Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)
1906-01-24 / nr. 5903
S i 4 Airal al XVTIMea.—No 6903 FOJDATOS Alex. V. Meldimona PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Co. București, Str. Karageorgeviei 18 TF*>15e3 mi S^4 EFFHU ÍÜSTRIA, DflGiSIA șl GEBHAS» n «droa» la: Bitot RSStd. SSffi hfttkf.t i Imrié lessssr. — v x e h a concesiune exekimvă TELEFON Pentru Capitală No. 260 „ Provincie și Strainstrate No.13140 Ap sire zilnic la ora 3> seara cu ultimele știri ale zilei & **äau*Mi«ițar» V g recii și propaganda anti-romînească Propaganda, grecească contra romînilor trabuc combătută cu energie, dar patriotismul grecilor trebue să ne fie drept pildă De la epoca fanariotică și pînă azît lucrurile nu s’au schimbat mult. Atunci grecii și fanarul grecesc ne trimeteau domni, iar clasa nobilă și stăpinitoare se creea pe lingă boerimea adevărată, din foști domni maziliți și din clientela lor. Azî în loc de așa zisa nobilime, o mare parte a burghezimeî se alcătuește tot din greci și nu vorbim de greci, cari s’au romanizat cu adevărat și nu mai păstrează ca amintire decit numele lor, ci de greciî proaspeți veniți, cari nu cunosc limba țăreî, cari au păstrat cu patria—mumă legături de tot soiul și cari în special socotesc Grecia ca țara lor, căci acolo își trimit banii, acolo fondează opere de binefacere, acolo se retrag după ce au prefăcut în hîrtii grecești— culmea patriotizmului — averea lor. Banii merg pînă acolo, că chiar în operațiunile lor de bancă ori negustorești se gîndesc la finanțele și creditul țărei lor și caută să le îndrepteze. Cine nu-șî aduce aminte de cazul bancherului Zerlendi, cetățean român acesta și fost senator în 1888 ales contra lui Ion Brătianu, care speculînd asupra valorilor grecești, era să dea faliment, ruinînd o mare parte din comerciul nostru romînesc și care nu a fost scăpat decît de Banca noastră Națională a Romîniei, care l’a susținut și l’a ridicat, pa el , o victimă a finanțelor statului grecesc ! Această invazie grecească merge crescând. Ea invadează totul și se strecoară ușor sub pretextul origiginei macedonene, în cetățenia romina, fără ca să uite cetățenia grecească, neîncetînd să simtă și să vorbească grecește, socotind această țară ca pămîntul făgăduinței și profitînd de tembelizmul roman și de lipsa noastră de patriotism, pentru a-și face loc și a conrupe moravurile, a ne deznaționaliza și a ne moleși, a ne da această mentalitate ciudată de orientalism și de dezinteresare, grație căreia azi începem să ne îndoim de vitalitatea noastră ca popor. Grecii aceștia, rămași tot greci, pretutindeni se adună între ei, se susțin reciproc, alcătuesc o Întreagă asociațiune anti-romînească, care n’are alt scop decît supremația economică și chiar cea politică, lăsînd la o parte justiția unde găsim atîtea nume grecești și cari sînt purtate de indivizi pentru cari patria adevărată nu este Romînia, ci Grecia și cari susțin tot ce este grecesc.* Noi, desigur, fiindcă sîntem scoborîtorî ai Romanilor și fiindcă am bătut pe turci, la Plevna, noi habar n’am avut și habar nu avem de cea ce se petrece în sînul poporului nostru; noi am deschis brațele tuturor, am adormit pe laurii noștri. In orbirea noastră nici n'am văzut de pildă cum bulgarii ne-au întrecut în toate și cum grecii ne sapă în însăși țara noastră și încearcă să prefacă Romînia într’un fel de colonie grecească. Azi. Cînd întîmplarea a făcut să se descopere că grecii din țară conspiră contra noastră, azî sîntem foarte mirați și foarte indignați. E foarte bine să te indignezi, este sfînt acest sentiment,—dar ni se pare că ar fi fost mai cuminte, ca în loc de aceasta să fi fost cu ochii deschiși și să nu fi lăsat ca, în țara noastră, grecii să creeze o a doua țară, care să lupte împotriva aspirațiunilor noastre... * Cînd a izbucnit conflictul cu Grecia, noi nici nu ceream grecilor din țară ca să vie în partea noastră. E natural însă ca să le cerem să nu lucreze contra țărei, pe cît timp se hrănesc și fac avere pe pămîntul ei. S’a dovedit însă că n’a fost așa. Orbirea șovinistă a fost așa de mare, încît, azî, avem dovezi că bandele de antarți cari operează în Macedonia, contra romînilor, sînt alcătuite și procetate la noi în țară și că cu banii luați de la noi, se fabrică cuțite și se toarnă gloanțe, se hrănesc mercenari, cari varsă sînge romînesc. Ei bine, acest lucru este prea mult, este intolerabil. Nu se poate admite ca noi să mergem cu nepăsarea și cu lipsa de vrednicie pînă acolo, ca să nu facem să înceteze această stare de lucruri. Fapta aceasta constitue o crimă și deci ea trebue să fie pedepsită, cu atît mai rau dacă această pedeapsă se va da la oameni sus puși în societatea romînească, pe cari pînă acum îi primiam în casa și la masa noastră, îi socoteam amici și îi tratam pe picior de egalitate. Cine trăește în țara romînească, trebue ca cel puțin să nu facă acte de ostilitate contra neamului romînesc. Dacă grecii din Romînia socotesc că în conflictul cu grecii noi nu avem dreptate, n au decît să părăsească această țară infamă și nedreaptă, dar nu pot, nu trebue ca pe cît timp se află pe teritoriul nostru să uneltească contra siguranței statului și a aspirațiunilor noastre. Ce ar zice grecii din Grecia, dacă noi romînii ne-am duce pe pămîntul lor și am face societăți antigrecești, am înarma bande cari să lupte în Macedonia contra aspirațiunilor eline ? De sigur că am fi fost de mult aruncați în mare, ori am fi înfundat pușcăriile grecești, ori am fi fost goniți peste hotare. Sunt chestii de bun simț toate acestea, și dacă grecii ar fi fost inteligenți, și-ar fi dat seamă de enormitatea faptelor lor, fapte de sigur patriotice, vorbind din punctul de vedere național grecesc, dar cari din punctul nostru de vedere, tot patriotic, sunt o adevărată aberațiune,—dacă și-ar fi dat seamă, ar trebui să roșească de ele. * Vina și lipsa de rușine a grecilor din țară, față de care, încă odată, trebuesc luate energice și repezi măsuri, să nu ne oprească să facem din nou o constatare tristă, pe care am mai făcut-o și altă dată. Cine să fie vinovat de această stare de lucruri ? Numai noî romîniî. Nu-i de osîndit aceia care mănîncă șapte pite, ci acela care îi le dă. Dacă greciî, nouî veniți din patria lor au ocupat atîtea locuri, s’au strecurat pretutindeni, au dobãndit o situațiune covîrșitoare în țară, și o exploatează cu lăcomie și hărnicie, vina iarăși este a noastră. Am lăsat locurile deșerte, n’am știut să le ocupăm noi și fatalmente alții s’au introdus în locul nostru. Azi putem să strigăm, putem să protestăm, mai putem face manifestație la Dacia ori pe stradă, dar tristul adevăr este acesta, că noi sîntem culpabilii, căci în loc să ne ținem de treabă, ne-am apucat de făcut o politică proastă și deșeartă, ne-am ținut de slujbulițe și alte sinecure, am fost leneși și tembeli, și am fost surplantați ușor de elemente mai active ca noî și vai streine nouă ca sentimente și chiar potrivnici nouă. Cu toată vina grecilor, cu toată cutezanța, cu toată mentalitatea lor care îi face primejdioși nouă, să știți, că ei își vor urma înainte opera lor, dacă noi vom dormi, dacă în loc să avem ațintite privirile către bugetul statului, nu ne vom pune pe muncă activă, pe economie și pe combaterea cu fapte, nu numai cu vorbe și protestări. * Sîntem datori să mai degajăm din cele ce se petrec sub ochii noștri și o altă tristă învățătură: lipsa noastră de patriotizm. Greci, aceștia, orice s’ar zice, oricît ar fi de primejdie și nouă, oricît î-am combate și orîcît am lua contra lor legitime măsuri de apărare, grecii aceștia au cel puțin scuza că ceea ce au făptuit au făcut-o din patriotizm. Ei cred cauza lor mare și frumoasă și pretutindeni unde sînt conaționali de-ai lor, conlucrează pentru această cauza. Calcă, ce-n dreptul, legile ospitalităței, dar le calcă din patriotizm și scrupulelor lor le inspiră tăcere tot interesele mari ale Patriei. Să-l pedepsim, ca rominî, și ca fiind dușmani ai noștri, să î rugăm să meargă să facă patriotizm anti-romîn în Grecia, să-i punem în neputință de-a ne vătăma, dar, în tot cazul, să-î admirăm și mai ales să-i imităm. Sîntem noi romînii capabili să facem așa ceva ? Cîțî d’aî noștri au lăsat averile lor pentru scopuri culturale generale romîneștî , cari sînt bogătașii cari și-au deșertat punga pentru cauza romînilor din Transilvania, din Bucovina, din Basarabia ? întrebați la casa Ligei Culturale, care ar trebui să aibă milioane, întrebați acolo și vi se vor spune adevăruri de cari am trebui să roșim. Noi nu sîntem capabili de ceea ce fac greciî și cînd ne gîndim că mulți din aceia pe cari azî î-am surprins făcînd parte din societăți secrete, aînt oameni simpli și cu pozițiuni modeste, trebue să constatăm cu durere că așa ceva nu s’a întîmplat și nu se va întîmpla în țara romînească, unde noi, cu gălăgia noastră, acum zece ani, am știut să compromitem cauza romînilor din Transilvania, dar n’am fost în stare să adunăm bani ca să întreținem cel puțin focul sacru al mișcărei, și să nu lăsăm să moară sub loviturile guvernului unguresc, gazetele naționale de peste munți! * Știm că focul patriotic nu se aprinde cu articole de ziar, știm că această stare sufletească e și ceva firesc și ceva de educație, și cînd nici ca fire și nici ca învățătură nu contribuim la îndreptarea ei, este fără de folos să ții discursuri și să scrii articole de ziar. Se poate ca pentru un moment văpaia să se ridice la cer, dar este foc de pac acesta și el se stinge îndată. Totuși este bine și drept să-ți faci datoria. Ca romînî sîntem datori să arătăm că această stare de lucruri a unei țări în care o întreagă populațiune conspiră contra ei, nu mai poate merge și că trebuesc luate măsuri grabnice și radicale. Tot ca romînî trebue să constatăm și cauza răului și să diagnosticăm boala grație căreia a eșit pe corpul țărei această bubă rea și înveninată. E o întreagă educațiune de făcut, spre care pînă acum nu ne-am îndreptat, pe care nici n’o întrezărim, dar care trebue făcută, și pilda patriotizmului anti-romînesc al grecilor din țară, trebue să ne fie un exemplu viu și vorbitor. Cu toate că știm că glasul nostru predică în deșert, totuși ne facem datoria și acum, cum ne-am făcut-o și altădată. Const. Miile ~ NAZBÎTII~ Homește.... vivero! D. Costinescu, care venise deunăzi să dea în cap guvernului cu paragrafele cheltuelilor de la finanțe a rămas tablou în fața paragrafelor pe cari le-a citit acum ministrul de finanțe asupra împrumuturilor amabile de la Creditul rural. Tot conu Petrache a fost mai deștept, cînd n’a iscălit nici pentru petrol, nici pentru iluminat. Adecă da ce să iscălească dumnealui din pungă și alții din fondul de rezervă al Creditului ?! Cu privește pe conu Mitiță, partidul l-a feștelit rău pe Horneste vivere, mai cu seamă că pocinogu s’a întîmplat tocmai la Creditul rural, unde d-sa e director !! Acuma ori trebue să-și schimbe postul, ori dictonul. Pai. său de rezervă. O nouă societate se constitue care face în sfîrșit mult tîmbițata ofertă Le spune ocultiștilor că această ofertă nu e serioasă. Ei răspund: un financiar, un om de afaceri ca Elias ar semna o ofertă neserioasă ? Peste puțin însă ocultiștii spre a da loviturea lor de teatru un efect mai mare, fac o nouă ofertă primăriei, mai oftină decît cea d'Intîi. Aceasta însă, chiar după judecata ocultiștilor nu mai este serioasă, căci de pe ea lipsește semnătura d-lui Elias Acestea sînt fapte. Dar nu sunt toate. Ocultiștii au început o critică a părței tehhnice. Li s-a răspuns punct cu punct și au fost reduși în critica de fapte la tăcere. Au început atunci vorbe: consiliul tehnic superior va arăta el dezavantagiile concesiei. Și consiliul tehnic superior compus în bună parte din liberali compus însă din tot ce avem mai distins ca ingineri, — recunoaște cu unanimitate de voturi, că concesia este bună, condițiunile foarte bune. După aceste fapte oculta iarăși dă drumul vorbelor : primarul vinde interesele comunei pentru un blid de linie. Concesia va rămîne o rușine și — artileria grea a ocultiștilor—guvernul vîndut străinilor, trădătorii de neam etc. etc. Atunci cad ca o bombă destăinuirile asupra celor petrecute la Credit, cum s’au fondt cele două societăți ocultiste pentru a face oferte „romînești", puterea de sacrificiu a ocultiștilor se manifestă în toată splendoarea ri și pînă în acest moment asupra acestei chestiuni ocultiștii manifestă un mutism cu atît mai surprinzător cu cît altfel sînt atît de vorbăreți. Act. Politica de diversiuni Guvernamentalii au creat o diversiune în lumea politică, aducînd la ordinea zilei afacerea Creditului rural și uneltirile grecilor din țară. Campaniile politice de la noi nefiind întemeiate pe curente puternica provocate de o serioasă propagandă de idei și nemișcînd masele ci numai cercurile restrînse ale politicianilor, e foarte explicabil ca chiar cel mai neînsemnat incident să producă imediat o diversiune în lumea politică, să paralizeze o întreagă campanie, au o compromită. Citeva exemple recente pun în evidență acest adevăr. In chestia petrolului constituirea bceietăței „Romînia" a produs o așa diversiune încît guvernul a dat înapoi în 24 de ore. Se poate ca unei părți din guvern și din partidul conservator să fi convenit această lovitură a Ocultei, dar nu mai puțin adevarat este că opozițiunea a inventat această diversiune și a reușit... în parte. Nu putem zice că a reușit complect fiindcă Oculta n’a urmărit prin împiedecarea concesionarei petrolului numai savarea terenurilor petrolifere pe cariera să le concesioneze guvernul Sturdza, dar a urmărit, un specia.1, o’spărtură în guvernul și partidul conservator,—ceea ce n’a reușit. Prin trăgănarea rezolvirei chestiunea petrolului ea a fost înmormîntată, căci nu se poate zice că a fost rezolvitâ prin legea care s’a votat. Prin urmare, nici opoziția, dar nici guvernul nu s’a ales cu vre un succes real în chestia petrolului. A venit chestia iluminatului. Opoziția, adică tot aculta, a sărit cu o altă societate. De astă dată acel guvernamental cari combateau concesia petrolului prezentau concesia iluminatului. „Petroliștii“ nu s’au răzbunat însă, ci s’au prezentat uniți și solidari, au primit lupta și acum, în ajunul votărei concesiunei, au aruncat între picioarele ocultiștilor o bombă formidabilă: afacerea Creditului, care preocupă toată lumea politică, iar miselor s’a servit chestia uneltirilor grecești Așa se face la noi politica. Cînd te incură vrpo ehi stimo profiți de cel mai mic incident pentru a provoca o diversiune.* Dar trebue să fim drepți. Atît afacerea Creditului cît și uneltirile grecești nu au fost... inventate anume pentru a se provoca o diversiună in chestia iluminatului și a paraliza astfel acțunea ocultisto-junimistă și a distra opinia publiă. Guvernamentalii în apărarea lor față de acei cari au venit cu o concesie romînească în chestia iluminatului, s’au folosit de ultimele descoperiri de la Credit, cari pun în evidență un lucru cert și anume că ori de cîte ori ocultiștii pornesc o campanie, banii necesari pentru întreținerea mișcărei, pentru organizarea de societăți, etc., îi găsesc imediat la vreuna din cetățuele pe cari le stăpînesc. Banii pentru constituirea societatei iluminatului ocultiștii î-au găsit la Creditul rural. De aci a izbucnit strașnica campanie a conservatorilor, de aci o diversiune puternică care va distruge cu desăvîrșire acțiunea Ocultei. Dacă s’ar face o politică serioasă și curată, dacă într’adevăr n’ar fi în dosul societăților ocultiste pentru întreprinderile publice un interes de politicianism sadea, această diversiune pe cari au reușit s’o facă azi guvernamentalii ar putea să dispară în 24 de ore. In afacerea Creditului rural pe care o exploatează acum conservatorii, s’ar putea închide discuția printr’o simplă declarațiune autorizată ce ar face in numele partidului liberal și anume în sensul că ceea ce s’a petrecut la această instituție privește administrația Creditului rural cu care partidul liberal nu a fost, nu este și nu poate fi solidar. Campania conservatorilor n’ar mai avea nici un efect în urma unei asemenea declarațiuni. Dar cum va declina oculta solidaritatea sa cu acțiunea politică a d-lui Take Protopopescu care a lucrat la Creditul rural executând adeseori deciziunele din Carada de la Banca Națională? D. Carada nu operează în politica de partid decit prin Creditul rural și prin Banca de scont, iar pentru loviturile mari de ordin politico-financiar se rezervă, contra adversarilor politici, inclusiv Banca Națională. Prin urmare nu poate fi vorba de o declinare de solidaritate a Ocultei in afacerea Creditului. Mai probabil ar fi o.... transacție a Ocultei cu guvernul. — Vă votăm toate concesiunile, ar fi gata, credem, să declare Oculta, numai să nu vă atingeți de cetațuile noastre !* • A W. landatele parchetelor la interpelarea sa asupra alegerea de la Buzau, d. Marghiloman, a adus înaintea Camerei faptul că mandatele de aducere date de judecatorul de instrucție din Busan înpotriva unor alegători n’au fost nici numerotate, nici semnate de mina judecătorului de instrucție și nici nu se specifica, după cum cere textul precis al legei, fapta pentru care erau chemați cei citați. Este posibil, probabil chiar, cum că adunîndu-se numeroase mandate, se pune parafa judelui-instructor de către grefier și se lansează. Natural, căde aci pină la mandatele în alb mar e, dar nu mai puțin se procedează destul de ușuratec cu citarea cetățenilor înaintea parchetului. Se obiectează că o asemenea citare nu e un atac la libertatea individuală. Nu, dar e adesea mai mult. Nu e vorba numai de pierderea de timp, de acele așteptări de ore întregi în șir, pînă de jude-instructor se învrednicește a asculta pe cei citați—dar e vorba de faptul în sine al citărei. A cita pe cineva la parchet ca „inculpat 1, sau chiar ca un informator, înseamnă a-l expune nu numai la neplăceri, dar adesea ori la grele prejudicii și morale și materiale. In analele parchetelor sînt destule cuțți și mandate de aducere, potrivite așa fel de o mînă vrăjmașă, ca să decidă o pagubă bănească, o lovitură morală, și uneori și o nenorocire în familie. Iată dă ce este indispensabil ca pe viitor nu numai să nu se mai pună numai parafa judelui-instructor, ci semnătura lui citeață, dar să se pună și număr mandatului și mai presus de toate să se specifice fapta pentru care este chiemat citatul. D. ministru de justiție a recunoscut în răspunsul său la interpelarea d-lui Marghiloman ilegalitatea unor asemenea mandate și a declarat că va adresa în această privință o circulară parchetelor. Ar fi de dorit ca această circulară să se dea cît mai urgent, cît mai precis și mai imperativ. S. U. R. ^ Adevăruri *&— Maxima gazetărești Pentru a parafraza pe conu Mitiță, vo u spune colegilor din presă : 1) Homeste.... intervietwere ! ! și 2) Primari.... interviewere, doinde philosophali !! Ysaye Intre do coriști de la Domniț .-Balașa, care discută despre violonistul Ysaye. — Care Ysaye o fi ăsta, mă ? — E ăl cu „Isaia dănțuește“! D’ale grecilor Cum se face că.....,secția literară“ a lui „Hellenismos“ e prezidată în Capitală de un bancher? — Fiindcă era vorba să se speculeze: a la hausse prostia noastră! Rigoletto PĂRERI ȘI IMPRECMI Balul mascat al „Presei" De ce i-o fi crezînd lumea pe gazetari atît de specialiști în baluri mascate ? Poate fiindcă știe lumea că gazetarii e pricep cînd e vorba de tachinat și în astă privință, în adevăr, familia ziariștilor e specialistă și fiecare din ei ar putea spune cu eroul lui Caragiale din „D’ale carnavalului“, dar cu mai mult temeiu: —Strașnic tachinez! Toți în familia mea tachinează !! Ziaristul este o cronică ambulantă a vieței, intimităței și tuturor cancanurilor mai mult sau mai puțin și mai adesea mai puțin, publice. Cine ar putea deci tachina mai bine ca el ? In psihologia aceasta asupra ziaristului, pe care lumea și 1 închipue atot-știutor in materia subiectelor de carnaval trebue căutată marea curiozitate și nerăbdare cu care e așteptat și anul acesta Balul mascat care se dă Sîmbăta viitoare la Teatrul Național, în folosul „Sindicatului ziariștilor". Dar mai e și alt element, care face succesul acestei mari atracțiuni a Carnavalului. E faptul că e singurul bal mascat la care sexul slab din elita societăței găsește prilejul de a vedea cum petrec en gargon reprezentanții sexului tare! Mai ales că de astă dată petrec sub ochii vigilenți ai consoartelor, cari acordă biletele de voie pentru părăsirea lojelor ! ....Și e o mare bucurie pentru frumoasele din lumea mare să știe că în seara aceasta bărbații lor au de la ele autorizația de a da brațul.... demi-mondulul! Dulce iluzie—fie chiar pentru o singură seară 11 E. D. F. Greci! și propaganda anti-romînească iT-ISX -te 4^-^ -Wz Ordinea indigenatelor la toate seziunile Camerei, fără deosebire de culoarea politică a majorităței care le compune, e în discuție chestia punerea la ordinea zilei a indigenatelor. Se fac liste și se declară că se vor vota pe rind indigenatele trecute pe ele. Dar iată că deodată cei care a fost primul pe listă se vede trecut la coadă, — iar la vot fericiții din ajuncari puși pe listă începuseră să aibe speranțe mai mari— constată cu regret că fericitul căruia i-a venit rîndul e unul din oropsiții de erl care nici nu fusese pus pe listă. Acest balamuc are explicația lui. Fiecare deputat are cel puțin un protejat, un locuitor al acestei țări despre care regretă că nu e cetățean și căruia vroește să-î asigure această calitate. E îmburător faptul pentru cuvîntul că arată că numărul acelor demni de a intra în cetatea romînă este considerabil, enorm de iiiara mai ales față cu al acelora cari au șansa de a fi votați, mai ales insă dacă ai in vedere că nu tot românul e deputat și senator și deci în pozițiune de a proteja pe străinul sau favorit și demn. Dar în definitiv chestiunea acesteia trebue să i se dea o soluțiune. Nu se poate perpetua această stare de lucruri care implică mute nedreptăți. De cel care are mai multe titluri și stă de ani de zile la Cameră sau la Senat, să fie neglijat în favoarea lui Yrare numai de două sau trei săptămîni a înaintat cererea sa de împămîntenire? Știm că și după vechimea cererilor dacă s’ar proceda, nu ar fi dreptate absolută, și că s’ar vota oameni bătrîni sau chiar morți, cum s’a întîmplat. Dar cel puțin ar fi o normă, așa ! >să e o harababură curată și omul vrednic de a deveni cetățean nu mai poate avea nici o speranță dacă nu e puternic protejat. Rp. Cineva fapte Asupra concesiei iluminatului Capitalei Ne-am obicinuit ca la noi în țară să se pue mai mult preț pe vorbe decît pe fapte, să se caute a se îngropa sub un noian de vorbe, faptele reale. Așa au făcut și fac ocultiștii în chestia concesionarei iluminatului Capitalei. Au început mai întîiu prin a cere să se studieze chestiunea. Cînd au văzut că chestiunea e studiată, au tăcut. Primarul aflînd că pregătesc concesiei iluminatului o lovitură de teatru ca aceea pe care o dăduseră în chestia concesionării terenurilor petrolifere,—le-a trimes vorbă că e gata să primească de la dînșiî oferta și le-a dat chiar termen de trei săptămînî în acest scop Ocultiștii n’au răspuns nimic Primarul a așteptat șase săptămîni și văzînd că în joc, sînt interese vitale ale comunei a încheiat cu actuala companie contractul. In acest moment ocultiștii tabără cu înjurături asupra concesiunei, pe care n’o cunoșteau încă, dar tot nu intervin încă cu oferta lor. Consiliul comunal votează concesia, ale căreia condițiuni devin cunoscute și iată că Creditul rural deschide lăzile fondului Marți 24 Ianuarie IOT6 DISSECTOR POLITIC G OAÍ'ST. fis 1 Ia í4 JE ABONAMENTE Un na..................Iei IR— e hmi ...... &— S i-arrî......................„ 6.— o bum...........................„ L30 I» «*r&tan&«**9 I). Ioisaș Grădîșteanu: îmi vine să iaă toiagul pribegie? de tund cu interpelările astea asupra C. F. R.! l-na Chrlsüaneja Carmen-Sylva Convorbire en regina înainte de audiență. — La palatul regal.—în fața regineiConvorbire cu regina. — Un incident din viața de scriitoare a Carmen Sylver. — Cele două opere filantropice : pentru orbi și pentru femeile însărcinate. Despărțirea: înainte de audiență D-na Christiane, eminenta conferențiară care a știut să se impue așa de repede lumea noastre inteleeteale, a fost primită, după cum am anunțat din vreme, de către regina noastră într’o audiență, pe care o găsim descrisă pe larg în „Matin" din Anvers și „aie cărei amănunte le vom povesti și numaci, din cauza marei lor importanțe. D-na Christiane începe prin a arăta primirea escelentă e © i-a făcut de către legațiunea belgiană din București și cum ministrul Blgiei, un baron de Reyens, a putut să-i obție o audiență la palat, cu toate că „regina, foarte preocupată de sănătatea regelui și încă în doliu pentru cumnatul ei contele de Flandra, nu reluse audiențele“. Dar să dăm cuvântul d-nei Christiane. La palatul regal Inima imi bătea trecând pragul secatul palat, urcind treptele unei scări somptuoase și parcurgind lungil« culoare cari dau într’o grădină de iarnă, pe care se deschide un prim salon, în care fui primită de d-na Bengescu, mare maestră a palatului, și da Maria Poenaru, d-nă de onoare a reginei. Amabilitatea acestor d-ne, cari, ambele, cunoștea fi Belgia, chestiunile profesiunei mele in sfirșit cadrul acela luxos și artistic în care mă aflam cam și atmosfera de bunăvoință care mă înconjura, îmi îi inștiră puțin emoțiunea. Cînd fu introdusă eram mai liniștită. In fața reginei la fundul unui salon vast, inundat de lumină, imobilat cu un gust ireproșabil al cărui decor, inspirat de ne gust foarte curat de artă, tinde să pue la relief tablourile și sculpturile e ® abunda, văzuid semnînduse o siluetă elegantă și majestă Cassi. Era regina.... Făcusem abia reverențele protocolare ca Majestatea Sa și era înaintea mea, cu ambele mîini întînse spre a apuca poate mele, abia lăsîndu’m vremea să-i sărut mina cea albă și subțire—o adevărată mînă de regină. Majestatea sa luă loc pe o mică sofa garnisită cu pernițe, mă puse să șed lingă dînsa și’mî spuse că ma’a primit, deși nu și-a reluat încă audiențele pentru a’mi vorbi de două opere caritabile pe cari ar voi să le vază resfirîndu-se în lumea întreagă. Priveam pe regina. In timpul cind voi beam, ea fixa asupra mea privirea limpede și dulce a cehilor ei; părul alb cu totul, perea obrazului colorată, centura stălucită. Alături de dînsa, pe o mescioară, o frumoasă fotografie a regelui, in fața căreia se afla un buchet de viorele. Convorbire cu regina Convorbirea se angajă asupra operei literare și poetice a Carmen Sylvei. M- ar fi cu neputință să vă povestesc farmecul acestei voci mîngetoare, puțin cam gravă a cărei notă înduioșată vă mișcă inima. Ascultam pe regina povestindu’mi impresiunile ei de scriitoare. — Am știut și ea ce e răutatea și lașitatea, îmi zise ea cu priviri strălucitoare. Majestatea Sa îmi explică că pa vremea cînd apăruse cartea ei „Cugetările unei regine“, un ziarist avusese îndrăzneala să-i trimeată o scrisoare înțurioasă, agățindu-se de un paragraf din volum. Scrisoarea îi parvenise într'o seară de bal și, fără a consulta pe secretarul CÎTITI ® î particul ®, regina tronk', în nusifire acestuia, următoarea dep ,.... : „Regina Elisabethă a Romhneî n’a atacat niște odată o feree". Mai tîrzii în cursul balului, zărind pe seeretar, îl deșfciință spre marea lui surpriză că a expediat o telegramă. Operile caritabil© al© reginei După ce vorbii reginei de lucrurile ei literare, abordam chestiunea binefacerilor ei inepuizabile. Bucureștiul îi datorează leagăne, școli, spitale, asăle pentru bătrîni, cinci ateliere de broderie. Opera civilizatoare a regelui și a reginei este imemă, în această țară, căci, pe cînd, regina funda toate aceste instituțiuni regele învăța pe popor să'și caute buna stare în muncă. — Dar, zise regina, după un timp de reflexiune : două luauri îmi rămîn de realizat, pentru care e un neme de concursul presei. Intim de toate vreau să răspîndesc o mașină de scris pentru orb, cari, după războaiele teribile cari au pustiit lumea vor fi mai numeroși ca orici noi. Un orb din București a inventat sau mai bine zis, a perfecționat, cu ajutorul valetului regelui, o mașină de scris pentru orbi. Mașina aceasta foarte costisitoare a fost simplificată și îmbunătățită de către acești doi oameni, putind, în urma acestora, să devie maieftină. Cererile vin numeroase, din China, America, din toate colțurile lamei—prețul find coborît dela 1500 la 200 lei. Și cînd voia fi isprăvit cu orbii, reluă nobila femei, îmi va rămîne o ultimă dorință de împlinit. Ei visez fundarea unui azil care să primească orice femei pe punctul de a deveni mamă. „Maternitatea“ e bună pentru femeile carî au un cămin și cari au nevoe de liniște pentru citeva zile, dar celelalte, nenorocitele cari nu au cămin și pe cari o mînă brutală le-a respins? La acestea mă gîndesc ea; ele au nuoc de îngrijiri, ele hrană bună înainte și după naștere, cum și de timp pentru a-și găsi o ocupațiune care să le garanteze un viitor, pentru ele și copilul lor. Copilul nu are oare dreptul la, toată" solicitudinea noastră ? Lacrimi se înteiază în ochii reginei. Copilul nu este oare rana singerîndă a acestei inimi admirabile ? Cu vocea coborâtă, regina evocă imagina micei prințese Maria; aminti durerea ei și a regelui. — N’am putut să citesc memoriile regelui Carol al Romîniei, adăugă ea pentru că prea știți să citesc printre rindurî. Am lucrat unul și altul timp de patruzeci de ani la civilizarea Ii buna stare a acestei țări— dar bucuria bătrânițelor noastre ne-a fost răpită. In momentul de a-i spune adio, abia stăpînindu-mi emoțiunea, mă mcliua și respectuos pentru a-i săruta mina, dar regina îmi deschise brațele.« Și luară, din această îmbrățișare, pare că o forță nouă pentru a-mi continua, cu amintirea sa în inimă, drumul pînă la capăt. Japonia ca mare putere Alianță anglo-japoneză Cu toate că e departe de a-și fi vindecat rănile de pe urma războiului cu Rusia și cu toate că criza financiară a teribilă și foametea înspăimîntătoare în* unele regiuni, cu toate acestea Japonia se gîndeșste să facă sacrificiile cele mai mari pentru a’și reînoi flota, mărind e» și a perfecționa armamentul armatei. Japonia vrea să fie o putere în»*©, Mistere vhlei is Hasin — DIM MEMORIILE* UNEI CABÎME — Senzafio&alä și captivantă de scriere în revista populară :,i HJAUECA” No 4, ATOL H, CARS A APĂRUT ERI asSO bani pst«»srsi =so ban! — TOJ2ERROASE ILUSTRAȚIUNI —