reapare mereu în vechile sale roluri și n’ar fi bun de nimic într’un teatru permanent, într’o trupă stabilă, jucînd ca actor de „ansamblu“. De aceea, d. Galipaux apare la Paris, din cînd, în cînd în vreun rol mai potrivit pej măsura d-sale, azî pe o scenă, mîine pe alta, făcînd pe virtuozul și cînd] piesa nu maî merge la Paris, pleacă în turneu și poate pleca lesne în turneu, căcî pentru ceea ce joacă virtuoji», nu prea trebue artiști, figuranțiî ajung! Iată de ce virtuozii fac turneuri, iar teatrele bune nu prea le pot face, căcî trebue să transporte, nu un virtuoz înconjurat de figuranți, ci o sumă de artiști... Știi apoi nicî nu le pot face, căcî tenastrele bune pot avea repertoriu va«riat și pot rămine tot anul »cel« unde se află acasă la ele 1 f EMU. V. /