Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)
1906-01-15 / nr. 5895
y 4 X lP—j 1 a! XVÎTÎ !<>.:TELEFON p?*He 5895 FO^DATOIî a i^.g ■ iain PUBLICITATEA ■ CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Co. ISucurești, Str. Karageorgevici 18 Telefon 3 4ENTRU AUSTRIA, UNGARIA si GERMANA A ae «drena la: DukeS üScllf. Ma* Aügíllfltt h Emírich Assiler. — vre Na concesiune exclusivă Pentru Capitala No. 3160 !»g?regggg»g^^ ?UJ Provincie și Străinătate No. 1240 Ce este cu grecii? Am fost printre cei dinții cari am dat de gol complotul pe urmele căruia era poliția Capitalei, relativ la uneltirile grecilor în cap cu moștenitorii lui Zappa. Am precizat chiar că s’a făcut o perchiziție la Christu Zappa, grație căreia s’a dat de urma unui întreg complot, al cărui șef era acesta. Zappa se folosea de faptul că este în proces cu ceilalți moștenitori și cu statul grecesc, cu cari este de mult împăcat, pentru a organiza pe teritoriul țarei romînești bandele armate care operează în Macedonia contra romînilor de acolo. Mai mult încă, afirmam că poliția descoperise că pe lângă Zappa și acoliții săi, este amestecat în aceste uneltiri criminale, un mare bancher grec din Capitală, care ceruse și cere să fie împămîntenit de către parlament și făgăduiam să dăm de gol întreagă această uneltire anti-romînească. Cu toate aceste se pare că este vorba de o mușama, de astădată grecească La poliție nu se mai știe nimic, organele guvernului refuză să mai spună ceva, iar grecii uneltitori sunt lăsați în pace, după ce au mergat la puternice protecțiuni cari să mușamalizeze această afacere, încă odată dar, întrebăm pe d. prefect de poliție, în ce stadiu este afacerea grecilor ? întrebarea aceasta o facem și d-lui ministru de justiție și întregului guvern E cu neputință de admis că dacă sunt vinovați în această gravă afacere, ei să scape fără de pedeapsă și să urmeze înainte să-și bată joc de legile țărei și de larga noastră ospitalitate ? Sfinx Pentru votul universal In sinul partidului liberal mocnește o mișcare pentru votul universal. Se proectează scoaterea unui ziar de propagandă, unele ziare aparținînd organizațiilor liberale din țară privesc cu simpatie acest lucru; în fine, nu se mai observă, în partidul liberal, frica de a vorbi de ceea ce în programul partidului este considerat ca un ideal. Am avea doar o singură observație de făcut : această ... dispoziție în favoarea votului universal să nu fie, iarăși, numai o dispoziție, pe vremea opozițiunei, iar odată cu venirea la putere a partidului liberal, să se răcească. Nu înțelegem aceasta în înțelesul că votul universal ar fi exploatat ca o făgăduială, care apoi nu va fi ținută. Nu. Noi am dori să fie o făgăduiala a întregului partid, chiar dacă viitorul guvern liberal n'ar realiza-o. Fiindcă făgăduiala odată dată — restul ar fi mai lesne. Ceea ce n’am voi însă, este ca în opoziție unii membrii ai partidului să fie lăsați să se pronunțe în favoarea votului universal, iar la guvern să se înăbușe orice veleitate în acest sens. Să nu uităm că d. V. C. Morțun a reușit, în repetite rînduri, în împrejurări însemnate, cum e discuția mesajului, să propue amendamente în favoarea sufragiului universal, semnate odată de 38, altă dată de 45 de deputați liberali. 5 bani In toată țara Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Duminică 15 Ianuarie leiSl € BIRECTOR POF.5 TAJ€ON .8 T. MIJ» 3. BA BON AM? NT?. Da an Iei 1R.~■ 6 Itjiiî ...» . •?.— 8-to.l.............................4— o juna.............................„ 1.50 în străinătate a noii ABONAMENTE COMBINATE (Adeverul Politic al Dimineața) Un an......................................lei 32.— •nlani........................................„ 16.— 3 Iimî.................................. 3.— o luna........................3.— Iin străinătate nnclolt Jimonrile ziarului NĂZBÎTII „Sans rancmne“ După ce șî-a vărsat parapoaosul față de toți miniștrii—uitînd însă de rege, care e singur de vină că nu conu Petrache e azi în capul bucatelor—d. Carp s’a apropiat ori de banca ministerială și a spus d-lui Cantacuzino : — Dragă Iorgule—sans rancune! Adecă, cum sar zice :i e-am beștelitără unii pe alții, asta e politică !—Beșteleala e totdeauna politică și viceversa. Dar vorba aia : una e politica, alta e relațiile personale. Tot așa a fost și cu beșteielile dintre d-nii Filipescu și Take Ionescu. D'aia e momentul ca după „sans rancme“ ăsta, să se comande un dejun la Capșa pentru d-nii Carp și Cantacuzino ! Era chiar mai nimerit, dacă după beșteleala de em, d. Carp ar fi întrebat pe primul-ministru : — Eî, dragă Iorgule, cînd dejunăm împreună, în tet-h-tate ? L.A Pac. A . A. Citiți in pagina II-a, urmarea senzaționalului roman Victima năpastei rvr <rv * v r v v r 'w 'r 'O'v Tvri Interpelarea d-lui P. P. Carp și răspunsul d-lui G. Gr. Cantaci. Interpelarea d-lui Petre P. Carp Șeful junimiștilor a interpelat eri pe d. Cantacuzino asupra politicei sale anti-conservatoare și președintele consiliului s-a grăbit să-i răspundă imediat Nu se știe încă cine a fost surprins ori la Cameră; a suprins d. Carp guvernul prin interpelarea sa, sau d. Carp a fost surprins că d. Canta © Brio ® a fost gata să-i răspundă imediat la această interpelare ? Interpelarea aceasta însă a fost anunțaul cu oarecare solemnitate și chiar ca o punere În scena destul de abilă , d. Carp n’a venit la Cameră decît după ce a fost la rege și cum s’a instalat pe fotoliul său, a și lansat o interpelare. Interpelarea a fost adresată președintelui consiliului și era foarte scurt formulată: interpelez pe d.primministru asupra politicei sale anticonservatoare. D. Cantacuzino nu venise încă la Cameră, dar cum a fost avizat că d. Carp l’a interpelat, a sosit și a declarat că e gata să răspundă imediat șefului junimiștilor. Natural că dispoziția cu care d. Cantacuzino primea atacul a îmbărbătat majoritatea, care a aplaudat frenetic această simplă declarație a primului ministru. D. Carp s’a executat și a desvoltat interpelarea sa. Natural că prezenta un mare interes pentru Camera conservatoare acest duel, D. Carp n’a mai stat față în față cu d. Cantacuzino de cind șeful conservatorilor i-a spus să-și bage sabia în teacă și de cînd Camera a dat cabinetului Carp faimosul vot de blam ! Era clar un moment... senzațional. * Cum a fost atacul d-lui Carp ? A fost vehement. Dar șeful junimiștilor a rostit discursuri mult mai frumoase în contra... februariștilor. In chiar ziua cînd a primit votul de blam, d. Carp a fost mai bine, mai în vervă. Ceva nou n’a spus șeful junimiștilor, dar a zeflemisit pe actualii miniștrii, iar dlui Cantacuzino i-a zis că prin sistemul actual de guvernare va compromite țara și tronul, fiindcă nu guvernează cu un partid ci cu o clientelă bugetară nesățioasă ! D. Carp a mai arătat, în liniamente mari, fazele prin cari a trecut partidul conservator de la 1876 și pînă azi și a pus în evidență că în acest decurs de timp junimiștii au făcut incontinuu, în opoziție și la guvern, o politică de idei, o politică eminamente conservatoare. Cu ceilalți miniștrii, d. Carp a fost mai mult sau mai puțin crud și spiritual, d-lui Take Ionescu însă î-a zis cam ceea ce î-a spus și d. Ionel Brătianu, că șî-a schimbat religia, dar sub o altă formă. In fine ceva, nou care să poată face obiectul unor comentarii, nu se poate releva din interpelarea d-lui Carp. E posibil ca șeful junimiștilor să nu fi fost tocmai dispus a-și dezvolta imediat interpelarea, fapt pentru care poate a anunțat-o chiar în lipsa președintelui consiliului și se poate să-l fi derutat puțin... sfidarea d-lui Cantacuzino, care, cum s’a urcat pe banca ministerială, l’a invitat să vorbească. Atmosfera Camerei era de asemenea contra șefului junimiștilor. In fond însă, discursul d-lui Carp a fost vehement, deși, încă odată, n’a spus ceva nou.* Ce a răspuns președintele consiliului ? A respins atacul d-lui Carp cu aceeași solemnitate cu care l-a dat atunci cînd a răsturnat cabinetul junimist. D. Cantacuzino a fost energic și categoric, a declarat că cu concepțiile d-lui Carp nu poate să mai existe la noi un partid conservator, că atît timp cit va conduce d-sa partidul conservator nu va fi alăturea cu d. Carp pe banca ministerială, dar credincioșilor rămîne tot deschisă catedrala conservatoare. Cu alte cuvinte , cu d-ta, d-ie Carp, nu mai fac politică! La zeflemeaua d-lui Carp că n’a văzut în viața de cristal a d-lui Cantacuzino decît deșertăciune, șeful conservatorilor a răspuns că toate calitățile d-lui Carp sînt întunecate prin acel mare defect al său: suficiența! Se poate spune că răspunsul d-lui Cantacuzino, care a fost totdeauna conciliant cu junimiștii, a fost de astă dată mai energic și mai vehement chiar decit atacul d-lu Carp. Majoritatea jubila. D. Carp însă, îmbătrînit în luptele parlamentare, știe chiar atunci cînd nu cucerește un succes, deși maî totdeauna în parlament are succese, cum să salveze aparențele. Imediat ce a terminat d. Cantacuzino, șeful junimiștilor s’a ridicat de la locul sau și s’a dus direct către primul ministru, la banca ministerială, spunîndu-i: — Dragă Iorgule, sans rancune ! — Dragă Petrache, m’ai atacat, am răspuns! — replică d. Cantacuzino. Așa se sfîrși interpelarea d-lui Carp. A. V. D. Sturdza a știut însă să înăbușe repede aceste manifestațiuni, cari de atunci nu s’au mai reînoit. Azi, cu toate acestea, e drept, votul universal e o reformă mult mai coaptă în opinia publică. Și dovadă despre aceasta este caracteristica părere a actualului ministru de justiție, d. Bădărăă, care, într’o cuvîntare ținută de sărbătorile Crăciunului la clubul conservator din Iași, a spus că tot partidul conservator se va ocupa, la timp, și de votul universal. Iată dar miniștrii conservatori, care nu mai resping ideea,temporizează asupra votului universal. Ca mîine vor fi și la noi mulți conservatori partizani ai votului universal — ceea ce n'ar fi de loc de mirare, sufragiul universal fiind un mijloc și nu un scop politic și mulți conservatori, ba chiar reacționari, din Apus și chiar partide conservatoare întregi, au fost și sunt partizane ale votului universal In mijlocul unei astfel de atmosfere, se cere ca partidul liberal să se pună pe acțiune în favoarea acestei reforme — dacă voește să’și creeze un merit din realizarea ei. S. Y R. Ruptură sau împăcare ? — După interpelarea d-lui Carp — La Buzău succesul a fost al d-lui Carp și noi l’am recunoscut, cei d’intîiti. La Cameră eri, cu ocazia interpelării d-lui Carp, succesul a fost al guvernului, dublat de un succes personal al d-lui Cantacuzino, primul ministru. D. Carp n’a fost dispus, n’a fost în vervă ori—deși vorbea într’o Cameră conservatoare, după o tăcere de cinci ani! In schimb primul ministru a fost de o dispoziție din cele mai fericite. Firește, în politică totul e special, dar succesul e și vremelnic. Nu vom trage deci, concluzii politice pentru viitor, din succesul de ori al guvernului. Ceea ce merită, negreșit, să fie reținut din răspunsul primului-muinistru, este declarațiunea că d-sa, ca șef al partidului conservator, nu va mai da putere în partid d-lui Carp și că atunci cînd actualul guvern nu se va mai simți in stare a rămîne la putere, guvernul va trece în mîinile partidului liberal. Declarațiunile sînt, de astă dată, mai energice și mai definite, ca atunci cînd d. Cantacuzino vorbea junimiștilor din parlament, cînd n’aveau încă pe d. Carp în sinul lor. Ceea ce dovedește că primului ministru îi plac mai mult junimiștii fără, decît cu d. Carp, sau în tot cazul nu admite pe d. Carp decît ca un junimist la fel cu ceilalți. Dacă aceste declarațiunî, cari au avut, firește, efectul de a da curaj și fermitate majorităței,trebue luate însă ad litteram, aceasta e discutabil. Ele nu sînt, desigur, o curtenitoare invitație la dans, dar cum junimiștii sunt cam în situațiunea fetelor cari suferă, la baluri, de lipsă de cavaleri, nu e exclusă posibilitatea că se vor decide, poate, cu o glumă bine întoarsă, să ceară brațul pentru un tour de valse, la care să consimtă și d. Carp, care ține locul de mumă bătrînelor fete junimiste. La valse tratativele vor începe din nou și cine știe, poate că erau necesare declarațiile mai energice ale primuluiministru, pentru ca să provoace nu o ruptură, ci o reluare a tratativelor de împăcare ce urmează, sporadic, cu aceeași periodicitate cu cari se dezmint. Satinii combinațiuni garanția viitoare a autonomiei lor politice. „Balcanii popoarelor balcanice“ — spunea odată un ministru sîrb. Aceasta o spune azi presa bulgară, pentru a afirma solidaritatea celora din Sofia și Belgrad contra brutalităței guvernului din Viena. Fără îndoială, Austria are cuvinsa forța. Și forța poate să primeze dreptul. Dar sunt forțe imponderabile de care trebue să ții seama. Și aceea ce vedem că se dezvoltă progresiv în Balcani este unul din imponderabili“. „Le Temps“ are dreptate. Austria a uzat, în cazul acesta, de forță contra dreptului. Dar și imponderabilii de cari vorbește marele ziar francez și care nu e decît o aluzie la posibitatea realizăre a acelei faimoase „Federațiuni balcanice“ asupra căreia s’a discutat de atâtea ori,vor ajunge cu vremea „ponderabili“, lucruri cu greutate și putere,, și atunci forța puterilor mari nu va mai primi dreptul statelor mici. Cavalerii de industrie Afacerile cu terenurile petrolifere De astă dată e vorba într’adevăr de niște cavaleri de industrie. Acest soră de oameni, aventurieri de o proveniență mai mult sau mai puțin dubioasă, sînt vecinie preocupați de gîndul cum ar putea să inventeze ceva pentru a înșela pe naivi, surprinzîndu-le încrederea. Orce industrie nou năspîndă are să sufere de la acești aventurieri. Au compromis multe din minele Americei și Africei. Sînt pretutindeni, la toate națiunile, și se ivesc chiar la poporul însuși ale căruia teritorii sau bogății reale sau închipuite, înlesnesc operațiile veroase. Asemenea cavaleri vin din străinătate, găsesc însă repede complici, amici și chiar concurenți în țară. Lucrul îl putem observa acum în tînăra noastră industrie a petrolului, și fiindcă la mijloc este o chestiune vitală atît pentru această industrie, cît și pentru țară, — ne vom ocupa mai de aproape cu dineul. De la o vreme încoace am început să primim numeroase scrisori, prin cari ni se atrage atențiunea asupra speculațiunilor oneroase și a adevăratelor înșelăciuni ce se comit în afacerile de terenuri petrolifere. După aceste scrisori ar rezulta că unul și același teren se vinde de mai multe ori, că se prevăd hotare false, bacă se întîmplă chiar că se vând terenuri cari nu există. — aceasta cu toată legea pentru consolidarea proprietăței terenurilor petrolifere făcută de liberali, înțelege oricine ce dezastru poate să decurgă din acest saiă de afaceri. întreaga noastră industrie petroliferă poate fi compromisă la un moment dat, și numeroși oameni se pot vedea păgubiți în economiile lor adunate, cine știe cu cîtă greutate. S'a anunțat că la ministerul de domenii s-a constituit o comisiune care să se ocupe cu studierea mijloacelor ce s’ar putea întrebuința pentru a se pune capăt acestui scandal. Nu se poate o comisiune mai utilă decît aceasta, numai de n'ar cădea în păcatul tuturor comisiunilor, caii discută mult dar fac foarte puțină treabă. Ca o contribuție pentru lucrările acesteî comisiuni vom publica și noi cîteva articole, scrisori și anchete cu privire la scandaloasele speculațiunî și afaceri de terenuri vezi olifere. Pol. « Adevĕruri Care-î șefu ? D. Carp, cînd a ■ ă abatem declarația liberalilor caflu e în cartel cu ei, s’a adresat d-lnî Costinescu. D. Ionel Brătianu insă s'a grăbit să răspundă și d-sa. Așa încît, iar o confuz e , nu se știe care din doi e șeful liberalilor, fiindcă ceea ce e sigur, e că conu Muiță e și mai puțin. Oribil calambur! La eșirea de la ședința de eri a Camerei, după discursul primului-ministru, un junimist spunea: — Eî bravo, dom’lo , ațî văzut ? N’a spus nababu nici o.... nababilonie ! « Imediat! De ce s’a declarat ori primul-ministru gata să răspundă imediat la interpelarea d-lui Carp ? — Fiindcă destul a stat d. Carp cinci ani fără răspuns, ca să mai fie osîndit la 5 ani și trei zile la Rigoletto Conflictul sârbo-austro-ungar Apropos de independența statelor mici In chestiunea conflictului dintre Serbia și Austro-Ungaria, am arătat, din primul moment, că atitudinea Austriei nu este îndreptățită pe nimic temeinic și că ceea ce face nu este decît un act arbitrar, bazat pe faptul că este mai tare ca Serbia și poate, fără nici un fizic, să impue voința sa. Serbia, fiind țară independentă, are dreptul, ca orice stat neatîrnat, să facă ce voește și să ia măsurile ce i se par mai potrivite cu interesele ei. I s’a părut Serbiei că o uniune vamală cu Bulgaria va întări puterea ei economicopolitică și o va face mai de sine stătătoare în aceste două direcțiuni : cine ii poate lua în nume de rău aceasta ? Cărei țări independente i se poate interzice închoerea de legături politice, conform cu interesele ei ? Franța era acum cîteva luni să pornească razboiu cu Germania, din cauză că vedea că aceasta din urmă vrea să-i impue ruperea prieteniei cu Anglia. Austro-Ungaria însă nu se reuperă. Știind pe Serbia la dispoziția ei, o tratează cu brutalitate și vrea s-o forțeze să se supue, umilind-o cît mai tare. Austro-Ungariei nu-i convine acordul sârbobulgar, fiindcă vede într'însul și un acord politic și deci o întărire a statelor balcanice — lucru pe care ea vrea să-l evite. „Nimic nu dovedește, spune „Le Temps“, că acordul sîrbo-bulgar este ultimul dintre acele pe care le începe statele balcanice, fiindcă se și vorbește de tratative începute cu Romînia. Și mai departe ,„Templ“ spune: „E firesc ca Austria să se teamă de urmările unor combinațiuni de acest gen și că „Triplicea balcanică“ îi apare ca o amenințare. Dar e mai firesc ca statele balcanice să vază în aceste Măsură arbitrară Nici într’o parte a țarei luptele politice nu sînt atît de înveninate ca la Galați. Politicienii din acel oraș nu se dau înapoi de la orice infamie cînd e vorba de a lovi in advesarii lor. Nu s’au uitat încă scandalurile pe cari oî le-au provocat în ultimul timp cînd au mers pîn’acolo nicit s'au pus la cale atentate și s’a ajuns la focuri de revolver. Toate protestările presei n’au avut nici un efect și guvernamentalii din Galați, la adăpost de orice responsabilitate, continuă a teroriza lim,aflăm acum o nouă infamie, o adevărată crimă săvîrșită de autoritățile gălățene. Un batrîn dascăl, om cult, unul din cei mai de seamă membrii ai corpului didactic local, d. N. Damian, era cunoscut ca avind simpatii liberale. Acel institutor luase o mare parte la înființarea școalei de adulți care a dat rezultate atît de frumoase, dar pe care conservatorii locali nu o privesc cu ochi buni. Pentru toate acestea el a fost obiectul celor mai sălbatice perzecuțiuni. Om nevoiaș și cu familie grea, el a fost mutat de cinci ori în cursul anului de la o extremitate a orașului la cealaltă. Aceasta n’a fost însă de ajuns. Prin manopere josnice, insinuîndu-se că el și-a pierdut cunoștințele, s’a izbutit a i se aplica pedeapsa cea mai umilitoare , a fost trimis la cursurile de repetiție. Și astfel bietul institutor a fost ridicat din mijlocul familiei sale și internat in școala normală din Bîrlad, pentru a-și împrospăta cunoștințele!“ A supune la o asemenea rușine pe un institutor care a muncit cu vrednicie peste 20 de ani în sinul școalei, iar în afară de școală a lucrat ca un adevărat apostol pentru luminarea muncitorilor, e din cale afară de revoltător. Supunem cazul acesta la cunoștința d-lui ministru Vlădescu, căci ne place încă a crede că fără știrea d-sale s’a putut comite o asemenea faptă, care nu poate fi calificată de cît de ticăloșie. Cerem ca, în cel mai scurt timp, d sa să orînduiască o severă anchetă și să pedepsească cu toată asprimea pe revizorul școlar care s’a pretat la o faptă atît de josnică. 8. V. PĂRERI ȘI IMPRESII Primejdia automobilului Posesorii de automobile sînt în genere oameni bogați, nedispuși să accepte ideile democratice și progresiste. Cu toate acestea se agață de ele, ori de cîte ori cineva combate automobilul. „Cum domnule—îți zic ei—automobilul e o cucerire a progresului, și e tot atît de reacționar să te declari contra lui, cum erau reacționari altă dată aceia cari combateau drumul de fier“. Argumentul nu e de loc convingător. Tramvaiul electric este o cucerire a progresului, nu însă cînd ar merge cu o viteză nebună trecînd peste tot ce i-ar fi in cale. Sîrmele pe cari vine curentul electric sunt un progres al tehnicei, dacă ele s’ar pune atît de jos încît oamenii puțind veni lesne în atingere cu ele, și-ar expune viața, am combate acest progres. Cuvîntul progres chiar eliminează ceia ce este rău pentru oameni. Automobilul este o cucerire bună și utilă pentru oameni, dar nu ca obiect de sport, ci ca vehiul de transport. Or automobiliștii cari pledează cauza progresului, au îndeobște în vedere automobilul ca instrument de sport. Nu ezit insă a declara că dacă automobilul nu s’ar putea menține și dezvolta decît ca un instrument de goană și ucidere de oameni,—atunci a-șî pleda pentru prohibirea fabricațiunei sale. Aseară două automobile s’au luat la întrecere pe calea Victoriei—băgați de seamă , pe calea Victoriei. In această goană unul a călcat o copilă, care numai ca prin minune a scăpat cu viață. O lume imensă se adunase în fața poliției unde șofeurul vinovat fusese adăpostit. Mărturisesc că am priceput dispoziția publicului care crezînd că copilul e mort vroia să linșeze pe autorul acestui asasinat nereușit. E, bine, trebuie să se isprăvească cu acest scandal. Să se interzică plimbarea cu automobilul în oraș, cînd viteza e mai mare de o anumită cifră. Contravenienții să fie pedepsiți cu închisoare—și nu numai șoferii, ci și proprietari automobilelor. Așa se procedează acum în străinătate, așa trebuie să se procedeze și la noi. B. Br. JUBILEUL D-LUI POHI lașul și d. Foni. D. Poni capi Interviewuri cu d-nî Oii: lașul și d. Poni Intre figurile frumoase ale Iașului d. Petru Poni ocupă un loc de frunte. Țin să dau un amănunt interesant și inedit, din chiar începutul acestui repertagiu. La ultimele alegeri generale, unul dintre fruntașii guvernamentali de azi, era de părere de a nu se opune nici un fel de candidatură acelei a d-lui Poni la universitate. D. Bădărău, ca și toți ieșenii, era întotdeauna mulțumit ca universitatea din Iași să fie reprezentata prin d. Poni, omul căruia universitatea și învățămîntul în genere din a doua capitală, datoresc, în mare partea vîntul de azi Și atîta ieșenii erau deprinși în a considera ca un drept netăgăduit ca d. Poni să reprezinte universitatea în parlament, iicit știrea despre o candidatură protivnică a produs ca-î dreptul o surpriză deosebită. Și o pot afirma: D. Bădărău a consimțit la aceasta numai în urma faptului, că lupta s’a proclamat pe tema că guvernamentalii de azi n’ar avea nici un contingent la universitate, —iar dînșii aveau să dovedească că dispun în Iași și de forțe intelectuale. Am început prin a arăta prin acest amănunt, că înverșunarea luptelor politice, n’a putut o clipă să întunece gloria d-lui Poni, nici să micșoreze iubirea ce toată lumea din Iași nutrește pentru d-sa, amicii sa și adversarii săi politici cei mai înverșunați. D. Poni ca profesor D. Poni este după d. Culianu, cel mai bătrân profesor universitar din Iași. (de la 1878). Tot timpul d. Poni și-a exercitat profesoratul nu cu o datorie, dar cu o adevărată pasiune. Cursurile sale au fost totdeauna urmărite cu o atenție încordată, experiențele sale de laboratorii privite cu încredere, nediscutate. D. Poni dispune de o voce clară, cuvintele ce le rostește, se întipăresc, metoda sa este ca să nu rămie nici un dubiu în spiritul celor ce-l asculta. De multe ori, în timpul cursurilor, face cite o glumă, care are însă un scop de îndreptare, dar nici de cum pentru a face pe cineva să sufere, c Dacă nu mă înșel cărțile d-lui Poni cuprind Cursul de chimie elementară și Noțiuni de fizică, precum și Elemente de Fizică sunt cele dintîi cărți în această materie apărute în limba romina. Oricum sunt intre cele mai de valoare. D-lui Poni i se datorește întemeiarea laboratorului de chimie din Iași, și în primii ani, cu neînsemnata sumă de 4.000 lei înscriși în budget; numai d. Poni, prin sîrguința, economia și abnegarea sa, a știut ca să asigure existența acestui laboratoriu. D. Poni a depus o muncă uriașă, pentru a studia organizarea învățămîntului în toate țările din Europa și America. Și studiile sale, aplicate la cunoștința perfectă ce avea despre țara sa, au făcut ca să dea roadele cele mai bune. D. Poni a fost acela care a complectat învățămîntul primar, făcînd ca și fiii de săteni să pătrundă mai cu înlesnire în școlile secundare. rofesor.— Programul serbăriii. mescu și A. D. Xesopol D. Sîaret s'a folosit mult de studiile pregătitoare ale d-l. Poni, pentru reforma învățămîntului secundar. Pentru Iași, d. Poni a fost întotdeauna un zelos apărător și a căutat întotdeauna să realizeze înmulțirea instituțiilor sale culturale, să asigure cele ce deja existau. Cu drept ieșenit se bucură de serbarea de Duminică, în care se dă în primul rînd o dovadă de iubirea și admirația ce nutresc ieșenii pentru oamenii lor mari și pe de altă parte, de recunoștința ce păstrează întreaga țară pentru un fruntaș al învățămîntului. Programul serbărea Sadan pentru azi, în trăsături mari, programul serbărea de Duminică 15 Ianuarie. La ora 2 după amiază, va avea loc o ședință solemnă în aula universităței prezidată de d. Climescu, rectorul universităței. La această ședință vor asista toți profesorii universitari din Iași, și delegații universităței din București. In aulă vor mai pătrunde, membrii corpului didactic, studențimea, foștii elevi ai d-lui Poni, între care cîțiva generali, diferitele delegațiuni și reprezentanții presei Ședința solemnă, va fi deschisă de către rector, care va schița scopul festivității. Vor urma apoi discursuri rostite din partea profesorilor universitari: Bujor Biegler și Hepites. Cred că se vor admite și alte discursuri, în afară de ale profesorilor universitari, față cu extensiunea ce ia serbarea. D. Poni va declara că fondul de 26 000 lei ce s’a adunat, îl donează universităței, în scop de ajutorare, lăsind Senatului universitar de a preciza mai bine destinația acestui fond. Seara va avea loc în saloanele otelului Traian, un mare banchet în onoarea d-lui Poni. Pînă acuma s'au subscris 76 de persoane. Numărul participanților la banchet va fi cu mult mai mare. . Interview cu rectorul universităței Se înțelege că pentru a reproduce cu adevărat sentimentele ieșenilor asupra acestui eveniment, a trebuit să mă adresez la un număr de fruntași ai noștri. Sunt de toțî primit cu o extremă amabilitate. Primul ieșin la care m’am adresat, e d. Climescu, rectorul universitaței. La întrebarea mea, d. Climescu îmi spune : — „Festivitatea de Duminică este o dreaptă răsplată pentru talentul, munca și conștiinciozitatea depusă de d. Poni, timp de 40 ani, în folosul și spre binele țărei. „D. Poni este o fată a patriei ; renumele sau a trecut dincolo de hotare. „Nu este zi, în care să nu primesc din străinătate cereri de a trimite studiul d-lui Poni asupra petrolului, studiu de o valoare ex opțional de mare. D. Poni are meritul mare, de a fi or F. I’.vii MINIE LETOPISIȚÎ de CONST. MINLE CEREȚI MÎINE DUMINICA 15 IANUARIE, tuturor vînzătorilor și chioscarilor, fascicola î-a din ROMANUL PREOTULUI CAFON — care se împarte GRATUIT tuturor cititorilor noștri