Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)

1906-01-28 / nr. 5907

Anul al XVIIMea.—No. 590?& bani In toatst­­ara FONDATOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co-București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 314­ ENTBU AUSTRIA, UNGARIA și GERMANIA A s© adresa la: DukBS DBChf. fv’ai AligtltflM A Emerich Lessner. — v i e n a concesiune exclusivă TELEFON Pentru Capitali No. 2­60 Provincie și Străinătate No. 13­40 Culisele politice în chestia grecească La ticmpania conservatorilor In chestia Creditului rural, li­beralii erat gata să opună o campanie în chestia unelti­rilor grecilor din țară In­cercările liberale se urmărește cu o mare atenție agitația care crește zilnic în urma destăinuirilor asupra uneltirilor grecilor din țară. Rezultatul perchizițiunilor făcute de poliția de siguranță a Capitalei la cîțiva notabili greci, a provocat o puternică mișcare nu numai în cercurile macedonene, dar și în ma­sele populare. Această mișcare în loc să fie potolită printr’o satisfacție oarecare ce se cuvine opiniei publice, ea este mai mult ațîțată prin declara­­țiunile evasive ale guvernului și prin tendința unora de a scoate din cauză tocmai pe acei greci prinși că au complotat, aici în țară, în contra intereselor noastre naționale. Discuția în tabăra guvernamen­tală a devenit aprinsă. Unii, acei din jurul generalului Lahovary, desavurază poliția că înainte de a se lua vreo măsură de guvern, s’a comunicat presei rezultatul cercetă­rilor contra grecilor și a perchizi­țiunilor domiciliare. Alții spun că din moment ce e­­xistă un raport al poliției, din mo­ment ce presa a făcut destăinuiri asupra acestui raport, nu se cuvi­­nea ca generalul Lahovary să atace ca nefondate, constatările făcute în urma perchizițiunilor domiciliare contra unor notabili greci. In fine mai sunt guvernamentali cari pun chestia pe alt teren și iată ce spun : — De un an ne războim cu grecii. Pînă acum ne-am manifestat prin amenințări ridicule. La fiecare ame­nințare de la noi, s’a răspuns însă în Macedonia cu asasinate și incen­dieri. Noi amenințam, ei ucideau. Politica aceasta devenise pur și sim­plu caraghioasă. Represalii se impu­neau. Atunci s’a început a se ex­pulza bragagiii. Acțiunea aceasta di­plomatică devenise și mai ridiculă. In fine s’a scos și o Carte verde ca să se arate ce au­ făcut grecii în M Ma­­cedonia. A sosit dar momentul să se arate ce face guvernul roman. După distribuirea actelor diploma­tice ne așteptam la o reprimare e­­nergică a mișcărei grecești de la noi, pe cale administrativă și judiciară. Ce se întîmplă însă ? La cel d’in­­tîiîi act serios, la cea d’intîi și ma­nifestare energică în­potriva greci­lor­, guvernul dă înapoi! Ne facem pur și simplu de rîsul lumei și toată campania aceasta se va întoarce în­potriva noastră, preparăm cea mai populară campanie națională libera­lilor, dacă nu revenim imediat asu­pra atitudinei șovăitoare de azi. Așa vorbesc mulți guvernamen­tali. Ba erî, la Cameră, unii depu­tați criticau cu o mare vehemență noua îndrumare a guvernului în ac­țiunea grecească.* Ce spun însă liberalii? Până acum nu au intervenit în această chestiune în mod fățiș. Nici presa nu s'a pronunțat, ci se măr­ginește a înregistra faptele. Dar în culisele liberale e o mare ferbere,­­mișcarea macedonenilor este apro­bată și chiar sprijinită. Liberalii nu vor lua nici o pozi­­țiune în chestia grecească decît după ce se va consfinți noua atitudine a guvernului, după ce guvernul se va solidariza cu noua acțiune, după ce va fi un fapt îndeplinit că nu vor mai fi atinși acei notabili greci do­vediți ca un uneltit, după ce vor fi siliți acei guvernamentali, cari nu-și ascund indignarea, să tacă în inte­res de... partid,—după toate aces­tea vor intra în acțiune liberalii și chiar junimiștii. Unii guvernamentali au simțit că liberalii și junimiștii stau la pîndă. De aceea s’a format chiar în sinul guvernamentalilor un curent, contra nouei atitudini a d-lui general La­­hovary, pe motiv­ că nu numai se va compromite acțiunea în chestia Macedoniei, dar se va slăbi efectul campaniei în chestia Creditului ru­ral. Această temere e foarte legitimă. Dacă într’adevăr partidul liberal se va decide a face o campanie pe această temă, adică a refuzului guvernului de­ a urmări pe notabilii bogătași greci cari au uneltit con­tra țărei și neamului, fără îndoială că va provoca o formidabilă miș­care în toată țara, va exploata ches­tia fără nici o menajare și va reuși să dobîndească nu numai o diver­siune față de afacerea Creditului rural, dar chiar o platformă de răs­turnare a cabinetului. Liberalii sînt specialiști în mon­tarea unor astfel de campanii și dacă agitația mai continuă cîteva zile, vom vedea pe liberali încăle­­cînd iarăși pe chestia națională, chestie pe care nu o mai lasă din mîini pînă ce nu pun mîna pe pu­tere. _________ _ A­ W. Camera și grecii din țară D. Cavek­off, deputat de Bacău, a ce­­rut era la Cameră dosarul anchetei adm­i­nistrative în chestia uneltirilor grecești din țară. D-sa a invocat publicarea în ziare a unora din documentele acestei anchete, spre a conchide că ceea ca presa ser­vește ca lingurița, se poate servi parla­mentului în întregime. Și a mai adăogat d-sa că pe cînd a fost vorba de ruperea relațiilor cu grecii din afară, ne-am iuțit, cînd e vorba s’o rupem cu grecii din lă­­untru, nu se vede aceeași atmosferă, fis­­cînd aluzie la cele spuse la Senat de d. general Lahovary în favoarea bancherului Chrissoveroni. Un moment s’a încercat a se arăta că d. minister de externe—deși chestia pri­vea în special pe ministrul de interne — e gata să răspundă, dar d. Canc­­off n’a căzut în cursă, replicînd că d-sa nu va aborda o asemenea chestie înainte de a lua act de dosarul anchetei făcute. Camera a apreciat precum se cuvenea cererea și observațiunile, foarte înteme­iate, ale d-lui Canci­off, mai cu seamă că ele corespundeau în totul sentimentu­lui general al opiniei publice și d. Vir­gil Arion s’a grăbit a se asocia la aceste cereri și observațiuni. D. general Lahovary a venit să con­teste Camerei dreptul de a lua act de rezultatul unor anchete administrative, deplasînd chestia și spunînd că nu Ca­mera ci justiția are de stabilit vinovăția ori nevinovăția unor persoane implicate într’o chestiune anchetată de adminis­trație. Dar cine a susținut că e vorba să se pronunțe Camera asupra vinovăției sau nevinovăției cuiva ? Camera vrea și are dreptul să cunoască faptele constatate și să tragă concluziu­­n­­le politice ce-i sunt necesare. D. general Lahovary a găsit de astă dată de cuviință să vorbească de justiție De ce nu s’a gîndit d-sa la justiție, acum 3—4 zile, cînd la întrebarea din Senat a d-luî Dissescu a declarat—fără să fie seamă că justiția poate fi chemată a se rosti—cum că bancherul Chrissove­­loni trebue scos din cauză ca invinuți pe nedrept?! Erî, cînd a voit să refuze Camerei do­sarul anchetei administrative, a vorbit de justiție. Ar trebui să se bage de seamă ce se spune de pe banca ministerială, căci ar fi trist să se compromită cu asemenea declarațiuni, cauza pentru care întreaga țară luptă azi cu îndoită energie. Act. Chestiunea dobrogeană Comisiunea pentru studiarea ches­tiei dobrogene în vederea acordărea drepturilor politice dobrogenilor, și-a terminat lucrările și raportul ei, în­­naintat ministrului de interne, con­chide la acordarea de drepturi poli­tice cetățenilor romîni care prin fap­tul stabilirea în Dobrogea pierdeau drepturile politice pe cari le avuse­seră dincoace de Dunăre, acelor ro­mîni cari au fost găsiți în Dobro­gea la 1877, românilor din țările subjugate stabiliți în Dobrogea și că­rora li se va acorda recunoașterea în mod colectiv și tuturor acelor cari la 11 Aprilie 1877 erau­ supuși o­­tomani,dar cari de atunci încoace nu s'au bucurat de nici o protecție străină. Greutățile de cari se vorbea mereu că stau în calea rezolvirei acestei chestiuni, dispar pe urma acestor lămurite categorii. De acum înainte începe rolul gu­vernului și al parlamentului. După 27 de ani de la realipirea Dobrogei de pământul țărei noastre și după 40 de ani de domnie consti­tuțională a regelui Carol, este tim­pul ca această chestiune să fie re­­zolvată. Cu deosebire, anul jubileului de 40 de ani n'ar trebui să treacă fără ca dobrogenii, cari sunt un simbol al victoriei armelor noastre la 1877, să capete exercițiul drepturilor politice și să-și trimeată reprezentanți în parlament. Buni romîni azi și în trecut, do­brogenii ch­emați să participe la în curînd în „DIMINEAȚA“ Memoriile d-luî Puiu Alexandrescu .Fost șef al siguranței publice a Capitalei " Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale silei Țfiirii [Ili­ei Cerem dreptate de la rege Acum o lună de zile am atras atențiu­nea Palatului asupra cazului întîmplat la manevrele din Botoșani astă toamnă, cînd automobilul principesei Maria, a cauzat moartea unui biet țăran din Bucecea. Pe urma nenorocitului au rămas trei copii și soția lipsiți de orișice mijloace de existență. Soția celui mort a reclamat în toate părțile ca să­ i se facă dreptate, cerînd ca cel puțin c ei de la Palatul regal ori de la Palatul de la Cotroceni, să se gîndească la cei ce au rămas pe urma victimei lor. Am intervenit și noi, în chip discret cerînd celor în drept atențiunea asupra acestui caz nenorocit și pretinzînd ca el să se ia serios în cercetare și dacă lucru­rile astfel stanjSa se caute a se face aceea­ ce datoria și conștiința cer. Cu părere de rău­, constatăm însă că am predicat în deșert, că plînsetele celor rămași pe urma victimei n’au mișcat pe nimeni din familia regală și că strigătele de foame a celor lipsiți de tatăl lor, n’au­ găsit ecou acolo unde ar trebui să fii găsit. Și fără să voim, ne vine următoarea întrebare la gînd: Ce ar fi făcut bietul Cuza, dacă îi s'ar fi întîmplat lui nenoro­cirea ca să cauzeze direct ori indirect moar­tea unui om, a unui român ? Regele nostru însă n’a știut niciodată nici să fie darnic, nici să se facă popular și încă ceea ce e mai trist, nici măcar să-și îndeplinească o sfîntă datorie, față de o familie nenorocită care nu are altă cale decît doar să s adreseze singurei puteri reale din statul român,—după su­veran—presei. Ne pare rău­ că aducem această cestiu­­ne, într'un moment cînd suveranul este bolnav, dar o facem, căci ne-a mișcat ca­zul, și fiindcă n’am dezasperat încă să mai găsim sentimente umane la palat. Sfinx DIRECTOR POLITIC CONST. MIU­L „ ABONAMENTE O» «n . . . . .lei u— * Juni..........................„ g._ * 1“* * *............................... . »uni...................„ trib In strib­Malt m­obit AHOIAHENTE JUMK­LIAT* (Abatorul Politic și Dimineața) Un an.....................lei M— S luni....................._ 1$._ o luna..................... 3.— In străinătate tudott Bimrourile ziarului: Str. Sărindar, 11 C­ulisele $&*!■*•• .Tr­<7 poli 11 ee­n viața politică vor deveni sentinele și mai agere ale românismului în pr­o­­vinciile de peste Dunăre. Să sperăm că acum guvernul nu va mai ezita să alcătuiască proectul de lege necesar ca încă în cursul a­­nului jubilar, primii deputați și se­natori ai Dobrogei să intre în par­lament. S. V. B. NAZEITII Ce s’a confiscat la greci D. Cancicoff s’a plîns erî la Cameră cum că presa servește cu lingurița des­coperirile în chestia grecilor din țară. Ei bine, subsemnatul pe ziua de azi voiu­ servi cu polonicul. Așa­dar, la perchiziția dela d. Chris­soveioni nu s’a găsit nici un cinci de ni­­vel....Numai poli, drahme și livre Ster­linge. La d. Hristos Zappas s’a constatat că d-sa s’a.... zăpăcit de tot de cînd cu „Hellenismosul“. S’a confiscat : o Iliadă, O Odisee, un Anabasis și trei șiruri de firî cari miroseau­ a conspirație. Aceasta ca material al „secției literare“, unde se fac discuții academice asupra antarților. La d. Hallas s’au găsit mai multe fus­tanele preparate pentru a face manifes­tație paneienistă Simbătă seara la balul­­mascat al presei, la Teatrul Național. In curînd, alt polonic I Pac. Cel mai nou impozit Am astăzi sub ochi proectul de lege al d-lui Take Ionescu prin care se creiază cel mai nou impozit botezat cu lungul ti­tlu : „Impozitul asupra venitului capita­lului mobiliar“. Am spus în numărul de ere că acest proect creiază un impozit drept. Trebue să fac însă o rezervă : impozitul acesta e drept întrucît în sistemul nostru de im­pozite, poate încăpea unul drept. Scopul nouiî legi este de a lovi venitu­rile capitalului mobiliar, iată însă că ren­tele romînești, hîrtiile cele mai răspîn­­dite la noi,­­ nu pot fi supuse la im­pozite. Tot așa împrumuturile comunei București, ale Creditului județean și co­munal etc., etc. Urmează deci că numai rentierii cari au averea plasată în scri­suri funciar­e sunt loviți de impozit. Cei­lalți nu, și expunerea de motive arată a­­nume că im­­punerea lor e rezervată legei taxelor pe succesiuni. Lasă că această taxă are cu totul alt rost decît impozitul pe veniturile capita­lului mobiliar, dovadă că ea nu lovește venitul, ci capitalul, dovadă că se per­cepe și în țările cari au impozitul pe ve­nit,­­ dar niciodată taxa pe succesiuni nu va putea lovi veniturile mobiliare cari în bună parte, dacă nu în total, se chel­tuesc an cu an și n’ar putea deci fi lo­vite decît printr un impozit ce s'ar per­cepe anual. Proectul de lege privitor la impozitul pe venitul capitalului mobiliar, impune și cupoanele de dividende ale acțiunilor societăților anonime de tot felul, prin menținerea dispoziției respective din le­gea patentelor (art. 3), în schimb modi­fică acest articol într’un chip care nu ni se pare drept. Intr’adevăr, de taxa de 6 la sută se scutește part­a din beneficiu trecută la fondul de amortizare și aceea trecută la fondul de rezervă. Re ce aceasta ? Bene­ficiul e tot­al capitalului mobiliar și tre­bue lovit de impozit. Expunerea de mo­tive arată această scutire ca o primă pentru capitalurile riscate în întreprin­deri industriale. Mai întîiu că legile de protecție dau destule prime acestor capi­taluri, dar afară de aceasta societățile de asigurare și băncile,—cari dau veniturile principale — beneficiază și ele de scutire. Nu vroim să mai vorbim de faptul că această dispoziție deschide porțile la tot felul de abuzuri corecte și legale, trecîn­­du-se părți mari din beneficiu la fon­durile de a­mor Uzări și rezerve, dintre cari numai ultimele în caz cînd se îm­­părțesc plătesc ulterior taxa de 5 la sută, ceea ce desigur iarăși nu-i tot una cu plata anuală ce ar trebui să se facă Cu aceste rezerve legea nouă a d-lui Take Ionescu poate fi votată de un de­mocrat sincer, ca un paleativ acceptabil însă. ________ ^ Pol. —** Adeveruri *■— Amendamentul d-lui Pacu Senatul a primit era un amendament al d-lui Moise Pacu la legea clerului, prin care preotul are dreptul să aibă apărător înaintea consistorului. Iată că nu totdeauna i se poate zice d-lui Moise Pacu Moise... Pacoste ! Grecii în siguranță Mai mulți greci se laudă că sînt su­puși turci și deci sînt în sigu­ranță. Înțelegem ca turcii să se ascundă la spatele grecilor ,dar să se întîmple vice­versa și aceasta după Domokos, e cel puțin.... Ciudatu ! — ■ Lasă da schimb Dialog auzit în fața casei de schimb a unui grec. — De ce-i zice casă de schimb ? — Fiindcă grecul care o ține tri­mere banii romînești la Athena și-I schimbă in drahme grecești!! Rigoleto 9» arendaș, V. D. Valsamide ca secretar. Din statutele votate, relevăm: „Art. I.—Grecii din București se con­­stitue în comunitate sub președenția de onoare, întotdeauna, a reprezentatului lor M. S. Regele Greciei. Art. II.—Comunitatea greacă din Bu­­­curești are de scop întreținerea și ame­liorarea bisericei grecești de aici și a școalelor de ambe sexe. »­« Fiind vorba de școli, atragem aten­­țiunea d-lui ministru al cultelor și in­strucției publice că, în potriva deciziu­­nei ministeriale din 30 Septembrie 1897 care dispune că școli mixte nu pot fi decît pentru cl. I și a Il-a primară și numai pentru copiii pînă la vîrsta de 9 ani împliniți, la această școală greceas­­că mixtă frecventează, ca la nici o altă școală, elevi și eleve de 15 și 16 ani și are 4 clase primare și 1—2 secun­dare, nu 2 primare după cum cere re­gulamentul. Această școală a devenit un focar patriotic grecesc care lovește crud în interesele și aspirațiunile noastre națio­nale. Un fapt pe care îl relevăm, nu cre­dem să pornească util din fanatism cit mai mult din batjocură pentru tot ce este românesc. Sunt oameni cari au văzut, și pe a­ceștia îl aducem ca martori, cum la toate cărțile de citire romînești elevii au scos ochii—din îndemnul celor cari le fac educația și instrucția­ uneia din cele mai scumpe și mai mari figuri a fominizmului, icoana sfîntă a marelui Tudor Vladimirescu, care a dat semna­lul revoluției și a ridicat cel dinții gla­sul în­potriva liftelor cari ne sugeau sîn­­gele și ne pîngăreau­ tot ce aveam mai scump ca moștenire dela strămoșii noș­tri­. Ați văzut scopul cultural al societă­­ței! Nu vă revoltați ? Vom continua cu destăinuirile. A. Rom. Întrebăm, pe d. N. Crissove- Ioni pentru ce nu ni s’a pus la dispoziție documentul cu No. 87, despre care se vorbește în actul asupra numirei d-sale ca președinte al societăței He­­lenismos ? Se știe că însuși d. N. Chris­soveioni, în scrisoarea ce a a­­dresat ziarelor, declară că ori­cine poate lua cunoștință la banca Chrissoveioni despre a­­cel important act care conține „instrucțiunile“ ce­ i s’au dat de către societatea „Hellenismos“. De ce se refuză acum comu­nicarea acelui document? Poliția și parchetul la rîn­­dul lor, trebue să ia măsuri pentru ca documentul cu No. 87 să nu dispară din copierul băncer Chrissoveioni, în chestia grecească Bancherii greci. (tupilați după oasele de fier) De aici putem gem asupra aromânilor că sîntem la adăpost. Propaganda și uneltirile grecilor — Cum lucrează grecii împămînteniți și neîmpămînteniți — A se impămînteni sau­ a se natura­liza un străin, a deveni cu alte cuvinte cetățeanul țăren în care trăește, în­seamnă a rupe orice legături cu nația sa, cu patria moșilor și strămoșilor săi, a se desface și lepăda de tot ne este străin in el; înseamnă a se asimila și a se identifica în toate celorlalți pămîn­­teni aî țăreî, a avea același ideal na­țional, a lucra pentru interesele țăreî al cărei fiu vrea să devie, să lupte pen­tru aspirațiunile, mărirea și glorificarea națiunei al cărei cetățean se numește. Or, să vedem mai intîî așa sînt grecii împămintenițî, deveniți cetățeni romînî, să vedem dacă ați dat vr’o­dată dovezi că lucrează în interesul acestei­­ țărî, dacă au contribuit întrucîtva la reali­zarea aspirațiunilor și idealului țărei care La primit în sinul ei, i-a făcut fii și i-a numit cetățeni. Faptele sunt foarte elocvente și cel mai cinstit lucru, ce putem să-l facem, este să le cităm, pentru a le cunoaște țara întreagă, a le cunoaște în special reprezentanții națiunei cari au votat și votează legile de împămîntenire ale gre­cilor, a le cunoaște toți aceia cari se numesc cu mîndrie cetățenii acestei țări și consideră drepturile cetățenești ca cele mai înalte și mai sfinte datorii. Să începem dar, și să luăm de pildă un cas cunoscut ca multe altele, și im­posibil de contestat. In Capitală traesc în tare și mare fast, după cum trăesc mulți alți greci, doi bancheri, frații Haitas. Unul din ei, cel mai mare, anume Fotios Haitas din dragostea nețărmurită... pentru țara care l-a procopsit, a ținut să fie cetățean ro­mân și a și devenit de mult. D-sa, grec de baștină, s’a servit de acte dovedind că este român­-macedonean de origină și cu modul acesta în loc să fie supus la stagiu, și să­ i se acor­de naturalizarea, i s’a acordat pur și simplu recunoaște­rea, ca oricărui român supus altui stat. Să admitem că d-sa este, în adevăr, după cum a dovedit, indiferent cum, roman de origină. Deci cu atît mai mult se cerea d-sale să fie un bun cetățean român și să zică cu mîndrie și orgoliu național, după cum ziceau străbunii săi romani : „Civis romanus sum“­Dar să vedem ce a făcut, cum a lu­crat pentru mult iubita-!... țară romî­­nească acest ilustru cetățean român ? Ziarul „Patris“ organ al intereselor grecești în Romînia, în No. 3401 din 24 August 1902 a publicat: O donațiune școalei grecești din Arghirocastru „După cum se știe, defunctul tată al „înaltului politician și deputat român...,,­­trecem cu vederea numele di­n conside­rație pentru acel fost deputat) de origi­­­nă din Arghirjeast­ru (Epir) lăsase prin în folosul școalei gre­„750 lei vechi romînești, cari pînă acum „se trimeteau regulat de fiul său. „Prin mult lăudabila și patriotica stă­ruință a cunoscuților bancheri și mari­i patrioți frați Hallas, prea stimatul poli­tician român a binevoit, în fine, să de­­„pue la Banca Națională a Greciei din „Athena, în numele defunctului sau tată, suma de 1000 (patru mii) lei noi spre a se întrebuința de către școala din Ar­­­ghirocastru, după cum se va găsi cu „cale. „Pentru acest fapt membrii eforiei șco­­­lare, întrunindu-se sub preșidenția P.S.S. „mitropolit Luca din Orinopole au făcut „o moțiune prin care mulțumesc d-lui „deputat... pentru că a binevoit să înde­plinească testamentul tatălui său și în deosebi au trimis o scrisoare foarte căldu­roasă d-lor frați Hallas mulțumindu-le din „partea Eforiei și întregului oraș pentru „marea stăruință ce au depus pe lîngă ro­­„minul politician sprs a-l converti ca să de­­pue sus menționata sumă la Banca Na­țională grecească, încredințîndu-i că iubi­­­tele lor nume (Fotache și Tache Haitas) „vor rămîne­ legate de istoria școalelor „grecești din orașul Arghirocastru“. Fem­ați: Mitropolitul Luca și membrii Eforiei Se poate o mai vădită probă despre patriotismul romînesc. .. al cetățeanului român Haitas ? Ținem să spunem ca să se știe de toți romînii, că bancherii Hallas, Chri­­soveloni, și alții, au grija ca, ori ele cîte ori se prezintă la dinști, pentru a­­faceri, greci sau chiar romînî să-i îndemne ca să ofere vreo sumă oarecare pentru scopuri filantropice (!) și culturale (!) și pentru biserica grecească... care în for­mă este capela legațiunei grecești, în fond însă este a comunităței grecești, după cum se va vedea din statutul co­­munităței grecești pe care îl posedăm și din care rezultă scopurile culturale la suprafață și cele panplenice la bază. Continuăm mai departe cu investiga­țiile. In ședința din 26 Octombrie 1901 care a avut loc în sala vechii clădiri a lega­­țiunei elene din str. Domniții No. 12 s’au pus bazele comunităței elene și s’a procedat la alegerea comitetului, numin­­du-se : D. Chrisoveloni, ca președinte. Take Hab­as, ca vice­președinte, bine­înțeles numai pînă cînd va deveni și dînsul cetățean român, ca de aci îna­inte să imiteze pe fratele său­ Fotacho și să fie tot atît de bun cetățean. Membrii: Antoni Vaisamakis din str. Amzil, Spiro Simos, fostul director al ziarului „Patris“, P. Spindouideg, Bul. Pache, dr. G. Mihiare,zis actualmente la Galați, Antonio Ciricleanu, (casă de co­mision de cereale) M. Lapatino tăbăcar, C. Chichiopol, brutar, str. Sălciilor colț cu­­ Polonă, C. Rivalisti, băcan, Apos. Kolios, pietrar, N. Halupa, pietrar, Zah „testamentul său ........... ...------.... ■ .. • . , „cești din patria sa, un venit anual de Sardelis, ziarul „Iris“, Zi­so Protopopa, Pin Pnsia ia Riga, s’a descoperit în casa preo­tului Gasonon două cutii pline cu scri­sori adresate preotului de către revolu­ționari. Preotul împreună cu ginerele său, Astrian, a fost arestat. El era șeful re­voluționarilor din circumscripția 111 de Moscova. * Comitetul central al partidului consti­tuțional a fost din nou la Durnovo și i-a cerut ca să înceteze campania poli­țiștilor contra propagandei pentru ale­­gerile Dumei.* L. Polonski, profesor în Petersburg, publică un articol în ziarul Russ prin care spune că din toate partidele exis­tente in Rusia nici unul nu e adevă­rat liberal, toate susțin pe țar și nu cer reforme radicale pentru organizarea im­peri­ului. Muntele de pietate — Ceva istorie și cîteva reflexii asupra acestei in­stituțiuni . Vom avea deci în curînd și în Bucu­rești un Munte de pietate. Am pledat în acest ziar ani de zile pentru stabili­rea unei asemenea instituțiuni la noi. Am arătat mereu cît de mult se simte lipsa unui Munte de pietate, cite sufe­rințe ar putea el­alina, ce rol în viața noastră economică ar putea juca, cît ar putea el practica o filantropie rațională ! A trebuit să treacă mult pină cînd ideea pe care o repetam mereu­, a pus stăpî­­nire și pe cei chemați a guverna acea­stă țară. Tirziu, dar mai bine decît nici­odată, facerea unui Munte de pietate în Romînia tot s'a apropiat de realizare. * Ce este un Munte de pietate ? Iată un lucru pe care mulți îl știu, și totuși nu-l știu toți aceia cari ar trebui să-l știe. Cuvintele „de pietate“ îi cam ex­plică rolul acelui munte, dar ce semni­ficație o fi avînd cuvîntul „Munte?! Nu mă îndoesc că mulți s’a fi gîndit să găsească explicația titlului instituțiunii pe care, mulțumită d-lui Take Ionescu o vom avea și noi acum. Cu ajutorul unei enciclopedii, cu care în­mîna astăzi orice simplu muritor poate repeta apos­trofa lui Lassalle : „Start aci înarmat cu toată știința veacului“,— oricine putea să găsească explicația cuvintelor „Munte de pietate“. Cum însă nu oricine are o enciclopedie și noi avem în redacție mai multe (secret profesional !) să dăm noi explicația. In Italia, mulțumită propa­gandei unui călugăr anume Barnabe de Terni din Peruza, s’au întemeiat pri­mele stabilimente în care se împrumuta bani pe amaneturi. Ele nu aveau un caracter comercial, ci numai unul filan­tropic. împrumuturile se dădeau­ numai oamenilor săraci și cu totul fără dobînda. De aceia se zicea acestor instituțiuni „de pietate“. Sentimentul creștinesc al milei a prezidat la înființarea lor și în conducerea lor tot acest sentiment pre­­domina. Cu alte cuvinte pornindu-se (aci nu mai vorbește enciclopedia) dela ideia că pomana este demoralizatoare, s’a zis trebuie ca omul sărac să fie a­­jutat la nevoie cu un împrumut. Mun­cind șij vremea schimbîndu-se, el va pu­tea plăti împrumutul și cu banii resti­tuiți de dînsul se vor putea ajuta alți oameni nevoiași. Aceasta e ideea fun­damentală și nimeni nu va putea nega că e excelentă. Acum mai rămine să explic rostul cuvîntului Munte. In limba italienească ved­e colectele cari se fă­ceau prin biserici pentru săraci se nu­meau Monti. Tot așa au fost numite mai tîrziu­ diferite institute caritabile. Institutelor de împrumut pe amanet — li s’a zis de aceea de asemenea Monti și de aci a rămas la­­ francezî Mont de piețe’ de unde am luat și noi numele de Munte de pietate pe cînd germanul le zice pur și simplu Pfandleihanstalt, adică institut de împrumutat pe ama­neturi sau mai scurt: Pfandleihe, îm­prumuturi pe amanet, iar englezul care nu cunoaște în țara sa monopolul aces­tui soi de institute, ci aplică și aci principiul liberalismului social și eco­nomic, numește pe oamenii cari șî-au­ ales meseria de a împrumuta pe ama­neturi pason-brokers. Astăzi aproape nu există oraș euro­pean de oarecare importanță în care să nu fie un Munte de pietate. Insti­­tuțiunile acestea au crescut peste tot locul, desvoltîndu-se și luînd un avînt care le face să ocupe locuri de frunte în viața economică a localităților res­pective. Mai bună dovadă de­cît aceas­ta, că corespund unei trebuinți, că în­deplinesc o funcțiune socială și econo­mică utilă, nici nu trebuiește. Puținii adversari ai Munților de pie­tate, și am constatat și la noi aseme­nea adversari, au următorul argument în combaterea Muntelui de pietate: El înlesnește, zic adversarii săi, risipirea și a ultimei averi a omului. Alcoolicul își pune ultimul obiect amanet pentru a-i bea, etc., etc. Acest argument e tot a­­tît de slab ca acela al bogătașului, care de teamă că ar putea să dea pomana sa unui nevrednic, n’o dedea de loc. Pentru un alcoolic care’șî amanetează ceasul sau haina spre a-1 bea, nu se va lăsa ca muncitorul fără lucru și bolnav să se stingă cu nevastă și copii de mi­zerie, cînd la un Munte de pietate ar putea amaneta unele obiecte de cari se poate lipsi, pentru ca să treacă vremea grea, pînă s-o face iarăși bine și o pu­tea iarăși să-șî cîștige pîinea. Am citat un caz dintre mii și milioane, dar cred că e suficient. Avem nevoe neapărată de un Munte de pietate, și noî și orice localitate în care se găsesc oameni să­raci, proletari, cari nu cîștigă decît exact atît cît se trebue pentru a trăi. Evident însă că condiția pusă pentru întemeerea unui Munte de pietate este ca în administrarea lui să nu predomine partea comercială pînă într’atîta în­cît să se piardă din vedere nobilul și ade­­văratul său scop, acela de a fi un in­stitut de caritate și filantropie națio­nală,—nu un fond de azistență publică, nu un fond al milelor, dar totuși un fond din care să se ajute cei mai vred­nici dintre săraci, aceia cari nu pot și nu vor să întindă mina. * In Franța, în Germania, in Austria și chiar în Ungaria, munții de pietate sînt astfel organizați în­cît percep o dobîndă modestă. Obiectele amanetate și neachitate se scot după un timp oare­care în vînzare, excedentul ce-l da și însă în cazul acesta, se restitue vechiului proprietar al obiectului. In Franța pen­tru ca să nu se facă un negoț cu reci­­pisele de amanetare, care ar putea aduce pagube sărăcimei, cel ce a pus un o­­biect amanet, poate cere oricînd scoa­terea lui în vînzare. Cîșcigul realizat de Muntele de pietate, căci cu toată dobînda mică, el realizează cîștiguri considerabile, ceea ce constitue încă o dovadă că nu risipitorii se împrumută pe amanet, ci oamenii nevoiași, cîștigul acesta, în cele mai multe țări, se varsă pentru scopuri filantropice. Pe alocurea, o parte din obiecte, pe cari s’a împru­­mutat o sumă ce nu trece de o anu­mită țifră, se restitue celui ce s’a îm­prumutat. La Paris se întrețin spitalele, la Petersburg azilurile de orfani, la Viena între altele, azilurile de orbi din acest cîștiff. La noi, Muntele de pietate cores­punde neapărat unei necesități. Aceasta se vede în primul rînd din faptul că împrumuturi pe amaneturi se fac și as­tăzi la orașe ca și la sate, cu dobînzi cămătărești și fără nici o regulamen­­­tare. Muntele de pietate va aduce acea­­­stă regulamentare. De altfel și Credi­tele noastre agricole sînt un fel de Mun­­­te de pietate și dacă Muntele de piet, tate ar încuraja în adevăr risipa cum spun adversarii săi, atunci Creditele a­­­gricole la noi n’ar fi trebuit să fie o­ binefacere pentru săteni, ci un blestemis Chestiunea nu este deci dacă ne trebuej­au un Minte de pietate. Această vi». Azi se pune in vînzare No. 5 din revista­­ VIAȚA LITERARA IO BANI IN TOATT­A ••---= 20.000 exemplare tiragic tiragic ȚARA = IO BANI

Next