Adevěrul, februarie 1907 (Anul 20, nr. 6265-6292)

1907-02-26 / nr. 6290

«ml at XIX-le» — No. 62905 bani in toată țara DIRECTOR POMTÜO CONST. MILLS AB © NASS ESTE 5 Dn an . . • • » Lei 16.— 6 Inni e * • • * n 8.—* 3 luni • ît »n­ „ 4.—* o lună • • « » ă „ î.5a £ 11 străinătate tudeit Biaroorpe ztolst: Str. Sărinăir, la TELEFOfi­­ 5r------------­Capital* No. 1*11» Provincie și Străinătate No.12148 Apare Eilfisie la ora & seara în ultimele știri ale art­u i FONDATOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA 3 COHCEDAXA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER S­CoC Bocunșf^Str. Karageorgeolcitt Telefon 8/<4 Luni 26 Februarie 1907 Complectarea cabinetului Cabinetul a fost complectat cu d. dr. Istrati care a luat por­tofoliul domeniilor, iar d. l Lahovary a trecut la mi­nisterul de externe. In sfîrșit d. Cantacuzino s-a hotă­­rît să complecteze cabinetul înainte de închiderea parlamentului și a in­trodus în guvern pe d. dr. Istrati, fost ministru al instrucțiunei pu­blice, oferindu-i portofoliul dome­niilor, iar d-lui Ioan Lahovary, por­tofoliul externelor. Se afirmă că această combinație s’a făcut de acord cu d. Take Io­­nescu. Dar aceste „acorduri“, cari se stabilesc dimineața și se rup seara, nu mai impresionează pe ni­meni.­­ Cu d. dr. Istrati, de­și d sa este o personalitate în această țară, nu se întărește, nici nu se slăbește ca­binetul și nici nu se rezolvă criza guvernamentală, cum nu s’a putut rezolva nici cu intrarea d-lui Dis­­sescu. Din moment ce nu s’au înlăturat nemulțumirile ce s’au strîns de sl­inta vreme în sinul majorităților parlamentare, din moment ce toți ministeriabilii, atît takiștî cît și cantacuziniștî, au fost înlăturați pen­tru a se face loc d-lui dr. Istrati, care nu-și manifestase de loc dorința de a intra în guvern, de­sigur că această soluțiune nu va pune capăt crizei din partid. Frământările vor continua, deso­­rientarea în partid va crește, și cu toate că parlamentul e în ajun de a se închide, opoziția liberală și ju­nimistă se agită și e hotărîtă a pro­voca mișcări de stradă. • Să înregistrăm acum toate versiu­nile și comentariile asupra intrării în cabinet a d-rului Istrati. Cantacuziniștii spun că d-rul Is­trati, în urma grandioasei opere pe care a săvîrșit-o organizînd Expo­ziția jubilară și neputînd fi ales președinte al Senatului, era indicat să intre în guvern și afirmă că re­gele ar fi propus președintelui con­siliului această soluțiune. Pentru ce a intrat d. dr. Istrati la domenii și de ce s’au întrerupt toate reformele d-lui Ioan Laho­vary ? Fiind­că nu se putea ca să se o­­fere d-rului Istrati alt portofoliu, decît acel al domeniilor, ca unul ce cunoaște bine chestiunea agrară, a­­rîndl o vasta experiență și distin­­gîndu-se cu ocazia organizare! mai multor expozițiuni. Dar liberalii jubilează că la dat aceasta soluțiune crizei, fiindcă au o nouă platformă de opoziție. Un fruntaș liberal a declarat a­­seară, într’un cerc de deputați și senatori, că vor începe imediat o campanie pentru a arăta că numai d-rul Istrati nu era indicat să ia portofoliul domeniilor, deoarece a­­cum se fac la acel minister socote­lile Expozițiunei jubilare și prin ur­mare nu se cuvine ca comisarul general al expozițiunei sa­­ie, în calitate de ministru al domeniilor, să-și verifice propriile-i socoteli. Tema aceasta vor s’o exploateze liberalii. Și pe Luni se anunță chiar o interpelare asupra modului cum s’a complectat cabinetul. * Cum ați primit takiștii intrarea d-lui Istrati ? Iată o vorbă de spirit: — Istrati e tot așa de veritabil cantacuzinist, ca și Dissescu ! — Dar Istrati a declarat la un banchet că Senatul e cantacuzinist și d’aia a intrat în guvern !—a ob­servat cineva. — Așa e. Dar a mai zis că în schimb Camera e takistă ! * Ce spun junimiștii? D. Nicu Filipescu e dezolat că în urma tuturor operațiunelor sale, cu tot balamucul care s’a declarat în lagărul guvernamental, căderea regimului este pentru moment ex­­clusă și ceea ce este și mai trist pentru d-sa e că d. Take Ionescu n’a fost nici sacrificat și n’a provo­cat încă nici un vot de blam. Asta-i durerea d-lui Filipescu. Ju­nimiștii însă nu pricep cam d. Is­trati, acel care a contribuit la miș­carea universitară și a silit guvernul să retragă legea, a fost a doua­ zi, după această faimoasă retragere, in­trodus în guvern alăturea de d. Dis­­nescu . Un guvernamental a explicat a­­ceastă nedumerire a junimiștilor spu­­nînd­: — Istrati a semnat numai me­­­­moriul, dar n’a aderat la grevă. * Cum se va manifesta Luni Ca­mera asupra acestei complectărî ? Deocamdată e hotărîtă candida­tura d-lui Cantacuzino-Pașcanu la președenția Camerei, iar la vice­­președenție candidatura d-lui P. Bră­­tășanu. Dacă, precum se afirmă în unele cercuri guvernamentale, d. Thom­a Cămărășescu va demisiona din vice­­președenție, e probabil ca atunci să-și pună candidatura d. Mișu Can­tacuzino. Precum se vede situația, după comentariile cari se fac și impresia ce a produs complectarea cabine­tului, se prezintă tot nesigură, tot încurcată. N­AZBITII Criza a încetat! R. X. Aseară o ediție specială a „Dimineței“ a adus vestea că criza din guvern a în­cetat și că d. dr. Istrati, fost comisar general al Expoziției, a fost numit mi­nistru de domenii. Intrarea d-lui dr. Istrati în guvern este un succes al acelor care au dus o campanie atît de strașnică în­potriva co­misarului general al Expoziției și în spe­cial al „Violenței“, care a tratat cu dic­­ționarul cel mai de salon pe comisarul general­ al „bîlciului de la Filaret“. Totodată prin intrarea unui chimist în cabinet, primul-ministru speră să poată realiza diferite combinațiuni și fuziuni. Fac Meetingul socialist In sala Eforiei are loc azi un meeting socialist în care e vorba să se protes­teze împotriva scandalului ce s'a petre­cut la Constanța. Cititorii cunosc cum s’a întîmplat acest scandal: doctorul Rakoivsky a vroit să fie la sindicatul lucrătorilor o confe­rință. Cîțîva indivizi cărora această con­ferință nu le convenea, au vroit s’o îm­­pedice. Iar pentru a o împiedica au re­curs la arma brutalității, ba au mers chiar pînă a descărca focuri de revolver într’o sală plină de lume. O asemenea procedare nu trebue con­damnată, căci ea se condamnă singură. Dar pentru ce tot acest scandal ? Doctorul Rakowsky nu e un anarh­ist, cum a spus Independența. Patronii a­­cestui ziar au fost altă dată sau cel pu­țin susțineau că sunt ceea ce este docto­rul Rakowsky, adică socialist. In această calitate doctorul Rakowsky luptă contra corporațiilor organizate pe bază medievală și mai ales contra acelor care induc în eroare pe muncitori, folosindu­-se de a în­­șiî la tot felul de scopuri, numai în sco­pul de a le îmbunătăți soarta nu. Ei bine, contra acestora . Rakovsky luptă și aceștia sînt autorii nemai po­menitului scandal care însă îî zugră­vește de minune. Pînă la crimă au mers, —și deci anarh­ismul e de partea scan­dalagiilor, nu de partea d-lui Rakoinsky care n'a eșit din legile țarei și ale civi­lizației. Acum muncitorii socialiști vor să pro­testeze contra scandalagiilor din Con­stanța. Acesta e scopul meetingului de azi, după cum rezultă din apelul ce au lansat și care arată totodată în ce con­stă lupta muncitorilor din sindicatele socialiste. E vorba de o luptă contra „pu­treziciuneî ce se ascunde în corporații“, de o luptă „contra jugului corporații­lor“. Lupta aceasta va mai preocupa odată mult lumea, care actualmente aproape nu-i dă importanță, nedînd nici o aten­ție frămîntărilor din masele adinei ale populației. Pol. Complectarea cabinetului: intrarea d-rulul Istrati in guvern­ țiune pierdută. D la care a putut face pe acel faimos 12 Februarie, recucerindu-și din inimile d­lui Carp dreptul la șefia partidului și prezi­denția consiliului, a făcut totul pen­tru a convinge lumea că nu știe ce să facă nici cu una, nici cu cealaltă din aceste demnități. D sa singur a plecat iarăși scep­trul către d. Carp și a făcut ca și partidul său să capete convingerea că nu se poate guvernare conserva­toare sub conducerea­­ sale efec­tivă. Un prim ministru care găsește so­­luțiunea rămînerea la putere în re­tragerea tuturor proectelor de lege pe care opoziția decide a le com­bate, nu este desigur în măsură a opera o concentrare pentru a mer­ge înainte. D. Cantacuzino nu mai poate merge decît înapoi și tot ce ar pu­tea face mai bine e să se retragă de la putere , singura retragere care nu l’ar slăbi și mai mult decît s’a slăbit prin tactica sa de a trata cu cei din afară de partid și a mal­trata pe cei din­lăuntrul partidului. Saturn S’a complectat! — Ai auzit ? S’a complectat guver­nul ! — Da. Nu mai lipsește decît demi­sia cabinetului! Explicație — De ce a fost ales d-rul Istrati pentru complectarea cabinetului ? — Fiind­că a salvat guvernul,­ a semnat memoriul profesorilor universi­tari și a provocat astfel retragerea pro­ectului învățămîntului superior! Alegerea de mîine — Pe cine alege miine președinte al Camerei ? — Pe Cantacuzino-Pașcanu. — Care va să zică tot un cantacu­zinist ? — Nu. Un takist. — Cum asta ? — E un Cantacuzino.... necantacuzi­­nist! Rigoletto Complectarea ministerului a fost numit ministru al domeniilor în locul d­lui Ioan Lahovary,care trece la externe în locul rămas vacant prin moartea mult regretatului d-sale frate, generalul Lahovary. D. dr. Istrati a ocupat odinioară de­partamentul instrucțiunei publice tot sub guvernul Cantacuzino, iar sub ac­tualul guvern a avut greaua însărcinare pe care a dus-o la bun sfîrșit de a or­ganiza marea Expozițiune națională ju­bilară. — Dar nimeni nu cere <tc«m desfiin­țarea juriului! Știa bine că nu, pentru că nu o poate obține, pentru că este o instituțiune a cărei existență e garantată prin Consti­­tuțiune, pentru că nu se poate desființa decît convocînd o nouă Constituantă și nu e momentul de a ne azvîrli într’o asemenea încercare. Nu mai puțin e ne­­voc să examinăm dacă e bine ca spi­ritul public să fie îndrumat spre un a­­semenea țel, dacă e de dorit, în inte­resul binelui public, să se șteargă într’o zi articolele din Constituțiune relative la jurii; dacă e fondată opiniunea d-lui Oprescu, procuror la Curtea de apol din București, că instituțiunea juraților „nu mai are rațiune de a fi în timpurile ac­tuale, cînd avem un corp judecătoresc bine organizat care prezintă toate garan­țiile unei bune judecăți.“ Vreau să exami­nez dacă este norocită părerea d-lui C.Di­­sescu că „experiența făcută zecimi de ani cu jurații, mai cu seamă anul acesta ne ridică orice iluzie în această privință. Este timp sa ne convingem că justiția paneală trebue și dînsa să fie îngrădită măcar cu atîtea garanții ca cea civilă". Cu alte cuvinte achitările de anul a­­cesta, pe cari înalți magistrați le de­clară scuzabile, datermină pe d. C. Dissescu a înlocui pe jurații de astăzi prin alții cari să întrunească aceleași condițiuni de capacitate ca și magistra­ții căci, zicea d-sa „nouă ne trebue ju­decători inteligenți, independenți, expe­rimentați pentru toți împricinații, fie comerciali, fie corecționali, fie crimi­nali, fie politici, fie nepolitici“. Nu se va supăra, sper, savantul profesor și al meu bun confrate, dacă îmi voi­ permite a’î discuta părerea asupra acestei ma­terii pe care am aprofundat-o cel puțin tot atît cît și d-sa. Deci, vom­ continua. wM Petru Grădișteanu. ^Adevăruri ÎSS-­ Dr. C. Istrati Guvern pierdui și cu zi țara cîștigă convingerea că guvernul prezidat de d. C­anta­­cuzino este un guvern osîndit, care a încetat de mult de a guverna. O vacanță în cabinet, o vacanță prezidențială la Cameră, un loc va­cant de deputat ori de senator este o piedică, o primejdie pentru gu­vern. Primul ministru — lucru caracte­ristic pentru guvernele slabe — se crede dator a face acte de autori­tate și de a apare maran­ ca victo­rios—atîta numai că toate victoriile nu sînt asupra adversarilor, ci a­­supra propriului său partid. Autoritatea d­lui Cantacuzino constă de-o vreme încoace tot în acte cari i ridică partidul în cap și­­ face adversari din partizanii de pînă azi. Pe cînd șeful partidului și al gu­vernului face contrarul de tot ce bănuește măcar că ar fi de părere d. Take Ionescu să se facă, d­ea care crede că astfel apare ca șef-a­­tot­puternic, în realitate nu mai guvernează nici cu ai săi, ci este o jucărie în mîinile acelora care pen­tru a­­ da concursul la guvernare îi cer nici mai mult nici mai puțin decît să le predea sceptrul, cum l’au mai deposedat odată și în așa fel că a fost nevoit să ducă parti­dul în opoziție pentru a-i da jos și a-șî relua panașa. Actele de autoritate ale d-lui Can­tacuzino maschează prost o situa- VERSURI POLITICE L’A DAT GATA! D. Take Ionescu n are nici talent oratoric. (D. Pompiliu E­­liad la întrunirea liberală). Oamenii ziși „mari“ odată Vai ce repede decad ! Pe ministrul T. Ionescu L-a dat gata P. Eliad. Iar în locu-î se ridică Omul mîndru ca un brad Oratorul plin de vervă Profesorul P. Eliad. Noi am spus de mult că acesta I-un talent în ultim grad Deci e drept să stea la cîrmă Genialul P. Eliad iar ministrul de finanțe Zis și Delrebut din iad Să cerșească o biată funcție Excelenței P. Eliad !! J­URIUL D. Petre Gridișteanui dovedește necesitatea de a se menține nemodificată instituțiunea juraților. In urma achitării lui Pandele Mad­­gearu, care omorise pe Paraschidis ziua în amiaza mare, în mijlocul bulevardului, o vîlvă mare s’a ridicat; s’a strigat pe toate tonurile în contra acestei achitări scandaloase care pusese vîrf altor două etonului­ toi de secL­id/dlocisc premii*­­țare cu cîtva timp înainte de Curțile cu jurați din Brăila și Galați. Unii s’au părut atît de îngrijați de siguranța vieții în­cît au dus cestiun­ea înaintea parlamentului cerînd chiar des­­ființarea acestei instituțiuni periculoase. „Adevĕrul“ care caută totdeauna să elucideze chestiunile sociale, a procedat la o anchetă foarte interesantă, care ne arată părerea asupra acestei importante gestiuni a cîtorva înalți magistrați dela Curtea de casație, dela Curțile de apel, tribunale, judecători de instrucție și procurori. Acum cînd totul s’a liniștit, să’mi fie permis și mie care am avut timpul a reflecta pe îndelete la Nizza în fața mă­­rci azurii sub razele calde ale soarelui binefăcător, a examina diversele opiniuni emise, a’mi exprima și eu pe a mea. Mă întreb mai intriu oare să fie cauza importanței subite ce s’a dat acestei ces­­ti­uni ? Să fie oare îngrijirea opiniunei publice revoltată de acele trei verdicte achitătoare de la finele anului trecut ? Sau trebuie căutată altă cauză la a­­ceastă emoțiune manifestată atît de zgo­­motos ? Faptul că mișcarea s’a produs în urma verdictului dat in afacerea Madgiaru care a urmat după cele două achitări pronun­țate de Curțile cu jurați din Brăila și Galați, se constată mai întîi­ de D. P. Sadoveanu, procuror la înalta Curte de Casațiune și Justiție, care în­cepe articolul sau intitulat „Reforma in­­stituțiunii juraților“ cu aceste cuvinte: „Mișcarea ce s’a produs acum citva timp în parlamentul țarei a fost provo­­cată de cele trei verdicte achitătoare pronunțate de către jurații din Brăila, Galați și Ilfov". Același lucru îl constată de judecător de instrucțiune Lahovary și alți d-ni magistrați. Nu am dat ne­­voe să maî rnzist asupra acestui punct. * Dar deca aceste trei verdicte au pro­dus o așa mare emoțiune ? Sînt oare a­­ceste achitări în adevăr scandaloase ? Cum de au s’a mai ridicat nici o protes­tare contra verdictelor pronunțate de jurațî de la înființarea acestei institu­­țiuni pînă acum? Fost-au toate la adă­post de verice critică, pe cînd aceste trei sînt nescuzabile, în adevăr scan­daloase ? D. P. Sadoveanu, procuror la înalta Curte de Casațiune, nu pregetă a recu­noaște că „dacă sînt grave achitări la întîmplate acum, ele au cel puțin o scuză—pentru cei cari ar căuta-o—anu­­me că, în specie, e vorba de niște crime al căror mobil nu a fost altul decît răz­bunarea, determinată de diferite stări sufletești. Ce să zicem însă de crime ordinare, săvîrșite di­ntr’un interes de cîștig lacom și nedrept ? Și acesta era mobilul cîtorva crime achitate acum cîțiva ani. 1 „Cea mai veche achitare care a scan­dalizat aproape jumătate țara a fost a­­ceea a lui C. Paraschiv, care cumula func­țiunea de portărel pe lingă tribunalul Iași cu aceea de șef al unei bande de tîlhari deciși, cari pătrundeau ziua în s.întâzâ 2 vara cu revolvorul în mina în casele oamenilor și-i jefuiau... Un alt verdict, care asemenea a scandalizat lu­­mea judecătorească din acea parte, e a­­cel privitor pe evreul crîșmar Mandel­­man din Tudora, județul Botoșani.“ D. consilier al Gurții de apel din Bu­curești, Spiridon Stătescu, citează nu mai puțin de nouă verdicte monstruoase de achitare pronunțate de Curțile cu jurați prezidate de d-sa și indignat, declară : „Pentru mine Curțile cu jurați din țară au ajuns un adevărat scandal Exemple triste și nenorocite nu ne lip­sesc de la înființarea acestei instituțiuni“ Desigur cazuri de acestea nenorocita sa cot cita și de alți prezidențî de pe timpuri ai Curților cu jurați și de mulți avocați; am văzut și eÜ cîteva în lunga mea carieră. Cestiunea este cum de nu s a mani­festat pînă acum indignarea care a iz­bucnit tocmai acum din cauza a trei ver­dicte, cari după însuși d. procuror Sa­doveanu „au cel puțin o scuză—pentru cei cari ar căuta-o ?“ ^ Nimeni pînă acum nu s’a gindit a cere sau măcar a dori desființarea in­stituțiunii juraților înscrisă în Constitu­­țiune ca o cucerire a spiritului modern, afară de d. profesor Tanoviceanu care s’a ilustrat prin susținerea și altor idei de asemenea natură. De la cazurile unor achitări nemeri­tate trebue oare să conchidem la des­ființarea instituțiunii juraților ? Dar a­­tunci ce instituțiune ar mai sta în pi­cioare în materie de judecată civilă sau penală ? Judecătorii de ocol, tribuna­lele. Curțile de apel nu se înșală oare ? Dacă am fi siguri de dreptatea hotă­­rîrii unei instanțe judecătorești, pentru ce dreptul de apel la o instanță supe­rioară? Cite cărți de judecată și sen­tințe reformate de instanțele superioare ! Pentru ce dreptul de recurs la Casa țiune pe anume motive ? Și cîte de­­cisiuni de casare pentru violarea unor anume dispozițiuni de lege! Merg mai departe, însăși înalta Curte de Casa­­țiune poate ea pretinde că « infailibilă ? Atît la noi cît și in Franța, de unde am tradus aproape textual codul­ civil ca și cel penal, sînt multe variațiuni de jurisprudent, deci înainte sau în urmă Cu­tea Inaită s’a înșelat. Trebue oare pentru aceasta să tindem la des­ființarea instanțelor judecătorești sa fi măcar să împuținăm respectul ce le datorăm ? Nu, negreșit. Oameni sînt și magistrații, cu toată știința și expe­riența lor, și, ca atari, supuși eroarei— ca și jurații.* După cum a zis d. procuror A. Bu­­dișteanu nu e raționat să cerem desfiin­țarea drumurilor de fier pentru că se întâmplă multe accidente, adesea mor­tale ! Situația lui Stolypin „Russk­oie Slovo“ afirmă că știe din sursă bună, că poziția d-lui Stolypin s’a întărit considerabil în vremea din urmă. El a prezentat într’un centru superior un memoriu în care expune, că crede să guverneze cu ajutorul drep­tei, al octobriștilor și al grupului po­lonez. Ideile dezvoltate in memoria de d. Stolypin au fost foarte apreciate. Ca urmare, două proecte care fuse­seră examinate mai mult sau mai pu­țin serios în centrul superior, au fost înlăturate. "CelJ'dintîi" consta în formarea even­­tuala a unui cabinet biurocratic liberal ca contele Witte și prințul Sviatopolk Mirski ca principale personalități. Al doilea proect, înlăturat de ase­­m­enea, avea în vedere formarea unui cabinet în care funcționarii n’ar fi a­­vut de­cît o parte mărginită, dacă nu nulă, deși el n’ar fi fost încă un mi­nister parlamentar. El s’ar fi compus din mari reprezen­tanți între care ar fi fierm­ate numele c-lor Gutchkof, Șipof, Miliukof și al prințului Trubeskoia. Rămîn la putere! Din tot h­aosul politic la care a­sistăm, răsună un singur cuvînt cu persistență : „răminem la putere!“ E se vede o mare plăcere să rămîn la putere ! Căcî doar n’or fi crezind guver­namentalii că a fi la putere însem­nează a putea să arestezi pe un in­divid sau să pui ori să dai afară pe altul din slujbă. Prin a fi la putere s’a înțeles pînă acum ca un partid să guver­neze după principiile sale, după programul său, după cum crede el că­ e mai bine. Or, partidul conser­vator de la cîrmă nu mai poate spu­ne acum despre sine că guvernează. De cînd în fața unor mișcări ex­traparlamentare guvernul a fost si­lit să retragă un proect de lege, pro­pus de dînsul și vroit de Cameră, pentru că, după cum d. Take Iones­cu a arătat, era în spiritul pro­gramului ce partidul și-a dat și sub Lascăr Catargiu și prin gura d-lui C. Cantacuzino, — din a­­cel moment guvernul nu mai guver­nează, iar partidul dacă spune că „rămîne la putere“, comite o contra­­dictio in adjecto, căci cu drept și pe adevărat n’ar putea spune decît că „rămîne la neputere.“ Constatările acestea se impun ori­cui are ochi ca să vadă. Și un gu­vern odată pornit pe o asemenea cale se expune zilnic la refuzuri de supunere. Nimic nu e mai primej­dios decît exemplul și ori de cîte ori guvernul ar vroi să propue vre-o lege care n’ar conveni unui grup de interesați, aceștia și- ar putea zice : dar de ce n’am face și noi ca pro­fesorii ? Guvernul e conștient de slăbi­ciunea sa. In consecință nu se mai suflă o vorbă despre legea pentru întinderea inamovibilităței în magis­tratură, lege de a cărui prezentare Camerei s’a făcut caz odată cu le­gea pentru reforma universităților. Și în asemen­ea condițiuni guver­namentalii continuă a spune că sunt la putere? Și cred poate ce spun ? Stranie concepție politică. E. C N­­E­S­T­I Auz BLEI Situația junimiștilor Un junimist (către d. Carp).* Eu am intrat tmăr in gruparea ă-tale și am îmboltrînit în opoziție, Conu Petrache: Eu am îmbrățișat și mai de tînăr junimismul și tot n’am ajuns încă la putere!! Deputatul Sf. Petroviciü în temniță Pentru ce a fost condamnat.—Amînarea întemnițare!.—Discur­surile și interpelările din Camera maghiară — Cum și cind a fost închis.—Jalea soției!— Cum trăește și ce gindește în temniță Se apropie o lună de cînd a intrat în temnița de la Seghedin unul dintre ini­moșii deputați romîni din Ungaria, a­­vocatul Ștefan Petroviciu din Lugoj. Adînic mîhnit, dar totuși plin de curaj, bravul luptător își face cu resemnare osînda, în temnița unde mult regretatul Ion Rațiu ’și-a pierdut sănătatea, pen­tru aceiași crimă , apărarea limbei și a intereselor numeroșilor romîni din Un­garia. Ne facem o datoria să arătăm în a­­cest articol pentru ce a fost condamnat deputatul Ștefan Petroviciu, prin ce pe­ripeții a trecut pînă ce a fost aruncat la închisoare și cum își duce zilele a­­colo.* La 8 Septembrie st. n. 1904 ziarul național „Drapelul*1 din Lugoj publică Deputat român în Camera Ungară un articol prin care se răspunde acuza­țiilor aduse românilor, că agită în con­tra statului maghiar. Articolul acela se termină cu urmă­torul pasaj : „Da! sîntem agitatori, însă nu în con­tra statului ci în contra nedreptăților ce ni s’au făcut și nu, se fac. Da! In a­­cest înțeles sîntem agitatori, dar în a­­cest înțeles avem și dreptul și dato­­rința națională și etică să fim agita­tori. „In contra existenței statului nu agi­tăm noi, cari pledăm pentru poliglo­­tizmu­l și poîmaționalizmul Ungariei ca condiție logică și psihologică a exis­­stenței Ungariei, ci aceia cari—bazați pe teorii voinice—pledează pentru ni­micirea noastră națională, pentru că prin politica lor pot să producă în po­poarele nemaghiare convingerea că fe­ricirea națională numai desfăcîndu-se de maghiari și-o pot afla. „Ar fi deci—chiar în interesul Unga­riei—timpul suprem, ca elementele ma­ghiare sănătoase la cap să pună capăt politicei șoviniste de maghiarizare și să inaugureze o politică de liberă dez­voltare naționala în toate popoarele din țară“. După cum sa vede, articolul conținea idei cît se poate da sănătoase. Acele idei au fost găsite însă contrarii inte­reselor statului maghiar și autorul arti­colului a fost dat în judecata tribuna­lului din Timișoara. Deși nu scrisese dînsul acel articol, d. Ștefan Petroviciu a luat răspunderea lui, pentru că ideile din articol erau și ale d-sale. Tribunalul la condamnat la goase luni inchisoare. La 1 Maiu 1906, d. Petroviciu urma să intre în temniță pentru a-șî face o­­sînda. Dar tocmai în dimineața acelei zile, a fost ales deputat și reze­­mîndu-se pe dreptul de imunitate par­lamentară, nu a intrat atunci la temniță. Îndată după alegere, deputatul român a primit deja procurorul din Timișoara înștiințarea că n’era să plece la tem­niță, pînă nu i se va comunica din nou. D.Petroviciu și-a văzut de interese și s’a dus în Camera maghiară unde l’au trimis alegătorii săi. Acolo a desfășurat o activitate minu­­nată, care a dezisperat însă guvernul și Camera maghiară. Astfel la 6 iulie st. n. 1906 ține un ‘discurs în contra proectului de adresă ■ prezentat de comisia Camerei. Deputații maghiari și președintele Camerei s-au întrerupt de nenumărate ori și i au a­­coperit glasul cu zgomote asurzitoare, dar inimosul luptător român tot a reușit să-și spue părerile. La­ 14 luniu același an, d. deputat Pe­troviciu a interpelat guvernul asupra unor ordonanțe draconice em­ise de fos­tul ministru al școalelor Lukacs în con­tra școalelor confesionale. La 20 octombrie st. n. 1906, d-nul Petroviciu a interpelat pe miniștrii de interne și finanțe asupra unor acuza­­țiuni grave ce se adusese administra­ției comitatului Caraș-Severin de către un fost funcționar. In sfîrșit, la 12 ianuarie st. n. a. c. d. Petroviciu a rostit un lung și puter­nic discurs în Camera maghiară, prin care a arătat la ce rezultate nenorocite se ajunge prin încercările pentru ma­ghiarizarea cu forța a elementelor neo maghiare din Ungaria. Față cu o activitate atît de insufla­­n­tă a bravului deputat român, parla­mentul ungar a găsit cu cale că trebui să-i suspende dreptul de imunitate și să-i trimeată spre a-șî face osînda da 6 luni. In adevăr, la 24 Ianuarie st. a. a. o. dreptul de imunitate i-a fost ridi­cat. Rămînea ca în timpul cel mai scurt I d. Petroviciu să fie chemat la temniță. Credea totuși omul că i vor da 8—15 zile da răgaz, să-șî poată pune în rîn­­duială afacerile familiare. Ași, cu totul altfel s’a întîmplat. D. Petroviciu era în Bocșa-Montană, unde însoțea pe candidatul român dr. Braniște prin comunele ce se țin le cercul electoral. De­odată, la 12 Fe­­­­bruarie st. n., i s’a comunicat o scri­soare a procurorului din Timișoara. Prin­­ acea scrisoare se revoca comunicarea d­e mai înainte de fi-șî începe pedeapsa lui Dr. Petroviciu

Next