Adevěrul, octombrie 1906 (Anul 19, nr. 6147-6177)

1906-10-01 / nr. 6147

Anul al XVIII-lea. —No. 6147 FONDATOR Alex. Y. «eldimann PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHUN­DER . Co București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 314 ENZBO iüSTRIi, UNGARIA si GERMANII A •• .dres. d-ior Dukts Misfif. Mu­nd­eift s i Enterich Lessner. — TIES* concesiune exclusivă Pentru Capitală No. 1410 ^SchmmmĂA, 5 toană in toata țara Dominica 1­0«tombrie 1306 DIRECTOR POLITIC GOSST, M 2 ÍJ JOE _ ABONAMENTE Un an . . . . . iei 16.­S * tml . * . ț. , „ 8.— * Jo“* ‘ O Inna ....................... 1.50 In Instate Îndoit ABONAMENTE COMBINATE (Adevirul Politic­ii Dimineața) Un an . . . » , leî si «A­n luni » o . „ • 8.­» o luna ..... „3.­* In «trăi­nătate îndoit Provincie și Stratinătate No.12140 Apare zilnic la ora 5 seara cn ultimele știri ale zilei .... . . ................_______________________... _____________________ Ajs> SALA * 11 TELEFON Sosirea a 600 români din tinutul Brașovului - Alianța rombulgară Filipescu să-și ia in propriile sale mîini cauza sa. Ținem să adăugăm că tă­cerea nu va folosi întru ni­mic d-lui Filipescu. Din contra. Chestiunea e prea gravă ca un fost consilier al tronului să caute a se eschiva cu orice preț dela un răspuns. Și cu cît d. Filipescu va în­târzia cu răspunsul săi­, cu atîta situațiunea d-sale va fi mai îngreuiată„ Așteptăm. I —I dela inceput și pră­veste deliberările adunărei. „Singurul lucru posibil e ca acordul să nu se poată stabili dintr’odată. In acest caz, să va căuta un teren de înțelegere și căutarea ar putea să fie mult. Oricum ar fi, nu credem că putem părăsi Ber­linul mai înainte de sfîrșitul lui Octom­brie“. La atîta s’a mărginit declarațiile de­legatului. Membrii congresului sînt în număr de 110 și dacă există un secret, care e secretul acestor 110 persoane? Corespondentul ziarului „Matin“ se abține de la orice judecată îndrăzneață, dar constată că lipsa unui comunicat o­­ficial are de urmare îngrămădirea unui mare număr de informațiuni contradic­torii, între cari, de altminteri, nu e greu de recunoscut pe cele serioase. Nu mai e taină pentru nimeni că dela începutul discuțiunii, Italia, Anglia și cu Franța au făcut rezerve cari, fără se împiedice desfășurarea normală a conferinței, au­ lasat totuși să se între­vadă putința unei neizbînde. Dar acea­sta n’a oprit să sa înceapă examenul proectului prezentat de guvernul ger­man, discutîndu-se și chestiunea in­demnităților ce trabuc plătite compa­niilor în cazul cînd ar interveni un a­­cord, care ar aduce după sine reziliarea contractelor încheeate cu ele de oare­­cari puteri. ¥ ALIANȚA ROMÎNO BULGARA ■? 1 Senzaționale amănunte asupra apropiatului războiu­ bulgaro­­turc și asupra unei înțelegeri romîno-bulgare „Tempora mutantur“... Cine ar fi crezut acum cîțiva ani ca se va pu­tea vorbi în tot seriosul de posibili­tatea unei alianțe militare bulgaro­­romîne ? Și totuși iată că acum se discută în cercurile cele mai com­petente despre o asemenea alianță. Iată într’adevăr cît ceva interesante amănunte asupra celor ce se petrec acum în peninsula Balcanică. * Că un războiu între Turcia și Bulgaria ar putea să izbucnească acum, — pare în cercurile noastre competente exclus. Din Sofia ni s’au făcut și nouă asigurări formale că posibilitatea unui războiu­ cu Turcia este acum exclusă. De altfel ciocnirile dela graniță n’au mare importanță și tocmai faptul că bul­garii fac atîta larmă, dovedește că nu se gîndesc încă să dea lovitura. Cind cineva voiește să facă răz­boiul, nu vorbește mult. Războaiele ca și revoluțiunile se fac, nu se spun. De aceea părerea tuturor oamenilor cu experiență și în măsură de a fi bine informați este că abia cînd se va face tăcere în Bulgaria, momentul grav va fi venit. Tăcerea aceasta va fi liniștea care procedează furtuna.­­ De altfel părerea tuturor, și chiar a regele Carol este, că izbucnirea unui războiu între Bulgaria și Tur­cia e inevitabilă. Poporul bulgar e prea pătruns de necesitatea unei a­­semenea sîngeroase ciocniri. Situa­­țiunea actuală a Bulgariei, care nu e nici stat independent, nici stat dependent; situațiunea prințului domnitor care e și principe și func­ționar al sultanului, în calitatea sa de guvernator al Rumeliei Orientale, —nu pot fi prelungite. De lucrul acesta e atît de pătruns spiritul po­­­porului bulgar încît nici un guvern n’ar putea să-l lase multă vreme nebăgat în seamă. Iată motive suficiente pentru a vedea că războiul bulgar­o-turc nu va putea fi amînat încă multă vreme. Repetăm însă ca acest războiu nu va izbucni acum, și aceasta pen­tru mai multe motive. In primul rînd pentu­r că nimeni nu începe o campanie în toamnă, în ajunul ernei. Apoi încă pentru că înarmarea artileriei bulgare cu nouile tunuri nu e înca terminata. Apoi pentru că executarea­ nou­lui program al sporirei armatei bul­gărești,’"’cere timp și înainte ca el să fie realizat. Bulgaria nu poate spera să ducă cu succes un războiu contra puternicei Turcii. Pe de altă parte însă sunt mo­tive serioase care împing Bul­garia să grăbească izbucnirea răz­boiului. Intre aceste motive unul principal este că principatul vecin nu poate să suporte multă vreme marile ch­eltueli ce necesită întreți­nerea unei armate relativ prea nu­meroase. Evident însă că bulgarii se vor decide numai cu greu­ să atace Turcia înainte de a-și fi asigurat măcar neutralitatea binevoitoare a României. Până aceasta Bulgaria nu poate porni războiul contra Tur­ciei, căci fără aceasta spatele trupe­lor bulgărești ar fi descoperit. Abia in momentul cînd a­­ceastă neutralitate a­ liomâ­­niei va fi stabilită printr’un tratat militar, a căruia în­cheiere principele Ferdinand o urmărește pe lingă regele Romîniei, Bulgaria va porni războiul. Neutralitatea rRom­î­­niei dacă nu va determina chiar, dar în tot cazul va grăbi izbucnirea războiului.­­ * încheierea unei alianțe militare bulgaro-romîne întîmpină insă mari greutăți. In­ primul rînd îi stau în cale intențiunile și tendințele paci­fice ale regelui Carol. Apoi i se opune neîncrederea fi­rească a României față de bulgari. De cind s’au stabilit agitațiunile bulgărești din Dobrogea și inten­­țiuunile Bulgariei de a recuceri a­­ceastă provincie, — se înțelege că bulgarii trebue să lupte mult pen­tru ca să cucerească încrederea noastră în intenții mile lor priete­­nenești. Mai există încă și un alt motiv de înalt ordin care îngreuiază în­­cheerea unei alianțe bulgaro-romîne,­­anume­, că Bulgaria nu are să ne ofere un obiect acceptabil de com­­­pensațiune. Un singur asemenea obiect ac­ceptabil pentru noi există. Sa ni se cedeze, în caz că Bul­garia ar fi victorioasă, porțiunea de teritoriu pînă la linia strate­gică Silistra-Varna. Or, chiar dacă Bulgaria s’ar decide la un aseme­nea sacrificiu, grele obiecții ar fi de făcut. "» In primul rînd evident că Bul­garia ar trebui să-șî poată lua în schimb pe lîngă independență și o nouă bucată din teritoriul turcesc, întrebarea e dacă nu ne convine o Bulgarie modestă ca cea de acum, mai bine de­cît o Bulgarie învin­gătoare și mărită ! Apoi noul teritoriu s-ar putea să devie un adevărat dar al Danaidei. El este locuit aproape exclusiv de bulgari și ar întări în primul rînd influența bulgarilor din Dobrogea. Apoi el ar deveni un motiv de recînică ură între noi și bulgari, cari de sigur că vor încerca să re­cucerească ceea ce nu ne-a fi dat de­cît în împrejurări grele și sub re­zerva tacită de și-a l relua după ce ’și vor fi atins scopul ce urmă­resc.* Aci stă toată greutatea cestiunea mari a unei alianțe între Romînia și Bulgaria. De aci se poate însă iarăși vedea marea importanță ce ara statul nostru în politica orien­tală, un rol care fără exagerare poate fi numit­ de arbitru al păcei. Și după cît se afirmă regele Ca­rol, fără a perde din ochi un mo­ment interesele mari politice ale țărei, ține să dovedească încă odată Europei că Romînia este un stat de ordine și iubitor de pace,—și că datoria Europei este să-i cunoască rolul, apărînd interesele conaționa­lilor săi din Turcia, amenințate a­cum, de exemplu, de grecî. * Am dat amănuntele de mai sus fără nicî o împodobire ziaristică. Ele reprezintă, cum am spus, opi­nia persoanelor celor mai compe­tente, pînă la rege în sus, asupra actualei situațiunî în Peninsula Bal­canică. Nu va scăpa nimănui gravitatea evenimentelor ce se pregătesc și cît de cu băgare de seamă trebue să fim pentru ca un moment deciziv al istoriei să nu ne scape nefolosit. G. NAZRIT XI „Profit?! Am auzit că se poate trage profit a­­dunîn­du-se mucuri de țigară, am­ auzit Că se poate trage profit tăind frunze la cîini, am auzit că se poate trage profit ch­iar dînd afară vara muștele din Ciș­­megiu. . . , d­ar — vă rog ascultați! — auzit ați profit din citirea „Violenței naționale“! Să nu credeți că glumesc. ” „Violența“ de aseară vorbind de d. Rădulescu-Motru scrie: „In ce privește declarația d-sale că „s’a apucat să citească „Violența“ îi fe­licităm și-l asigurăm că va profita mult.“ Mai întîiu­ faptul că d. R­ădulescu- Motru „sa apucat"să citească „Violența« ar fi în adevăr îngrijitor pentru d-sa, dacă n’ar fi un caz de forță majoră!... Asigurarea „Violenței“ însă că d. Ră­­dulescu-Motru va „profita“ și încă mult citind cearșaful d-lui Sache Bra­­tianu, aceasta se poate explica numai în cazul cînd sufere de insomnie acută și a încercat zadarnic toate somniferele. Atunci — posibil ca „Violența“ să fie salvarea! Fac Să vorbească d. Filipescu Gazeta grecilor d­lui Fili­pescu spune în număru­l de ere că noi am fi întrebat o dacă este adevărat că d. Fi­lipescu pusese la cale în Malui trecut turburarea jubileului prin coborîrea în stradă a chestiei macedonene. Se înșală grozav gazeta sam­sarului grec dela Cairo : nu suntem­ atît de naivi să stăm de vorbă în asemenea ches­tiuni cu grecul, care are la noi misiunea de agent provo­cator în cele referitoare la conflictul cu Grecia. De altfel sperăm că d. Ni­­colae Filipescu n’are nevoe de intervenția grecului cu pri­cina spre a stabili atitudinea sa într’o chestiune destul de gravă, în care a fost categoric somat să vorbească sub a sa semnătură și pentru motive pe care d-sa trebue să le cu­noască. O punere înainte a grecu­lui săi­—bun poate pentru mi­siuni mai intime—este în ca­zul de față mai mult decit suspectă și am sfătui pe el- Un monument la Filaret în amintirea zilelor mărețe a serbărilor naționale cari s’au desfășurat în timpul Expozițiu­­nei jubilare, la Filaret, se im­pune înălțarea unui monument spre vecinica pomenire că, la 1906, după 40 ani de domnie a regelui Carol, s’au adunat în regatul liber al Romîniei aproape 10.000 de romini din țările ro­­mînești subjugate. Pentru întreaga romînime a­ceastă întilnire frățeasca a fost­­ un moment istoric care nu tre­buie să­ se uite niciodată. Un monument modest, un obelisc sau orice alt semn care să comemoreze, în dealul Fi­­laretului, această frățească reu­nire, va fi cu entuziasm primit de întreaga suflare romîneasca. Nu trebuesc sacrificii mari, nu trebuie să­ se facă apel la subscripțiuni publice. Statul și comuna București să destineze zece sau douăzeci­­mi­ de lei pentru a înălța repede acest semn de amintire a celor mai grandioase manifestațiuni na­ționale din vremea noastră. Act. D. P.P. Carp și ilFraim Fischer In urma faimoasei campanii dusă și de d. Nicu Filipescu în contra trustului „fișeresc“, un mare pro­prietar și agricultor din Moldova, un gospodar model, a vîndut pădu­rea sa d-lui Froim Ficher. Vînzătorul, sau mai bine zis „tră­dătorul“ este însăși d. P. P. Carp, șeful „adevăratului" partid conser­vator. Faptul este absolut cert. De altfel d. P. P. Carp nu e singurul din par­tidul d-sale care a procedat astfel. Mai e și d. Jean Miclescu care și-a arendat moșia d-lui Rappaport, „faimosul Rappaport“ de care a vorbit gazeta d-lui Nicu Filipescu. Natural că d. Vintilă Brătianu nu poate să sufle un cuvintel despre acest succes al d lui Nicu Filipescu și al campaniei liberale, fiindcă tot gazeta greco filipesciană are să-î răspundă: —• Să taci, Vintilă, că, și cumnatul tău, Ionică Pilat, ginerele lui Ioan Bră­­tianu, a arendat moșiile sale lui Fischer! Ce are a face însă... politica econo­mică a oamenilor de principii cu a­­facerile particulare ? La gazetă poți să faci cîte teorii postești, dar cînd e vorba de exploatări de păduri și moșii te adresezi la „trustul fise­­reștilor“. Ne prindem că nici o gazetă li­berală și nici organul grecesc al d-lui Filipescu nu va sufla o vorbă despre afacerea Carp-Froim Fischer. O lămurire însă, d. Carp are de­sigur, cu totul alte vederi, în ma­terie economică, și în ce privește exploatarea moșiilor, decît... gogo­manii cari scriu una, iar șefii fac alta! B. X. Congres international interesant Congresul internațional al telegrafiei fără fir continuă ședințele sale la Ber­lin în mijlocul unei misterioase tăceri. Guvernul german nu lasă să treacă în public rezultatele deliberărilor congre­sului. Presei nu i se comunică decit dări de seamă laconice și lipsite de înțeles , aceasta în cazul cel mai bun, de­oarece mai adesea nu i se comunică nimic. Un delegat al unei mari puteri, in­trebat de corespondentul ziarului „Le Matin“ asupra dezbaterilor­­ congresului, și-a pus numai decît în față ,drept pa­văză secretul ce a fost pretins tuturor membrilor congresului. Cu o abilă prudență, abia a făcut de­clarațiile următoare: „Lucrările conferinței, care e la în­­ceputul ei, vor cuprinde două faze : în cursul celei dintîia se vor discuta prin­cipiile generale ale unui acord, în cursul celei de a doua ne vom ocupa cu mo­dul de a se da aplicare. „Toate acestea vor dura mult. N’are nici o aparență de adevăr faptul ca una din puterile reprezentate, viind să ani­hileze lucrările celorlalte, sa oprească . A­de­ver­uri » Condeiul lui Vintilă In „Violența națională“, de erî, se găsește: „Un guvern de codru și de tâlhari!“ „Ne-am înșelat cînd am afir­mat că Miile stă la biroul său­ în greaua și teribila alternativă a alegere! intre condei și revolver !“ „Jaful și pungă­șiile dela primăria Capitale!.“ „Aface­rile de la ministerul Soacrei.“ „Votul de blam de la Cosimbești contra d-lu! Gr. Cantacuzino“, eto. «te. Curată disperați­une! D’ale lux Ițic Ițic Rubinstein strigă directorului Adevărului: „Judo, ți-ai vîndut țara și neamul“ ! Să nu-l ei pe Ițic și să-l bați în cap cu Sache Brătianu, pînă a striga fa­milia : — Prostilă, Prostilă, ne­festelești blazonul?! "■****» ■ Amenințare „Violența“ amenință cu netrimeterea foii pe abonați! care nu vor achita abo­namentul. Eu aș!! Umblă cu fleacuri! Cum o să facă una ca asta cind singurele exem­plare pe care le trage sunt acele pentru abonați! care nu plătesc ? ! E chestie de întreg „tirajul" „marelui organ de partid” !! Să nu mai sperie dec! pe nimeni cu netrimiterea foii, că nu se prinde ! ! Din potrivă, dacă i-ar face farma să-î refuze cele 25 de exemplare, suntem­ si­gur­ că ar plăti cîte­va adresanților ca să le primească pentru a-șî motiva ast­fel apariția față de fondurile partidului și mai ales față de viitoarele fonduri secrete! Rigoletto Germania și Expoziția Rînd­ pe rînd toate statele mari ale Europei vin să se intereseze de marea revistă a muncei naționale, de Expoziția jubilară. După Austria și Ungaria, a venit Franța cu un mic dar cochet pavilion. Germania neavînd timp să ridice un pa­vilion cum credea că ar trebui să fie— date fiind relațiu­nile sale economice cu Romînia, — ne a făcut cinstea de a ne trimite o comisiune specială. Această comisiune condusă de unul dintre cei mai competenți funcționari ai ministerului de externe german, și com­pusă din mai mulți mari industriași și speciali­și, tot nume cu mare prestigiu în Germania,­­ vine in misiune ofi­cială. Această misiune consistă în studierea progreselor realizate de noi în toate ra­murile activității economice. Comisiunea va studia tot ce produce țara noastră și poate forma obiectul unor relațiuni cu Germania,­­ fie prin export intr'acolo, fie prin asociarea capitalului german cu munca romînească. In special comisiunea a dat atențiu­ne progreselor industriei noastre, des­pre care a luat cele mai bune impre­­siuni. Pina acum capitalul și experiența germană s­au îndreptat mai ales spre o­­perațiunile financiare și spre industria petrolului. E de sperat că efectul venitei comisiunei va fi că pe viitor vor răsări cu concursul capitalului german și alte industrii la noi. — industrii cari ocu­­pînd brațe multe, va mai scade numă­rul proletarilor fără lucru la orașe și direct sau­ indirect și la sate. Astfel Expoziția jubilară dovedește încă odată de ce mare utilitate este. Tre­buie să fii strîmt la inimă, pentru ca să îi negi reușita, și strimt la cap pentru că să socotești banii ce s'au­, cheltuit pe dînsa și banii cîți a produs, în loc să se gîndeștî că efectele economice ale unei expoziții, nu se manifestă în lăzile de fer ale comisariatului general. Ele sunt incalculabile și de ele se resimte în­treaga industrie, întreaga populație a u­­nei țări. Acesta e un lucru atît de cunoscut, în­cit trebue reaua credință a ocultiștilor, pentru ca să fie f­evoe de a-l mai repeta. Rp. : ■ 1 Laude tardive Generalul Budișteanu, fostul mi­nistru de resbel, a intrat în bunele grații ale „Epocei”. Prea târsiu ! Dar, în fine, pentru ce dragostea aceasta tardivă? Se zice că genera­lul Budișteanu ar fi fost în comite­tul Ligei culturale și s’a retras o­­bosit de activitatea ce a desfășurat-o acolo în cea mai mare taină. Se zice, dar nu știm nici dacă e ade­vărat că generalul s'a retras, nici dacă a fost la Ligă, știm numai că generalul trăește acum liniștit, la pensie. Un lucru însă știm pozitiv și ne aducem perfect aminte, că laudele ce se aduc azi de către „Epoca“ ge­neralului Budișteanu sunt tardive. Ex-ministul de resbel liberal a fost de mult apreciat și judecat de „Epoca“ și anume atunci cînd a declarat, în Senat, arma Manlicher ca ciomag. „Epoca“ V a denunțat, pe atunci, ca „trădătorii, „inconști­enti”, „nepatriot„nebun“, etc, etc. Prin urmare laudele de azi sunt tardive și în ori­ce caz niciodată nu vor putea ajunge la diapazonul „laudelor“ de elî. Ce a zis însă atunci „Adevărul" despre destăinuirea generalului Bu­dișteanu? „Adevărul“ a cerut anchetă ca să se constate dacă este sau nu a­­devărat că arma Manlicher e un ciomag. Toate celelalte ziare, adversare li­beralilor, au­ tratat pe generalul Bu­dișteanu așa precum am arătat. Poate a uitat „Epoca“ sau­ gene­ralul Budișteanu chestia ciomagului?­­ Suntem gata, s’o etalăm cu o se­rie de admirabile mostre de „elogiou la adresa d-lui Budișteanu, ca să se convingă singur cît de tardive sunt laudele cari i se aduc azi. R Sosirea Brașovenilor ’ N’am încetat pentru noi zilele de mulțumire și înălțare sufletească, căci vizitele fraților continuă. Astă seară sosesc peste 600 de ro­mâni, bărbați și femei din ținutul Bra­șovului. Vin să viziteze Expoziția și cu a­­ceastă ocazie să-și mărturisească dra­gostea ce o au pentru noi. Nu mai poate fi îndoială că îi vom primi bine, călduros, după cum se și cu­vine. Căci suntem­ datori și față de a­­cești frați să le arătăm marea noastră părere de bine, că se interesează de faptele noastre, ca și de întreaga­ ne­e­­xistență. Trebue să avem necontenit în vedere faptul că vizitele fraților se deosibesc de ale străinilor. Aceștia din urmă vin să ne cerceteze, spre a vedea dacă sun­tem­ demni de interes, dacă produsele noastre, agricole, industriale ori intelec­tuale sunt de folosit, pe cînd frații de peste hotare ne vizitează avînd în pri­mul rînd dorința de a ne cunoaște su­fletește și de a arăta că granițele n’au avut nici un efect și că simțirile noas­tre sînt și ale lor, că aspirațiile noastre sînt și aspirațiile lor. Avem convingerea că noi, cei din re­gat, ne vom purtă astfel cu frații ve­niți de peste hotare, că aceia vor ră­­mîne odată mai mult convinși că există o unitate, dacă nu fizică, dar cel puțin sufletească intre elementele neamului romînesc. Deocamdată să le zicem vila fraților din ținutul Brașovului : — Bine ați venit între noi I­E PĂRERI ȘI IMPRESII Turneul Sturdza O informație anunță plecarea într’un lung turneu­ a d-lui Petre Sturdza, ar­tistul care -și cîștigase in Teatrul Națio­nal din București o situație însemnată. Toată lumea care a văzut pe acest ar­tist în „Necinstiții*", în „Odetta“, în „Ca frunzele“, în „Tereza Baqu­iu“, în „Oh, bărbații“, în „Sacrificiu“ (Don Pietro Caruso), în „Alleluia“, in „Messalina“, în „Instinctul" vor regreta și pentru ei și pentru scena Teatrului Național plecarea d-lui Sturdza. E un element cu deose­bire prețios în repertoriul modern—și cel dinții care trebue să regrete plecarea a­­ces­tui artist din teatru e directorul a­­cestei instituții. Anul trecut a fost însă anul conflictelor de tot soiul și să spe­răm că anul acesta va fi anul tuturor reparațiunilor. De plecarea în provincie a d-­ui Sturdza nu țin­­e teamă. Nu va pierde, din po­trivă, va ciștiga poate jucind, mereu­, și înconjurat de tineri de talent, printre cari citez, în­deosebi, pe Al. Mihălescu, cîți­va absolvenți ai Conservatorului și pe­ d-na Alice Sturdza, soția d-nula­ Sturdza — o artistă al cărei talent a fost în destul de apreciat. De altfel, a repetat în Capitală și pleacă cu un repertor modern stabilit. Face ce fac atîția artiști în Italia, unde nu există teatru stabil ; artiștii pribegesc din oraș în oraș—ceea ce nu i­a împie­dicat pe cei de talent și culți, să aducă arta dramatică a Italiei de azi la înalți­mea la care se află. Provincia va avea spectacole serioase mulți din tinerii cari înconjoară pa ei. Sturdza vor avea prilej să se deprindă cu scena, jucînd roluri mai însemnate. Ași dori să fie așa și atrăgînd atenția tuturor amatorilor de teatru bun asupra turneului. Sturdza, îl­­ urez ca acest tur­neu să-l readucă în Teatrul Național din București, cu creații noul și încărcat cu laurii cuceriți de-a lungul țării. £!■ öi FI OH TC ȘTIA ZIL Take Ionescu: Prin­ untre cele mici sporesc, prin discordie și cele mari se prăbușesc! Conu Mitiță. Așa e, dragă Belzebut, dar de cînd sînt șef de partid mă muncesc să fac mnire și mă tot prăbușesc din cauză că dau de vice­versa­­t K I P­n Witte și situația din Rusia Situația budgetară favorabilă.­­­­Politica succesorilor. — Nu există „revoluție“! Un redactor al ziarului „Le Matin“ a avut o interesantă convorbire cu con­tele Wi­tte asupra situației din Rusia, convorbire din care extragem părțile mai de seamă. Contele Witte, care, după cum­ se știe, se află actualmente la Paris, mi-a făcut din nou­ ^onoarea sa­ mî acorde o convorbire. Această convorbire a fost așa de in­teresantă și părerile ce mi-a expus a­­supra raportului confidențial al lui Ko­­kovzeff adresat lui Stolypin, au o așa importanță, după părerea mea, că am stăruit cu tot dinadinsul pe lângă Ex­celența Sa ca să-mi îngădue sa-i repro­duc declarațiile. I-am atras luarea a­­minte că era deopotrivă de interesant atît pentru Franța cît și pentru Rusia, ca publicul să fie luminat de un om, neaparținînd nicî unei coterii, ar putea să se exprime in chip imparțial și cu cu­­vînt temeinic, cu autoritate. La început, contele Witte n’a voit să-mî dea autorizația ce-i ceream, dar eu stărui! cu atîta indîrjire că­­ în cele din urmă mi-a dat voe să reproduc ceea ce urmează. L’am întrebat dacă, după părerea lui, raportul confidențial al lui Kokovzei a­­dresat președintelui consiliului rusesc, publicat în „La Temps“ Joia trecută, era autentic. Mi-a răspuns: ■—■ Firește, nu pot să afirm cu sigu­ranță că acest raport e autentic, dar am senzația limpede că acest document, socotind deprinderile noastre și felul cum e reditat, poartă pecetea auten­­ticităței. —­ Ce impresie v’a făcut acest ra­port ? — Cea mai favorabilă. N’așî fi cre­zut niciodată că la patru luni după ce am părăsit puterea, va exista o situație așa de bună ca cea pe care­ o zugră­vește raportul. Documentul a reprezen­tat situația financiară a Rusiei într’o lumină cam întunecoasă cu scopul unic de a mai domoli poftele miniștrilor. D. Kokovzeff e deprins să fie pesimist cu colegii săi din consiliu și uneori opti­mist față de public. N’are nici un înțe­les ca publicul să se alarmeze în Franța prin publicarea acestui raport. Situația budgetară favorabilă — De ce a făcut asupra voastră o im­­presiune favorabila? — Pentru că atunci cînd puneam la cale negocierile ultimului împrumut din luna Mai­, arătam bancherilor străini — și eî știai­ foarte bine­— că pentru a lichida compturile războiului ne-ar tre­bui un minimum de 850 milioane de ruble. Toate înțelegerile ce am avut cu bancherii n’au urmărit alt scop de­cît această sumă. Vroiam s’o am di­n­­tr’odată, deoarece, după sfatul înțelept pe care mi-l dăduse d. Rouvier, nu trebuia să fac un împrumut parțial, ci unul global. Vă amintiți că în ultimul moment bancherii germani refuzară să subscrie pentru acest împrumut. In loc să primim suma minimă de 850 milioane de ruble necesară pentru a lichida compturile războiului, n’am primit decît 677 milioane, așa că pen­tru lichidarea finală a chalm­eților de războiu ne-a trebuit o sumă de încă cel puțin 170 milioane de ruble. Ce spune raportul lui Kokovzeis. Spune că budgetul va da un deficit de vreo 155 milioane de ruble, după ce a lichidat cheltuelile de razboiu, după ca a plătit o sumă de 25 milioane ruble reclamate de guvernul japonez pentru rambursarea cheltuirilor de intreținere a prizonierilor noștri, ch­eltueli pe care prevederile noastre budgetare nu le a­­vusese in vedere, după ce făcuse fațiî cheltuelilor extraordinare, pentru ajuto­­rarea țăranilor cari au­ suferit din cauza relei recolte și după ce plătise toate celelalte ch­eltuelî neprevăzute. Vă re­­pet că sunt plăcut surprins că deficitul nu a mai mare și văd cu voe bună că rețetele ordinare au fost extrem de fa­vorabile și că vor face față cheltuelilor extraordinare pricinuita de foamete și de reclamațiunea japoneză suplimen­tară. Cheltuelile cauzate de războiu­ au trebuit acoperite prin împrumuturi. E antifinanciar ca ele să fie acoperita prin rețetele ordinare ale țărei. Impru­­muturile pe cari le-a făcut Rusia în ul­timul timp au­ servit numai la acoperi­­rea cheltuililor de razboiu și, repet, după părerea mea publicarea raportului lui Kokovzeff, in loc să alarmeze pu­blicul, ar trebui să-i dea încredere. Politica succesorilor De altfel, trebue de arătat că defi­citul de 155 milioane ruble semnalat de către Kokorzew, nu­­ un deficit de casă, ci un deficit budgetar care nu cere nici de cum un împrumut imediat, care n’are nevoe de a fi plătit îndată, ci din potrivă poate să dispară cu de­săvârșire, dacă, de pildă, rețetele din anul viitor sînt satisfăcătoare și dacă în Rusia va domni pace. — Dar dv., aprobați politica minis­terului de cînd ați părăsit portofoliul finanțelor ? — Eu n’am de criticat, nicî de făcut elogii miniștrilor, dar e probabil, e a­­proape sigur că n’așî fi urmat totdeauna aceeași politică a succesorilor mei. Nu voia să zic prin aceasta că eu aș fi a­­vut dreptate și că eu ar fi greșit; is­toria va hotărî în aceeastă privință! Eu n’așî fi urmat, aceeași politică de­oarece eu­ am o părere cu totul deo­sebită asupra situației țărei mele. Se știe că eu am fost totdeauna împotriva războiului, împotriva acestui războiu ne­­nenorocit care a pritejit au­te­a nenoro­­cir!. Am prevăzut că acest războiți­n." Sergius Witte Vis. 1

Next