Adevěrul, decembrie 1906 (Anul 19, nr. 6209-6236)

1906-12-01 / nr. 6209

Anul al XVIII-lea. — No. 6209 FONDATOR Alex. V. Beldimanc PUBLICITATEA: CON­CEDAT A EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER , Co. București, Str. Karageorgevlci 18 Telefon 8/4 Hl­gg 18 lml în toată țara Vineri 1 Decembrie 1906 DIRECTOR POLITIC COE ST. MILLS ABONAMENTEj Un an • • • . . Lei 16.— 6 luni I­I­I • • 8.— 3 luni M 4.— o lună ..... „ 1,50 In str&m­ilitate îndoit Provincie și Străinătate No. 12­40 Apare zilele la ora & seara ce ultimele știri ale zilei grurpurile ziarului: Str. Sărindar, TELEFON 1p“ Pentru Capitalii No. 1411O Declarațiunile dela Cameră SKesajul s’a votat la Cameră In urma unor declarațiuni gă­ Oite de d-nii P. P. Carp, Emil Costinescu și președintele consiliului Sub ultimul guvern liberal s’a creat precedentul ca sa nu se facă nicio discuție asupra mesajului, dacă regele e bolnav. Acum s'a petrecut același lucru. Sunt însă mulți oameni politici cari găsesc că e fără niciun rost a­­ceastă procedare de a se suprima o uzanță parlamentară sub cuvînt că ea ar putea tulbura liniștea suve­ranului. Dacă de pildă partidele politice ar cădea de acord să se suprime cu totul și pentru totdeauna discuția asupra mesajului, care de mult a degenerat, mai nimeni n’ar protesta, atît de inutilă s’a arătat această discuție. Dar să suprime­azî o discuția sub rezerva de a o face mîine, sub o altă formă, e pur și simplu o co­medie parlamentară. De altfel, dacă nu ne greșim, în­suși d. Carp, în seziunea trecută cînd opoziția junimistă era mai a­­gitată, spunea că nu înțelege ca un partid să nu-șî desfășure în­treaga sa acțiune dacă regele e bolnav. De astă dată șeful junimiștilor a admis in totul precedentul creat de d. Sturdza, dar, e adevărat, decla­rațiunea d-lui Carp, relativă la ab­ținerea de la discuția mesajului, e oarecum mai motivată de­cît aceea a liberalilor. D. Carp a declarat că opozițiunea conservatoare nevoind să tulbure re­pausul de care regele are nevoe, crede indicat de a nu lua parte la discuțiunea Adresei prin care parla­mentul intră în contact direct cu Coroana. Discuțiunea mesajului înseamnă, în principiu, că parlamentul stă de vorbă cu Coroana. Dar de cînd se și practică acest uz la noi, nu s’a stat de vorbă cu regele și parlamentul s' n’a stat, în realitate, in contact cu regele nici direct, nici indirect. La nici o discuție a mesajului nu s’a discutat vre­ un act al regelui. Numai în sesiunea trecută d. Stur­­dza a pus în discuție chestiunea pre­rogativelor regale. De ordinar însă contactul parlamentului cu regele se mărginește la declarațiunile de devotament către Coroană ce le fac toți șefii de partide încolo toată discuția privește numai partidele în luptă. De cțîva ani însă discuția aceasta a ruevajui­ii a devenit o sarcină ne­suferită pentru toate partidele și de aceea ori de cite ori se poate in­voca vre-un pretext pentru a o su­prima, nimeni nu pierde această o­­caziune. Să se ivească însă mîine o ches­tie de partid, din care politicianul să poată trage vre-un folos, imediat­­ s’ar încinge o discuție și o răfuială ■ și nu s’ar mai ține seama de nicio altă considerație. Atunci cînd d. Sturdza a creat precedentul suprimărei discuțiunei mesajului situația în partidul libe­ral era așa de încurcată incit s-a prevăzut că o discuție a mesajului ar fi degenerat în o simplă răfuială în sinul majorităței liberale și de a­­ceea ea a fost evitată. Opoziția conservatoare de atunci prevăzînd sfîrșitul regimului libe­ral, din cauza debandadei, nu mai­­­ avea nici un interes să se opună la propunerea d-lui Sturdza. Azi e aproape aceeași situație ca acum doi ani. Guvernamentalii sunt divizați în două tabere. Nici o discuție asupra situațiunei politice nu le convine, căci cu singuranță că neînțelegerile s’ar accentua și mai mult-La liberali n’a intervenit încă îm­păcarea între sturdziști și ocultiști. El nu ar fi putut cădea de acord asupra atitudine­­lor dacă s’ar fi discutat mesajul, și astfel s’ar fi făcut dovada, chiar în parlament, că tot divizați au rămas. In ce privește pe junimiști ceea ce urmăresc azî­e ca să se declare o spărtură în rîndurile guvernamen­tale pentru ca să poată interveni o împăcare între ei și conservatori. Prin urmare nici junimiștilor nu le convenea o discuție asupra me­sajului. De aceea acordul a fost unanim de a nu se discuta mesajul. Dar propunerea nu se poate zice că a pornit de la guvern, căci se știe că liberalii au­ hotărît el cel dintîi el să se abțină de la discuție, iar în Ca­meră de Carp a avut grija să se în­scrie cel dintîiű, pentru a face de­clarațiunea de abținere. Sub guvernul liberal abținerea a fost propusă reprezentanților opo­ziției de însuși d. Sturdza, dar a­cum d. Cantacuzino, ca aa evite contactul direct cu șefii opozițiunea a așteptat mai întîi și să vadă care este atitudinea opozițiunea și numai după ce d-nii Carp și Costinescu au fă­cut declarațiune­a de abținere, pre­ședintele consiliului a luat cuvîntul și a mulțumit pentru această atitu­dine.» D. Cantacuzino a exprimat însă, cu această ocaziune, o dorință care probabil că nu se va putea realiza, la noi, așa de curînd. Relevînd acordul dintre fruntașii noștri­ politici, președintele consi­liului a zis : „Doresc din toată inima ca exem­plul de patriotism și de înțelepciune, oferit astăzi țarei de către fruntașii noștri politici și de partidele noas­tre, să producă roade îmbelșugate pentru viitor, și ca lupta binefăcă­toare pentru triumful ideilor de ci­vili­zațiune și de progres să înlocu­iască incriminările violente și a­­tacurile personale totdeauna sterpe și nefolositoare. Desigur că acest apel al d-lui Cantacuzino „de a se înlocui incri­minările violent și atacurile perso­nale“ este mai mult la adresa gu­vernamentalilor, căci opoziție la noi nu se poate face fără incriminări violente și atacuri personale. R. X. Inacțiunea parlamentului Constituția are această dispozi­ție că dacă nu ar fi convocat pen­tru íú­oiembrie, pod fem­entul ne va întruni fără să fie convocat , fi având utilitatea ei pentru­­anumite vremuri această dispozi­ție, dar este absolut incomodă și inoportună pentru împrejurări ca cela de azi, da pildă. Suveran și guvern și au făcut da­toria constituțională de a­­ comrooa pentru 15 înoambrie și iată că în 15 zile a ales biroul, a luat de vre­o două ori vacanță și de cîte ori deschide ședința,­­ închide după facerea apelului nominal și citirea sumarului ședinței precedente, care cuprinde același vast program! Politeța politică de a se suprima discuția mesagiului— discuție care dura de obiceid, pină la Crăciun — a jucat o strașnică farsă regimu­lui nostru constituțional. Guvernul n’are nici un preset gata, afară de acela­și reducerea taxelor pe sa­larii, pe viu și a­seneiere­ proect care va trece fără discuțluni în­semnate. Aceasta dovedește pe de­oparte, cît de mult se lucrează la guvernele noastre pentru prepara­rea operei parlamentare și pe de altă parte cît de serios uzează par­lamentul de dreptul său de iniția­tivă în ce privește prezentarea de proeote de legi De îndată ce nu există polemici politice, prilej de recriminări, nu mai are rost funcționarea parla­mentului. Guvernele sunt obișnuite a-șî trece proastele în cîte-va zile. Re ce atancî sesiunea de la 15 Ki» euforie la 15 Martie ? Ifis.1 firesc și mai ales mai puțin costisitor ar fi să se convoace parlamentar numai pentru timpul cît ar fi de lucru. Cu toate astea, după ce lani de zile nu se lucrează nimic, se mai și prelungește sesiunea după 15 Martie, fiind­că nu s’au putut ter­mina­ lucrările ! Am dori să știm—acum după 15 zile de rușinoasă inacțiune, ce se va discuta pînă la vacanța Crăciu­nului din o vorba : cu încă două-trei vacanțe de cîte 3—4 zile, cu cîte­va ridicări de ședință și cu vacanța de Crăciun, s’ar umple în mod „demn“ activitatea parlamentară pină la 10 Ianuarie !1 Saturn. Declaratiunile de la Camera.­ Inacțiunea parlamentului ----------­berale și independente, cu deosebire insă pe acei vechi liberali din sinul partidului, cari în loc să recolteze azî roadele statorniciei lor politice și ale serviciilor ad­use cauzei par­tidului, se văd in primejdie de a fi izgoniți din propriul lor partid de acel cari au început a recolta îna­inte de a fi început să muncească pentru partid. Trebue să constatăm că acum zece-doisprezece ani asemenea lu­cruri n’ar fi fost cu putința în par­tidul liberal, fără a provoca una din acele protestări care să răzbune dreptatea și ideile liberale. In această privință felul cum s'a terminat acțiunea drapeliștilor a fost un mare raft. Cînd ne gin­dim că d. Costinescu permite azi să se creadă că d-sa, care a fost escomunicat o­­dinioară motivat nu numai din par­tid, ci și din viața politică a țărei de către frații Brătianu pentru fap­tul de a fi semnat cesiunea hîrtiei de țigară, este alăturea de frații Brătianu pentru a se dezlănțui „strașnicii“ escomunicărilor, în po­triva căreea d-sa nu avea destule cuvinte de asprime. Fără voie ne aducem aminte de Nicolae Fleva, care era în aseme­nea împrejurări zeul răzbunător al nedreptăților și actelor de samavol­nicia și sectarism în partidul liberal. Mare nevoie ar avea acum par­tidul liberal de un om ca el, s’ar expune, poate, urgiei, dar ar aduce mari foloase partidului, care e ame­nințat de cea mai urîtă teroare : teroarea moștenitorilor de situațiuni,­ cari trec lesne peste muncă și me­rite, fiindcă boau Cacao și munc­a șocolată pe cînd acel pe cari l mal­tratează azî sufereau prin pușcărie, sau munceau zi și noapte pentru cauza partidului lor. Nicolae Fleva a fost acela care a prezis d-lui Sturdza că ,Oculta o să-i mănânce capul“ și î-a deschis ochii. Ar trebui să se mai ridice un om în partidul liberal, care să înfrunte morga, strășnicia și sectarismul Moș­tenitorilor veseli aî lui Ion Brăti­­anu. Unde e un Fleva ? ____B. r. tt. 1 litre avocați Avocații, cari au menirea să lu­mineze justiția, cînd este vorba să se lumineze pe ei înșiși asupra propriilor lor interese, sunt în nepu­­tință, nu de a se pune da acord, ci de a discuta cel puțin. O întrunire convocată de d. decan M. Antones­­cu, a fost zădărnicită de către ad­versarii proectului său­. Eri o în­trunire convocata de aceștia a fost în neputință de a se ține, grație a­­celora cari sunt de părerea d-lui decan Antonescu. Și toată aceasta gălăgie s’a făcut pînă acuma asu­pra chestiei prezidenției. Ce se va întîmpla mîine cînd se va trece la discuția propriu zisă a proectului, este ușor de prevăzut. Totuși ni se pare că avocații ba­roului Capitalei, ar trebui să dea dovadă de mai multă toleranță re­ciprocă și de moravuri mai puțin războinice și anarhice. Nu cu stri­găte și gălăgie se rezolvă proecte sociale ca acela al unei legi a cor­pului de avocați. Membrii baroului Capitalei, nu trebue să uite ca ei sînt cei d’în­­tiiü cari cer judecătorilor răbdare și toleranță; ar trebui ca atunci cînd este vorba de interesele lor, cînd sînt abandonați la propria lor conducere, să dea dovadă de mai multă răbdare și toleranță reciprocă. E de sperat clar, că taberele a­­vocățești se vor pune cel puțin de acord asupra proectului, căci e ne­voe de discuție și aceasta nu se poate face decit cu liniște și ordine. A. ■ [UNK]san t — Unde-î Nicolae Fleva? Cine a citit articolele destul de confuze ale d-lui Vintila Brătianu, a văzut că dinastia Brătianu se pre­pară, sau vrea să facă cel puțin impresia că se prepară pentru un guvern de opt, dacă nu și da 12 ani, o reeditare a regimului lui Ion, cu deosebirea că va fi regimul lui Ionel Brătianu. Dacă se va pune în legătură a­­ceastă tendință cu excomunicările pronunțate în­potriva a o sumă de liberali de seamă, se va înțelege cum înțelege dinastia Brătianu să șl prepare în sinul partidului­­ viitorul vizirat. Fiii lui Brătianu reiau firul nn de unde l’a pierdut Ion Brătianu îna­inte de 1884, ci de unde l’a lăsat „Marele vizir“ la 1888. E o stare de lucruri care ar tre­bui să îngrijească toate spiritele și­ NĂZBÂTII «Patriotism și înțelepciune“ In urma senzaționalelor declarații fă­­cute la Cameră de d-nii Carp și Costi­nescu cum că opoziția va tăcea în „dis­­cuț­ii“ la messjiu, primul-ministru s’a grăbit sa glorifice acest act de patriotism și înțelepciune. £>% 1'h> țr-er.yv-, 3 -1'-4 m­ercia fa totul ia cele spuse de d. prezident al consiliu­lui și a glorifica Și noi cum S3 cuvine această senzațională, patriotisme și înțe­­lepțiască amuțire a opoziției. Să dea D-zeu să amuțească de-a bine­­lea și pe tot timpul sesiunei parlamen­tare și să mai dea D zeii ca, in genere, opozițiunile să fie mute! 5*6,0 rațiilor în Franța este după d. Fla­va de natură politică. Neavînd li­bertatea întrunirilor și vorbirea ei au căutat să le găsească în corpo­rație. D. Fleva a cerut în consecin­ță desființarea corporației avocaților ca nemai corespunzând spiritului și cerințelor vremei și tot odată fiind și nn paguba justițiabililor și chiar a avocaților. La luarea în considerare a pro­­eetului de lege au fost 35 bile pen­tru și 35 bile contra, așa că a treb­uit să se repete votul a doua zi cînd n’au mai fost însă decît 32 voturi pentru proiect și 50 voturi contra, așa că a fost respins. Trebue însă notat că în Cameră se aflau atunci 72 avocați. Gr. Alegerile in Rusia — Noul fapta de presiune elec­­torala — Liberalizmul cu care guvernul lui Stolîpin prepară alegerile se arată în adevărata lui lumină din mulțimea de mici fapte, cari ne îmbulzesc pe fie­care zi. Astfel la Varșovia, poliția a interzis —pur și simplu—orice întrunire electo­rală. La Kiev, cad­­ții n’afl­acă cea mai mică nădejde că se vor putea aduna ca să discute măsurile de luat în vederea alegerilor. Cancelariatul guvernului ge­neral din Odessa a publicat o ordonan­ță prin care interzice presei orice ames­tec în luptă. Ziarul „Gol crs” din Vihin a fost con­fiscat fiindcă a reprodus un apel către populație chemînd o să-șî exercite drep­turile sale. „Kietek“ din Iaroslav a a­­vut de îndurat aceeași soartă pentru același motiv. La Viatka guvernatorul a expus di­rectorilor de ziare că el are la inse­­mînă trei mijloace ca să suprime un ziar : să închidă tipografia, să expul­zase din oraș pe director, în sfî­rșise să scrie la Petersburg de unde după două zile, ar veni ordinul care ar pune ca­păt pentru totdeauna iieții organului Deji listele bb »nu­, încă­t nu îi poate, se pot semnala de pe acum încă cîteva mici rezultate ale restrîngerea regula­mentelor electorale. Să notăm n­­um­ai pe micii proprietari țărani , au­ fost șter­și de pe liste în districtul K­ran 1188 persoane , în dis­trictul S [UNK] retor 4500 (totalul lor e de 6000), în Cherson 2000, în Romny 6 mii. în Uman 6OO, din (4700), în Pe­­reiaslav 30.000 (a.u 40.000). Faptele acestea „mici“ sunt foarte elocvente. ——............... -----A­de vor­uri — Consecvență D. Coco Dim­itrescu a fost escomu­­nicat din partidul liberal fiindcă a par­ticipat la un banchet jubilar. Circulă zvonul că o să se ceară și ea comunicarea d-lui Costinescu care a perticipat ca expozant la Expoziția ju­bilară î­ Explicația — De ce escomnmcsiți oameni de valoare din partid ? a întrebat cine­va pe d. Vintilă Brătianu. — Lozinca noastră e joc tinerilor... generoși ! Critică laconică — Ai văzut piesa „Tinereță“ ? — Da. —— El, ce zici? — Frate gemen cu „Gemenii“. Am înțeleși Etigoletto HESTIA ZILEI Ușierul (privind băncile goale), ciiței parlamentare !! Iată cele mai splendide sile ale do­ Fiecare avocatul lui De­mnă © sa va vedea că ăin punctul de vedere al libertății și democrației au prea am fasat progres. Proectul de legi al d lui Mila Antonescu pentru organizarea cor­pului avocaților di­n țară, are nea­părat un caracter retrograd. Acest caracter este consecvent principiului că corpul avocaților trebue să for­meze o breaslă închisă, principiu de care azi se pare că nimeni nu mai vroiește să se atingă. Și în această privință am­ făcut mai mulți pași înapoi precum și în altele din viața noastră politică. Reacționarismul a triumfat pe toată linia și oricine ar avea vre­o veleitate de liberalism sau democratism la noi, riscă să fie eacomunicat sau tratat—in cazul cel mai bun—de naiv. De aceea nimeni nu îndrăznește astăzi să ceară des­ființarea corpului de avocați, care— exemplul Angliei o dovedește—nu­mai folos poate aduce prestigiului și demnitătea avocaților protecțio­­niști. Și totuși noi am avut aci in țară la 1881 o întreagă mișcare pen­tru desființarea corpului de avocați, mișcare care a avut ecou în parla­ment unde a dat loc la o intere­santă discuție, după ce din iniția­tivă parlamentară se alcătuise și un proect de lega corespunzător. ❖ La 1881, după cum am spus, ne accentuiază o mișcare contra corpu­lui avocaților. Numeroși cetățeni ai Capitalei adresează Camerei o pe­tiție prin care cer desființarea cor­pului de avocați. Din inițiativă par­lamentară s-a propus atunci un pro­ect de lege care în primul său ar­ticol spunea: , , ,Oricine poate pleda înaintea instan­țelor judecătorești din țară, atît pentru sine, cît și pentru alții, fie în cali­tate de avocat, fie în calitate de procu­rator“. Comitetul delegaților însărcinat să cerceteze acest proiect de lege era compus din d-nii C. Grigorescu, George Chițu, P. Chenciu, E. Mor­­țun, D. Mărgăritescu, P. Buescu și Z. Titulescu. Raportor al proiectu­lui a fost răposatul Pană Buescu. In expunerea sa de motive rapor­torul se ridică în contra legei a­­vocaților dela 1864, pentru că prin­tr’însa două drepturi s’au ridicat și anume : „Dreptul cetățenilor de a’și alege în libertate, ca apărători a intereselor lor, pe aceia în cari au­ deplină încredere. „0 Dreptul de muncă ai acelor cari prin această lege nu mai pot exersa pro­fesia de avocat Expunerea de motive documen­tată și animată de un spirit liberal și democratic dezvoltă aceste două m­otive și îi asumă între altele ar­gumentul cetățenilor Capitalei cari în petiția lor zice a fi : „Dacă pentru interese mari naționale și politice, deja cari ating adese ori existența statului nostru întreg, noi pu­tem alege,- abstracție facir.d de titlurile academici, pe oricare persoană care ne inspiră încredere­a ne reprezenta în sî­­nul adunărilor naționale, nu. Înțelegem pentru care rațiune nu­ am putea tot așa alege un reprezentant pentru intere­sele noastre particulare,­­tari ne privesc numai pe noi în parte, fără a angaja pe nimeni la pagubele noastre“. Apoi răposatul Pană Buescu axa constată în expunerea sa de mo­tive că „prin restringerea dreptului de apărare înaintea instanțelor ju­decătorești se oprește exercițiul mancei, care este un drept garan­tat cetățenilor prin articolul 19 din Constituția noastră...“ De notat el proectul de lege în chestiune a fost alcătuit cu concur­sul ministrului de justiție de atunci răposatul Dim. Gianni. A urmat asupra acestei chestiuni de principiu o discuție foarte inte­resantă și luminoasă. Contra legei ei a vorbit răposatul Alexandru La­­hovary și d. P. P. Carp, care a re­cunoscut totuși că trebue să se ia măsuri pentru garantarea moralită­­ței avocaților, cerînd o lege în a­­cest ganz. Pentru proect a vorbit deputatul Pătărlugeana și d. Nico­­lae Fleva. D. Fleva a arătat că acei care se ridică în­potriva avocaților . Se ridica mai mult contra avocaților constituiți în corporațiune, decît contra profesiune­ însăși. Exemple numeroase dovedesc că spiritul de corporațiune nu este o garanție pentru societate că interesele justi­­țiabililor vor fi bine și cinstit apă­rate. D. Fleva era de părere că trebue recunoscut statului dreptul de-a reglementa exercițiul profesi­une­ da avocat, dar că în același timp trebue să se desființeze legea care face din avocați o corporați­une. Această lege­ e o urmă răm­asă din timpul ten­dsti­Sței. Pe partiza­nii păstrărea corporației avocaților, pentru că aceasta e în interesul a­­parițiea averei omului, d. Fleva îî întreabă de ce nu sunt și pentru o corporațiune a medicilor cari au în mînă viața omului ? Originea corpO­­ RĂRERI ȘI IMPRESII O societate studențească Dintre societățile studențești, aceea care face puțin zgomot, despre care se vor­bește­ mai puțin, este Societatea studenți­lor în medicină. Dar dacă se vorbește pu­țin de această societate, ea a făcut și­ face cu atît mai mult pentru știința ratei­­brilor ei, pentru a le înlesni studiile și a înrădăcina într’ÎE șiî sentimentul de ami­ciție și camaraderie. Aceasta­ rezultă și din frumosul volum conținînd istoricul societăței, de la înte­­meerea eî și pînă astăzi, adică data 1875— l8 60,-r­ istoric scris de actualul vice-pre­­ședinte, d. Victor Gorjoiu. Eșită din trebuințele unui student să­rac dornic de știință, a actualului profe­sor dr Manolescu, societatea a prosperat zi cu zi, an cu an, și este astăzi pose­soarea unei averi frumușețe și a unei bi­blioteci care pune pe studentul sărac în pozițiune de a avea or­­și ce manual ști­­ințific îî trebuește,­iar studenților in ge­nere le înlesnește ca să se ție la curent cu progresele științei. Cât de serioasă este această societate, și cît de bogate sunt roadele ei, se poate vedea din faptul, că cei mai mulți pre­ședinți pe cari i-a avut, au­ urcat cele mai înalte trepte ale științei,—au devenit profesori ai universităților noastre, po­doabe ale științei românești și chiar in­ternaționale. Așa au­ fost preșidențî pro­fesorii Manolescu, Istrati, Marinescu, Ma­­nicatide, Bălăcescu, etc. Membrii ai so­­cietăței au fost M. Minovici, Olchovski, N­ăutzoiu, Romano, Grecescu, Mitinescu, Staicovici, Kaminski, Proza, Cannabel Geroffi, Robin, Vranialicî Dona, N Mi­­novici,­­ Baroncea, Copsescu, Poenaru, etc. etc. tot nume de medici reputați azi ca podoaba ale profesiune­­lor. O asemenea societate studențească me­rită simpstiile tuturor și de­sigur că ele nu-i vor lipsi. Aceasta cu atit mai mult cu cît și astăzi are ca președinte un dis­tins și luminat student ca d. Ceaiîo și m­­embrii ca d. Gom­oiu care a făcut lu­crarea ce a dat prilej ca și­ scrie aceste cîteva rînduri, lucrare ce ar putea servi și de călăuză societăților studențești ca sa nu se mai rătăcească pe calea poli­ticei S. Br. In moment istoric pentru franța Faza decisivă a luptei între biserică și stat —Cum se prezintă ea. —Urmările ultimei declarațiuni războinice a papei. — Ce spune ministrul Briand Cum guvernul francez va riposta instrucțiunilor papale. Actualul prim-ministru francez, Cle­­menceau a declarat în Limosul săul dis­curs de la Vendeo, ținut acum cîte­va luni, că la 12 Decembrie (st. n.) cetă­țenii Franței se vor deștepta și vor sa­luta soarele unei zile nouă, zi de libar­­tate. Așa­dar, de eri, lupta între biserică și stat din Franța a intrat în faza nouă și cea mai gravă din toate de pînă acum. Zică de 12 Decembrie e o nouă data istorică Si*parațiunea bisericei de stat­ e acum un fapt îndeplinit. Dacă papa ar fi îngăduit să se for­meze asociațiuni cultuale prevăzute în legea de separațiune, în stăpînirea că­rora să treacă bisericele și bunurile lor și care să asigure de acum înainte cul­tul religiunei catolice —• atunci noua stare de lucruri s’ar fi îndeplinit pen­tru religiunea catolică tot așa de sim­plu și liniștit ca și pentru protestanți și evrei, cari de luni de zile și-au­ for­mat asociațiuni cultuale la stăpînirea cărora au trecut localurile de rugăciuni împreună cu bunurile lor. Dar papa a interzis asociațiunile cultu­ale pentru că s-ar fi dat prin a­­ceasta elementului laic o influență prea mare în chestiunile spirituale, ceea ce e­ra contrazicere cu legile canonice. Curia papală a procedat astfel cu toate că guvernul francez s-a arătat deslușit că asociațiunile cultoaie vor fi formate in întregime de preoți și că statul nu se va amesteca întru nimic la formarea lor. Cu această lămurire, Briand, minis­trul cultelor a arătat că prețuește mult principiul libertăței de care e pă­trunsă legea eepsrațiunea. Biserică liberă într'un stat liber — a­­ceasta e csunța lege­ de separațiune. Papa însă, atît în Franța cit și în alte părți a fost atît de răsfățat încit acum nu se mulțumește numai cu libertatea, el vrea să domnească, el caută predo­minare politică. El cere ca spiritul ca­tolic să pătrundă întreaga ființă a­ sta­tului, și nu înțelege sub noțiunea de libertate, altceva decît libertatea de a-și clădi domnia sa. 12 Decembrie dărimă pentru Franța aceste tendinți ale Curtei și în repu­blică și ce dă bisericei catolice numai libertatea, iar puterea îi este luată. Aceasta e însemnătatea zilei de 12 Decembrie pentru republica franceză și într’o m­ăsură mai largă pentru întreaga omenire. •. 1 * Pină la­ ultimul moment s’a crezut că în urma interpretărei atit de gene­roasă și atît de largă dată legi­i de separațiune da către căbinetul Clomen­­ceau-Briand, Sfintul Scaun de la Roma se va supună noului regim. Dar lucrul acesta ar fi însemnat a se pune ‘ prea mult temeia pe înțelepciunea papalită­­ței și pe dragostea sa pentru pace. Nici uma din concesiunile liberale ale lui Briand n’au izbutit să schimba atitu­dinea îndărătnică a papei. Se știe că Briand a m­ers pînă în­­tr’acolo încit să asigure bisericei bene­ficiul dreptului comun, adică să se bu­cure de foloasele rege­ din 1881 asupra libertății­ da asociare și al Întrunirei publice. Orice exercițiu­ al cultului tre­bue să fie considerat după această pro­cedură ca o întrunire publică.­­ I se acordă bisericii­ și un priv­le­­legiu­ special, căci orice întrunire pu­blică ordinară e subordonată unei de­clarațiuni făcute autorităței asupra in­­tenționei, a țelului pe care o are a­­ceastă întrunire . Briand însă, autorul legel de separați­una admite preoților si credincioșilor sa se adune de cîte ori vor voi făcînd o unică declarațîune pentru tot amil. Or, Papa ce » găsit de­­ cuviință să facă ? După ce a interzis orice forma­țiune de asociațiuni cultuale, chiar după formula transacțională alcătuită de cardinalul archiepiscop din Bor­­deaux Leest, a interzis clerului pînă și îndeplinirea formali țaței unice de mai sus. Preoții și credincioșii se vor întruni în biserică fără ca autoritatea să fie încunoștiințată de ei de mai în­­nainte, autoritate care va fi tratată ca și cum nici n’ar exista, ca și cum le­gile pe cari ea le-a edictat ar fi făcute pentru toată lumea, exceptind catolicii, adică Roma care trebue să fie soco­tită chiar de către clerul francez m­ai presus de Franța. » ’ E evident faptul că călugării cari în­conjoară pe Piu­s l’v­r fi convins că concesiunile succesive făcute de către republică bisericei sunt semne de slă­biciune și cari pot constitui preludiul unei capitulări desăvârșite a statului francez și că e nevoe ca papalitatea să aibă o atitudine hotărită pînă la sfîrșit, față de legea de separațiune. Dar această iluziune a fost nimicită foarte iute. Noi cunoaștem acum în mod precis sensul instrucțiunilor date de Briand prefecților în urma nouei sfidări a bisericei. O telegrama ve­nită din Paris ne anunță că ministrul cărtelor a adresat prefecților o circu­lară ordonînd ca să se facă procese de contravenție preoților și altor or­ganizatori de întruniri în vederea cul­tului cari n’a fi făcut declarațiunea cerută de lege sau cari au făcut decla­­rațiuni insuficiente. Așa­dar e stabilit lucrul că Întrunirile cari vor fi orga­nizate de către biserică pentru exerci­țiul cultului vor fi socotite ca ilegale, deoarece autoritatea n’a fost în­cunuș­­tiințată prealabil. Care va fi însă forma de represiune hotărită de guvern ? Fără îndoială că Roma se așteaptă la o re­presiune brutală, cum e de pildă în­chiderea bisericilor, sper nd că credin­cioșii—lipsiți de mijlocul de a-șî exer­cita cultul — vor vedea efectul di­rect al unei legi de persecuțiune și de ireligitme și se vor revolta, iar cabi­­netul Clemenceau va fi silit, in înțe­legere cu Vaticanul, să remanieze regi­mul separațiunei după condițiunile ce­rute de papa. Calculul acesta e în tot cazul un calcul odios, o politică de șan­taj și de violență care pune in evidență strania morală a bisericei și valoarea așa zisului „creștinism” practicat de dînsa. Și din acest fapt rezultă un con­trast particular, cu totul avantagios pentru statul laic, care despârțindu-se de biserică, pentru a pune capăt do­­minațiunei sale inadmisibile a orin­­duit lucrurile cu atîta corectitudine și a ținut seamă cu atîta lărgime de pre­judecățile catolice.­­ De altfel, putem să fim convinși, că statul va domina, adică legea, ca și cu prilejul inventarierei bunurilor ecle­ziastice. Și e mai mult ca sigur, că de asta-dată biserica va ieși foarte micșo­rată din această luptă. Mulți din prelații și preoții francezi n’au proclamat în chip zgomotos cre­dința lor nestrămutată ordinelor de la Roma decît atunci cînd s’au convins adine că aceleași ordine îî vor sili „ia extremis“ să se supună legei. O parte din eî insă, vor asculta gla­­sul patriotismului și instinctul respec­tului legalitățe». De unde și o adevă­­rată schizmă care a și început să se manifesteze prin formarea de șitova a<

Next