Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)

1906-01-24 / nr. 5903

­S­ ­i 4 Airal al XVTIMea.—No 6903 FOJ­DATOS Alex. V. Meldimona PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Co. București, Str. Karageorgeviei 18 TF*>15e3­ mi S^4 EFFHU ÍÜSTRIA, DflGiSIA șl GEBHAS» n «droa» la: Bitot RSStd. SSffi hfttkf.t i Imrié lessssr. — v x e h a concesiune exekimvă TELEFON Pentru Capitală No. 2­60 „ Provincie și Strainstrate No.13140 Ap si­re zilnic la ora 3> seara cu ultimele știri ale zilei & **äau*M­i«i­țar» V g­­ ­recii și propaganda anti-romînească Propaganda, grecească contra romînilor trabuc combătută cu energie, dar patriotismul grecilor trebue să ne fie drept pildă De la epoca fanariotică și pînă azî­t lucrurile nu s’au schimbat mult. A­­tunci grecii și fanarul grecesc ne trimeteau domni, iar clasa nobilă și stăpinitoare se creea pe lingă bo­erimea adevărată, din foști domni maziliți și din clientela lor. Azî în loc de așa zisa nobilime, o mare parte a burghezimeî se alcătuește tot din greci și nu vorbim de greci, cari s’au romanizat cu adevărat și nu mai păstrează ca amintire decit numele lor, ci de greciî proaspeți ve­niți, cari nu cunosc limba țăreî, cari au păstrat cu patria—mumă legături de tot soiul și cari în special so­cotesc Grecia ca țara lor, căci a­colo își trimit banii, acolo fondează opere de binefacere, acolo se retrag după ce au prefăcut în hîrtii gre­cești— culmea patriotizmului — a­­verea lor. Ba­­nii merg pînă acolo, că chiar în operațiunile lor de bancă ori negustorești se gîndesc la finan­țele și creditul țărei lor și caută să le îndrepteze. Cine nu-șî aduce a­minte de cazul bancherului Zerlendi, cetățean român acesta și fost se­­nator în 1888 ales contra lui Ion Bră­tianu, care speculînd asupra valori­lor grecești, era să dea faliment, ru­inînd o mare parte din comerciul nostru romînesc și care nu a fost scăpat de­cît de Banca noastră Na­țională a Romîniei, care l’a susținut și l’a ridicat, pa el , o victimă a finanțelor statului grecesc ! Această invazie grecească merge crescând. Ea invadează totul și se strecoară ușor sub pretextul origi­­ginei macedonene, în cetățenia ro­mina, fără ca să uite cetățenia gre­cească, neîncetînd să simtă și să vor­bească grecește, socotind această țară ca pămîntul făgăduinței și profitînd de tembelizmul roman și de lipsa noastră de patriotism, pentru a-și face loc și a conrupe moravurile, a ne deznaționaliza și a ne moleși, a ne da această mentalitate ciudată de orientalism și de dezinteresare, gra­ție căreia azi începem să ne îndoim de vitalitatea noastră ca popor. Gre­cii aceștia, rămași tot greci, pretu­tindeni se adună între ei, se susțin reciproc, alcătuesc o Întreagă asocia­­țiune anti-romînească, care n’are alt scop de­cît supremația economică și chiar cea politică, lăsînd la o parte justiția unde găsim atîtea nume gre­­­­cești și cari sînt purtate de indivizi pentru cari patria adevărată nu este Romînia, ci Grecia și cari susțin tot ce este grecesc.* Noi, desigur, fiindcă sînt­em sco­­borîtorî ai Romanilor și fiind­că am bătut pe turci, la Plevna, noi habar n’am avut și habar nu avem de cea ce se petrece în sînul po­porului nostru; noi am deschis brațele tuturor, am adormit pe la­urii noștri. In orbirea noastră nici n'am văzut de pildă cum bulga­rii ne-au întrecut în toate și cum grecii ne sapă în însăși țara noastră și încearcă să prefacă Romînia în­­tr’un fel de colonie grecească. Azi. Cînd întîmplarea a făcut să se des­copere că grecii din țară conspiră contra noastră, azî sîntem foarte mirați și foarte indignați. E foarte bine să te indignezi, este sfînt a­­cest sentiment,—dar ni se pare că ar fi fost mai cuminte, ca în loc de aceasta să fi fost cu ochii deschiși și să nu fi lăsat ca, în țara noastră, grecii să creeze o a doua țară, care să lupte împotriva aspirațiunilor noastre... * Cînd a izbucnit conflictul cu Gre­cia, noi nici nu ceream grecilor din țară ca să vie în partea noastră. E natural însă ca să le cerem să nu lucreze contra țărei, pe cît timp se hrănesc și fac avere pe pămîntul ei. S’a dovedit însă că n’a fost așa. Or­birea șovinistă a fost așa de mare, în­cît, azî, avem dovezi că bandele de antarți cari operează în Macedo­nia, contra romînilor, sînt alcătuite și proc­etate la noi în țară și că cu banii luați de la noi, se fabrică cu­țite și se toarnă gloanțe, se hrănesc mercenari, cari varsă sînge romî­nesc. Ei bine, acest lucru este prea mult, este intolerabil. Nu se poate admite ca noi să mergem cu nepă­sarea și cu lipsa de vrednicie pînă acolo, ca să nu facem să înce­teze această stare de lucruri. Fapta aceasta constitue o crimă și deci ea trebue să fie pedepsită, cu atît mai rau dacă această pedeapsă se va da la oameni sus puși în societatea ro­­mînească, pe cari pînă acum îi pri­­miam în casa și la masa noastră, îi socoteam amici și îi tratam pe picior de egalitate. Cine trăește în țara­­ rom­înească, trebue ca cel puțin să nu facă acte de ostilitate contra neamului romînesc. Dacă grecii din Romînia socotesc că în conflictul cu grecii noi nu avem dreptate, n au de­cît să părăsească această țară infamă și nedreaptă, dar nu pot, nu trebue ca pe cît timp se află pe teritoriul nostru să uneltească con­tra siguranței statului și a aspirați­­unilor noastre. Ce ar zice grecii din Grecia, dacă noi romînii ne-am duce pe pămîn­tul lor și am face societăți anti­­grecești, am înarma bande cari să lupte în Macedonia contra aspirațiu­­nilor eline ? De sigur că am fi fost de mult aruncați în mare, ori am fi înfundat pușcăriile grecești, ori am fi fost goniți peste hotare. Sunt chestii de bun simț toate acestea, și dacă grecii ar fi fost in­teligenți, și-ar fi dat seamă de enor­mitatea faptelor lor, fapte de sigur patriotice, vorbind din punctul de vedere național grecesc, dar cari din punctul nostru de vedere, tot patriotic, sunt o adevărată aberați­­une,—dacă și-ar fi dat seamă, ar trebui să roșească de ele. * Vina și lipsa de rușine a grecilor din țară, față de care, încă odată, trebuesc luate energice și repezi măsuri, să nu ne oprească să facem din nou o constatare tristă, pe care am mai făcut-o și altă dată. Cine să fie vinovat de această stare de lucruri ? Numai noî rom­îniî. Nu-i de osîndit aceia care mănîncă șapte pite, ci acela care îi le dă. Dacă greciî, nouî veniți din patria lor au ocu­pat atîtea locuri, s’au strecurat pre­tutindeni, au dobãn­dit o situațiune covîrșitoare în țară, și o exploatează cu lăcomie și hărnicie, vina iarăși este a noastră. Am lăsat locurile de­șerte, n’am știut să le ocupăm noi și fatalmente alții s’au introdus în locul nostru. Azi putem să strigăm, putem să protestăm, mai putem face manifestație la Dacia ori pe stradă, dar tristul adevăr este acesta, că noi sîntem culpabilii, căci în loc să ne ținem de treabă, ne-am apucat de făcut o politică proastă și de­­șeartă, ne-am ținut de slujbulițe și alte sinecure, am fost leneși și tem­beli, și am fost surplantați ușor de elemente mai active ca noî și vai­ streine nouă ca sentimente și chiar potrivnici nouă. Cu toată vina grecilor, cu toată cutezanța, cu toată mentalitatea lor care îi face primejdioși nouă, să știți, că ei își vor urma înainte opera lor, dacă noi vom dormi, dacă în loc să avem ațintite privirile că­tre bugetul statului, nu ne vom pune pe muncă activă, pe econo­mie și pe combaterea cu fapte, nu numai cu vorbe și protestări. * Sîntem datori să mai degajăm din cele ce se petrec sub ochii noș­tri și o altă tristă învățătură: lipsa noastră de patriotizm. Greci, aceș­tia, orice s’ar zice, ori­cît ar fi de primejdie și nouă, ori­cît î-am com­bate și orîcît am lua contra lor le­gitime măsuri de apărare, grecii a­­ceștia au cel puțin scuza că ceea ce au făptuit au făcut-o din pa­triotizm. Ei cred cauza lor mare și frumoasă și pretutindeni unde sînt conaționali de-ai lor, conlucrează pentru această cauza. Calcă, ce-n dreptul, legile ospitalităței, dar le calcă din patriotizm și scrupulelor lor le inspiră tăcere tot interesele mari ale Patriei. Să-l pedepsim, ca rominî, și ca fiind dușmani ai noș­tri, să­ î rugăm să meargă să facă patriotizm anti-romîn în Grecia, să-i punem în neputință de-a ne vă­tăma, dar, în tot cazul, să-î admi­răm și mai ales să-i imităm. Sîntem noi romînii capabili să fa­cem așa ceva ? Cîțî d’aî noștri au lăsat averile lor pentru scopuri culturale generale romîneștî , cari sînt bogătașii cari și-au deșertat punga pentru cauza romînilor din Transilvania, din Bucovina, din Ba­sarabia ? întrebați la casa Ligei Culturale, care ar trebui să aibă mi­lioane, întrebați acolo și vi se vor spune adevăruri de cari am trebui să roșim. Noi nu sîntem capabili de ceea ce fac greciî și cînd ne gîn­­dim că mulți din aceia pe cari azî î-am surprins făcînd parte din so­cietăți secrete, aînt oameni simpli și cu pozițiuni modeste, trebue să constatăm cu durere că așa ceva nu s’a întîmplat și nu se va întîmpla în țara romînească, unde noi, cu gălă­gia noastră, acum zece ani, am știut să compromitem cauza romînilor din Transilvania, dar n’am fost în stare să adunăm bani ca să în­treținem cel puțin focul sacru al mișcărei, și să nu lăsăm să moară sub loviturile guvernului unguresc, gazetele naționale de peste munți! * Știm că focul patriotic nu se a­­prinde cu articole de ziar, știm că această stare sufletească e și ceva firesc și ceva de educație, și cînd nici ca fire și nici ca învățătură nu contribuim la îndreptarea ei, este fără de folos să ții discursuri și să scrii articole de ziar. Se poate ca pentru un moment văpaia să se ri­dice la cer, dar este foc de pac a­­cesta și el se stinge îndată. Totuși este bine și drept să-ți faci datoria. Ca romînî sîntem da­tori să arătăm că această stare de lucruri a unei țări în care o întrea­gă populațiune conspiră contra ei, nu mai poate merge și că trebuesc luate măsuri grabnice și radicale. Tot ca romînî trebue să constatăm și cauza răului și să diagnosticăm boala grație căreia a eșit pe corpul țărei această bubă rea și înveninată. E o întreagă educațiune de făcut, spre care pînă acum nu ne-am în­dreptat, pe care nici n’o întrezărim, dar care trebue făcută, și pilda patriotizmului anti-romînesc al gre­cilor din țară, trebue să ne fie un exemplu viu și vorbitor. Cu toate că știm că glasul nostru predică în deșert, totuși ne facem datoria și acum, cum ne-am făcut-o și altă­dată. Const. Miile ~ NAZBÎTI­I~ Hom­ește.... vivero! D. Costinescu, care venise deunăzi să dea în cap guvernului cu paragrafele chel­­tuelilor de la finanțe a rămas tablou­ în fața paragrafelor pe cari le-a citit acum ministrul de finanțe asupra împrumutu­rilor amabile de la Creditul rural. Tot conu Petrache a fost mai deștept, cînd n’a iscălit nici pentru petrol, nici pentru iluminat. Adecă da ce să iscălească dumnealui din pungă și alții din fondul de rezervă al Creditului ?! Cu­ privește pe conu Mitiță, partidul l-a feștelit rău­ pe Horneste vivere, mai cu seamă că pocinogu s’a întîmplat tocmai la Creditul rural, unde d-sa e director !! Acuma ori trebue să-și schimbe postul, ori dictonul. Pai­. său­ de rezervă. O nouă societate se con­stitue care face în sfîrșit mult t­îmbi­­țata ofertă Le spune ocultiștilor că a­­ceastă ofertă nu­ e serioasă. Ei răspund: un financiar, un om de afaceri ca Elias ar sem­na o ofertă neserioasă ? Peste puțin însă ocultiștii spre a da loviturea lor de teatru un efect mai mare, fac o nouă ofertă primăriei, mai oftină de­cît cea d'Intîi. Aceasta însă, chiar după judecata ocultiștilor nu mai este serioasă, căci de pe ea lipsește semnătura d-lui Elias Acestea sînt fapte. Dar nu sunt toate. Ocultiștii au început o critică a părței tehhnice. Li s-a răspuns punct cu punct și au fost reduși în critica de fapte la tăcere. Au început atunci vorbe: consi­liul teh­nic superior va arăta el dezavan­­tagiile concesiei. Și consiliul tehnic su­perior compus în bună parte din liberali compus însă din tot ce avem mai dis­tins ca ingineri, — recunoaște cu una­nimitate de voturi, că concesia este bună, condițiunile foarte bune. După aceste fapte oculta iarăși dă drumul vorbelor : primarul vinde inte­resele comunei pentru un blid de linie. Concesia va rămîne o rușine și — arti­leria grea a ocultiștilor—guvernul vîndut străinilor, trădătorii de neam etc. etc. Atunci cad ca o bombă destăinuirile asupra celor petrecute la Credit, cum s’au fond­t cele două societăți ocultiste pentru a face oferte „romînești", puterea de sacrificiu a ocultiștilor se manifestă în toată splendoarea ri și pînă în acest moment asupra acestei chestiuni ocultiștii manifestă un mutism cu atît mai sur­prinzător cu cît altfel sînt atît de vor­băreți. Act. Politica de diversiuni Guvernamentalii au creat o diver­siune în lumea politică, aducînd la ordinea zilei afacerea Creditului rural și uneltirile grecilor din țară. Campaniile politice de la noi nefiind întemeiate pe curente puternica provo­cate de o serioasă propagandă de idei și nemișcînd masele ci numai cercurile restrînse ale politicianilor, e foarte ex­plicabil ca chiar cel mai neînsemnat in­cident să producă imediat o diversiune în lumea politică, să paralizeze o întreagă campanie, au o compromită. Citeva exemple recen­te pun în evi­dență acest adevăr. In chestia petrolului constituirea bc­­eietăței „Romînia" a produs o așa di­versiune în­cît guvernul a dat înapoi în 24 de ore. Se poate ca unei părți din guvern și din partidul conservator să fi convenit această lovitură a Ocultei, dar nu mai puțin adevarat este că opo­­zițiunea a inventat această diversiune și a reușit... în parte. Nu putem zice că a reușit complect fiindcă Oculta n’a urmărit prin împie­decarea concesionarei petrolului numai s­avarea terenurilor petrolifere pe cari­era să le concesioneze guvernul Sturdza, dar a urmărit, un specia.1, o’spărtură în guvernul și partidul conservator,—ceea ce n’a reușit. Prin trăgănarea rezolvirei chestiunea petrolului ea a fost înm­orm­întată, căci nu se poate zice că a fost rezolvitâ prin legea care s’a votat. Prin urmare, nici opoziția, dar nici guvernul nu s’a ales cu vre­ un succes real în chestia petrolului. A venit chestia iluminatului. Opoziția, adică tot aculta, a sărit cu o altă so­cietate. De astă dată acel guvernamental­ cari combateau concesia petrolului prezentau concesia iluminatului. „Petroliștii“ nu s’au răzbunat însă, ci s’au prezentat u­­niți și solidari, au primit lupta și acum, în ajunul votărei concesiunei, au arun­cat între picioarele ocultiștilor o bombă formidabilă: afacerea Creditului, care preocupă toată lumea politică, iar m­ise­lor s’a servit chestia uneltirilor grecești Așa se face la noi politica. Cînd te incur­­ă vrpo ehi stim­o profiți de cel mai mic incident pentru a provoca o diversiune.* Dar trebue să fim drepți. Atît aface­rea Creditului cît și uneltirile grecești nu au fost... inventate anume pentru a se provoca o diver­siun­ă in chestia ilu­minatului și a paraliza astfel acț­unea ocul­­tisto-junimistă și a distra opinia publi­ă. Guvernamentalii în apărarea lor față de acei cari au venit cu o concesie ro­mînească în chestia iluminatului, s’au folosit de ultimele descoperiri de la Cre­dit, cari pun în evidență un lucru cert și anume că ori de cîte ori ocultiștii pornesc o campanie, banii necesari pen­tru întreținerea mișcărei, pentru orga­nizarea de societăți, etc., îi găsesc im­e­di­at la vre­una din cetățuele pe cari le stăpînesc. Banii pentru constituirea so­­cietatei iluminatului ocultiștii î-au gă­sit la Creditul rural. De aci a izbucnit strașnica campanie a conservatorilor, de aci o diversiune puternică care va distruge cu desăvîr­­șire acțiunea Ocultei. Dacă s’ar face o politică serioasă și curată, dacă într’adevăr n’ar fi în dosul societăților ocultiste pentru întreprinde­rile publice un interes de politicianism sadea, această diversiune pe cari au reușit s’o facă azi guvernamentalii ar putea să dispară în 24 de ore. In afacerea Creditului rural pe care o exploatează acum conservatorii, s’ar putea închide discuția printr’o simplă declarațiune autorizată ce­­ ar face in numele partidului liberal și anume în sensul că ceea ce s’a petrecut la această instituție privește administrația Creditu­lui rural cu care partidul liberal nu a fost, nu este și nu poate fi solidar. Campania conservatorilor n’ar mai a­­vea nici un efect în urma unei aseme­nea declarațiuni. Dar cum va declina oculta solidari­tatea sa cu acțiunea politică a d-lui Take Protopopescu care a lucrat la Creditul rural executând adeseori dec­iziunele d­in­ Carada de la Banca Națională? D. Carada nu operează în politica de partid decit prin Creditul rural și prin Banca de scont, iar pentru loviturile mari de ordin politico-financiar se re­zervă, contra adversarilor politici, in­­clusiv Banca Națională. Prin urmare nu poate fi vorba de o declinare de solidaritate a Ocultei in a­­facerea Creditului. Mai probabil ar fi o.... transacție a Ocultei cu guvernul. — Vă votăm toate concesiunile, ar fi gata, credem, să declare Oculta, numai să nu vă atingeți de cetațuile noastre !* • A W. landatele parchetelor la interpelarea sa asupra alegerea de la Buzau, d. Marghiloman, a a­­dus înain­tea Camerei faptul că man­datele de aducere date de judeca­to­rul de instrucție din Busan în­po­triva unor alegători n’au fost nici numerotate, nici semnate de mina ju­decătorului de instrucție și nici nu se specifica, după cum cere textul precis al legei, fapta pentru care e­­rau chemați cei citați. Este posibil, probabil chiar, cum că adunîndu-se numeroase mandate, se pune parafa judelui-instructor de către grefier și se lansează. Natural, că­de aci pină la mandatele în alb mar e, dar nu mai puțin se procedează destul de ușuratec cu ci­tarea cetățenilor înaintea parchetului. Se obiectează că o asemenea cita­re nu e un atac la libertatea indivi­duală. Nu, dar e adesea mai mult. Nu e vorba numai de pierderea de timp, de acele așteptări de ore în­tregi în șir, pînă de jude-instructor se învrednicește a asculta pe cei ci­tați—dar e vorba de faptul în sine al citărei. A cita pe cineva la parchet ca „inculpat­ 1, sau chiar ca un infor­mator, înseamnă a-l expune nu nu­mai la neplăceri, dar adesea ori la grele prejudicii și morale și materiale. In analele parchetelor sînt destule cu­­țți și mandate de aducere, potri­vite așa fel de o mînă vrăjmașă, ca să decidă o pagubă bănească, o lo­vitură morală, și uneori și o neno­rocire în familie. Iată dă ce este indispensabil ca pe viitor nu numai să nu se mai pună numai parafa judelui-instructor, ci semnătura lui citeață, dar să se pună și număr mandatului și mai presus de toate să se specifice fapta pentru care este chiemat citatul. D. ministru de justiție a recunos­cut în răspunsul său la interpelarea d-lui Marghiloman ilegalitatea unor asemenea mandate și a declarat că va adresa în această privință o cir­culară parchetelor. Ar fi de dorit ca această circulară să se dea cît mai urgent, cît mai precis și mai imperativ. S. U. R. ^ Adevăruri *&— Maxima gazetărești Pentru a parafraza pe conu Mitiță, vo­ u spune­ colegilor din presă : 1) Hom­este.... intervietwere ! ! și 2) Primari.... intervie­were, doinde philosophali !! Ysaye Intre do­ coriști de la Domniț .-Bala­­șa, care discută despre violonistul Ysaye. — Care Y­saye o fi ăsta, mă ? — E ăl cu „Isaia dănțuește“! D’ale grecilor Cum se face că.....,secția literară“ a lui „Hellenismos“ e prezidată în Capitală de un bancher? — Fiindcă era vorba să se specu­leze: a la hausse prostia noastră! Rigoletto PĂRERI ȘI IMPRECMI Balul mascat al „Presei" De ce i-o fi crezînd lumea pe gazetari atît de specialiști în baluri­ mascate ? Poate fiindcă știe lumea că gazetarii e pricep cînd e vorba de tachinat și în astă privință, în adevăr, familia ziariști­lor e specialistă și fiecare din ei ar pu­tea spune cu eroul lui Caragiale din „D’ale carnavalului“, dar cu mai mult temeiu: —Strașnic tachinez! Toți în familia mea tachinează !! Ziaristul este o cronică ambulantă a vieței, intimităței și tuturor cancanurilor mai mult sau mai puțin și mai adesea mai puțin, publice. Cine ar putea deci tachina mai bine ca el ? In psih­ologia aceasta asupra ziaristu­lui, pe care lumea și 1 închipue a­tot-știu­­tor in materia subiectelor de carnaval tre­­bue căutată marea curiozitate și nerăb­dare cu care e așteptat și anul acesta Balul­ mascat care se dă Sîmbăta viitoare la Teatrul Național, în folosul „Sindica­tului ziariștilor". Dar mai e și alt element, care face succesul acestei mari atracțiuni a Carna­valului. E faptul că e singurul bal­ mascat la care sexul slab din elita societăței gă­sește prilejul de a vedea cum petrec en gargon reprezentanții sexului tare! Mai ales că de astă dată petrec sub ochii vi­gilenți ai consoartelor, cari acordă bile­tele de voie p­entru părăsirea lojelor ! ....Și e o mare bucurie pentru frumoa­sele din lumea mare să știe că în seara aceasta bărbații lor au de la ele autori­zația de a da brațul.... demi-mondulul! Dulce iluzie—fie chiar pentru o singură seară 11 E. D. F. Greci! și propaganda anti-romînească iT-ISX -te 4^-^ -Wz Ordinea indigenatelor la toate seziunile Camerei, fără deo­sebire de culoarea politică a majorită­­ței care le compune, e în discuție chestia punerea la ordinea zilei a indi­genatelor. Se fac liste și se declară că se vor vota pe rind indigenatele trecute pe ele. Dar iată că deodată cei care a fost primul pe listă se vede trecut la coadă, — iar la vot fericiții din ajun­cari puși pe listă începuseră să aibe speranțe mai mari— constată cu regret că feri­citul căruia i-a venit rîndul e unul din oropsiții de erl care nici nu fusese pus pe listă. Acest balamuc are explicația lui. Fiecare deputat are cel puțin un pro­tejat, un locuitor al acestei țări despre care regretă că nu e cetățean și căruia vroește să-î asigure această calitate. E îmburător faptul pentru cuvîntul că a­­rată că numărul acelor demni de a in­tra în cetatea romînă este considerabil, enorm de iiiara mai ales față cu al a­­celora cari au șansa de a fi votați, mai ales insă dacă ai in vedere că nu tot românul e deputat și senator și deci în pozițiune de a proteja pe străinul sau favorit și demn. Dar în definitiv chestiunea acesteia trebue să i se dea o soluțiu­ne. Nu se poate perpetua această stare de lucruri care implică mute nedreptăți. De ce­l care are mai multe titluri și stă de ani de zile la Cameră sau la Senat, să fie neglijat în favoarea lui Y­rare nu­mai de două sau trei săptămîni a îna­intat cererea sa de împămîntenire? Știm că și după vechimea cererilor dacă s’ar proceda, nu ar fi dreptate absolută, și că s’ar vota oameni bătrîni sau chiar morți, cum s’a întîmplat. Dar cel puțin ar fi o normă, așa ! >să e o harababură curată și omul vrednic de a deveni cetățean nu mai poate avea nici o speranță dacă nu e puternic protejat. Rp. Cine­va fapte Asupra concesiei iluminatului Ca­pitalei Ne-am obicinuit ca la noi în țară să se pue mai mult preț pe vorbe de­cît pe fapte, să se caute a se îngro­pa sub un noian de vorbe, faptele reale. Așa au făcut și fac ocultiștii în ches­tia concesionarei iluminatului Capitalei. Au început mai întîiu prin a cere să se studieze chestiunea. Cînd au văzut că chestiunea e studiată, au tăcut. Primarul aflînd că pregătesc concesiei iluminatu­lui o lovitură de teatru ca aceea pe care o dăduseră în chestia concesionării tere­nurilor petrolifere,—le-a trimes vorbă că e gata să primească de la dînșiî oferta și le-a­­ dat chiar termen de trei săptă­­mînî în acest scop Ocultiștii n’au­ răspuns nimic Prima­rul a așteptat șase săptămîni și văzînd că în joc, sînt interese vitale ale comunei a încheiat cu actuala companie contractul. In acest moment ocultiștii tabără cu înjurături asupra concesiunei, pe care n’o cunoștea­u­ încă, dar tot nu intervin încă cu oferta lor. Consiliul comunal votează concesia, ale căreia condițiuni devin cunoscute și iată că Creditul rural deschide lăzile fondului Marți 24 Ianuarie IOT6 DISSECTOR POLITIC G OAÍ'ST. fis 1 Ia í4 JE ABONAMENTE Un na..................Iei IR— e hmi ...... &— S i-arrî......................„ 6.— o bum...........................„ L30 I» «*r&tan&«**9 I). Ioisaș Grădîșteanu: îmi vine să iaă toiagul pribegie? de tund cu interpelările astea asupra C. F. R.!­­ l-na Chrlsüaneja Carmen-Sylva Convorbire en regina înainte de audiență. — La palatul regal.—în fața reginei­­Convorbire cu regina. — Un incident din viața de scrii­toare a Carmen­ Sylver. — Cele două opere­­ filantro­pice : pentru orbi și pentru femeile însărcinate. Despărțirea: înainte de audiență D-na Christiane, eminenta conferen­­țiară care a știut să se impue așa de repede lumea noastre inteleeteale, a fost primită, după cum am anunțat din vre­me, d­e către regina noastră într’o au­diență, pe care o găsim descrisă pe larg în „Matin" din Anvers și „aie cărei amă­nunte le vom po­vesti și num­aci, din cauza marei lor importanțe. D-na Christiane începe prin a arăta primirea escelentă e © i-a făcut de către legațiunea belgiană din București și cum ministrul B­lgiei, un baron de Re­­yens, a putut să-i obție o audiență la palat, cu toate că „regina, foarte preo­cupată de sănătatea regelui și încă în doliu pentru cumnatul ei contele de Flandra, nu rel­use audiențele“. Dar să dăm cuvântul d-nei Christiane. La palatul regal Inima imi bătea trecând pragul seca­tul palat, urcind treptele unei scări somptuoase și parcurgind lungil« cu­loare cari dau într’o grădină de iarnă, pe care se deschide un prim salon, în care fui primită de d-na Bengescu, mare maestră a palatului, și da Maria Poenaru, d-nă de onoare a reginei. A­­mabilitatea acestor d-ne, cari, ambele, cunoștea fi Belgia, chestiunile profesiunei mele in sfirșit cadrul acela luxos și artis­tic în care mă aflam cam și atmosfera de bună­voință care mă înconjura, îmi îi inștiră puțin emoțiunea. Cînd fu­ intro­dusă eram mai liniștită. In fața reginei la fundul unui salon vast, inundat de lumină, im­obilat cu un gust ireproșabil al cărui decor, inspirat de ne gust foarte curat de artă, tinde să pue la relief tablourile și sculpturile e ® abun­da, văzui­d semnîndu­se o siluetă ele­gantă și majestă Cassi. Era regina.... Făcusem abia reverențele protocolare ca Majestatea Sa și era înaintea mea, cu ambele mîini întînse spre a apuca po­ate mele, abia lăsîndu’m­ vremea să-i sărut mina cea albă și subțire—o adevărată mînă de regină. Majestatea sa luă loc pe o mică sofa garnisită cu pernițe, mă puse să șed lingă dînsa și’mî spuse că ma’a primit, deși nu și-a reluat încă audiențele pentru a’mi vorbi de două opere carita­bile pe cari ar voi să le vază resfirîn­­du-se în lumea întreagă. Priveam pe regina. In­­ timpul cind voi beam, ea fixa asupra mea privirea limpede și dulce a cehilor ei; părul alb cu totul, perea obrazului colorată, centura stălucită. Alături de dînsa, pe o mescioară, o frumoasă fotografie a regelui, in fața căreia se afla un buchet de viorele. Convorbire cu regina Convorbirea se angajă asupra operei literare și poetice a Carmen Sylvei. M- ar fi cu neputință să vă povestesc farmecul acestei voci mîng­etoare, pu­țin cam gravă a cărei notă înduioșată vă mișcă inima. Ascultam pe regina povestindu’mi impresiunile ei de scrii­toare. — Am știut și ea ce e răutatea și lașitatea, îmi zise ea cu priviri strălu­citoare. Majestatea Sa îmi explică că pa vre­mea cînd apăruse cartea ei „Cugetările unei regine“, un ziarist avusese îndrăz­neala să-i trimeată o scrisoare înțurioa­­să, agățindu-se de un paragraf din vo­lum. Scrisoarea îi parvenise într'o seară de bal și, fără a consulta pe secretarul CÎTITI ® î particul ®, regina tronk­', în nusifire acestuia, următoarea dep ,.... : „Re­gina Elisabethă a Romhneî n’a atacat niște odată o fer­ee". Mai tîrzii în cursul balului, zărind pe seere­tar, îl deșfciință spre marea lui surpriză că a expediat o telegramă. Operile caritabil© al© reginei După ce vorbii reginei de lucrurile ei literare, abordam­ chestiunea bine­facerilor ei inepuizabile. Bucureștiul îi datorează leagăne, școli, spitale, asăle pentru bătrîni, cinci ateliere de broderie. Opera civiliza­toa­­re a regelui și a reginei este imemă, în această țară, căci, pe cînd, regina funda toate aceste instituțiu­ni regele învăța pe popor să'și caute buna­ stare în muncă. — Dar, zise regina, du­pă un timp de reflexi­une : două lua­uri îmi rămîn de realizat, pentru care e un neme de concursul presei. Intim de toate vreau să răspîndesc o mașină de scris pentru orb­, cari, după războaiele teribile cari au pustiit lumea vor fi mai numeroși ca orici noi. Un orb din București a inven­tat sau mai bine zis, a perfecționat, cu ajutorul va­letului regelui, o mașină de scris pentru orbi. Mașina aceasta foarte costisitoare a fost simplificată și îmbunătățită de către acești doi oameni, putind, în urma acestora, să devie mai­eftină. Cererile vin­ numeroase, din China, America, din toate colțurile lamei—prețul find cobo­­rî­t dela 1500 la 200 lei. Și cînd voia fi isprăvit cu orbii, re­luă nobila femei, îmi va rămîne o ul­timă dorință de împlinit. Ei visez fundarea unu­i azil care să primească ori­ce femei pe punctul de a deveni mamă. „Maternitatea“ e bună pentru femeile carî au un cămin și cari au nevoe de liniște pentru citeva zile, dar celelalte, nenorocitele cari nu au că­min și pe cari o mînă brutală le-a res­pins? La acestea mă gîndesc ea; ele au nuoc de îngrijiri, ele hrană bună îna­inte și după naștere, cum și de timp pentru a-și găsi o ocupațiune care să le garanteze un viitor, pentru ele și copi­lul lor. Copilul nu are oare dreptul la, toată" solicitudinea noastră ? Lacrimi se înteiază în ochii reginei. Copilul nu este oare rana singerîndă a acestei inimi admirabile ? Cu vocea co­­borâtă, regina evocă imagina micei prin­țese Maria; aminti durerea ei și a re­gel­ui. — N’am putut să citesc memoriile regelui Carol al Romîniei, adăugă ea pentru că prea știți să citesc printre rindurî. Am lucrat unul și altul timp de patruzeci de ani la civilizarea Ii buna stare a acestei țări— dar bucuria bătrâni­țelor noastre ne-a fost răpită. In momentul de a-i spune adio, abia stăpînindu-mi emoțiunea, mă mcliua și respectuos pentru a-i săruta mina, dar regina îmi deschise brațele.« Și luară, din această îmbrățișare, pare că o forță nouă pentru a-m­i continua, cu aminti­­rea sa în inimă, drumul pînă la capăt. Japonia ca mare putere Alianță anglo-japoneză Cu toate că e departe de a-și fi vin­­decat rănile de pe urma războiului cu Rusia și cu toate că criza financiară a teribilă și foametea înspăimîntătoare în* unele regiuni, cu toate acestea Japonia se gîndeșste să facă sacrificiile cele mai mari pentru a’și reînoi flota, mărind­ e» și a perfecționa armamentul armatei. Japonia vrea să fie o putere în»*©, Mistere vhlei is Hasin — DIM MEMORIILE* UNEI CABÎME — Senzafio&alä și captivantă d­e scriere în revista populară :,i HJAU­ECA” No 4, ATOL H, CARS A APĂRUT ERI as­­SO bani pst«»­srsi =so ban! — TOJ2ERROASE ILUSTRAȚIUNI —

Next