Adevěrul, februarie 1907 (Anul 20, nr. 6265-6292)
1907-02-26 / nr. 6290
«ml at XIX-le» — No. 62905 bani in toată țara DIRECTOR POMTÜO CONST. MILLS AB © NASS ESTE 5 Dn an . . • • » Lei 16.— 6 Inni e * • • * n 8.—* 3 luni • ît »n „ 4.—* o lună • • « » ă „ î.5a £ 11 străinătate tudeit Biaroorpe ztolst: Str. Sărinăir, la TELEFOfi 5r------------Capital* No. 1*11» Provincie și Străinătate No.12148 Apare Eilfisie la ora & seara în ultimele știri ale artu i FONDATOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA 3 COHCEDAXA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER SCoC Bocunșf^Str. Karageorgeolcitt Telefon 8/<4 Luni 26 Februarie 1907 Complectarea cabinetului Cabinetul a fost complectat cu d. dr. Istrati care a luat portofoliul domeniilor, iar d. l Lahovary a trecut la ministerul de externe. In sfîrșit d. Cantacuzino s-a hotărît să complecteze cabinetul înainte de închiderea parlamentului și a introdus în guvern pe d. dr. Istrati, fost ministru al instrucțiunei publice, oferindu-i portofoliul domeniilor, iar d-lui Ioan Lahovary, portofoliul externelor. Se afirmă că această combinație s’a făcut de acord cu d. Take Ionescu. Dar aceste „acorduri“, cari se stabilesc dimineața și se rup seara, nu mai impresionează pe nimeni. Cu d. dr. Istrati, deși d sa este o personalitate în această țară, nu se întărește, nici nu se slăbește cabinetul și nici nu se rezolvă criza guvernamentală, cum nu s’a putut rezolva nici cu intrarea d-lui Dissescu. Din moment ce nu s’au înlăturat nemulțumirile ce s’au strîns de slinta vreme în sinul majorităților parlamentare, din moment ce toți ministeriabilii, atît takiștî cît și cantacuziniștî, au fost înlăturați pentru a se face loc d-lui dr. Istrati, care nu-și manifestase de loc dorința de a intra în guvern, desigur că această soluțiune nu va pune capăt crizei din partid. Frământările vor continua, desorientarea în partid va crește, și cu toate că parlamentul e în ajun de a se închide, opoziția liberală și junimistă se agită și e hotărîtă a provoca mișcări de stradă. • Să înregistrăm acum toate versiunile și comentariile asupra intrării în cabinet a d-rului Istrati. Cantacuziniștii spun că d-rul Istrati, în urma grandioasei opere pe care a săvîrșit-o organizînd Expoziția jubilară și neputînd fi ales președinte al Senatului, era indicat să intre în guvern și afirmă că regele ar fi propus președintelui consiliului această soluțiune. Pentru ce a intrat d. dr. Istrati la domenii și de ce s’au întrerupt toate reformele d-lui Ioan Lahovary ? Fiindcă nu se putea ca să se ofere d-rului Istrati alt portofoliu, decît acel al domeniilor, ca unul ce cunoaște bine chestiunea agrară, arîndl o vasta experiență și distingîndu-se cu ocazia organizare! mai multor expozițiuni. Dar liberalii jubilează că la dat aceasta soluțiune crizei, fiindcă au o nouă platformă de opoziție. Un fruntaș liberal a declarat aseară, într’un cerc de deputați și senatori, că vor începe imediat o campanie pentru a arăta că numai d-rul Istrati nu era indicat să ia portofoliul domeniilor, deoarece acum se fac la acel minister socotelile Expozițiunei jubilare și prin urmare nu se cuvine ca comisarul general al expozițiunei saie, în calitate de ministru al domeniilor, să-și verifice propriile-i socoteli. Tema aceasta vor s’o exploateze liberalii. Și pe Luni se anunță chiar o interpelare asupra modului cum s’a complectat cabinetul. * Cum ați primit takiștii intrarea d-lui Istrati ? Iată o vorbă de spirit: — Istrati e tot așa de veritabil cantacuzinist, ca și Dissescu ! — Dar Istrati a declarat la un banchet că Senatul e cantacuzinist și d’aia a intrat în guvern !—a observat cineva. — Așa e. Dar a mai zis că în schimb Camera e takistă ! * Ce spun junimiștii? D. Nicu Filipescu e dezolat că în urma tuturor operațiunelor sale, cu tot balamucul care s’a declarat în lagărul guvernamental, căderea regimului este pentru moment exclusă și ceea ce este și mai trist pentru d-sa e că d. Take Ionescu n’a fost nici sacrificat și n’a provocat încă nici un vot de blam. Asta-i durerea d-lui Filipescu. Junimiștii însă nu pricep cam d. Istrati, acel care a contribuit la mișcarea universitară și a silit guvernul să retragă legea, a fost a doua zi, după această faimoasă retragere, introdus în guvern alăturea de d. Disnescu . Un guvernamental a explicat această nedumerire a junimiștilor spunînd: — Istrati a semnat numai memoriul, dar n’a aderat la grevă. * Cum se va manifesta Luni Camera asupra acestei complectărî ? Deocamdată e hotărîtă candidatura d-lui Cantacuzino-Pașcanu la președenția Camerei, iar la vicepreședenție candidatura d-lui P. Brătășanu. Dacă, precum se afirmă în unele cercuri guvernamentale, d. Thoma Cămărășescu va demisiona din vicepreședenție, e probabil ca atunci să-și pună candidatura d. Mișu Cantacuzino. Precum se vede situația, după comentariile cari se fac și impresia ce a produs complectarea cabinetului, se prezintă tot nesigură, tot încurcată. NAZBITII Criza a încetat! R. X. Aseară o ediție specială a „Dimineței“ a adus vestea că criza din guvern a încetat și că d. dr. Istrati, fost comisar general al Expoziției, a fost numit ministru de domenii. Intrarea d-lui dr. Istrati în guvern este un succes al acelor care au dus o campanie atît de strașnică înpotriva comisarului general al Expoziției și în special al „Violenței“, care a tratat cu dicționarul cel mai de salon pe comisarul general al „bîlciului de la Filaret“. Totodată prin intrarea unui chimist în cabinet, primul-ministru speră să poată realiza diferite combinațiuni și fuziuni. Fac Meetingul socialist In sala Eforiei are loc azi un meeting socialist în care e vorba să se protesteze împotriva scandalului ce s'a petrecut la Constanța. Cititorii cunosc cum s’a întîmplat acest scandal: doctorul Rakoivsky a vroit să fie la sindicatul lucrătorilor o conferință. Cîțîva indivizi cărora această conferință nu le convenea, au vroit s’o împedice. Iar pentru a o împiedica au recurs la arma brutalității, ba au mers chiar pînă a descărca focuri de revolver într’o sală plină de lume. O asemenea procedare nu trebue condamnată, căci ea se condamnă singură. Dar pentru ce tot acest scandal ? Doctorul Rakowsky nu e un anarhist, cum a spus Independența. Patronii acestui ziar au fost altă dată sau cel puțin susțineau că sunt ceea ce este doctorul Rakowsky, adică socialist. In această calitate doctorul Rakowsky luptă contra corporațiilor organizate pe bază medievală și mai ales contra acelor care induc în eroare pe muncitori, folosindu-se de a înșiî la tot felul de scopuri, numai în scopul de a le îmbunătăți soarta nu. Ei bine, contra acestora . Rakovsky luptă și aceștia sînt autorii nemai pomenitului scandal care însă îî zugrăvește de minune. Pînă la crimă au mers, —și deci anarhismul e de partea scandalagiilor, nu de partea d-lui Rakoinsky care n'a eșit din legile țarei și ale civilizației. Acum muncitorii socialiști vor să protesteze contra scandalagiilor din Constanța. Acesta e scopul meetingului de azi, după cum rezultă din apelul ce au lansat și care arată totodată în ce constă lupta muncitorilor din sindicatele socialiste. E vorba de o luptă contra „putreziciuneî ce se ascunde în corporații“, de o luptă „contra jugului corporațiilor“. Lupta aceasta va mai preocupa odată mult lumea, care actualmente aproape nu-i dă importanță, nedînd nici o atenție frămîntărilor din masele adinei ale populației. Pol. Complectarea cabinetului: intrarea d-rulul Istrati in guvern țiune pierdută. D la care a putut face pe acel faimos 12 Februarie, recucerindu-și din inimile dlui Carp dreptul la șefia partidului și prezidenția consiliului, a făcut totul pentru a convinge lumea că nu știe ce să facă nici cu una, nici cu cealaltă din aceste demnități. D sa singur a plecat iarăși sceptrul către d. Carp și a făcut ca și partidul său să capete convingerea că nu se poate guvernare conservatoare sub conducerea sale efectivă. Un prim ministru care găsește soluțiunea rămînerea la putere în retragerea tuturor proectelor de lege pe care opoziția decide a le combate, nu este desigur în măsură a opera o concentrare pentru a merge înainte. D. Cantacuzino nu mai poate merge decît înapoi și tot ce ar putea face mai bine e să se retragă de la putere , singura retragere care nu l’ar slăbi și mai mult decît s’a slăbit prin tactica sa de a trata cu cei din afară de partid și a maltrata pe cei dinlăuntrul partidului. Saturn S’a complectat! — Ai auzit ? S’a complectat guvernul ! — Da. Nu mai lipsește decît demisia cabinetului! Explicație — De ce a fost ales d-rul Istrati pentru complectarea cabinetului ? — Fiindcă a salvat guvernul, a semnat memoriul profesorilor universitari și a provocat astfel retragerea proectului învățămîntului superior! Alegerea de mîine — Pe cine alege miine președinte al Camerei ? — Pe Cantacuzino-Pașcanu. — Care va să zică tot un cantacuzinist ? — Nu. Un takist. — Cum asta ? — E un Cantacuzino.... necantacuzinist! Rigoletto Complectarea ministerului a fost numit ministru al domeniilor în locul dlui Ioan Lahovary,care trece la externe în locul rămas vacant prin moartea mult regretatului d-sale frate, generalul Lahovary. D. dr. Istrati a ocupat odinioară departamentul instrucțiunei publice tot sub guvernul Cantacuzino, iar sub actualul guvern a avut greaua însărcinare pe care a dus-o la bun sfîrșit de a organiza marea Expozițiune națională jubilară. — Dar nimeni nu cere <tc«m desființarea juriului! Știa bine că nu, pentru că nu o poate obține, pentru că este o instituțiune a cărei existență e garantată prin Constituțiune, pentru că nu se poate desființa decît convocînd o nouă Constituantă și nu e momentul de a ne azvîrli într’o asemenea încercare. Nu mai puțin e nevoc să examinăm dacă e bine ca spiritul public să fie îndrumat spre un asemenea țel, dacă e de dorit, în interesul binelui public, să se șteargă într’o zi articolele din Constituțiune relative la jurii; dacă e fondată opiniunea d-lui Oprescu, procuror la Curtea de apol din București, că instituțiunea juraților „nu mai are rațiune de a fi în timpurile actuale, cînd avem un corp judecătoresc bine organizat care prezintă toate garanțiile unei bune judecăți.“ Vreau să examinez dacă este norocită părerea d-lui C.Disescu că „experiența făcută zecimi de ani cu jurații, mai cu seamă anul acesta ne ridică orice iluzie în această privință. Este timp sa ne convingem că justiția paneală trebue și dînsa să fie îngrădită măcar cu atîtea garanții ca cea civilă". Cu alte cuvinte achitările de anul acesta, pe cari înalți magistrați le declară scuzabile, datermină pe d. C. Dissescu a înlocui pe jurații de astăzi prin alții cari să întrunească aceleași condițiuni de capacitate ca și magistrații căci, zicea d-sa „nouă ne trebue judecători inteligenți, independenți, experimentați pentru toți împricinații, fie comerciali, fie corecționali, fie criminali, fie politici, fie nepolitici“. Nu se va supăra, sper, savantul profesor și al meu bun confrate, dacă îmi voi permite a’î discuta părerea asupra acestei materii pe care am aprofundat-o cel puțin tot atît cît și d-sa. Deci, vom continua. wM Petru Grădișteanu. ^Adevăruri ÎSS- Dr. C. Istrati Guvern pierdui și cu zi țara cîștigă convingerea că guvernul prezidat de d. Cantacuzino este un guvern osîndit, care a încetat de mult de a guverna. O vacanță în cabinet, o vacanță prezidențială la Cameră, un loc vacant de deputat ori de senator este o piedică, o primejdie pentru guvern. Primul ministru — lucru caracteristic pentru guvernele slabe — se crede dator a face acte de autoritate și de a apare maran ca victorios—atîta numai că toate victoriile nu sînt asupra adversarilor, ci asupra propriului său partid. Autoritatea dlui Cantacuzino constă de-o vreme încoace tot în acte cari i ridică partidul în cap și face adversari din partizanii de pînă azi. Pe cînd șeful partidului și al guvernului face contrarul de tot ce bănuește măcar că ar fi de părere d. Take Ionescu să se facă, dea care crede că astfel apare ca șef-atotputernic, în realitate nu mai guvernează nici cu ai săi, ci este o jucărie în mîinile acelora care pentru a da concursul la guvernare îi cer nici mai mult nici mai puțin decît să le predea sceptrul, cum l’au mai deposedat odată și în așa fel că a fost nevoit să ducă partidul în opoziție pentru a-i da jos și a-șî relua panașa. Actele de autoritate ale d-lui Cantacuzino maschează prost o situa- VERSURI POLITICE L’A DAT GATA! D. Take Ionescu n are nici talent oratoric. (D. Pompiliu Eliad la întrunirea liberală). Oamenii ziși „mari“ odată Vai ce repede decad ! Pe ministrul T. Ionescu L-a dat gata P. Eliad. Iar în locu-î se ridică Omul mîndru ca un brad Oratorul plin de vervă Profesorul P. Eliad. Noi am spus de mult că acesta I-un talent în ultim grad Deci e drept să stea la cîrmă Genialul P. Eliad iar ministrul de finanțe Zis și Delrebut din iad Să cerșească o biată funcție Excelenței P. Eliad !! JURIUL D. Petre Gridișteanui dovedește necesitatea de a se menține nemodificată instituțiunea juraților. In urma achitării lui Pandele Madgearu, care omorise pe Paraschidis ziua în amiaza mare, în mijlocul bulevardului, o vîlvă mare s’a ridicat; s’a strigat pe toate tonurile în contra acestei achitări scandaloase care pusese vîrf altor două etonului toi de secLid/dlocisc premii*țare cu cîtva timp înainte de Curțile cu jurați din Brăila și Galați. Unii s’au părut atît de îngrijați de siguranța vieții încît au dus cestiunea înaintea parlamentului cerînd chiar desființarea acestei instituțiuni periculoase. „Adevĕrul“ care caută totdeauna să elucideze chestiunile sociale, a procedat la o anchetă foarte interesantă, care ne arată părerea asupra acestei importante gestiuni a cîtorva înalți magistrați dela Curtea de casație, dela Curțile de apel, tribunale, judecători de instrucție și procurori. Acum cînd totul s’a liniștit, să’mi fie permis și mie care am avut timpul a reflecta pe îndelete la Nizza în fața mărci azurii sub razele calde ale soarelui binefăcător, a examina diversele opiniuni emise, a’mi exprima și eu pe a mea. Mă întreb mai intriu oare să fie cauza importanței subite ce s’a dat acestei cestiuni ? Să fie oare îngrijirea opiniunei publice revoltată de acele trei verdicte achitătoare de la finele anului trecut ? Sau trebuie căutată altă cauză la această emoțiune manifestată atît de zgomotos ? Faptul că mișcarea s’a produs în urma verdictului dat in afacerea Madgiaru care a urmat după cele două achitări pronunțate de Curțile cu jurați din Brăila și Galați, se constată mai întîi de D. P. Sadoveanu, procuror la înalta Curte de Casațiune și Justiție, care începe articolul sau intitulat „Reforma instituțiunii juraților“ cu aceste cuvinte: „Mișcarea ce s’a produs acum citva timp în parlamentul țarei a fost provocată de cele trei verdicte achitătoare pronunțate de către jurații din Brăila, Galați și Ilfov". Același lucru îl constată de judecător de instrucțiune Lahovary și alți d-ni magistrați. Nu am dat nevoe să maî rnzist asupra acestui punct. * Dar deca aceste trei verdicte au produs o așa mare emoțiune ? Sînt oare aceste achitări în adevăr scandaloase ? Cum de au s’a mai ridicat nici o protestare contra verdictelor pronunțate de jurațî de la înființarea acestei instituțiuni pînă acum? Fost-au toate la adăpost de verice critică, pe cînd aceste trei sînt nescuzabile, în adevăr scandaloase ? D. P. Sadoveanu, procuror la înalta Curte de Casațiune, nu pregetă a recunoaște că „dacă sînt grave achitări la întîmplate acum, ele au cel puțin o scuză—pentru cei cari ar căuta-o—anume că, în specie, e vorba de niște crime al căror mobil nu a fost altul decît răzbunarea, determinată de diferite stări sufletești. Ce să zicem însă de crime ordinare, săvîrșite dintr’un interes de cîștig lacom și nedrept ? Și acesta era mobilul cîtorva crime achitate acum cîțiva ani. 1 „Cea mai veche achitare care a scandalizat aproape jumătate țara a fost aceea a lui C. Paraschiv, care cumula funcțiunea de portărel pe lingă tribunalul Iași cu aceea de șef al unei bande de tîlhari deciși, cari pătrundeau ziua în s.întâzâ 2 vara cu revolvorul în mina în casele oamenilor și-i jefuiau... Un alt verdict, care asemenea a scandalizat lumea judecătorească din acea parte, e acel privitor pe evreul crîșmar Mandelman din Tudora, județul Botoșani.“ D. consilier al Gurții de apel din București, Spiridon Stătescu, citează nu mai puțin de nouă verdicte monstruoase de achitare pronunțate de Curțile cu jurați prezidate de d-sa și indignat, declară : „Pentru mine Curțile cu jurați din țară au ajuns un adevărat scandal Exemple triste și nenorocite nu ne lipsesc de la înființarea acestei instituțiuni“ Desigur cazuri de acestea nenorocita sa cot cita și de alți prezidențî de pe timpuri ai Curților cu jurați și de mulți avocați; am văzut și eÜ cîteva în lunga mea carieră. Cestiunea este cum de nu s a manifestat pînă acum indignarea care a izbucnit tocmai acum din cauza a trei verdicte, cari după însuși d. procuror Sadoveanu „au cel puțin o scuză—pentru cei cari ar căuta-o ?“ ^ Nimeni pînă acum nu s’a gindit a cere sau măcar a dori desființarea instituțiunii juraților înscrisă în Constituțiune ca o cucerire a spiritului modern, afară de d. profesor Tanoviceanu care s’a ilustrat prin susținerea și altor idei de asemenea natură. De la cazurile unor achitări nemeritate trebue oare să conchidem la desființarea instituțiunii juraților ? Dar atunci ce instituțiune ar mai sta în picioare în materie de judecată civilă sau penală ? Judecătorii de ocol, tribunalele. Curțile de apel nu se înșală oare ? Dacă am fi siguri de dreptatea hotărîrii unei instanțe judecătorești, pentru ce dreptul de apel la o instanță superioară? Cite cărți de judecată și sentințe reformate de instanțele superioare ! Pentru ce dreptul de recurs la Casa țiune pe anume motive ? Și cîte decisiuni de casare pentru violarea unor anume dispozițiuni de lege! Merg mai departe, însăși înalta Curte de Casațiune poate ea pretinde că « infailibilă ? Atît la noi cît și in Franța, de unde am tradus aproape textual codul civil ca și cel penal, sînt multe variațiuni de jurisprudent, deci înainte sau în urmă Cutea Inaită s’a înșelat. Trebue oare pentru aceasta să tindem la desființarea instanțelor judecătorești sa fi măcar să împuținăm respectul ce le datorăm ? Nu, negreșit. Oameni sînt și magistrații, cu toată știința și experiența lor, și, ca atari, supuși eroarei— ca și jurații.* După cum a zis d. procuror A. Budișteanu nu e raționat să cerem desființarea drumurilor de fier pentru că se întâmplă multe accidente, adesea mortale ! Situația lui Stolypin „Russkoie Slovo“ afirmă că știe din sursă bună, că poziția d-lui Stolypin s’a întărit considerabil în vremea din urmă. El a prezentat într’un centru superior un memoriu în care expune, că crede să guverneze cu ajutorul dreptei, al octobriștilor și al grupului polonez. Ideile dezvoltate in memoria de d. Stolypin au fost foarte apreciate. Ca urmare, două proecte care fuseseră examinate mai mult sau mai puțin serios în centrul superior, au fost înlăturate. "CelJ'dintîi" consta în formarea eventuala a unui cabinet biurocratic liberal ca contele Witte și prințul Sviatopolk Mirski ca principale personalități. Al doilea proect, înlăturat de asemenea, avea în vedere formarea unui cabinet în care funcționarii n’ar fi avut decît o parte mărginită, dacă nu nulă, deși el n’ar fi fost încă un minister parlamentar. El s’ar fi compus din mari reprezentanți între care ar fi fiermate numele c-lor Gutchkof, Șipof, Miliukof și al prințului Trubeskoia. Rămîn la putere! Din tot haosul politic la care asistăm, răsună un singur cuvînt cu persistență : „răminem la putere!“ E se vede o mare plăcere să rămîn la putere ! Căcî doar n’or fi crezind guvernamentalii că a fi la putere însemnează a putea să arestezi pe un individ sau să pui ori să dai afară pe altul din slujbă. Prin a fi la putere s’a înțeles pînă acum ca un partid să guverneze după principiile sale, după programul său, după cum crede el că e mai bine. Or, partidul conservator de la cîrmă nu mai poate spune acum despre sine că guvernează. De cînd în fața unor mișcări extraparlamentare guvernul a fost silit să retragă un proect de lege, propus de dînsul și vroit de Cameră, pentru că, după cum d. Take Ionescu a arătat, era în spiritul programului ce partidul și-a dat și sub Lascăr Catargiu și prin gura d-lui C. Cantacuzino, — din acel moment guvernul nu mai guvernează, iar partidul dacă spune că „rămîne la putere“, comite o contradictio in adjecto, căci cu drept și pe adevărat n’ar putea spune decît că „rămîne la neputere.“ Constatările acestea se impun oricui are ochi ca să vadă. Și un guvern odată pornit pe o asemenea cale se expune zilnic la refuzuri de supunere. Nimic nu e mai primejdios decît exemplul și ori de cîte ori guvernul ar vroi să propue vre-o lege care n’ar conveni unui grup de interesați, aceștia și- ar putea zice : dar de ce n’am face și noi ca profesorii ? Guvernul e conștient de slăbiciunea sa. In consecință nu se mai suflă o vorbă despre legea pentru întinderea inamovibilităței în magistratură, lege de a cărui prezentare Camerei s’a făcut caz odată cu legea pentru reforma universităților. Și în asemenea condițiuni guvernamentalii continuă a spune că sunt la putere? Și cred poate ce spun ? Stranie concepție politică. E. C NESTI Auz BLEI Situația junimiștilor Un junimist (către d. Carp).* Eu am intrat tmăr in gruparea ă-tale și am îmboltrînit în opoziție, Conu Petrache: Eu am îmbrățișat și mai de tînăr junimismul și tot n’am ajuns încă la putere!! Deputatul Sf. Petroviciü în temniță Pentru ce a fost condamnat.—Amînarea întemnițare!.—Discursurile și interpelările din Camera maghiară — Cum și cind a fost închis.—Jalea soției!— Cum trăește și ce gindește în temniță Se apropie o lună de cînd a intrat în temnița de la Seghedin unul dintre inimoșii deputați romîni din Ungaria, avocatul Ștefan Petroviciu din Lugoj. Adînic mîhnit, dar totuși plin de curaj, bravul luptător își face cu resemnare osînda, în temnița unde mult regretatul Ion Rațiu ’și-a pierdut sănătatea, pentru aceiași crimă , apărarea limbei și a intereselor numeroșilor romîni din Ungaria. Ne facem o datoria să arătăm în acest articol pentru ce a fost condamnat deputatul Ștefan Petroviciu, prin ce peripeții a trecut pînă ce a fost aruncat la închisoare și cum își duce zilele acolo.* La 8 Septembrie st. n. 1904 ziarul național „Drapelul*1 din Lugoj publică Deputat român în Camera Ungară un articol prin care se răspunde acuzațiilor aduse românilor, că agită în contra statului maghiar. Articolul acela se termină cu următorul pasaj : „Da! sîntem agitatori, însă nu în contra statului ci în contra nedreptăților ce ni s’au făcut și nu, se fac. Da! In acest înțeles sîntem agitatori, dar în acest înțeles avem și dreptul și datorința națională și etică să fim agitatori. „In contra existenței statului nu agităm noi, cari pledăm pentru poliglotizmul și poîmaționalizmul Ungariei ca condiție logică și psihologică a exisstenței Ungariei, ci aceia cari—bazați pe teorii voinice—pledează pentru nimicirea noastră națională, pentru că prin politica lor pot să producă în popoarele nemaghiare convingerea că fericirea națională numai desfăcîndu-se de maghiari și-o pot afla. „Ar fi deci—chiar în interesul Ungariei—timpul suprem, ca elementele maghiare sănătoase la cap să pună capăt politicei șoviniste de maghiarizare și să inaugureze o politică de liberă dezvoltare naționala în toate popoarele din țară“. După cum sa vede, articolul conținea idei cît se poate da sănătoase. Acele idei au fost găsite însă contrarii intereselor statului maghiar și autorul articolului a fost dat în judecata tribunalului din Timișoara. Deși nu scrisese dînsul acel articol, d. Ștefan Petroviciu a luat răspunderea lui, pentru că ideile din articol erau și ale d-sale. Tribunalul la condamnat la goase luni inchisoare. La 1 Maiu 1906, d. Petroviciu urma să intre în temniță pentru a-șî face osînda. Dar tocmai în dimineața acelei zile, a fost ales deputat și rezemîndu-se pe dreptul de imunitate parlamentară, nu a intrat atunci la temniță. Îndată după alegere, deputatul român a primit deja procurorul din Timișoara înștiințarea că n’era să plece la temniță, pînă nu i se va comunica din nou. D.Petroviciu și-a văzut de interese și s’a dus în Camera maghiară unde l’au trimis alegătorii săi. Acolo a desfășurat o activitate minunată, care a dezisperat însă guvernul și Camera maghiară. Astfel la 6 iulie st. n. 1906 ține un ‘discurs în contra proectului de adresă ■ prezentat de comisia Camerei. Deputații maghiari și președintele Camerei s-au întrerupt de nenumărate ori și i au acoperit glasul cu zgomote asurzitoare, dar inimosul luptător român tot a reușit să-și spue părerile. La 14 luniu același an, d. deputat Petroviciu a interpelat guvernul asupra unor ordonanțe draconice emise de fostul ministru al școalelor Lukacs în contra școalelor confesionale. La 20 octombrie st. n. 1906, d-nul Petroviciu a interpelat pe miniștrii de interne și finanțe asupra unor acuzațiuni grave ce se adusese administrației comitatului Caraș-Severin de către un fost funcționar. In sfîrșit, la 12 ianuarie st. n. a. c. d. Petroviciu a rostit un lung și puternic discurs în Camera maghiară, prin care a arătat la ce rezultate nenorocite se ajunge prin încercările pentru maghiarizarea cu forța a elementelor neo maghiare din Ungaria. Față cu o activitate atît de insuflantă a bravului deputat român, parlamentul ungar a găsit cu cale că trebui să-i suspende dreptul de imunitate și să-i trimeată spre a-șî face osînda da 6 luni. In adevăr, la 24 Ianuarie st. a. a. o. dreptul de imunitate i-a fost ridicat. Rămînea ca în timpul cel mai scurt I d. Petroviciu să fie chemat la temniță. Credea totuși omul că i vor da 8—15 zile da răgaz, să-șî poată pune în rînduială afacerile familiare. Ași, cu totul altfel s’a întîmplat. D. Petroviciu era în Bocșa-Montană, unde însoțea pe candidatul român dr. Braniște prin comunele ce se țin le cercul electoral. Deodată, la 12 Februarie st. n., i s’a comunicat o scrisoare a procurorului din Timișoara. Prin acea scrisoare se revoca comunicarea de mai înainte de fi-șî începe pedeapsa lui Dr. Petroviciu