Adevěrul, decembrie 1906 (Anul 19, nr. 6209-6236)
1906-12-01 / nr. 6209
Anul al XVIII-lea. — No. 6209 FONDATOR Alex. V. Beldimanc PUBLICITATEA: CONCEDAT A EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER , Co. București, Str. Karageorgevlci 18 Telefon 8/4 Hlgg 18 lml în toată țara Vineri 1 Decembrie 1906 DIRECTOR POLITIC COE ST. MILLS ABONAMENTEj Un an • • • . . Lei 16.— 6 luni III • • 8.— 3 luni M 4.— o lună ..... „ 1,50 In str&militate îndoit Provincie și Străinătate No. 1240 Apare zilele la ora & seara ce ultimele știri ale zilei grurpurile ziarului: Str. Sărindar, TELEFON 1p“ Pentru Capitalii No. 1411O Declarațiunile dela Cameră SKesajul s’a votat la Cameră In urma unor declarațiuni gă Oite de d-nii P. P. Carp, Emil Costinescu și președintele consiliului Sub ultimul guvern liberal s’a creat precedentul ca sa nu se facă nicio discuție asupra mesajului, dacă regele e bolnav. Acum s'a petrecut același lucru. Sunt însă mulți oameni politici cari găsesc că e fără niciun rost această procedare de a se suprima o uzanță parlamentară sub cuvînt că ea ar putea tulbura liniștea suveranului. Dacă de pildă partidele politice ar cădea de acord să se suprime cu totul și pentru totdeauna discuția asupra mesajului, care de mult a degenerat, mai nimeni n’ar protesta, atît de inutilă s’a arătat această discuție. Dar să suprimeazî o discuția sub rezerva de a o face mîine, sub o altă formă, e pur și simplu o comedie parlamentară. De altfel, dacă nu ne greșim, însuși d. Carp, în seziunea trecută cînd opoziția junimistă era mai agitată, spunea că nu înțelege ca un partid să nu-șî desfășure întreaga sa acțiune dacă regele e bolnav. De astă dată șeful junimiștilor a admis in totul precedentul creat de d. Sturdza, dar, e adevărat, declarațiunea d-lui Carp, relativă la abținerea de la discuția mesajului, e oarecum mai motivată decît aceea a liberalilor. D. Carp a declarat că opozițiunea conservatoare nevoind să tulbure repausul de care regele are nevoe, crede indicat de a nu lua parte la discuțiunea Adresei prin care parlamentul intră în contact direct cu Coroana. Discuțiunea mesajului înseamnă, în principiu, că parlamentul stă de vorbă cu Coroana. Dar de cînd se și practică acest uz la noi, nu s’a stat de vorbă cu regele și parlamentul s' n’a stat, în realitate, in contact cu regele nici direct, nici indirect. La nici o discuție a mesajului nu s’a discutat vre un act al regelui. Numai în sesiunea trecută d. Sturdza a pus în discuție chestiunea prerogativelor regale. De ordinar însă contactul parlamentului cu regele se mărginește la declarațiunile de devotament către Coroană ce le fac toți șefii de partide încolo toată discuția privește numai partidele în luptă. De cțîva ani însă discuția aceasta a ruevajuiii a devenit o sarcină nesuferită pentru toate partidele și de aceea ori de cite ori se poate invoca vre-un pretext pentru a o suprima, nimeni nu pierde această ocaziune. Să se ivească însă mîine o chestie de partid, din care politicianul să poată trage vre-un folos, imediat s’ar încinge o discuție și o răfuială ■ și nu s’ar mai ține seama de nicio altă considerație. Atunci cînd d. Sturdza a creat precedentul suprimărei discuțiunei mesajului situația în partidul liberal era așa de încurcată incit s-a prevăzut că o discuție a mesajului ar fi degenerat în o simplă răfuială în sinul majorităței liberale și de aceea ea a fost evitată. Opoziția conservatoare de atunci prevăzînd sfîrșitul regimului liberal, din cauza debandadei, nu mai avea nici un interes să se opună la propunerea d-lui Sturdza. Azi e aproape aceeași situație ca acum doi ani. Guvernamentalii sunt divizați în două tabere. Nici o discuție asupra situațiunei politice nu le convine, căci cu singuranță că neînțelegerile s’ar accentua și mai mult-La liberali n’a intervenit încă împăcarea între sturdziști și ocultiști. El nu ar fi putut cădea de acord asupra atitudinelor dacă s’ar fi discutat mesajul, și astfel s’ar fi făcut dovada, chiar în parlament, că tot divizați au rămas. In ce privește pe junimiști ceea ce urmăresc azîe ca să se declare o spărtură în rîndurile guvernamentale pentru ca să poată interveni o împăcare între ei și conservatori. Prin urmare nici junimiștilor nu le convenea o discuție asupra mesajului. De aceea acordul a fost unanim de a nu se discuta mesajul. Dar propunerea nu se poate zice că a pornit de la guvern, căci se știe că liberalii au hotărît el cel dintîi el să se abțină de la discuție, iar în Cameră de Carp a avut grija să se înscrie cel dintîiű, pentru a face declarațiunea de abținere. Sub guvernul liberal abținerea a fost propusă reprezentanților opoziției de însuși d. Sturdza, dar acum d. Cantacuzino, ca aa evite contactul direct cu șefii opozițiunea a așteptat mai întîi și să vadă care este atitudinea opozițiunea și numai după ce d-nii Carp și Costinescu au făcut declarațiunea de abținere, președintele consiliului a luat cuvîntul și a mulțumit pentru această atitudine.» D. Cantacuzino a exprimat însă, cu această ocaziune, o dorință care probabil că nu se va putea realiza, la noi, așa de curînd. Relevînd acordul dintre fruntașii noștri politici, președintele consiliului a zis : „Doresc din toată inima ca exemplul de patriotism și de înțelepciune, oferit astăzi țarei de către fruntașii noștri politici și de partidele noastre, să producă roade îmbelșugate pentru viitor, și ca lupta binefăcătoare pentru triumful ideilor de civilizațiune și de progres să înlocuiască incriminările violente și atacurile personale totdeauna sterpe și nefolositoare. Desigur că acest apel al d-lui Cantacuzino „de a se înlocui incriminările violent și atacurile personale“ este mai mult la adresa guvernamentalilor, căci opoziție la noi nu se poate face fără incriminări violente și atacuri personale. R. X. Inacțiunea parlamentului Constituția are această dispoziție că dacă nu ar fi convocat pentru íúoiembrie, pod fementul ne va întruni fără să fie convocat , fi având utilitatea ei pentruanumite vremuri această dispoziție, dar este absolut incomodă și inoportună pentru împrejurări ca cela de azi, da pildă. Suveran și guvern și au făcut datoria constituțională de a comrooa pentru 15 înoambrie și iată că în 15 zile a ales biroul, a luat de vreo două ori vacanță și de cîte ori deschide ședința, închide după facerea apelului nominal și citirea sumarului ședinței precedente, care cuprinde același vast program! Politeța politică de a se suprima discuția mesagiului— discuție care dura de obiceid, pină la Crăciun — a jucat o strașnică farsă regimului nostru constituțional. Guvernul n’are nici un preset gata, afară de același reducerea taxelor pe salarii, pe viu și aseneiere proect care va trece fără discuțluni însemnate. Aceasta dovedește pe deoparte, cît de mult se lucrează la guvernele noastre pentru prepararea operei parlamentare și pe de altă parte cît de serios uzează parlamentul de dreptul său de inițiativă în ce privește prezentarea de proeote de legi De îndată ce nu există polemici politice, prilej de recriminări, nu mai are rost funcționarea parlamentului. Guvernele sunt obișnuite a-șî trece proastele în cîte-va zile. Re ce atancî sesiunea de la 15 Ki» euforie la 15 Martie ? Ifis.1 firesc și mai ales mai puțin costisitor ar fi să se convoace parlamentar numai pentru timpul cît ar fi de lucru. Cu toate astea, după ce lani de zile nu se lucrează nimic, se mai și prelungește sesiunea după 15 Martie, fiindcă nu s’au putut termina lucrările ! Am dori să știm—acum după 15 zile de rușinoasă inacțiune, ce se va discuta pînă la vacanța Crăciunului din o vorba : cu încă două-trei vacanțe de cîte 3—4 zile, cu cîteva ridicări de ședință și cu vacanța de Crăciun, s’ar umple în mod „demn“ activitatea parlamentară pină la 10 Ianuarie !1 Saturn. Declaratiunile de la Camera. Inacțiunea parlamentului ----------berale și independente, cu deosebire insă pe acei vechi liberali din sinul partidului, cari în loc să recolteze azî roadele statorniciei lor politice și ale serviciilor aduse cauzei partidului, se văd in primejdie de a fi izgoniți din propriul lor partid de acel cari au început a recolta înainte de a fi început să muncească pentru partid. Trebue să constatăm că acum zece-doisprezece ani asemenea lucruri n’ar fi fost cu putința în partidul liberal, fără a provoca una din acele protestări care să răzbune dreptatea și ideile liberale. In această privință felul cum s'a terminat acțiunea drapeliștilor a fost un mare raft. Cînd ne gindim că d. Costinescu permite azi să se creadă că d-sa, care a fost escomunicat odinioară motivat nu numai din partid, ci și din viața politică a țărei de către frații Brătianu pentru faptul de a fi semnat cesiunea hîrtiei de țigară, este alăturea de frații Brătianu pentru a se dezlănțui „strașnicii“ escomunicărilor, în potriva căreea d-sa nu avea destule cuvinte de asprime. Fără voie ne aducem aminte de Nicolae Fleva, care era în asemenea împrejurări zeul răzbunător al nedreptăților și actelor de samavolnicia și sectarism în partidul liberal. Mare nevoie ar avea acum partidul liberal de un om ca el, s’ar expune, poate, urgiei, dar ar aduce mari foloase partidului, care e amenințat de cea mai urîtă teroare : teroarea moștenitorilor de situațiuni, cari trec lesne peste muncă și merite, fiindcă boau Cacao și munca șocolată pe cînd acel pe cari l maltratează azî sufereau prin pușcărie, sau munceau zi și noapte pentru cauza partidului lor. Nicolae Fleva a fost acela care a prezis d-lui Sturdza că ,Oculta o să-i mănânce capul“ și î-a deschis ochii. Ar trebui să se mai ridice un om în partidul liberal, care să înfrunte morga, strășnicia și sectarismul Moștenitorilor veseli aî lui Ion Brătianu. Unde e un Fleva ? ____B. r. tt. 1 litre avocați Avocații, cari au menirea să lumineze justiția, cînd este vorba să se lumineze pe ei înșiși asupra propriilor lor interese, sunt în neputință, nu de a se pune da acord, ci de a discuta cel puțin. O întrunire convocată de d. decan M. Antonescu, a fost zădărnicită de către adversarii proectului său. Eri o întrunire convocata de aceștia a fost în neputință de a se ține, grație acelora cari sunt de părerea d-lui decan Antonescu. Și toată aceasta gălăgie s’a făcut pînă acuma asupra chestiei prezidenției. Ce se va întîmpla mîine cînd se va trece la discuția propriu zisă a proectului, este ușor de prevăzut. Totuși ni se pare că avocații baroului Capitalei, ar trebui să dea dovadă de mai multă toleranță reciprocă și de moravuri mai puțin războinice și anarhice. Nu cu strigăte și gălăgie se rezolvă proecte sociale ca acela al unei legi a corpului de avocați. Membrii baroului Capitalei, nu trebue să uite ca ei sînt cei d’întiiü cari cer judecătorilor răbdare și toleranță; ar trebui ca atunci cînd este vorba de interesele lor, cînd sînt abandonați la propria lor conducere, să dea dovadă de mai multă răbdare și toleranță reciprocă. E de sperat clar, că taberele avocățești se vor pune cel puțin de acord asupra proectului, căci e nevoe de discuție și aceasta nu se poate face decit cu liniște și ordine. A. ■ [UNK]san t — Unde-î Nicolae Fleva? Cine a citit articolele destul de confuze ale d-lui Vintila Brătianu, a văzut că dinastia Brătianu se prepară, sau vrea să facă cel puțin impresia că se prepară pentru un guvern de opt, dacă nu și da 12 ani, o reeditare a regimului lui Ion, cu deosebirea că va fi regimul lui Ionel Brătianu. Dacă se va pune în legătură această tendință cu excomunicările pronunțate înpotriva a o sumă de liberali de seamă, se va înțelege cum înțelege dinastia Brătianu să șl prepare în sinul partidului viitorul vizirat. Fiii lui Brătianu reiau firul nn de unde l’a pierdut Ion Brătianu înainte de 1884, ci de unde l’a lăsat „Marele vizir“ la 1888. E o stare de lucruri care ar trebui să îngrijească toate spiritele și NĂZBÂTII «Patriotism și înțelepciune“ In urma senzaționalelor declarații făcute la Cameră de d-nii Carp și Costinescu cum că opoziția va tăcea în „discuții“ la messjiu, primul-ministru s’a grăbit sa glorifice acest act de patriotism și înțelepciune. £>% 1'h> țr-er.yv-, 3 -1'-4 mercia fa totul ia cele spuse de d. prezident al consiliului și a glorifica Și noi cum S3 cuvine această senzațională, patriotisme și înțelepțiască amuțire a opoziției. Să dea D-zeu să amuțească de-a binelea și pe tot timpul sesiunei parlamentare și să mai dea D zeii ca, in genere, opozițiunile să fie mute! 5*6,0 rațiilor în Franța este după d. Flava de natură politică. Neavînd libertatea întrunirilor și vorbirea ei au căutat să le găsească în corporație. D. Fleva a cerut în consecință desființarea corporației avocaților ca nemai corespunzând spiritului și cerințelor vremei și tot odată fiind și nn paguba justițiabililor și chiar a avocaților. La luarea în considerare a proeetului de lege au fost 35 bile pentru și 35 bile contra, așa că a trebuit să se repete votul a doua zi cînd n’au mai fost însă decît 32 voturi pentru proiect și 50 voturi contra, așa că a fost respins. Trebue însă notat că în Cameră se aflau atunci 72 avocați. Gr. Alegerile in Rusia — Noul fapta de presiune electorala — Liberalizmul cu care guvernul lui Stolîpin prepară alegerile se arată în adevărata lui lumină din mulțimea de mici fapte, cari ne îmbulzesc pe fiecare zi. Astfel la Varșovia, poliția a interzis —pur și simplu—orice întrunire electorală. La Kiev, cadții n’aflacă cea mai mică nădejde că se vor putea aduna ca să discute măsurile de luat în vederea alegerilor. Cancelariatul guvernului general din Odessa a publicat o ordonanță prin care interzice presei orice amestec în luptă. Ziarul „Gol crs” din Vihin a fost confiscat fiindcă a reprodus un apel către populație chemînd o să-șî exercite drepturile sale. „Kietek“ din Iaroslav a avut de îndurat aceeași soartă pentru același motiv. La Viatka guvernatorul a expus directorilor de ziare că el are la insemînă trei mijloace ca să suprime un ziar : să închidă tipografia, să expulzase din oraș pe director, în sfîrșise să scrie la Petersburg de unde după două zile, ar veni ordinul care ar pune capăt pentru totdeauna iieții organului Deji listele bb »nu, încăt nu îi poate, se pot semnala de pe acum încă cîteva mici rezultate ale restrîngerea regulamentelor electorale. Să notăm numai pe micii proprietari țărani , au fost șterși de pe liste în districtul Kran 1188 persoane , în districtul S [UNK] retor 4500 (totalul lor e de 6000), în Cherson 2000, în Romny 6 mii. în Uman 6OO, din (4700), în Pereiaslav 30.000 (a.u 40.000). Faptele acestea „mici“ sunt foarte elocvente. ——............... -----Ade voruri — Consecvență D. Coco Dimitrescu a fost escomunicat din partidul liberal fiindcă a participat la un banchet jubilar. Circulă zvonul că o să se ceară și ea comunicarea d-lui Costinescu care a perticipat ca expozant la Expoziția jubilară î Explicația — De ce escomnmcsiți oameni de valoare din partid ? a întrebat cineva pe d. Vintilă Brătianu. — Lozinca noastră e joc tinerilor... generoși ! Critică laconică — Ai văzut piesa „Tinereță“ ? — Da. —— El, ce zici? — Frate gemen cu „Gemenii“. Am înțeleși Etigoletto HESTIA ZILEI Ușierul (privind băncile goale), ciiței parlamentare !! Iată cele mai splendide sile ale do Fiecare avocatul lui Demnă © sa va vedea că ăin punctul de vedere al libertății și democrației au prea am fasat progres. Proectul de legi al d lui Mila Antonescu pentru organizarea corpului avocaților din țară, are neapărat un caracter retrograd. Acest caracter este consecvent principiului că corpul avocaților trebue să formeze o breaslă închisă, principiu de care azi se pare că nimeni nu mai vroiește să se atingă. Și în această privință am făcut mai mulți pași înapoi precum și în altele din viața noastră politică. Reacționarismul a triumfat pe toată linia și oricine ar avea vreo veleitate de liberalism sau democratism la noi, riscă să fie eacomunicat sau tratat—in cazul cel mai bun—de naiv. De aceea nimeni nu îndrăznește astăzi să ceară desființarea corpului de avocați, care— exemplul Angliei o dovedește—numai folos poate aduce prestigiului și demnitătea avocaților protecționiști. Și totuși noi am avut aci in țară la 1881 o întreagă mișcare pentru desființarea corpului de avocați, mișcare care a avut ecou în parlament unde a dat loc la o interesantă discuție, după ce din inițiativă parlamentară se alcătuise și un proect de lega corespunzător. ❖ La 1881, după cum am spus, ne accentuiază o mișcare contra corpului avocaților. Numeroși cetățeni ai Capitalei adresează Camerei o petiție prin care cer desființarea corpului de avocați. Din inițiativă parlamentară s-a propus atunci un proect de lege care în primul său articol spunea: , , ,Oricine poate pleda înaintea instanțelor judecătorești din țară, atît pentru sine, cît și pentru alții, fie în calitate de avocat, fie în calitate de procurator“. Comitetul delegaților însărcinat să cerceteze acest proiect de lege era compus din d-nii C. Grigorescu, George Chițu, P. Chenciu, E. Morțun, D. Mărgăritescu, P. Buescu și Z. Titulescu. Raportor al proiectului a fost răposatul Pană Buescu. In expunerea sa de motive raportorul se ridică în contra legei avocaților dela 1864, pentru că printr’însa două drepturi s’au ridicat și anume : „Dreptul cetățenilor de a’și alege în libertate, ca apărători a intereselor lor, pe aceia în cari au deplină încredere. „0 Dreptul de muncă ai acelor cari prin această lege nu mai pot exersa profesia de avocat Expunerea de motive documentată și animată de un spirit liberal și democratic dezvoltă aceste două motive și îi asumă între altele argumentul cetățenilor Capitalei cari în petiția lor zice a fi : „Dacă pentru interese mari naționale și politice, deja cari ating adese ori existența statului nostru întreg, noi putem alege,- abstracție facir.d de titlurile academici, pe oricare persoană care ne inspiră încrederea ne reprezenta în sînul adunărilor naționale, nu. Înțelegem pentru care rațiune nu am putea tot așa alege un reprezentant pentru interesele noastre particulare,tari ne privesc numai pe noi în parte, fără a angaja pe nimeni la pagubele noastre“. Apoi răposatul Pană Buescu axa constată în expunerea sa de motive că „prin restringerea dreptului de apărare înaintea instanțelor judecătorești se oprește exercițiul mancei, care este un drept garantat cetățenilor prin articolul 19 din Constituția noastră...“ De notat el proectul de lege în chestiune a fost alcătuit cu concursul ministrului de justiție de atunci răposatul Dim. Gianni. A urmat asupra acestei chestiuni de principiu o discuție foarte interesantă și luminoasă. Contra legei ei a vorbit răposatul Alexandru Lahovary și d. P. P. Carp, care a recunoscut totuși că trebue să se ia măsuri pentru garantarea moralităței avocaților, cerînd o lege în acest ganz. Pentru proect a vorbit deputatul Pătărlugeana și d. Nicolae Fleva. D. Fleva a arătat că acei care se ridică înpotriva avocaților . Se ridica mai mult contra avocaților constituiți în corporațiune, decît contra profesiune însăși. Exemple numeroase dovedesc că spiritul de corporațiune nu este o garanție pentru societate că interesele justițiabililor vor fi bine și cinstit apărate. D. Fleva era de părere că trebue recunoscut statului dreptul de-a reglementa exercițiul profesiune da avocat, dar că în același timp trebue să se desființeze legea care face din avocați o corporațiune. Această lege e o urmă rămasă din timpul tendstiSței. Pe partizanii păstrărea corporației avocaților, pentru că aceasta e în interesul aparițiea averei omului, d. Fleva îî întreabă de ce nu sunt și pentru o corporațiune a medicilor cari au în mînă viața omului ? Originea corpO RĂRERI ȘI IMPRESII O societate studențească Dintre societățile studențești, aceea care face puțin zgomot, despre care se vorbește mai puțin, este Societatea studenților în medicină. Dar dacă se vorbește puțin de această societate, ea a făcut și face cu atît mai mult pentru știința rateibrilor ei, pentru a le înlesni studiile și a înrădăcina într’ÎE șiî sentimentul de amiciție și camaraderie. Aceasta rezultă și din frumosul volum conținînd istoricul societăței, de la întemeerea eî și pînă astăzi, adică data 1875— l8 60,-r istoric scris de actualul vice-președinte, d. Victor Gorjoiu. Eșită din trebuințele unui student sărac dornic de știință, a actualului profesor dr Manolescu, societatea a prosperat zi cu zi, an cu an, și este astăzi posesoarea unei averi frumușețe și a unei biblioteci care pune pe studentul sărac în pozițiune de a avea orși ce manual științific îî trebuește,iar studenților in genere le înlesnește ca să se ție la curent cu progresele științei. Cât de serioasă este această societate, și cît de bogate sunt roadele ei, se poate vedea din faptul, că cei mai mulți președinți pe cari i-a avut, au urcat cele mai înalte trepte ale științei,—au devenit profesori ai universităților noastre, podoabe ale științei românești și chiar internaționale. Așa au fost preșidențî profesorii Manolescu, Istrati, Marinescu, Manicatide, Bălăcescu, etc. Membrii ai societăței au fost M. Minovici, Olchovski, Năutzoiu, Romano, Grecescu, Mitinescu, Staicovici, Kaminski, Proza, Cannabel Geroffi, Robin, Vranialicî Dona, N Minovici, Baroncea, Copsescu, Poenaru, etc. etc. tot nume de medici reputați azi ca podoaba ale profesiunelor. O asemenea societate studențească merită simpstiile tuturor și desigur că ele nu-i vor lipsi. Aceasta cu atit mai mult cu cît și astăzi are ca președinte un distins și luminat student ca d. Ceaiîo și membrii ca d. Gomoiu care a făcut lucrarea ce a dat prilej ca și scrie aceste cîteva rînduri, lucrare ce ar putea servi și de călăuză societăților studențești ca sa nu se mai rătăcească pe calea politicei S. Br. In moment istoric pentru franța Faza decisivă a luptei între biserică și stat —Cum se prezintă ea. —Urmările ultimei declarațiuni războinice a papei. — Ce spune ministrul Briand Cum guvernul francez va riposta instrucțiunilor papale. Actualul prim-ministru francez, Clemenceau a declarat în Limosul săul discurs de la Vendeo, ținut acum cîteva luni, că la 12 Decembrie (st. n.) cetățenii Franței se vor deștepta și vor saluta soarele unei zile nouă, zi de libartate. Așadar, de eri, lupta între biserică și stat din Franța a intrat în faza nouă și cea mai gravă din toate de pînă acum. Zică de 12 Decembrie e o nouă data istorică Si*parațiunea bisericei de stat e acum un fapt îndeplinit. Dacă papa ar fi îngăduit să se formeze asociațiuni cultuale prevăzute în legea de separațiune, în stăpînirea cărora să treacă bisericele și bunurile lor și care să asigure de acum înainte cultul religiunei catolice —• atunci noua stare de lucruri s’ar fi îndeplinit pentru religiunea catolică tot așa de simplu și liniștit ca și pentru protestanți și evrei, cari de luni de zile și-au format asociațiuni cultuale la stăpînirea cărora au trecut localurile de rugăciuni împreună cu bunurile lor. Dar papa a interzis asociațiunile cultuale pentru că s-ar fi dat prin aceasta elementului laic o influență prea mare în chestiunile spirituale, ceea ce era contrazicere cu legile canonice. Curia papală a procedat astfel cu toate că guvernul francez s-a arătat deslușit că asociațiunile cultoaie vor fi formate in întregime de preoți și că statul nu se va amesteca întru nimic la formarea lor. Cu această lămurire, Briand, ministrul cultelor a arătat că prețuește mult principiul libertăței de care e pătrunsă legea eepsrațiunea. Biserică liberă într'un stat liber — aceasta e csunța lege de separațiune. Papa însă, atît în Franța cit și în alte părți a fost atît de răsfățat încit acum nu se mulțumește numai cu libertatea, el vrea să domnească, el caută predominare politică. El cere ca spiritul catolic să pătrundă întreaga ființă a statului, și nu înțelege sub noțiunea de libertate, altceva decît libertatea de a-și clădi domnia sa. 12 Decembrie dărimă pentru Franța aceste tendinți ale Curtei și în republică și ce dă bisericei catolice numai libertatea, iar puterea îi este luată. Aceasta e însemnătatea zilei de 12 Decembrie pentru republica franceză și într’o măsură mai largă pentru întreaga omenire. •. 1 * Pină la ultimul moment s’a crezut că în urma interpretărei atit de generoasă și atît de largă dată legii de separațiune da către căbinetul Clomenceau-Briand, Sfintul Scaun de la Roma se va supună noului regim. Dar lucrul acesta ar fi însemnat a se pune ‘ prea mult temeia pe înțelepciunea papalităței și pe dragostea sa pentru pace. Nici uma din concesiunile liberale ale lui Briand n’au izbutit să schimba atitudinea îndărătnică a papei. Se știe că Briand a mers pînă într’acolo încit să asigure bisericei beneficiul dreptului comun, adică să se bucure de foloasele rege din 1881 asupra libertății da asociare și al Întrunirei publice. Orice exercițiu al cultului trebue să fie considerat după această procedură ca o întrunire publică. I se acordă bisericii și un privlelegiu special, căci orice întrunire publică ordinară e subordonată unei declarațiuni făcute autorităței asupra intenționei, a țelului pe care o are această întrunire . Briand însă, autorul legel de separațiuna admite preoților si credincioșilor sa se adune de cîte ori vor voi făcînd o unică declarațîune pentru tot amil. Or, Papa ce » găsit de cuviință să facă ? După ce a interzis orice formațiune de asociațiuni cultuale, chiar după formula transacțională alcătuită de cardinalul archiepiscop din Bordeaux Leest, a interzis clerului pînă și îndeplinirea formali țaței unice de mai sus. Preoții și credincioșii se vor întruni în biserică fără ca autoritatea să fie încunoștiințată de ei de mai înnainte, autoritate care va fi tratată ca și cum nici n’ar exista, ca și cum legile pe cari ea le-a edictat ar fi făcute pentru toată lumea, exceptind catolicii, adică Roma care trebue să fie socotită chiar de către clerul francez mai presus de Franța. » ’ E evident faptul că călugării cari înconjoară pe Pius l’vr fi convins că concesiunile succesive făcute de către republică bisericei sunt semne de slăbiciune și cari pot constitui preludiul unei capitulări desăvârșite a statului francez și că e nevoe ca papalitatea să aibă o atitudine hotărită pînă la sfîrșit, față de legea de separațiune. Dar această iluziune a fost nimicită foarte iute. Noi cunoaștem acum în mod precis sensul instrucțiunilor date de Briand prefecților în urma nouei sfidări a bisericei. O telegrama venită din Paris ne anunță că ministrul cărtelor a adresat prefecților o circulară ordonînd ca să se facă procese de contravenție preoților și altor organizatori de întruniri în vederea cultului cari n’a fi făcut declarațiunea cerută de lege sau cari au făcut declarațiuni insuficiente. Așadar e stabilit lucrul că Întrunirile cari vor fi organizate de către biserică pentru exercițiul cultului vor fi socotite ca ilegale, deoarece autoritatea n’a fost încunuștiințată prealabil. Care va fi însă forma de represiune hotărită de guvern ? Fără îndoială că Roma se așteaptă la o represiune brutală, cum e de pildă închiderea bisericilor, sper nd că credincioșii—lipsiți de mijlocul de a-șî exercita cultul — vor vedea efectul direct al unei legi de persecuțiune și de ireligitme și se vor revolta, iar cabinetul Clemenceau va fi silit, in înțelegere cu Vaticanul, să remanieze regimul separațiunei după condițiunile cerute de papa. Calculul acesta e în tot cazul un calcul odios, o politică de șantaj și de violență care pune in evidență strania morală a bisericei și valoarea așa zisului „creștinism” practicat de dînsa. Și din acest fapt rezultă un contrast particular, cu totul avantagios pentru statul laic, care despârțindu-se de biserică, pentru a pune capăt dominațiunei sale inadmisibile a orinduit lucrurile cu atîta corectitudine și a ținut seamă cu atîta lărgime de prejudecățile catolice. De altfel, putem să fim convinși, că statul va domina, adică legea, ca și cu prilejul inventarierei bunurilor ecleziastice. Și e mai mult ca sigur, că de asta-dată biserica va ieși foarte micșorată din această luptă. Mulți din prelații și preoții francezi n’au proclamat în chip zgomotos credința lor nestrămutată ordinelor de la Roma decît atunci cînd s’au convins adine că aceleași ordine îî vor sili „ia extremis“ să se supună legei. O parte din eî insă, vor asculta glasul patriotismului și instinctul respectului legalitățe». De unde și o adevărată schizmă care a și început să se manifesteze prin formarea de șitova a<