Adevěrul, octombrie 1906 (Anul 19, nr. 6147-6177)

1906-10-26 / nr. 6173

Anul XVIil.fe*. -îsc­. 617. FONDATOR alei.V. J Beldimann PUBLICITATEA : CONCEDATA exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER : Co. București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 3|4 D­IRECTOR POLITIC -­ONST. MILL £ ABONAMENTE On an............................let II.— 6 luni . . . s'— ' S' luni , 4 . o Inna „ 1.S0 im tMInítate tudott ARTISAJIKTH: CONSIRATC (Adevărul Politic și Dimineața) Un an.................................lei 32.— 6 inni ..... „ 16.— 8­ lnni , 8.— o Inná...................................„ 3.— Im străinătate tudot­ Pentru Capitală No. l­­ 10 , Provincie și Străinătate No. 13140 fELEFOH -Barourile ziarului: Str. Sărindar, si Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei S bani In toata țara Joi 26 Octombrie 1906 Situația guvernului Cum se comentează complectarea cabinetului cu d. Const. Dissescu In sfîrșit­uri dimineață d. Vlă­­descu a trimes, prin d. Moruzzi, demisiunea sa președintelui consi­liului, demisie pe care d. Dimitrie Greceanu, însărcinat a o solicita d -lui Vlădescu, n’a putut-o obține. Imediat s’a făcut decretul pentru numirea d-lui Dissescu ca ministru al instrucțiunei, apoi d. Cantacuzino l-a supus semnăturea regelui și seara J. Dissescu a depus jurămîntul. In ultimele doua zile era o mare enervare în cercurile oficiale și in special președintele vroia ca să­ se tranșeze repede cu intrarea în ca­binet a d-lui Dissescu, căci regele se hotărîse a suspenda a treia zi după sosirea sa, toate audiențele pentru a putea începe tratamentul prescris de profesorul Norden. Dacă demisiunea d-lui Vlădescu întîrzia, s’ar fi produs o mare în­curcătură în cercurile guvernamen­tale. Acum însă ne aflăm în fața unui fapt îndeplinit: d. Vlădescu a pă­răsit guvernul și d. D. Dissescu a venit la departamentul instrucției. Sunt interesante comentariile cari se fac în jurul acestei complectări a cabinetului.* Prima chestiune pe care o pun mulți guvernamentali este aceea de a­ se ști dacă guvernul s’a întărit sau nu prin această complectare a cabinetului. Se pare că părerea generală este că nimic nu s’a schimbat în situa­ția guvernului și partidului conser­vator. In guvern n’a intrat un nemul­țumit care a făcut dificultăți cabi­netului și pe care lau impus parti­zanii lui. In locul d-lui Vlădescu vine un cunoscut personaj politic al partidului conservator, care, ca leader al majorității din Senat, a sprijinit cabinetul în mod necondi­ționat. Prin urmare în afară sau­ în gu­vern, d. Dissescu a adus și va a­­duce aceleași mari servicii partidu­lui conservator, — așa spun acei cari nu văd o schimbare în sensul întărirea guvernului. Dar sunt guvernamentali dintre a­­cei cari pun politica pe al doi­lea plan, cari se bucură că în ca­pul departamentului instrucției se află azi unul din cei mai savanți profesori universitari și aceștia știul că d. Dissescu va veni cu trei reforme importante cari vor cuprinde învă­­țămîntul rural și superior, precum și modificarea legei clerului, * In ce privește însă aplanarea ne­înțelegerilor din sînul guvernamen­talilor, complectarea cabinetului cu d. Dissescu nu va folosi la nimic. D. Dissescu a stat departe de toate aceste hărțueli și nu numai că nu le a alimentat, dar se poate zice că era absolut strein de ele. De aceea n’a fost pînă acum cla­sificat nici între cantacuziniști și nici între takiști. Un amic personal al noului mi­­nistru de instrucție l’ar fi întrebat ori în glumă? —Cu cine ai să votezi în consi­liul de miniștrii? La care întrebare d. Dissescu a respins tot pe același ton: — Cu cel mai inteligent decît mine! E de prevăzut însă că d. Dis­sescu va avea în guvern atitudinea care a avut-o cît timp a fost lii­derul majorităței din Senat, va sta departe de hărțuelile dintre tabe­­rele conservatoare, dacă ele vor continua. De­sigur că noul ministru al ins­trucției va căuta să-și alcătuiască proectele sale relative la reforma învățămîntului rural și superior și la modificarea legei clerului. Dar iarăși reforme așa de importante nu pot fi aduse în discuție într-o atmosferă încărcată, D. Dissescu speră probabil că d. Cantacuzino, după ce și-a afirmat din nou­ autoritatea sa de șef, va găsi în curînd și soluțiunea pentru a înlătura, cu desăvîrșire, criza la­tentă care domnește de cît­va timp în partidul conservator. De altfel credința generală, în lagărul guvernamental, este că cel mult pînă la Crăciun, vom avea o remaniare ministerială mai largă. Atunci va intra, precum se asigură, d. Mișu Cantacuzino și unul din ministeriabilii indicați azi de majo­ritatea parlamentară. Dacă s’a stabilit sau nu, de pe acum, o astfel de înțelegere, — a­­ceasta nu a transpirat încă. Pen­tru ca guvernul să poată merge înainte, fără dificultăți, însuși d. Cantacuzino se va încredința că nu este altă soluțiune de­cît aceea de a se satisface puternicul curent, din parlament și din partid, de a se primeni cabinetul cu elemente noul. La deschiderea parlamentului se­­­ va vedea imediat dacă s’a stabilit­­ sau nu ceva asupra remanierei. In­­ caz cînd totul se va petrece în li­niște, cînd armonia va fi vizibilă, atunci acordul e stabilit. Dacă însă vor reapare iarăși micile hărțueli în­­ culise, va însemna că parlamentul își manifestă nerăbdarea de a ve­dea mult dorita remaniare realizată. Mai avem dar trei săptămîni, în care timp probabil va domni un mare calm în lagărul guvernamen­tal, de­și se afirmă că în consiliul de miniștrii de era discuția asupra clarificărei situației, ajunsese la un moment dat la o răfuială mai mult sau mai puțin furtunoasă. ^ ^ ^ A. V. — ] Adevăruri^­—­ ­ Concertul european Era cu neputință să n’avem și nci mica noastră criză ministerială. A fost criză la Viena, la Paris, la Sofia, la Belgrad, trebuia s’avem și la București, dacă voim să însemnăm ceva în concertul european/ Iar Meitani! D. Șt. Meitani a asasinat pe... tipo­­grafii „Violenței“ cu o serie de arti­cole. Acuma cruda „Violență“ îi asasinează cu alte articole întitulate „Ideile d-lui Meitani“. Nici mai mult nici mai puțin, după ce s-a publicat articolele, „Violența“ scrie: „D. St. Meitani nu e specialist în ale „pedagogiei, nu e în curent nici cu ceea „ce s’a făcut pînă acuma, nici cu prin­cipiile cari ați insuflat pe reformatorul „lege” dela 1864, și cu atît mai puțin cu „ceea ce partidul liberal are de gînd a „face, îndată ce împrejurările Îi vor în­­­gădui să ducă mai departe opera în­cepută“. Atunci ca ce e în curent d. Meitani și de ce asasinează pe bieții tipografi — căci — slavă Domnului! — pînă la cetitori nu ajunge?! Nici la 7 seara Sîlcî la 7 seara „Violența“ n’a știut aseară că d. Vlădescu a demisionat și că d. Dissescu a depus jurămîntul de ministru al instrucțiunei. „Violența“ anunța:... „o criză gene­rală“! Apoi să eu te abonezi și să citești numai „Violența“?!! Rigoletto ------------ «q­ vea».®>eaE*—----------­Afacerea Filipescu-Roma Se va fi convins d. Fillpescu că noi știam ce spuneam, cînd am a­­rătat că fie că va vorbi, fie că nu va vorbi d-sa în chestiunea celor 6000 de lei luați de la d. Robert Roma, spre a retrage candidatura d-lui Iorga, afacerea aceasta tot se va lămuri? Ei bine, mai este cins­va azi în lumea politică și în opinia publică a țărei care să nu fie convins că telegrama d-lui Robert Roma a fost un simplu act de complezență și că tot ce am spus noi în această afa­cere este purul adevăr ? Dacă am admite că ar mai fi fost vre­un ast­fel de Tom­a Necredincio­sul, apoi cele relatate de „Conser­vatorul Brăilei", foaia d-lui senator Sulietti și a partidului conservator din Brăila și reproduse ori de noi, au risipit, sperăm, ultima îndoială. Deși numește aceasta „o înțele­gere amicală“, deși crede că „nu e „surprinzător — ori­cît de reprobabil „ar fi să plătești cu bani amiciția ad­versarului—fiindcă în politica noas­­­tră se face adesea uz de asemenea mijloace“ — și deși d. senator Chr. Sallotti declară că chestiunea e „ne­plăcută“ pentru d-sa, totuși ne pare bine că d-sa s’a condus numai de respectul datorit adevărului și a re­latat faptele, în toate amănuntele și așa cum ele s’au petrecut. Liber d-sa să nu fie surprins de „Înțelegerea amicală“, pe urmă că­­reea d. Filipescu, ca opozant, a pri­mit 6000 de lei de la candidatul gu­vernamental ca să retragă candida­tura d-lui Iorga, liber să se „mire“ d-sa că se face „atîta caz“ de a­­ceasta — dar, în naivitatea noastră credem că un fost consilier al tro­nului, un om cu strașnice pretenții politice și care își permite să facă pe Satanele și să decidă cine tră­dează și cine salvează patria, un a­­semenea om nu poate fi acela care, luptînd în­potriva unui regim, re­trage candidatura unui camarad po­litic, în schimbul unei sume de 6000 de lei primită de la adversarul a­cestuia. în politica noastră s’o fi făcînd uz de asemenea mijloace — cum spune d. Sallotti—dar acei cari fac uz de asemenea mijloace sînt și ra­mm ag­enți de corupție electorală de mîna a treia, dar nu sînt foști miniș­trii, nici nu au pretenție la șefie de partid! Act. 2­. Dissescu la palat.-Audiențele de em­ îa fece goii minisim al insiraefinoei ' — COMST. &. DISSESCU - Debuturile sale. — Avocat. — Primul proces.—Cariera politică.— Intre suveran și ministru. — Conferențiarul și artistul. ?r După șapte ani de zile, d. Const. G. Dissescu este din nou­ chemat la gu­vern. La 1899 a fost numit ministru al justiției, azi este adus în capul minis­terului de culte și instrucțiune publică. Am ținut să prezentăm cititorilor u­­nele note inedite asupra noului mem­bru al guvernului și de cîteva zile am îndreptat ancheta noastră în cercurile judiciare și politice. Recolta a fost des­tul de abundentă. Debuturile sale Const. G. Dissescu — dacă notițele ce ți s'au dat nu greșesc — se află azi în vîrstă de 52 de ani. Copilăria și-a petrecut o în Vîlcea și a urmat vo­­cațiunei pe care o avusese și părintele sau, d­ar părintele noului ministru a fost rînd pe rînd grefier, judecător de tribunal și advocat mînăstiresc și dela un membru al baroului ținem acest a­­mănunt, pe care poate l’a uitat azî­d. Dissescu , într’un proces de hotărnicie, a continuat a pleda la locul părintelui sau, pentru biserica Domnița Bălașa... Și același membru al baroului ne dă următoarea amintire de pe la 1878 cînd Const. G. Dissescu era supleant la tri­bunalul Ilfov. Corpul avocaților fiind convocat, sub decanatul lui Vasile Boe­­rescu, pentru ținerea unei conferințe contradictorii, a venit de curiozitate și tînărul supleant. La ordinea zilei era o teză în materie de inalienabilitate do­­tală. Vorbise Vernescu și nu se găsea un contradictor. Decanul Vasile Boe­­rescu întrebă pe cei prezenți dacă nu e nimeni să vorbească în contra punc­tului de vederi al lui Vernescu. Tăcere — dar după o clipă, se sculă un tînăr și spuse: — Ași vorbi eu, deși nu-i preparat, dar nu sunt avocat, sunt supleant. Vasile Boerescu răspunse că tot din familia judecătorească fac parte și ma­gistrații și avocații și rugă pe tînărul supleant să vorbească, ceea ce Const. G. Dissescu a și făcut și rezultatul a fost că tema sa a fost admisă de con­siliul de disciplină. Astfel s-au stabilit legăturile între Vasile Boerescu și tî­nărul jurist, care apoi l-a suplinit la ca­tedra de drept, cînd Vasile Boerescu fu chemat la guvern.­ Avocat.­Primul proces Unui fost funcționar al ministerului de justiție datorim interesanta povestire a împrejurării care a decis cariera de avocat a noului ministru de azi. Era vacant locul de prezident la sec­ția II-a trib. Ilfov. Ministru de justiție era răposatul Take Giani. Dissescu era cel mai nou judecător al tribunalului, cel mai vechi­ era răposatul Fortunatu. Take Giani poftește la minister pe tî­nărul magistrat Dissescu și-i spune : „ Ca dr. în drept ai avea preferență și a-și dori să te numesc, Fortunatu care e mai vechi­ și mai în­­vitat în vîrstă a solicitat și el postul. Dragă Dissescule, ce crezi că e de făcut ? Fără să stea mult pe gîndurî, tînărul magistrat răspunse: — D-le ministru, dacă îmi faceți o­­noarea să mă întrebați, în vedere că n’am intenția să rămîn mult timp în magistratură, sînt de părere să numiți pe d. Fortunata. Demisia mi-o voiu da-o mai tirziu, ca să nu creadă d. Fortu­­nata că voiți să-î jignesc amorul pro-Prijk . u Inutil să aratam ce impresie a făcut această procedare. Se simțea de pe a­­tunci că tînărul acesta se simte în stare să zboare cu propriile-i aripi. Cînd a demisionat, un coleg Ta în­trebat ? — De ce ți-am dat demisia ? — Fiindcă am avut un proces greu și -am judecat bine. Cum m­i-e teamă însă să n’am și altele grele și să le ju­dec prost, mai bine demisionez !...! Și același martor al debuturilor lui Const. Dissescu ne arată care a fost primul proces al aceluia care a ajuns apoi unul din cei mai de seamă juris­consulți ai țărei. Era divergență în secții unite la Ca­sație asupra chestiunei de a se ști dacă întreruperea prescripției față cu dator­nicul e opozabilă garantului. D. Vasile Missir, fiind avocat al sta­tului și neputînd pleda, căci procesul era în contra statului, a rugat pe Di­­S 30SCU să pledeze. Cauza sa cîștigată și fostul prezident Calligari făcu apoi în camera de consiliu mari elogii tînărul­ui avocat... Cariera politică In mișcarea politică Const. G. Di­ssescu a fost introdus de Ion Cimpi­­neanu, care la 1884, cînd începuse să se înjgheba opoziția unită, voi să intro­ducă elemente tinere în partidul liberal. Divergența între Ion Brătianu și Cos­­tache Rosetti începuse. Tinerii nouă erau­: C. C. Arion, Al. Djuvara, Take Ionescu și Const. G. Dissescu. Dissescu a declarat că avînd de tre­cut concursuri pentru ocuparea catedrei de drept la universitate, nu poate intra deocamdată în mișcarea politică. Dar după ce a obținut catedra prin concurs a primit să fie ales deputat al colegiu­lui I de Vilcoa. Și aci un advocat li­beral ne dă amănuntul interesant că în scaunul acesta de deputat fusese ales d nn Eugeniu Carada, care însă n’a primit mandatul. Cu Ion Brătianu, Const. Dissescu a avut relațiuni destul de strînse — mai cu seamă că se și înrudise—dar cu pri­­legiul legei țuliei interveni o răceală, căci Const. Dissescu era contra ideei lui Brătianu de a se înlocui taxa de pogon cu taxa de grad. In acest sens a și ținut un discurs în Cameră, în urma căruia Brătianu punînd chestia ministerială, Dissescu o combătu. După moartea lui Brătianu, formîn­­du-se grupul liberal de la „Românul“, cu Vintilă Rosetti, Take Ionescu, Al. Djuvara, Tocilescu și I. Stavri Brătia­­nu, Dissescu se alipi acestui grup, ceea ce — ne spune un fost drapelist — fu considerat ca un act in contra direcți­unei partidului și Dissescu, care făcea parte din club, primi o adresă prin care i se anunța că s-a cerut exclude­rea sa din club și era invitat a­­ o ex­plica înaintea comitetului. In urma a­­cestora își deta demisia în mîinile d-lui Emil Costinescu, care și d-sar nu mai tîrziu... excomunicat din partid ca dra­pelist. Sub guvernul Catarg­­i se propuse candidatura la Cameră, dar a refuzat și n’a revenit ca militant în politică de­cît la 1895, cînd veniră liberalii la gu­vern. Se înscrise în clubul junimist. In urma cestiunei metropolitane — în care știm cu toții, impresia ce a fă­cut-o broșura sa pentru apărarea fostu­lui mitropolit — in 1896, în urma u­­nei adrese oficiale a generalului Manu se înscrise în clubul conservator, căci se știe că atunci nu era ostilitate între junimiști și conservatori și intre alții C. C. Arion, Vasile Brătianu, prințul Știrbey erau înscriși în ambele cluburi. La 1899, in urma retragerei d-lui Sturdza, fiind neînțelegeri între d-nii Carp pe de o parte și d-nii Cantacuzino și Filipescu de alta, Const. Dissescu demisiona din ambele cluburi. Comite­tul partidului conservator îî respinse însă demisia și la 1899 d-nii Cantacu­zino îi oferi portofoliul justiției, pe care îl ilustră, făcînd reforma codului de procedură civilă, afară de alte legi de un ordin secundar. In două împrejurări, chestiunile na­ționale au găsit pe Const. Dissescu în fruntea lor, atunci cînd a fost vorba de a se repara eroarea decorarea lui Leszensky și acum un an, cînd ridicînd chestia romînească din Macedonia a fost cel dinții care a întrevăzut posibilita­tea aplanărei conflictului pe cale bise­ricească. Alegerea sa în opoziție, la Teleorman, a fost încă un moment politic impor­tant în cariera sa și misiunea din pri­măvara trecută la Constantinopol, în chestia vaculurilor, a fost o indicațiune de încrederea ce-i arată guvernul. In străinătate Const. Dissescu s’a i­­lustrat prin strălucita sa intervenție în favoarea cauzei naționale la congresul interparlamentar, unde a pus în eșec pe contele Appony și prin marele suc­ces obținut cu cuvîntările sale la ser­barea centenarului codului Napoleon, la Paris, unde și-a cîștigat prietenia și admirațiunea multor bărbați de seamă ai Franței și celorlalte țări reprezen­tate la acea memorabilă serbare. Intre suveran și ministru Carl trebue să fie sentimentele re­gelui Carol față de acela care pentru a doua oară ajunge consilier al Tronu­lui era lesne de văzut din telegrama atît de cordială pe care, personal, a tri­mis-o Capul Statului, d-lui Dissescu, dăunăzi cînd d-sa prezida congresul de științi sociale. O scenă interesantă ne relatează în această ordine de idei, un amic al d-lui Haldan, care a auzit’o povestită de sa­vantul nostru profesor și academician . In timpul unor alegeri efectuate pe cînd Const. Dissescu era ministru de justiție, într’una din audiențile la rege suveranul arătă ministrului sau de jus­tiție mai multe telegrame in cari se plângeau diferiți politiciani de ingerințe electorale. Dissescu le-a citit, a mulțumit suve­ranului și apoi i-a spus următoarele: — Nu înțeleg, Majestate, de ce se trimit aceste telegrame M. Voastre și nu mie. M. Voastră poate mult in or­dinea politicei generale, dar nu văd ce poate face în asemenea cercetări. Regele a surîs și a răspuns: „ Acest lucru mi l’am spus și eu de multe ori!... Conferențiarul și artistul Autor a numeroase publicațiuni, pre­cum : Puterea maritală, Opiniunea pu­blică, Criminalitatea și formele ei, Par­tidele politice, Reforma codului de pro­cedură civilă, Reorganizarea puterei ju­decătorești, Legea minelor, Influența cul­­turei, Dreptul public rowing( vol.), ade­sea noul ministru al instrucțiunei a o­­norat tribuna Ateneului cu conferințile sale, (asupra domniei lui Bibescu, a lui Al. Lahovary, etc.) și intre cari ne a­­mintim­ una ținută spre a răspunde ră­posatului Ștefan Mih­ăilescu asupra im­portanței instrucțiunei și în care mi­nistrul de azi al învățămîntului arăta că nu "atît instrucțiunea cît mentalitatea, starea morală dovedește progresul. I­­deea aceasta e poate interesantă mai ales azi cînd acela care a emis-o e în capul instrucțiunei publice!... O fire complexă ca aceasta nu putea să nu fie o fire de artist și așa se ex­plică contactul sau continuă cu litera­tura și arta, omagiul pios adus dăună și lui Depărățeanu și simpatiile ce arată tuturor celor ce au pricepere pentru idealizare, pentru problemele frumosu­lui și ale sufletului omenesc. Un om întreg, un spirit Cercetător și o inimă aleasă, un învățat pentru mintea căruia dincolo de ce se poate ști nu începe haosul, ci.... poezia. Alfa interne a dat o circulară către toate autoritățile administrative, circulară prin care se stabilește că purtarea tricolorului român neformînd nici un delict sau contravenție, el poate fi purtat liber, fără a atrage purtăto­rilor vre-o pedepsă. E o măsură inteligentă aceasta și ar fi de dorit ca ea să fie începutul unui întreg șir de îndreptări cari ar corespunde dreptului și dreptățea și ar dovedi că maghiarii au dreptul să pretindă la titlul de națiune ci­vilizată. a. C­HESTIA ZILEI Rezolvirea »crizei“ Const. G. Dissescu D. Vlădescu: Știa că n’o să poată spune nimeni c’am fost scos lesnt din guvern!! N RZ­BIT II " Un guvern simpatia presei Guvernul actual — ori­cît ar voi u­­nele din ziarele sale să î­­nstrăineze sim­patii — este un guvern simpatic presei neguvernamentale! Și aceasta pentru motivul destul de puternic că este un guvern care dă pre­sei.. neguvernamentale o subvenție a­­nuală neprețuită: aceea a știrilor politice, cari, nu ne putem plînge, sînt destul de senzaționale! Nu mai departe, chiar acum cînd — vorba presei guvernamentale — „nu s’a făcut nici o remaniare“, ci numai „o în­locuire a unui ministru demisionat“, chiar acuma acest guvern generos pentru re­porterii ziarelor, ne lasă deschisă ușa re­­­­manierei viitoare! I Cu cît va fi mai depărtată, cu atîta va alimenta mai bine presa și cu atît guvernul va avea dreptul la mulțumirile și simpatiile noastre/ ----------- ■ — t am*— Pac Tricolorul român Sărmanul tricolor român! Cite n’a îndurat el în lunga istorie a lupte­lor pentru naționalitate ce au dus frații noștri de peste munți, contra rominism­­ului maghiar! Era o iscodire pe cît de caraghioasa, pe atît de dureroasă, aceea a puter­nicilor maghiari că tricolorul romî­­nesc să fie socotit ca un simbol sub­versiv care nu trebue tolerat, iar a­­cei cari se servesc de dînșul să fie socotiți ca dușmani ai statului. Și ast­fel ajunsese că ori­unde în Ungaria se arăta tricolorul romînesc, el era confiscat, iar purtătorii lui erau condamnați la amenzi, ba chiar la închisoare. Și totuși frații noștri de peste munți n’au renunțat nici un moment la plăcerea de a purta tricolorul romî­­nesc cînd împrejurările o cereau, iar femeia romînă a socotit printre cele mai mindre podoabe ale ei, tricolorul romînesc. Tot o femeie care a avit curajul de a purta acest tricolor și pentru aceasta a fost condamnată de auto­ritățile administrative, a dat guver­nului maghiar prilejul să pue capăt unei procedări pe cît de absurde, pe atît de barbare. Intr'adevăr, anulind pedeapsa a­­cestei femei. ă. Apponyi, ministrul de Obștiile sătești In mijlocul discuțiunilor aprinse asu­pra cestiunei țărănești, discuțiuni ce se urmează între oamenii politici, vor fi bine­venite cercetătorului calm datele publicate în ultimul anuar al Băncilor populare, asupra obștiilor sătești cari au luat moșii în arendă. Aceste date sînt cu atît mai intere­sante, cu cît ele arată că instituția Casei rurale n’ar crea în mod artificial și ar­bitrar obștiile sătești pentru arendări sau cumpărări de moșii,­­ ci ar corespunde unei necesități atît de mult simțită de țărănime, în­cît ea care în­deobște are atît de puțină putere de inițiativă, prin­­tr'un proces aproape natural, s’a și con­stituit în obști și a luat moșii în arendă. Pînă acum sînt 37 asemenea obști și alte 11 sînt în alcătuire. Totalul aren­dei pe care cele constituite îl plătesc se urcă la 1.259 948 lei, totalul suprafeței moșiilor arendate la 41.437 hectare, to­talul muncitorilor constituiți în obștii e de 4503. Dintre moșiile ținute în arendă de obștiile țărănești 18 sînt ale statuiii, 10 sînt ale unor instituțiuni dependințe de stat, și numai 8 aparțin unor parti­culari. Numărul cel mai mare de membrii, și anume 543, îl are obștea care ține în a­­rendă moșia Nenciule­ti, jud. Teleorman, cu o suprafață de 2900 hectare, pentru care plătesc o arendă de 108.051 lei a­­nual. Obștea cea mai mică (19 membrii) ține în arendă moșia Zupaiul din jud. Dolj, cu o suprafăță de 64 hect. și o arendă anuală de 6770 lei. Arenda cea mai mare o plătește obștia din Oncești-Goroveni, care avînd 213 membrii, a luat în arendă 8543 hec­tare pe prețul de 141.800 lei anual. Dintre obștii 18 sînt în Moldova și 19 în Muntenia. In Muntenia cele mai multe obștii sînt în jud. Vlașca, iar în Moldova în județele Dorohoi și Iași. De un deosebit interes ar fi o an­chetă amănunțită asupra acestor obștii, anchetă care să dea date asupra mo­dului cultivării, a rezultatelor, a ren­­tabilităței etc. etc. Această anchetă ar aduce multă lu­mină în discuțiunea ce se urmează acum cu atîta aprindere asupra Casei rurale. Pol. Neajunsurile Căilor Ferate Observațiile unor comercianți din Brașov. — Necesitatea unei comisiuni permanente de studiu. — Lipsa materialului rulant. — Transporturile militare. — Reaua utilizare a personalului disponibil. — Obiecțiunile d-lui Sfi­­clescu. — Ce este de făcut? Dăm azi a doua și ultima parte a documentatei lucrări citită la congresul agrarienilor de către d. Ghristodorescu, secretarul Camerei de comerț din Cons­tanța : Observațiile unor comercianții din Brașov Acum cîteva zile am avut ocaziunea să stau de vorbă cu mai mulți mem­bri ai Camerei de comerț din Brașov, veniți în țară pentru a vizita Expozi­­țiunea și portul Constanța. Unul dintre membrii aceștia, un mare fabricant de postav, mi-a declarat categoric că din cauza șicanelor căilor noastre ferate și a unor cheltueli în aparență neînsem­nate, s'a văzut nevoit să renunțe la i­­deea de a mai exporta în Orient, prin portul Constanța, marfa ce posedă, deși drumul acesta i-ar fi convenit mai bine. Astăzi dînsul face exportul prin Fiume. Și cu toate acestea cînd s’au făcut atî­­tea sacrificii pentru a ne deschide dru­mul direct la mare, prin monumentalul pod de peste Dunăre, s’a avut în ve­dere între altela și faptul de a atrage prin țara noastră o parte din comerțul de tranzit dintre Occidentul și Orien­tul Europei. In scopul acesta s'a creiat și linia orientală de navigațiune a S. M. R. pînă la Constantinopol și Smirna și tot în acest scop ea a fost prelun­gită pînă la Gurile Nilului. Direcțiunea căilor ferate nu numai că nu a făcut nimic pentru ca prin măsuri ta­rifare chibzuite și alte înlesniri necesa­re să atragă prin țara noastră traficul de care e vorba, dar ori de cîte ori s’a ivit de la sine asemenea ocaziuni ea a pus necontenit tot felul de obstacole ca să înstreineze traficul de această na­tură. Cine nu cunoaște apoi cu cîtă ușu­rință s’a înstreinat traficul de tranzit prin țara noastră al lemnelor din Buco­vina, Galiția, etc. „Menționatul trafic, zice d. P. Antonescu, distinsul profesor dela școala noastră de silvicultură, s’a pierdut din cauză că direcțiunea că­ilor ferate în 1899 n’a căzut la învoială cu reprezentanții numitei case (e vorba­­ de societatea Holzindustrie Action Ge« Seilschaft L. von Popper), cari ofere­au pentru transportul de la Burdujeni la Galați a unei zone chi­ometrice, 2 bani în loc de 2,1 după cum li se pretindea. Diferența asupra căreia nu s-a putut cădea de acord, a fost, prin urmare, de 19.920 lei la o sumă totală de peste 400.000 de lei ce statul încasa în plus în fiecare an mai înainte. Rușii, profi­­tînd de ocaziune au intrat în tratative cu numita firmă, mare exportatoare de lemne în Germania prin Rotterdam, in Turcia, Egipt și în toate porturile me­­diterane,­­izbutind să acapareze acest trafic care actualmente se face pe linia Monosielitza-Odessa. Favorurile acor­data de guvernul rusesc consistă în micșorarea traficului de export la 1.5 bani de zona chilometrică, în cedarea gratuită da­r locuri de depozit in portul Odessa, în spese mai mici de manipula­te de încărcarea și descărcarea mărfuri­lor, în transportul în regie cu un preț redus pe vapoarele sale, etc.“. Am citat aceste două exemple pen­tru a arăta că la direcțiunea căilor fe­­rate nu se studiază așa cum trebue ches­tiunile de asemenea natură și că din acest punct de vedere instituirea comi­­siunei de specialiști ce am cerut a se înființa, și în scopul acesta, e de mare necesitate , ceea ce am spus pentru co­merțul nostru de tranzit, s’ar putea spune pentru o sumedenie de alte ces­­tiuni agricole, industriale și comerciale, a căror rezolvare stă în strînsă legatură cu cestiunea de transport pe căile fe­rate. Necesitatea unei comisiuni perma­nente de studiu O comisiune permanentă compusă din persoane cu vederi largi în materie e­­conomică, alipită pe lîngă direcțiunea căilor ferate, cu menirea de a se ocupa de asemenea cestiuni, va fi de m­are folos pentru țară. Domnilor. Din cele ce am spus cu privire la tarifele de transport pa căile noastre ferate, rezultă cred, faptul important că modul de alcătuire al acestor tarife păcătuește prin aceia că in cel © mș,

Next