Adevěrul, octombrie 1906 (Anul 19, nr. 6147-6177)
1906-10-01 / nr. 6147
Anul al XVIII-lea. —No. 6147 FONDATOR Alex. Y. «eldimann PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHUNDER . Co București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 314 ENZBO iüSTRIi, UNGARIA si GERMANII A •• .dres. d-ior Dukts Misfif. Mundeift s i Enterich Lessner. — TIES* concesiune exclusivă Pentru Capitală No. 1410 ^SchmmmĂA, 5 toană in toata țara Dominica 10«tombrie 1306 DIRECTOR POLITIC GOSST, M 2 ÍJ JOE _ ABONAMENTE Un an . . . . . iei 16.S * tml . * . ț. , „ 8.— * Jo“* ‘ O Inna ....................... 1.50 In Instate Îndoit ABONAMENTE COMBINATE (Adevirul Politicii Dimineața) Un an . . . » , leî si «An luni » o . „ • 8.» o luna ..... „3.* In «trăinătate îndoit Provincie și Stratinătate No.12140 Apare zilnic la ora 5 seara cn ultimele știri ale zilei .... . . ................_______________________... _____________________ Ajs> SALA * 11 TELEFON Sosirea a 600 români din tinutul Brașovului - Alianța rombulgară Filipescu să-și ia in propriile sale mîini cauza sa. Ținem să adăugăm că tăcerea nu va folosi întru nimic d-lui Filipescu. Din contra. Chestiunea e prea gravă ca un fost consilier al tronului să caute a se eschiva cu orice preț dela un răspuns. Și cu cît d. Filipescu va întârzia cu răspunsul săi, cu atîta situațiunea d-sale va fi mai îngreuiată„ Așteptăm. I —I dela inceput și prăveste deliberările adunărei. „Singurul lucru posibil e ca acordul să nu se poată stabili dintr’odată. In acest caz, să va căuta un teren de înțelegere și căutarea ar putea să fie mult. Oricum ar fi, nu credem că putem părăsi Berlinul mai înainte de sfîrșitul lui Octombrie“. La atîta s’a mărginit declarațiile delegatului. Membrii congresului sînt în număr de 110 și dacă există un secret, care e secretul acestor 110 persoane? Corespondentul ziarului „Matin“ se abține de la orice judecată îndrăzneață, dar constată că lipsa unui comunicat oficial are de urmare îngrămădirea unui mare număr de informațiuni contradictorii, între cari, de altminteri, nu e greu de recunoscut pe cele serioase. Nu mai e taină pentru nimeni că dela începutul discuțiunii, Italia, Anglia și cu Franța au făcut rezerve cari, fără se împiedice desfășurarea normală a conferinței, au lasat totuși să se întrevadă putința unei neizbînde. Dar aceasta n’a oprit să sa înceapă examenul proectului prezentat de guvernul german, discutîndu-se și chestiunea indemnităților ce trabuc plătite companiilor în cazul cînd ar interveni un acord, care ar aduce după sine reziliarea contractelor încheeate cu ele de oarecari puteri. ¥ ALIANȚA ROMÎNO BULGARA ■? 1 Senzaționale amănunte asupra apropiatului războiu bulgaroturc și asupra unei înțelegeri romîno-bulgare „Tempora mutantur“... Cine ar fi crezut acum cîțiva ani ca se va putea vorbi în tot seriosul de posibilitatea unei alianțe militare bulgaroromîne ? Și totuși iată că acum se discută în cercurile cele mai competente despre o asemenea alianță. Iată într’adevăr cît ceva interesante amănunte asupra celor ce se petrec acum în peninsula Balcanică. * Că un războiu între Turcia și Bulgaria ar putea să izbucnească acum, — pare în cercurile noastre competente exclus. Din Sofia ni s’au făcut și nouă asigurări formale că posibilitatea unui războiu cu Turcia este acum exclusă. De altfel ciocnirile dela graniță n’au mare importanță și tocmai faptul că bulgarii fac atîta larmă, dovedește că nu se gîndesc încă să dea lovitura. Cind cineva voiește să facă războiul, nu vorbește mult. Războaiele ca și revoluțiunile se fac, nu se spun. De aceea părerea tuturor oamenilor cu experiență și în măsură de a fi bine informați este că abia cînd se va face tăcere în Bulgaria, momentul grav va fi venit. Tăcerea aceasta va fi liniștea care procedează furtuna. De altfel părerea tuturor, și chiar a regele Carol este, că izbucnirea unui războiu între Bulgaria și Turcia e inevitabilă. Poporul bulgar e prea pătruns de necesitatea unei asemenea sîngeroase ciocniri. Situațiunea actuală a Bulgariei, care nu e nici stat independent, nici stat dependent; situațiunea prințului domnitor care e și principe și funcționar al sultanului, în calitatea sa de guvernator al Rumeliei Orientale, —nu pot fi prelungite. De lucrul acesta e atît de pătruns spiritul poporului bulgar încît nici un guvern n’ar putea să-l lase multă vreme nebăgat în seamă. Iată motive suficiente pentru a vedea că războiul bulgaro-turc nu va putea fi amînat încă multă vreme. Repetăm însă ca acest războiu nu va izbucni acum, și aceasta pentru mai multe motive. In primul rînd pentur că nimeni nu începe o campanie în toamnă, în ajunul ernei. Apoi încă pentru că înarmarea artileriei bulgare cu nouile tunuri nu e înca terminata. Apoi pentru că executarea noului program al sporirei armatei bulgărești,’"’cere timp și înainte ca el să fie realizat. Bulgaria nu poate spera să ducă cu succes un războiu contra puternicei Turcii. Pe de altă parte însă sunt motive serioase care împing Bulgaria să grăbească izbucnirea războiului. Intre aceste motive unul principal este că principatul vecin nu poate să suporte multă vreme marile cheltueli ce necesită întreținerea unei armate relativ prea numeroase. Evident însă că bulgarii se vor decide numai cu greu să atace Turcia înainte de a-și fi asigurat măcar neutralitatea binevoitoare a României. Până aceasta Bulgaria nu poate porni războiul contra Turciei, căci fără aceasta spatele trupelor bulgărești ar fi descoperit. Abia in momentul cînd această neutralitate a liomâniei va fi stabilită printr’un tratat militar, a căruia încheiere principele Ferdinand o urmărește pe lingă regele Romîniei, Bulgaria va porni războiul. Neutralitatea rRomîniei dacă nu va determina chiar, dar în tot cazul va grăbi izbucnirea războiului. * încheierea unei alianțe militare bulgaro-romîne întîmpină insă mari greutăți. In primul rînd îi stau în cale intențiunile și tendințele pacifice ale regelui Carol. Apoi i se opune neîncrederea firească a României față de bulgari. De cind s’au stabilit agitațiunile bulgărești din Dobrogea și intențiuunile Bulgariei de a recuceri această provincie, — se înțelege că bulgarii trebue să lupte mult pentru ca să cucerească încrederea noastră în intenții mile lor prietenenești. Mai există încă și un alt motiv de înalt ordin care îngreuiază încheerea unei alianțe bulgaro-romîne,anume, că Bulgaria nu are să ne ofere un obiect acceptabil de compensațiune. Un singur asemenea obiect acceptabil pentru noi există. Sa ni se cedeze, în caz că Bulgaria ar fi victorioasă, porțiunea de teritoriu pînă la linia strategică Silistra-Varna. Or, chiar dacă Bulgaria s’ar decide la un asemenea sacrificiu, grele obiecții ar fi de făcut. "» In primul rînd evident că Bulgaria ar trebui să-șî poată lua în schimb pe lîngă independență și o nouă bucată din teritoriul turcesc, întrebarea e dacă nu ne convine o Bulgarie modestă ca cea de acum, mai bine decît o Bulgarie învingătoare și mărită ! Apoi noul teritoriu s-ar putea să devie un adevărat dar al Danaidei. El este locuit aproape exclusiv de bulgari și ar întări în primul rînd influența bulgarilor din Dobrogea. Apoi el ar deveni un motiv de recînică ură între noi și bulgari, cari de sigur că vor încerca să recucerească ceea ce nu ne-a fi dat decît în împrejurări grele și sub rezerva tacită de și-a l relua după ce ’și vor fi atins scopul ce urmăresc.* Aci stă toată greutatea cestiunea mari a unei alianțe între Romînia și Bulgaria. De aci se poate însă iarăși vedea marea importanță ce ara statul nostru în politica orientală, un rol care fără exagerare poate fi numit de arbitru al păcei. Și după cît se afirmă regele Carol, fără a perde din ochi un moment interesele mari politice ale țărei, ține să dovedească încă odată Europei că Romînia este un stat de ordine și iubitor de pace,—și că datoria Europei este să-i cunoască rolul, apărînd interesele conaționalilor săi din Turcia, amenințate acum, de exemplu, de grecî. * Am dat amănuntele de mai sus fără nicî o împodobire ziaristică. Ele reprezintă, cum am spus, opinia persoanelor celor mai competente, pînă la rege în sus, asupra actualei situațiunî în Peninsula Balcanică. Nu va scăpa nimănui gravitatea evenimentelor ce se pregătesc și cît de cu băgare de seamă trebue să fim pentru ca un moment deciziv al istoriei să nu ne scape nefolosit. G. NAZRIT XI „Profit?! Am auzit că se poate trage profit adunîndu-se mucuri de țigară, am auzit Că se poate trage profit tăind frunze la cîini, am auzit că se poate trage profit chiar dînd afară vara muștele din Cișmegiu. . . , dar — vă rog ascultați! — auzit ați profit din citirea „Violenței naționale“! Să nu credeți că glumesc. ” „Violența“ de aseară vorbind de d. Rădulescu-Motru scrie: „In ce privește declarația d-sale că „s’a apucat să citească „Violența“ îi felicităm și-l asigurăm că va profita mult.“ Mai întîiu faptul că d. Rădulescu- Motru „sa apucat"să citească „Violența« ar fi în adevăr îngrijitor pentru d-sa, dacă n’ar fi un caz de forță majoră!... Asigurarea „Violenței“ însă că d. Rădulescu-Motru va „profita“ și încă mult citind cearșaful d-lui Sache Bratianu, aceasta se poate explica numai în cazul cînd sufere de insomnie acută și a încercat zadarnic toate somniferele. Atunci — posibil ca „Violența“ să fie salvarea! Fac Să vorbească d. Filipescu Gazeta grecilor dlui Filipescu spune în numărul de ere că noi am fi întrebat o dacă este adevărat că d. Filipescu pusese la cale în Malui trecut turburarea jubileului prin coborîrea în stradă a chestiei macedonene. Se înșală grozav gazeta samsarului grec dela Cairo : nu suntem atît de naivi să stăm de vorbă în asemenea chestiuni cu grecul, care are la noi misiunea de agent provocator în cele referitoare la conflictul cu Grecia. De altfel sperăm că d. Nicolae Filipescu n’are nevoe de intervenția grecului cu pricina spre a stabili atitudinea sa într’o chestiune destul de gravă, în care a fost categoric somat să vorbească sub a sa semnătură și pentru motive pe care d-sa trebue să le cunoască. O punere înainte a grecului săi—bun poate pentru misiuni mai intime—este în cazul de față mai mult decit suspectă și am sfătui pe el- Un monument la Filaret în amintirea zilelor mărețe a serbărilor naționale cari s’au desfășurat în timpul Expozițiunei jubilare, la Filaret, se impune înălțarea unui monument spre vecinica pomenire că, la 1906, după 40 ani de domnie a regelui Carol, s’au adunat în regatul liber al Romîniei aproape 10.000 de romini din țările romînești subjugate. Pentru întreaga romînime această întilnire frățeasca a fost un moment istoric care nu trebuie să se uite niciodată. Un monument modest, un obelisc sau orice alt semn care să comemoreze, în dealul Filaretului, această frățească reunire, va fi cu entuziasm primit de întreaga suflare romîneasca. Nu trebuesc sacrificii mari, nu trebuie să se facă apel la subscripțiuni publice. Statul și comuna București să destineze zece sau douăzecimi de lei pentru a înălța repede acest semn de amintire a celor mai grandioase manifestațiuni naționale din vremea noastră. Act. D. P.P. Carp și ilFraim Fischer In urma faimoasei campanii dusă și de d. Nicu Filipescu în contra trustului „fișeresc“, un mare proprietar și agricultor din Moldova, un gospodar model, a vîndut pădurea sa d-lui Froim Ficher. Vînzătorul, sau mai bine zis „trădătorul“ este însăși d. P. P. Carp, șeful „adevăratului" partid conservator. Faptul este absolut cert. De altfel d. P. P. Carp nu e singurul din partidul d-sale care a procedat astfel. Mai e și d. Jean Miclescu care și-a arendat moșia d-lui Rappaport, „faimosul Rappaport“ de care a vorbit gazeta d-lui Nicu Filipescu. Natural că d. Vintilă Brătianu nu poate să sufle un cuvintel despre acest succes al d lui Nicu Filipescu și al campaniei liberale, fiindcă tot gazeta greco filipesciană are să-î răspundă: —• Să taci, Vintilă, că, și cumnatul tău, Ionică Pilat, ginerele lui Ioan Brătianu, a arendat moșiile sale lui Fischer! Ce are a face însă... politica economică a oamenilor de principii cu afacerile particulare ? La gazetă poți să faci cîte teorii postești, dar cînd e vorba de exploatări de păduri și moșii te adresezi la „trustul fisereștilor“. Ne prindem că nici o gazetă liberală și nici organul grecesc al d-lui Filipescu nu va sufla o vorbă despre afacerea Carp-Froim Fischer. O lămurire însă, d. Carp are desigur, cu totul alte vederi, în materie economică, și în ce privește exploatarea moșiilor, decît... gogomanii cari scriu una, iar șefii fac alta! B. X. Congres international interesant Congresul internațional al telegrafiei fără fir continuă ședințele sale la Berlin în mijlocul unei misterioase tăceri. Guvernul german nu lasă să treacă în public rezultatele deliberărilor congresului. Presei nu i se comunică decit dări de seamă laconice și lipsite de înțeles , aceasta în cazul cel mai bun, deoarece mai adesea nu i se comunică nimic. Un delegat al unei mari puteri, intrebat de corespondentul ziarului „Le Matin“ asupra dezbaterilor congresului, și-a pus numai decît în față ,drept pavăză secretul ce a fost pretins tuturor membrilor congresului. Cu o abilă prudență, abia a făcut declarațiile următoare: „Lucrările conferinței, care e la începutul ei, vor cuprinde două faze : în cursul celei dintîia se vor discuta principiile generale ale unui acord, în cursul celei de a doua ne vom ocupa cu modul de a se da aplicare. „Toate acestea vor dura mult. N’are nici o aparență de adevăr faptul ca una din puterile reprezentate, viind să anihileze lucrările celorlalte, sa oprească . Adeveruri » Condeiul lui Vintilă In „Violența națională“, de erî, se găsește: „Un guvern de codru și de tâlhari!“ „Ne-am înșelat cînd am afirmat că Miile stă la biroul său în greaua și teribila alternativă a alegere! intre condei și revolver !“ „Jaful și pungășiile dela primăria Capitale!.“ „Afacerile de la ministerul Soacrei.“ „Votul de blam de la Cosimbești contra d-lu! Gr. Cantacuzino“, eto. «te. Curată disperațiune! D’ale lux Ițic Ițic Rubinstein strigă directorului Adevărului: „Judo, ți-ai vîndut țara și neamul“ ! Să nu-l ei pe Ițic și să-l bați în cap cu Sache Brătianu, pînă a striga familia : — Prostilă, Prostilă, nefestelești blazonul?! "■****» ■ Amenințare „Violența“ amenință cu netrimeterea foii pe abonați! care nu vor achita abonamentul. Eu aș!! Umblă cu fleacuri! Cum o să facă una ca asta cind singurele exemplare pe care le trage sunt acele pentru abonați! care nu plătesc ? ! E chestie de întreg „tirajul" „marelui organ de partid” !! Să nu mai sperie dec! pe nimeni cu netrimiterea foii, că nu se prinde ! ! Din potrivă, dacă i-ar face farma să-î refuze cele 25 de exemplare, suntem sigur că ar plăti cîteva adresanților ca să le primească pentru a-șî motiva astfel apariția față de fondurile partidului și mai ales față de viitoarele fonduri secrete! Rigoletto Germania și Expoziția Rînd pe rînd toate statele mari ale Europei vin să se intereseze de marea revistă a muncei naționale, de Expoziția jubilară. După Austria și Ungaria, a venit Franța cu un mic dar cochet pavilion. Germania neavînd timp să ridice un pavilion cum credea că ar trebui să fie— date fiind relațiunile sale economice cu Romînia, — ne a făcut cinstea de a ne trimite o comisiune specială. Această comisiune condusă de unul dintre cei mai competenți funcționari ai ministerului de externe german, și compusă din mai mulți mari industriași și specialiși, tot nume cu mare prestigiu în Germania, vine in misiune oficială. Această misiune consistă în studierea progreselor realizate de noi în toate ramurile activității economice. Comisiunea va studia tot ce produce țara noastră și poate forma obiectul unor relațiuni cu Germania, fie prin export intr'acolo, fie prin asociarea capitalului german cu munca romînească. In special comisiunea a dat atențiune progreselor industriei noastre, despre care a luat cele mai bune impresiuni. Pina acum capitalul și experiența germană sau îndreptat mai ales spre operațiunile financiare și spre industria petrolului. E de sperat că efectul venitei comisiunei va fi că pe viitor vor răsări cu concursul capitalului german și alte industrii la noi. — industrii cari ocupînd brațe multe, va mai scade numărul proletarilor fără lucru la orașe și direct sau indirect și la sate. Astfel Expoziția jubilară dovedește încă odată de ce mare utilitate este. Trebuie să fii strîmt la inimă, pentru ca să îi negi reușita, și strimt la cap pentru că să socotești banii ce s'au, cheltuit pe dînsa și banii cîți a produs, în loc să se gîndeștî că efectele economice ale unei expoziții, nu se manifestă în lăzile de fer ale comisariatului general. Ele sunt incalculabile și de ele se resimte întreaga industrie, întreaga populație a unei țări. Acesta e un lucru atît de cunoscut, încit trebue reaua credință a ocultiștilor, pentru ca să fie fevoe de a-l mai repeta. Rp. : ■ 1 Laude tardive Generalul Budișteanu, fostul ministru de resbel, a intrat în bunele grații ale „Epocei”. Prea târsiu ! Dar, în fine, pentru ce dragostea aceasta tardivă? Se zice că generalul Budișteanu ar fi fost în comitetul Ligei culturale și s’a retras obosit de activitatea ce a desfășurat-o acolo în cea mai mare taină. Se zice, dar nu știm nici dacă e adevărat că generalul s'a retras, nici dacă a fost la Ligă, știm numai că generalul trăește acum liniștit, la pensie. Un lucru însă știm pozitiv și ne aducem perfect aminte, că laudele ce se aduc azi de către „Epoca“ generalului Budișteanu sunt tardive. Ex-ministul de resbel liberal a fost de mult apreciat și judecat de „Epoca“ și anume atunci cînd a declarat, în Senat, arma Manlicher ca ciomag. „Epoca“ V a denunțat, pe atunci, ca „trădătorii, „inconștienti”, „nepatriot„nebun“, etc, etc. Prin urmare laudele de azi sunt tardive și în orice caz niciodată nu vor putea ajunge la diapazonul „laudelor“ de elî. Ce a zis însă atunci „Adevărul" despre destăinuirea generalului Budișteanu? „Adevărul“ a cerut anchetă ca să se constate dacă este sau nu adevărat că arma Manlicher e un ciomag. Toate celelalte ziare, adversare liberalilor, au tratat pe generalul Budișteanu așa precum am arătat. Poate a uitat „Epoca“ sau generalul Budișteanu chestia ciomagului? Suntem gata, s’o etalăm cu o serie de admirabile mostre de „elogiou la adresa d-lui Budișteanu, ca să se convingă singur cît de tardive sunt laudele cari i se aduc azi. R Sosirea Brașovenilor ’ N’am încetat pentru noi zilele de mulțumire și înălțare sufletească, căci vizitele fraților continuă. Astă seară sosesc peste 600 de români, bărbați și femei din ținutul Brașovului. Vin să viziteze Expoziția și cu această ocazie să-și mărturisească dragostea ce o au pentru noi. Nu mai poate fi îndoială că îi vom primi bine, călduros, după cum se și cuvine. Căci suntem datori și față de acești frați să le arătăm marea noastră părere de bine, că se interesează de faptele noastre, ca și de întreaga neexistență. Trebue să avem necontenit în vedere faptul că vizitele fraților se deosibesc de ale străinilor. Aceștia din urmă vin să ne cerceteze, spre a vedea dacă suntem demni de interes, dacă produsele noastre, agricole, industriale ori intelectuale sunt de folosit, pe cînd frații de peste hotare ne vizitează avînd în primul rînd dorința de a ne cunoaște sufletește și de a arăta că granițele n’au avut nici un efect și că simțirile noastre sînt și ale lor, că aspirațiile noastre sînt și aspirațiile lor. Avem convingerea că noi, cei din regat, ne vom purtă astfel cu frații veniți de peste hotare, că aceia vor rămîne odată mai mult convinși că există o unitate, dacă nu fizică, dar cel puțin sufletească intre elementele neamului romînesc. Deocamdată să le zicem vila fraților din ținutul Brașovului : — Bine ați venit între noi IE PĂRERI ȘI IMPRESII Turneul Sturdza O informație anunță plecarea într’un lung turneu a d-lui Petre Sturdza, artistul care -și cîștigase in Teatrul Național din București o situație însemnată. Toată lumea care a văzut pe acest artist în „Necinstiții*", în „Odetta“, în „Ca frunzele“, în „Tereza Baquiu“, în „Oh, bărbații“, în „Sacrificiu“ (Don Pietro Caruso), în „Alleluia“, in „Messalina“, în „Instinctul" vor regreta și pentru ei și pentru scena Teatrului Național plecarea d-lui Sturdza. E un element cu deosebire prețios în repertoriul modern—și cel dinții care trebue să regrete plecarea acestui artist din teatru e directorul acestei instituții. Anul trecut a fost însă anul conflictelor de tot soiul și să sperăm că anul acesta va fi anul tuturor reparațiunilor. De plecarea în provincie a d-ui Sturdza nu ține teamă. Nu va pierde, din potrivă, va ciștiga poate jucind, mereu, și înconjurat de tineri de talent, printre cari citez, îndeosebi, pe Al. Mihălescu, cîțiva absolvenți ai Conservatorului și pe d-na Alice Sturdza, soția d-nula Sturdza — o artistă al cărei talent a fost în destul de apreciat. De altfel, a repetat în Capitală și pleacă cu un repertor modern stabilit. Face ce fac atîția artiști în Italia, unde nu există teatru stabil ; artiștii pribegesc din oraș în oraș—ceea ce nu ia împiedicat pe cei de talent și culți, să aducă arta dramatică a Italiei de azi la înalțimea la care se află. Provincia va avea spectacole serioase mulți din tinerii cari înconjoară pa ei. Sturdza vor avea prilej să se deprindă cu scena, jucînd roluri mai însemnate. Ași dori să fie așa și atrăgînd atenția tuturor amatorilor de teatru bun asupra turneului. Sturdza, îl urez ca acest turneu să-l readucă în Teatrul Național din București, cu creații noul și încărcat cu laurii cuceriți de-a lungul țării. £!■ öi FI OH TC ȘTIA ZIL Take Ionescu: Prin untre cele mici sporesc, prin discordie și cele mari se prăbușesc! Conu Mitiță. Așa e, dragă Belzebut, dar de cînd sînt șef de partid mă muncesc să fac mnire și mă tot prăbușesc din cauză că dau de viceversat K I Pn Witte și situația din Rusia Situația budgetară favorabilă.Politica succesorilor. — Nu există „revoluție“! Un redactor al ziarului „Le Matin“ a avut o interesantă convorbire cu contele Witte asupra situației din Rusia, convorbire din care extragem părțile mai de seamă. Contele Witte, care, după cum se știe, se află actualmente la Paris, mi-a făcut din nou ^onoarea sa mî acorde o convorbire. Această convorbire a fost așa de interesantă și părerile ce mi-a expus asupra raportului confidențial al lui Kokovzeff adresat lui Stolypin, au o așa importanță, după părerea mea, că am stăruit cu tot dinadinsul pe lângă Excelența Sa ca să-mi îngădue sa-i reproduc declarațiile. I-am atras luarea aminte că era deopotrivă de interesant atît pentru Franța cît și pentru Rusia, ca publicul să fie luminat de un om, neaparținînd nicî unei coterii, ar putea să se exprime in chip imparțial și cu cuvînt temeinic, cu autoritate. La început, contele Witte n’a voit să-mî dea autorizația ce-i ceream, dar eu stărui! cu atîta indîrjire că în cele din urmă mi-a dat voe să reproduc ceea ce urmează. L’am întrebat dacă, după părerea lui, raportul confidențial al lui Kokovzei adresat președintelui consiliului rusesc, publicat în „La Temps“ Joia trecută, era autentic. Mi-a răspuns: ■—■ Firește, nu pot să afirm cu siguranță că acest raport e autentic, dar am senzația limpede că acest document, socotind deprinderile noastre și felul cum e reditat, poartă pecetea autenticităței. — Ce impresie v’a făcut acest raport ? — Cea mai favorabilă. N’așî fi crezut niciodată că la patru luni după ce am părăsit puterea, va exista o situație așa de bună ca cea pe care o zugrăvește raportul. Documentul a reprezentat situația financiară a Rusiei într’o lumină cam întunecoasă cu scopul unic de a mai domoli poftele miniștrilor. D. Kokovzeff e deprins să fie pesimist cu colegii săi din consiliu și uneori optimist față de public. N’are nici un înțeles ca publicul să se alarmeze în Franța prin publicarea acestui raport. Situația budgetară favorabilă — De ce a făcut asupra voastră o impresiune favorabila? — Pentru că atunci cînd puneam la cale negocierile ultimului împrumut din luna Mai, arătam bancherilor străini — și eî știai foarte bine— că pentru a lichida compturile războiului ne-ar trebui un minimum de 850 milioane de ruble. Toate înțelegerile ce am avut cu bancherii n’au urmărit alt scop decît această sumă. Vroiam s’o am dintr’odată, deoarece, după sfatul înțelept pe care mi-l dăduse d. Rouvier, nu trebuia să fac un împrumut parțial, ci unul global. Vă amintiți că în ultimul moment bancherii germani refuzară să subscrie pentru acest împrumut. In loc să primim suma minimă de 850 milioane de ruble necesară pentru a lichida compturile războiului, n’am primit decît 677 milioane, așa că pentru lichidarea finală a chalmeților de războiu ne-a trebuit o sumă de încă cel puțin 170 milioane de ruble. Ce spune raportul lui Kokovzeis. Spune că budgetul va da un deficit de vreo 155 milioane de ruble, după ce a lichidat cheltuelile de razboiu, după ca a plătit o sumă de 25 milioane ruble reclamate de guvernul japonez pentru rambursarea cheltuirilor de intreținere a prizonierilor noștri, cheltueli pe care prevederile noastre budgetare nu le avusese in vedere, după ce făcuse fațiî cheltuelilor extraordinare, pentru ajutorarea țăranilor cari au suferit din cauza relei recolte și după ce plătise toate celelalte cheltuelî neprevăzute. Vă repet că sunt plăcut surprins că deficitul nu a mai mare și văd cu voe bună că rețetele ordinare au fost extrem de favorabile și că vor face față cheltuelilor extraordinare pricinuita de foamete și de reclamațiunea japoneză suplimentară. Cheltuelile cauzate de războiu au trebuit acoperite prin împrumuturi. E antifinanciar ca ele să fie acoperita prin rețetele ordinare ale țărei. Imprumuturile pe cari le-a făcut Rusia în ultimul timp au servit numai la acoperirea cheltuililor de razboiu și, repet, după părerea mea publicarea raportului lui Kokovzeff, in loc să alarmeze publicul, ar trebui să-i dea încredere. Politica succesorilor De altfel, trebue de arătat că deficitul de 155 milioane ruble semnalat de către Kokorzew, nu un deficit de casă, ci un deficit budgetar care nu cere nici de cum un împrumut imediat, care n’are nevoe de a fi plătit îndată, ci din potrivă poate să dispară cu desăvârșire, dacă, de pildă, rețetele din anul viitor sînt satisfăcătoare și dacă în Rusia va domni pace. — Dar dv., aprobați politica ministerului de cînd ați părăsit portofoliul finanțelor ? — Eu n’am de criticat, nicî de făcut elogii miniștrilor, dar e probabil, e aproape sigur că n’așî fi urmat totdeauna aceeași politică a succesorilor mei. Nu voia să zic prin aceasta că eu aș fi avut dreptate și că eu ar fi greșit; istoria va hotărî în aceeastă privință! Eu n’așî fi urmat, aceeași politică deoarece eu am o părere cu totul deosebită asupra situației țărei mele. Se știe că eu am fost totdeauna împotriva războiului, împotriva acestui războiu nenenorocit care a pritejit autea nenorocir!. Am prevăzut că acest războițin." Sergius Witte Vis. 1