Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)

1906-01-01 / nr. 5882

oat5 această patimă este acoperită de convențiile sociale, dar în fond lucrul rămîse astfel, cum ni-1 arată în golici­­unea lui copilul, prea mic ca să se su­­pună formelor și hipocriziei așa zisei civilizațiuni. Recunoștință, iubire fră­țească și filială, mofturi toate, mofturi inventate de moraliști, pa dnd lupta pentru viață a* desfășoară în toată ar­doarea ei firtasd. EPEBOTTE1 Ast pe calea Victoriei, doi băeți se luaseră la ceartă. Unul ataca, celalt era la defensivă. M’am amestecat un luptă car*e începea, am gonit pe agresor, am luat sub a mea protecțiune pe cel ata­cat și l’am făcut scăpat. După ce am sfîrșit această faptă așa zisă umană, m’am gindit — mintea moldoveanului cea da pe urmă — dacă în adevăr am proce­dat cuminte ? De ce adică a sa lăsat ca lupta să hotărească Intre acești doi beligeranți ? Cel mai slab ori mal fricos, era să cadă in luptă—cum este și le­gea naturei. Pentru ce dar am interve­nit și am făcut un mișel mai mult ? Dacă ași fi lăsat ca lupta să decidă, cine știe dacă cel atacat, nu și-ar fi în­trunit toate puterile, nu ar fi făcut o sforțare superioară, și nu ar fi­­ fii vic­torios, ca pățind și încredere în el în­suși ? Procedind cum am procedat, am făcut ca protegiatul meu să facă un act de lașitate, să fie umilit și în ochii mei și în ochii adversarului și să-și piardă, pentru totdeauna poate, încrederea în tine. JOS Panait Mawri, confratele meu de la „Di­mineața“ mi-a adus vești da la Mărcuța unde a făcut studii timp de trei zile și trei nopți. II văd chiar foarte emoționat. — D-le Miile, ce am văzut acolo la nebunii alcoolici poate tăia gustul tutu­­ror celor cari beau­. Uite, eu nu mai pun de acum înainte nici vin nici țuică în gură. Tot organismul este distrus de a­­ceastă otravă. Pe mine nu mă prea impresionează părerile noului adept al antialcoolism­u­­lui, dar îl întreb vești de la nebuni, căci aproape sigur că am acolo amici și cunoscuți. — Șdi bietul profesor X, e rău de tot. — X ? Dar cum se poate ? De cind este la Măreața ? — He ! He! De aproape un an și jumătate.... Și probabil incurabil. De un an și jumătate nebun și cu habar nu aveam, că fostul mefi­coleg la uni­versitate, eminent ca student, eminent ca dascăl, este astăzi printre ne­buni ! Ce va să zică viața noastră bucureșteană ! Dispar atîția dintre noi și noi nu știm nimic. R regăsim cîte odată ori la casa de nebuni, ori la ,, ori fără să știm descoperim un cimitir uitat mormintul lor pă­­de toată lumea, ful . ! Nebun și ei precum ne­­fost și frate-său, un eminent rost­it în matematici de la Paris și al chip grimasant și torturat 11 ani m dinaintea ochilor mei, în ta­­rostului grup socialist din Paris, e regăsesc de altfel atîția morți, an morți de a binelea, dar morți­i țin pentru sfîntul for ideal! VIKERI bărbele mele consolatoare­­­*? re ,T- r­a*, i-ar mări durerea care-i Căci ce este mai dureror de cit ’ai văzut mare, cînd a­i reușit ai un mijloc de existență, cînd a zbura cu propriile lui aripi? Chiar­­ voiu vedea,nul voiu spune uimi­­, te mă va crede indiferent față de ral­iul. E de ajuns pentru mina dng, că știi că nul pot consola >fi părinte nenorocit din toate cele de vedere. i oameni pentru cari viața nu-i 0 grea încercare. Nu le-a sum­n­ată această vitregă mamă, ci tot­a l-a adăpat cu oțet și cu otravă, te durerile se uită, timpul este cel­ficace burete. Totuși rămîne o pe frunte» celui lovit de soartă ■ din colțul meu privesc pe acest durere­, îl privesc îndelungat și asul lui greoi și nesigur, înțeleg , grefi apasă viața pe cel ce este­­ să o suporte. »IM3ATA simd cîteva hîrtii în piese de cinci,­­ și de un franc, în băncuțe chiar și aștept resemnat pe ziua de miine n­­ealtul tuturor acelora care socot că av­ea drept fără de contestare ca să aten­teze la clopoțelul de la ușă și la punga mea. CONST. MILLE sol fotografie după portretul­­ grece Sapho din antichitate. Acest portret s-a descoperit pe unul din zidurile din Pompei, dărîmate și acoperite de lava vulcanului Vezuviu in anul 79 a. C. și dezgropat în zilele noastre. Mai se pot vedea și trei fo­tografii după portrete egiptiene pictate acum 4000 de ani Expoziția fiind aranjată chiar în lo­calul școalei este deschisă publicului numai în ziua de 1 și 2 Ianuarie. Intrarea este liberă. Anul judecătoresc 1905 Accelerarea rezolvări proceselor.— Nici o afacere celebră.—Reforme­le.—Morții.—Publicațiunile nouă. Nu avem la îndemînă și dacă nu mă înșel nici nu există o statistică oficială de numărul proceselor intrate și rezol­vate în cursul unui an.—biroul statistic de pe lingă ministerul justiției, existînd numai cu numele—ca să pot face o com­parație cu anii trecuți, a activităței tri­bunelor și Curților noastre. Ceea ce s’a observat și se observă me­­reu, e tendința magistraților, de a judeca cu­ mai multe procese, înlâturind­umină­rile. Fără a sa exagera, măsura e bornă, la din contra ea e rea, c&m în timpul nu tra­duc să compteze, atunci d­in luminarea cauzei cecesitează lungi cercetări. In tot cazul, chiar dacă anul 19Q5 a fost mai bogat în procese rezolvate, el tot rămîne din punct de vedere strict ju­decătoresc, un an slab, fără procese zgo­motoase, ori afaceri celebre. Atit în civil cît și în penal, n'am avut de înregistrat decît procese ordinare, de toate zilele, cari trec fără zgomot, ffără comentarii și fără a lăsa în urma lor foloasele unor dezbateri interesante. * Parchetul și el a fost cruțat de afaceri complicate, de­­ așa zisele „afaceri senza­ționale“ cari sînt menite a lansa pe ma­gistrații instructori și pe«, reporteri. Afară de crima din strada Lacului, unde pentru prima oară la noi, un om nevinovat îșî asumă fioroasa faptă : asa­sinarea concubinei sale, n’am avut decît afaceri de mică importanță. Zilele acestea s'a mai întîmplat un caz interesant și care merită atențiunea mi­nistrului justiției, e vorba de cazul Spi­­ritopol din Craiova, care s-a sinucis din cauză că a fost arestat și bănuit ca au­tor al asasinatelor petrecute în casa sa și a căror victime au­ fost membrii din familia sa. Acest caz, ne arată consecințele grave, ce decurg din ușurința cu cari ne ares­tează la noi și se aruncă b&nnele din cele mai grave. Dacă din punct de vedere strict jude­cătoresc, anul 1905 nu merită multă a­­tențiune, nu tot asf­­fel putem spune în ceea ce privește reformele introduse în organizarea judecătorească și în regiun­i chiar. In primul rînd, de anul ce se încheie astăzi se leagă importanta reformă: în­ființarea contenciosului administrativ, ca­re a adus după sine și adăugirea unei noul secții pe lingă Curtea de Casație, și ca urmare, o nouă repartizare a lucrărilor, în termeni juridici, o nouă competență. O dată cu această reformă, s­au luat și recursurile de la tribunale, ușurîndu-se astfel această instanță destul de încăr­cată. Tot anului 1905, datoresc procurorii generali, inamovibilitatea, fiind recrutați din consilierii Curților de apel, al căror măr a fost sporit în acest scop, de forma codului civil, în ceea ce pri­­vște căsătoria și combaterea carietei, j și nerealizate, tot au prins ceva din 905, *s­­­­ă putem să le cităm­ »oi. * Alte puncte caracteristice anului 1905 sunt: Activitatea polit­că neobicinuită a mi­nistrului justiției, atacurile din afară și din parlament îndreptate contra lui și duelurile sale; Scrisoarea d-lui M. A. Beștelel consi­lier al Curței de apel din Galațî, scrisoa­re care a dat loc la interesante discuții, creînd chiar problema numirilor și avan­sărilor în magistratură. * Din nefericire, numărul magistraților și avocaților morți, in cursul acestui an, e mare. Magistratura și azi suferă de pierderea distinșilor săi membrii, regretații Siriia, Tătăranu, Pompiliu Florian, Grigore Ion Lahovary, Vrinceanu și alții ale căror nume ne scapă. Baroul, dacă n’ar fi decît Eugen Stă­­tescu, suferă o pierdere ireparabila, de­functul fiind una din somitățile noastre juridica și unul din miniștrii justiției cu o activitate mai însemnată. Ca publicațiuni pe acest tărîm, au apă­rut în cursul anului 1905, un număr re­marcabil atît cantitativ cît și ca valoare. In primul rînd citam importanta lucrare a d-lui Neagu : Codul civil adnotat și co­mentat ; Tratatul de drept administrativ al d-lui Paul Negulescu; Legea asupra taxe­lor de timbru și înregistrare, a d-lui Cor­­neliu Botez; Anuarul baroului datorit d-lui P. Ghiăcioiu; Interesanta carte a d-lui Petre Missir distinsul nostru profe­sor de drept internațional, Revista judi­ciară publicațiune care a reușit să adune în jurul ei pe cei mai distinși membrii ai baroului și magistraturei, și care pe lângă o interesantă materie, cuprinde reu­șite ilustrațiuni, fotografii, schițe și ca­ricaturi din lumea juridică. * Tot anul 1905 a avut fericirea să înre­gistreze instalarea bustului regretatului Kornea, în palatul justiției, faptă care o­norează pe inițiatorii și subscriitorii pen­tru ridicarea acestui bust. In fine tot în acest an ne-a fost dat să obținem cel mai frumos succes, în strai­nătate, la congresul interparlamentar d’ Bruxelles, unde fruntașul baroului Ce­tatea, d. C. G. Dissescu, a repurtat o­­ victorie contra lui Appony. P. Emilian W&. JURNALUL. FEMEEI­­­M* W—— m ——— ——— —H—BMW» Anul femei in 1905 Nu putem să Încheiam­ rubrica în a­­nul acesta, fără să aruncăm o privire a­­supra activităței femenine la timp de douăsprezece luni. Fără îndoială, în anul acesta femeniz­­mul a făcut oarecare progrese. Dacă am vrui să ne aruncăm cobil asupra țării noastre am putea constata că femeile pe tarimul artistic și literar, dacă nu­ pe cel politic, au început să aibă mai multă importanță. Lumea nu mai privește cu atîta ne­încredere orice operă femenină, nu mai pune la index toate lucrările femeilor. De­sigur, că nu iatr­un an, în anul a­­cesta, s’a născut și format acest curent sănătos, dar cu cît trece cu cit ne­ a­­propiem de 1910, cu atît acest curent prinde mai multe rădăcini, devine mai stabil. Acu­m, nu mai lipsește Încrederea în muzica și talentul foraje!. Peste cițîva ani, credem, nu va mai exista deosebire între manca femeilor și munca bărba­ților. Am avea dreptul să arătăm că In țara noastră încă nu s’a ajuns la acea mică emancipare în chestiunile feme­­nine, emancipare care există la cele mai multe țăiri din Europa. La noi în țară, nu s’a permis femeilor cari posed di­plome suficiente, cari au muncit mulți ani pe băncile universităților , să profe­seze avocatura. Nu vor să le dua drepturi poli­tice, dar să nu li se permită exersarea unei profesiuni, aceasta e nedrept. Intr’adevăr, un alt consiliu de disci­plină, nu cel actual, a respins cererea unei licențiate de a fi înscrisă în barou dar lucrul stabilit e că, la noi, femeile n’au dreptul să pledeze. In orice caz, anul 1905, n’a fost un an prost pentru feminizm în țara noa­stră. Dacă am vroi acum să observăm mer­sul femeil izmaiul în străinătate în tim­pul acestui an, da sigur că am trebui să declarăm că anul 1905, a fost unul din anii fericiți ai foiietiizmului... In Franța, uniunea femeilor, a făcut progrese enorme. Femeile au­ dreptul de pled­at, racordate ce e drept de mai mulți anî, dar pe lingă aceasta au mai căpătat dreptul de a interpela consiliile generale în toate chestiunile famenine in ordinea zilei. In Germania, aici nu mai discut a­­vintul pe care l-a luat mișcarea feme­­nină. E destul să citez societatea fe­meilor din München. in Elveția, Italia, Austro-Ungaria și chiar în toate țările balcanice, femionis­­mul a progresat in cursul anului tre­cut. 1905. A­ ȘTIRI ARTISTICE In expoziția de reproduceri fotogra­fiei după operele de artă clasică ce se va deschide la 1 Ianuarie în localul școalei particulare de pictură a d-­ui Ih­rimbaiescu, din strada Clemenței 8, (sau so­ții Aman) între reproducerile mul­­tor capo d’opere în pictură, se află și «o­»-©» I »! A i­ sil­ec«Mîonas» Ochire asupra evenimentelor mai în­semnate economice petrecute în 1905 Econo«ai«4^i.o vorbind, Antii co s& sting« astăzi, a fost unul dintre cele mai bune. Cu regret ne despărțim de dînsul și tot ce putem dori este că cel care Vine să nu fie mai rău și să ne aducă relativ un progres tot atît de mare, începem cu baza economiei acestei țări, cu agricultura. Anul agricol a fost foarte bun. Dacă recolta porumbului nu a fost splendidă, ea a fost vilă satisfăcă­toare, așa că a putut acoperi trebuin­țele interne, găsind și un excedent pen­tru export. Guvernul a putut ridica pro­­hibițiunea exportului de porumb, o mă­sură extremă, necesară însă, care apăsa asupra vieții comerciale. Recolta griului în special a fost extraordinară. Statis­tica ne spune că e cea mai mare recoltă de grifi pe care țara aceasta a avut-o vreodată. Efectul nu poate să fie decît o afluență de bani, prin urmare afaceri bune pentru toată lumea ; după vorba nemțească, „are agricultorul bani. Îi are toată lumea“.* De această bună stare a agriculturei s’au resimțit toate ramurile economiei noastre naționale. Mai îutțin finanțele statului, cari au dat un rezultat ce în­trece pină acum toate așteptările. Bud­getul care după anul 1899 începuse să fie echilibrat, nu a mai avut de înre­gistrat de atunci încoace decît excedente și în anul acesta la care cheltuelile au fost urcate, excedentul nici relativ nici absolut nu va fi mai mic, ci după calcu­lele provizorii va fi unul dintre cele mai mari. In anul acesta s’a desăvîrșit și ma­rea operă a conversiunei tuturor titlu­­rilor noastre 6 la sută—cu o mică ex­ceptions—în titluri 4 la sută. Folosul este mare, nu numai pentru că avem o anuitate mai mică de plătit, dar fiind Anul extern 1005 Războiul ruso-japonez. — Revolu­­țiunea din Rusia. — Incidentul franco-german. — Alte evenimente mari. Anul pe care-l incheiăm antîzi cu serbări, în bucurie și in­trări de feri­cire, n’a îndreptățit ciruși de prin ex­pansiunile de veselie, căci a fost un an .de tulburări continue, de frăm­ntări războinice și de izbucniri sîngeroase. Răsboiul ruso-japonez Un singur eveniment imbucuritor a­­vem­ de semnalat in 1905 , sfîrșitul te­ribilului razboiu ruso-japonez care a costat viața la sute de mii de oamenî, prin închearea păcei de la Portsmouth. Pacea de la Portsmouth a încoronat lungul și neîntreruptul șir de n­otorii japoneze și a consacrat definitiv zdro­birea rușilor și îndepărtarea lor de la dominarea Oceanului Pacific și a Ex­­tremului­ Orient. Japonia, intrată in r­n­dul puterilor mari și stupină pe Port- Arthur cu peninsula Liaoyang, pe Co­reea, pe sudul Manciuria­ și pe jumă­tate din insula Sahalin, se va putea deda in liniște operei de ridicare economică și de redeșteptare a Chinei. Militariza­rea, din ce in ce mai pronunțată, a Chinei, va avea de urmare gonirea eu­ropenilor din marea împărăție a Fiului Soarelui și poate chiar din întreaga Asie. Războiul ruso-japonez va fi avut dar niște rezultate extraordinare, pa cari abia nu le putem închipui in mo­mentul de față. Războiul acesta, care s’a isprăvit cu victoria japonez­lor, va fi fost unul din cele mai mari și mai pline de urmări evenimente din cire a fost dat oamenilor din ultimul veac să vaza. Revoluți­unea rusească Un eveniment nu mai puțin însemnat, dacă nu chiar mai însemnat, este re­­voluțiunea care sfîșie Rusia și care a dus această țară aproape de anarh­ia. In momentul de față, revoluțiunea este ce e dreptul oarecum în declin; guver­nul, sprijinit pe armată și pe cazaci și mai ales pe nepăsarea mulțimei igno­rante și îndobitocite, a reușit într’ade­­văr să restabilească, deși cu enorme sacrificii, ordinea, în cele mai multe părți ale imperiului. Liniștea aceasta sra trebue însă să înșele pe nimeni, căci ea nu e decît _ ...... . _ n .........._ 4p­^7du R de scurtă durata. Revoluționarii deci­mați și epuizați pen­tru moment, își vor reîncepe la curînd activitatea cu forțe­­noul, mărite. A ne gindi că e posibil ca guvernul autocrat să rămîe învingă­tor în lupta de moarte ce s'a dat între dînsul și revoluțiune, eu nebunie; vic­toria momentană a țarismului nu trebue să deziluzioneze pe nimeni, căci lupta va fi reluata iar. De altfel, acei cari urmăresc cu a­­tențiune lupta aceasta grandioasă, au putut observa cum autocrația a fost si­lită să cedeze tot mai mult, pe măsură ce presiunea revoluționară creștea. Și cum forțele revoluționare sînt acum în re­culegere ele vor porni­­ după un timp din dou războiul, iar țarul va fi silit să ce­deze iar, pină cînd libertatea va înflori în sfîrșit și pe pămîntul Rusiei. Vremea aceasta va fi salutată cu bu­curie de omenirea întreagă, pentru că odată cu zdrobirea despotismului rusesc va dispărea și ultima cetate a reacțio­narismului din Europa. Din noua revistă Literară“ direcțiunea d-lor-------------­BUC și i. GORUN # <1 bogat și interesant sumar s , cuvînt, de G. Coșbuc și I. Oo­., jideru sărac (poezie), de G. Coș­­buc, Do­i lumi (nuvelă) de loan Gorun, Dimineața și Seara (două poezii), de An­drei Naum, O veste de Crăciun (nuvelă) de Al. Cazaban, Isus (poezie) de G. Tuto­­varm, De lingă moarte (fant. umoristică) de Vasile Pop., Cin­toc (poezie) de Maria Cunțan, Cintă-mi lăutare (poezie) de Z. Minulescu, Rănitul (fragment de roman) de Gh. Silvan, Ura iubire!, de D. Nanu, Cronica literară (un roman social) de N­. Chendi, Cronica artistică de V. Coflec, Cronica dramatică, de C. Xeni, Legende din popor, de­­ I. Pamfil, Inform­ațiuni li­terare și artistice, Bibliografie. că creditul țarei a obținut prin reușita complectă a operațiunei, un mare ciștig moral.* După agricultură, cel mai mare izvor de bogăție al nostru, cel puțin acela care promite mai mult, este industria petrolului. Și ea a făcut în anul acesta progrese mari, nu numai prin faptul că noul societăți de exploatare s’au înte­meiat și două mari rafinării sistematice s’au deschis, dar și prin faptul că s’au luat în exploatare, cu un succes ce în­trece toate așteptările, cîteva centre noul. Tot în anul acesta s’a pus în discuție cu mai multă hotărîre cestiunea tere­nurilor petrolifere ale statului, ba in cele din urmă i s’a dat chiar o soluție definitivă, foarte favorabilă pentru stat, dar care deocamdată e numai pe hîrtie. E de văzut dacă în 190­5 se vor găsi amatori de a lua în condițiunile soluției parcele de terenuri. Cercurile compe­tente sînt pesimiste in această privință. * Industria In­genere a făcut de ase­menea mari progrese și în vederea a­­plicărei noului tarif vamal multe indus­trii au fost întemeiate. Pentru comerț au fost în acest an cî­teva momente importante : votarea con­venției comerciale cu Germania; înche­­erea celei cu Elveția; stabilirea unui provizorat cu Anglia și prelungirea pro­vizoratului cu Bulgaria. Toate acestea precum și deschiderea drumului mari­tim spre Extremul­ Orient, — deschid frumoase perspective și comerțului nostru. Din această scurtă și foarte incore­­plectă dare de seamă,—cititorii pot ve­dea că într’adevăr din punctul de ve­dere economic, anul 1605 a fost foarte bun și ne permite ca în pragul celui nou să avem casa mai frumoase spe­ranțe. Gr. -----------—­*­3E3ia»»—---------­ Intcidentul franco-german Anul care a expirat va mai fi mar­cat în istorie prin incidentul franco­­germ­an care era sa ducă la un razboiü intra cele două mari puteri militare. Se cunoaște cauza conflictului. Germania, ingrijată de izolarea ei cres­cândă și mai ales de apropierea franco­­engleză, s-a folosit de prilejul că Franța voia sa intraprinză o politică activă în Maroc pentru a i se pune in cale și a vedea dacă nu cumva legătura ei cu Anglia o face să fie agresivă față de Germania. Ceea ce a urmat se știe. Azi­s intem­ în ajunul conferinței de la Algesiras. E aproape sigur că Germa­nia nu va ceda, pentru a se folosi și in viitor de Maroco ca un mijloc de presiune asupra Franței. Alte evenimente mari Dintre celelalte evenimente mari cari au preocupat anul acesta opiniunea pu­blică internațională, trebue menționat despărțirea Norvegiei de Suedia care a dus la încoronarea prințului Carol de Danemarca ca rege al Norvegiei, conflictul între Ungaria și împăratul B­ranz Josef pe chestia limbii de co­mandă în armată, conflict care mai ține și care trădează dorința ungurilor de a se despărți cu totul de Austria , și ve­nirea la putere, in Anglia a partidului liberal. Acest fapt a adus o liniștire a spiritelor în întreaga Europa, căci se știe că liberalii englezi sînt partizani hotărîți al­pice­, că redactorul care s’a amestecat în chestia Marocului a fost,.... repri­mau dat ! Sa vede că d. KiderSen-Wächter­­ nu s’a declarat satisfăcut cu severa reprimandă a bietului redactor, căci a doua zi apare un nou comunicat, tot în „La Roumanie“. Comunicatul acesta este cel puțin extraordinar. Ziarul „La Roumanie“, proprie­tatea a doi fruntași conservatori, de­putați din majoritate și pus sub di­recția unui vice-președinte al Came­rei, și în fine singurul organ francez guvernamental, se vede silit a declara că nu este organ oficios și ceea ce este și mai nostim să mai declare că nu e de loc subvenționat de mi­nisterul de externe. * S’a mai pomenit așa conflict ? A­­dică nu era suficientă de pildă o declarație a ziarului„La Roumanie“ prin care să se fi spus că articolul a fost reprodus din „L’Independance Belge“ pentru a se ținea în curent lumea politica de la noi cu chestia Marocului ? Era justificată intervenția Germa­niei ? Am luat oare noi o atitudine, prin acest articol... „împrumutat“, în chestia Marocului? Și se impunea această retractare —pentru a nu se ajunge la rupe­rea relațiilor diplomatice cu Ger­mania în afacerea Marocului—cînd ele nu s’au rupt în chestia petro­lului ? Crede d. Kiderlen-Wächter că presa noastră e încă sub regimul cenzurat și că la noî e încă în floa­re regimul consular ? Iată atîtea chestiuni asupra că­rora mai trebue de inzistat. R X. Romînia, atacul și Germania — D Kiderlen-Waehter și ziarul „La Roumanie“ — Ziarele liberale relevează faptul, de altfel foarte curios, că ziarul o­­ficios al guvernului „La Roumanie“ a fost d­esavnat și silit să retracteze un articol privitor la chestia... Ma­rocului și prin care se critica poli­tica Germaniei ! Cine ar fi visat vreodată că Ro­­m­înia se va amesteca în chestia Ma­rocului și că va avea un conflict cu Germania ?! Cu toate acestea s’a petrecut așa ceva, dar în afară de partea ridi­­cată a incidentului, este și o parte serioasă și gravă: unii­ miniștrii streini de la noî, bine­înțeles cei care reprezintă puteri mari și cari ne sunt amice, continuă a ne con­sidera că sîntem tot sub vechiul re­gim consular. Vom povesti cum s’a petrecut in­cidentul relevat de d. Kiderlen- Wächter, ministrul Germaniei. sj. fft * Ziarul Lt­ Roumanie, considerat în cercurile diplomatice ca ziar o­­ficios al ministerului afacerilor stre­ine, a publicat, zilele trecute, un articol în chestia Marocului prin care se critica atitudinea Germa­niei. Articolul acesta era reprodus după „I­ndépendance Beige“, însă în „La Roumanie“ nu s’a menționat că e un articol reprodus, ci a tre­cut ca o apreciare proprie a ziarului oficios. A doua zi s’a remarcat în re­dacția ziarului omisiunea, dar fără a mai explica eroarea „La Rouma­nie“ publică o notă prin care a­­nunță că redactorul culpabil a primit o „severă reprimandă“. S’a crezut că această afacere a... Marocului s’a închis. * Ce se întîmplă însă a treia zi ? E o recepție diplomatică la mi­nisterul de externe și d. Kiderlen- Waechter atrage atențiunea genera­lului Lahovary că e regretabil ca un organ oficios al ministerului de externe din Romînia să indice Ger­maniei linia de conduită în sofiStia Marocului. Ministrul nostru de externe face atunci atent pe ministrul Germaniei SCHMCATUL ZIAîîâȘTILOR I DIN BUCUREȘTI -SMAREAE-­ L a IfțiȘ­a f ?fS t&ß Umilim** «•» altali! Două­ trigari iranonabila din care prima ia «11 MAIU 1»© 0«« Cîștigurile în număr de 803 ^ și în valoare de Lei g depuși integral la Casa de Depu­neri cu recipisele No. 99.265 și No­­­­­ 99.266 din 5 Decembrie 1905. 1 — Un bilet 1 LEU *** dînă drept la ambele trageri Depozit, general la d-ni. V. Morooaim și m. Franois, ban­cheri, strada Lipscani (Palatul Dacia), București. Expediarea franco a biletelor contra I plăței în mandat postat ori timbre. Nu va admite ram­burații. De uiitara In toată țara C. F. R in 1905 Un an nefast — Lipsa de vagoane și nemulțumirile comercianților.—De­­rierile din 1905.—Agitația funcțio­narilor C F. I. — Lupta contra unui sistem nenorocit. — Chestiunea C. F R. in parlament.—Creditul de 110 milioane.—D. Mielescu și noua co­m­andă de vagoane. — Suprimarea biletelor de liber-parcurs. Un an nefast nici chiar cînd a fost la putere d. C. F. Robescu, inițialele C. F. R. n’au fost de mai multe ori blestemate ca în cursul anului căreia astăzi la miezul nopței ii va bate ultima oră. In adevăr, în anul 1905 C. F. R. au preocupat într'un grad foarte înalt opinia publică a Ro­­mîniei și a fost unul din cele mai inte­resante, și în toate zilele de actualize, subiecte de discuțiune ale presei, ale agricultorilor, ale exportatorilor de ce­reale, ale comercianților de tot soiul, ale călătorilor cu san fara liber-parcurs, ale impiegaților de la mișcare, ale meca­nicilor de pe locomotive, ale familiilor morților și răniților pe urma ciocnirilor și deraierilor, ale societăților de asigu­rare și în­st­­­șit ale d-nor deputați și senatori, etc. etc. 1905 va fi susGmnat în calendarul ne­grei veciniei­ ca un an nefast pentru instituțiunea C. F. R. Nu vom face aci un necrolog al tuturor victimelor d-lui Mielescu, directorul general al institu­­țiunei care cu drept cuvînt șî a cucerit in anul acesta porecla de... Carele Fu­nebre Române. Totuși vom trece în re­vistă cele ce s’au petrecut la G. F. R. în 1905. Și fiindcă revista ar fi lungă dacă am sta să ne oprim asupra fiecă­rui fapt în parte, vom scurta drumul, mergind cu acceleratul, — de astă dată fără teamă de deraiere ! Să începem mai intim­ cu nemulțu­mirea și agitațiunea comercianților, și în special a exportatorilor de cereale. Plîngerile acestora sînt de dată veche și ele se repeta in mod cronic in fie­care an., Nici odată însă, chiar în anii cînd am­ avut o recoltă dublă ca cea din 1905 și un parc de vagoane cu mult mai restrîns, nemulțumirile n’au fost atît de mari. Du astă dată s’a dat dovada că răul de natură cronică a luat proporțiile unui dezastru numai grație incapaci­­tăței d-lui Mielescu și a anarhiei din administrația G. F. R. S’au dat pe fa­ță acte de arbitrariu, de inconștiență, de zăpăceală și de destrăbălare cari au provocat o explozie generală de indig­nare și da protestări contra d-lui Mi­­clescu și s-a dovedit că singur d-sa e răspunzător de această stare de lucruri și că în fruntea căilor ferate române se află astăzi omul cel mai puțin chemat din lume pentru acest important post. Deraierile din 1905 Dar această incapabilă administrare a C. F. R. s’a manifestat și prin con­secințe mai funeste . Anul C. F. R. în 1905 a fost anul prin excelență al ac­cidentelor, în special deraieri și ciocniri. Pe lângă lista acestor accidente, ci­tăm următoarele deraieri mai importante: Deraierile dintra statuie : Gonțești— Ghergani și Gura Văii—T.­Severin (Mar­tie), deraierea din stația R. M. Bucu­rești (Aprilie), din Constanța, din Mir­­cești, unde au deraiat vreo 6—7 va­goane : pagube 20.000 foi (Lunie); la Constanța : ciocnirea unei mașini cu un grup de vagoane (Iunie), deraierile din Craiova și Filiași (Iulie), deraierea trenului C. 3 între Fetești și Borcea, 8 vagoane sfărimate, 40.000 lei pagube, deraierea de la Adj­ud din stația Băr­boși, mai multe vagoane sfărimate, de­raierea din Constanța, deraierea dintre Găești și Leordeni , circulația întreruptă 14 ore, deraierea dintre Pitești — Valea Călugărească, de la Constanța­­port și din stația Onești. Toate acestea in Octombrie. Tot în Octombrie au mai fost, deraieri la Sla­tina și la Lehliu, unde au fost paguba vreo 50.000 lei, a fost ucis conducto­rul de bagaje Păsculescu și mai mulți răniți, de asemenea au mai fost în Oc­tombrie o deraiere la Scînteia și o a doua deraiere la Lehliu. In Noem­brie au fost deraieri la Adjud, la Bărboși, Foiași, Constanța, Ianca, Pitești-Buda, trei derairi la Leontești, una la Măr­­culești, cu mari pagube, una la Inde­pendența, etc. Nu mai vorbim de cele din luna De­cembrie, cari sunt prea proaspete în memoria tuturor. Lupta contra unui sistem nenorocit Cite deraieri, atîtea victime, fie fun­cționari răniți, fie funcționari concediați. Cite deraieri, atîtea procese-verbale, rapoarte, anchete și para anchete, deci misiuni și diurne pentru d-nii inspectori, timp prețios peritat, pagube pentru co­mercianți și pentru stat, care va plăti daune considerabile. Toate acestea au adus în disensiune soarta impiegaților de la C. F. R. și in special a personalului inferior exp­oa­­tat și surmenat, precum: acari, frînari, conducători de locomotive, etc. O cam­panie puternică s’a început de către întreaga presă independentă și opozi­ționistă nu numai contra nepriceputului director al C. F. R., ci și în contra în­tregului sistem mizerabil de administrare al C. F. R. Chestiunea a fost în sfîrșit adusă în parlament prin interpelarea d-lui Gr. G. Cantacuzino, și opinia publică a avut sa­tisfacția de a vedea asociindu-se la pro­testările generale aproape toți manda­tarii națiunei. D. Mielescu și noua comandă de vagoane O satisfacție și mai mare s’a dat însă opiniei publice și în special sumci co­merciale prin votarea creditului pentru cumpărarea de vagoane.Aci din nou­ în­­tervin nepriceperea și reaua voință a d-lo! Mielescu. Pe cînd din toate părțile se cere ca fabrica furnizoare ce va avea să ne aprovizioneze ca noul vagoane să le fabrice în Romînia, d. Büdösen stărue pentru executarea comenzal la străinătate deși tot d-sa a făcut statul să cheltuiască milioane pentru atelie­rele de la Chitila, Pașcani și Iași. Pentru a sfirși, să nu uităm a aminti despre suprimarea biletelor de liber­­parcurs pe căile ferate. S’a sfîrșit ca pasagerii gratuiți, cari formau im­ensa majoritate a călătorilor pe C. F. R. Poate că anul derierilor era cel mai ni­merit moment ca această gratuitate să se desființeze...fără ca să se facă S8*­voluție în țară ! ——— Ignotus a FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL" 25 — MEMORIILE LQI0. lĂlOSESCU (PRINCIPELE LIMOVARY­ CAP. XV O feme­ie înșelată eram foarte mulțumit că mă re­feca, căci dacă primea pierdeam lucrurile, dar m’am prefăcut indig­est de sgîrcenia lui și furios am fost pachetul, și cu birja m’am re­întors la hotelul unde găzduiam. Ura prin septembrie și pe la ora­ș.El amurgise dea binelea, ast­fel că Eevăzut m’am putut urca în came­ra mea. Mi-am înpachetat cufărul cu gră­bire, am cerut socoteala și am plăti­t-o. Bind bacșișuri bune tuturor, am poruncit să mi se aducă jos baga­j­ul și am plecat de la hotel într’o cupea. — Să mă duci la gara de Nord, am strigat ele vizitiului. Pe drum însă spunîndu-i că hotelul mi-a fost prea scump, i-am dat adresa unui hotel de rangul al patrulea. Ras cum eram, în acel hotel pu­team trece drept un artist, poet, chelner etc. Am cerut o cameră fără a sta mult în birou, m’am urcat în camera mea și m’am preschimbat într’un venerabil preot catolic. După un sfert de oră privindu-mă în oglindă, am văzut că eram evla­via incarnată !... Cu pași cuvioși cu un dicționar gros în mînă am plecat din hotel și iute m’am și reîntors. Patronului i-am spus că primind o telegramă de la episcopul meu, v­a trebui să ple>c in aceiași seară la orele zece și trei sferturi cu tre­nul expres. In micele hoteluri, patronul e de­prins cu plecarea pripită a musafi­rilor săraci și economi. Nimeni nu fu uimit de plecarea mea, ci am fost rugat numai să plătesc camera. Am dat cu plăcere cei doi lei ceruți, și luîndu-mi cufărul, vene­rabilul preot a tulit-o la gară !.. Pină aci toate ați mers după do­rință. Da acolo însă au început greutățile. Abia s’a oprit birja mea în fața gărei și iată că doi polițiști secreți se apropiară de mine, holbînd ochii cu nerușinare, spre mine. Păreau a’șî zice că semnalmen­tele date de drăguța chelnăriță s’ar fi potrivit cu viitorul venerabil preot și că Eminența Sa putea fi mult doritul lor oaspe... Eu nu m’am sinchisit de interesul ce manifestas­ eî, ci cu liniștea cea mai perfectă m’am coborît din birjă, am plătit birjarului și am intrat în gară. Apoi ca un provincial am privit nedumerit în toate părțile pină ce am găsit ghișeul, și m’am dus spre el—cei doi detectivi mă urmareau. La ghiș­­e, am cerut un bilet, cu o frază lungă, ca multe rugăminți și scuze. Am luat un bilet de olasa II pentru Köln și după ce am dat bagajul am eșit pe peron unde aș­teptam trenul cu care era să plac. Afurisiții polițiști pare că s’ar fi amorezat de mine, așa mă urmă­­reau tîrîndu-se însă la o dinstanță respectuoasă. Mi-am zis imediat că iar sosise momentul în care va fi nevoe de mult singi rece și istețime. Mai erau cinsprezece minute pînă la plecare. M’am dus deci ca și cînd nu mi-ar fi păsat de urmărirea lor, în sala de așteptare, și am cerut o halbă de bere, însoțitorii mei cu o înduioșătoare constanța mă urmăriră, așezindu-se lingă mine la o masă, pindindu-mă de niște draci, ca să vadă de nn daiS că vr’un semn de teamă. Dar nobilii prietini puteau să aș­tepte mult și bine, și să spare tot ast­fel că deodată va apare i­pără­­teasa b­inei și de dragul lor va co­­secuta „danțul pîntecului“. Eu m’am prefăcut că nu-l luam în seamă, și după zece minute, li­niștit am eșit din sală, eșind pe peron unde era eespresul. M’am urcat­­ într’un vagon de cla­sa II, asigurîndu-mi un loc bun. Pentru a nu-i face pe polițiști să creadă că mă ascund de el, am e­­șit în coridorul vagonului, și așe­­zîndu-mă la geam foarte nepăsător am ex­aminat mutrele celor de jos. Copoii rămaseră pe peron nești­­ind de se mă lase, sau să mă în­­foațe. Momentele aceste fură de­sigur penibile pentru el, neștiind ce să facă dacă m’ar fi scos din tren arestîn­­du-mă, și dacă ar fi greșit, puteau să aibă mari neplăceri, — cu atît mai mult cu cît era în joc figura venerabilă a unui preot. Și— dacă s’er fi dovedit că au făcut neghiobia de a lăsa să fugă îndrăznețul hoț de hoteluri, ar fi făcut mai bine să’șî îngroape cariera mai înainte de a se afla acest fapt. Ce era de făcut ? Citeam pe fețele lor tot mai des­lușit hotărîrea ce aveau de a mă lua de guler, și mi-am zis că trebue să am acum o mare doză de neru­șinare, dacă voiam să scap in acel moment greu. In­­ a­ce clipă polițiștii putea pu­ne piciorul pe scara vagonului, și totul ar fi fost pierdut pentru mine. Am avut îndrăzneala de a mă da jos trecând chiar pe lingă ea și incepînd a mă plimba în jos și în sus cu mîinile la spate pe lingă vagoane. Mai erau șase minute pînă la plecare. Detectivi! se apropiară de mine incet le-am simțit respirarea, și în ori­ce moment mi se părea că simt o mînă apăsîndu-mi pe umeri. Pentru a-î convinge că nu-s decît un preot din provincie, m’am a­­propiat de colosala locomotivă, și cu gura căscată am început a o admira. Polițiștii se țineau­ ca umbrele după mine, și pe cînd eu admiram roțile uriașe de oțel plecîndu-mă spre ele ca să le văd bine, unul din detectivi se apropie de mine. El avea de gînd să mă sperie și se lovi din treacăt atît de tare de mine în­cît de nu eram eu solid cădeam în nas. Din f­r’o săritură am fost în pi­cioare, drept ca o făclie, și l-am privit pe polițist cu niște ochi și o mutră atît de furioasă încît și-a zis bietul că îl voia turti cu un pumn. Eroul și păzitorul ordinal și mo­ralei publice o luă iute la picior însoțit de colegul sau, fără a mai zice un cuvînt. După ce am mai privit mn asnul mașina și iată ae­de­te ultimul *e Ba­nal de plecare, încet, cu pas! măsurați m’ai­ fi* tors la vs­gonul meu­, în temp ce polițiștii mă observau încă de la o distanșă respectuoasă vorbind între ei cu aprindere. Trenul se puse in mișcare tocal încet și deși mie imî bătea inima in piept ca un ciocan, m’am așezat totuși iar la geam privind gîndiitor ca omul care pleacă regretînd ora­șul ce părăsește. Trenul tot mai iute se departe, și detectivii mei pareau tot mai mici pînă ce dispărură cu totul din vederea mea. Scăpasem!... Dar tot nu puteam fi sigur, ca și în ori­ce moment detectivii își puteau­ veni in fire și să telegrafieze ea oa fiu arestat in tren. Știam eu de mult cum procedează domnii polițiști, cînd și-au­ pus ochii pe cine­va. Îndată ce trenul trecuse pe actă linie, am dat bacșișuri grase perind se mi­ se caute bagajul ce-i dădu­sem cu adresa la Kőln, va urma.

Next