Adevěrul, februarie 1907 (Anul 20, nr. 6265-6292)

1907-02-25 / nr. 6289

"Anu­l al XIX-lea— No. 6289 FONDATOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA» COND­IDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER si Co. București, Str. Karageorgevich­* Telefon 3/« TELEFON­­ Pentru Ca­pital Ko. UH»­­ „ Provincie­­i Stalin Mato Bo. 1314» Complicarea crizei guvernamentale Prin vacanța ce s’a declarat la președenția Camerei s’a complicat și mai m­ult criza guvernamentală. Guvernamentalii n’au un dram de noroc. De cîtva timp eveni­mentele sunt în contra lor și produc cele mai grave încurcă­turi politice. Din cauza neînțelegerilor din­tre ambele tabere guvernamen­tale s’a aminat luni de zile re­­maniarea cerută de partid și din aceeași cauză nu s’a putut face pînă azi nici măcar complecta­­rea cabinetului. Acum iată o nouă încurcă­tură : alegerea președintelui Ca­merei. Se știe ce a fost la deschi­derea parlamentului, cînd s’au ivit neînțelegeri asupra candida­­turelor la vice-președenție. Tot pentru a se evita o nouă alegere n'a fost lăsat d. C. Bo­­erescu să se retragă de la preșe­denția Senatului, deși e bolnav de atîta vreme. Acum scaunul preșidențial de la Cameră devenind vacant, a­­legerea nu se mai poate evita și nici nu se poate aminti. In atmosfera politică care dom­nește azi în lagărul guverna­mental, guvernul va trebui să recurgă la o echilibristică extra­ordinară pentru a nu se încurca în așa mod în­cît să-și pericliteze existența.* Cine sînt candidații pentru pre­ședinția Camerei? Regretatul Triandafil, când a fost ales președinte, n’a avut contra­candidat. Dar acum ambele tabere au mai mulți candidați. Cant cauziniștii an pe d. Vlă­­descu și la rigoare pe ministrul de justiție. Dacă s’ar face o remaniare, can­tacuziniștii ar dori ca d. Grecean­u sa părăsească cabinetul pentru a primi preșidentia Camerei. ’•­­ "­­* % Din majoritate mai sunt acum in­dicați pentru președinție de­ vice­președinți și anume d­ni­ Thema Cămărășescu, cel mai vechia vice­președinte și d. Cantacuzino-Paș­canu. D. Cămărășescu e însă unul din ministeriabili­ care are mai multe șanse ca la o remaniare viitoare să intre in guvern, pe cînd d Canta­­cnzino-Pașcanu nu și a afirmat nici­odată dorința de a intra in guvern.­­ dar probabil că dacă d. Canta­­nzino-Pașcanu va primi să candi­deze, va Întruni­­ unanimitatea vo­turilor majorităței din Cameră. * Pînă aseară nu s’a h­otărît însă absolut nimic în pri­vința alegerei președintelui Camerei. Această alegere depinde a­­cum și de înțelegerea care se va stabili asupra remanierei, căci de eli se pare că preșe­dintele consiliului ar înclina să nu mai amine complecta­­rea sau chiar remaniarea cabinetului. Aseară s’a râspîndit zvonul în cercurile canta­cuziniste, că d. Cantacuzino ar fi hotârît complectarea cabinetului cu d-nul Istrati, care va lua por­tofoliul domeniilor, iar d-nul Ioan Lahovary să treacă la externe. Știrea aceasta nu pare a fi întemeiată, deoarece chiar er­ d. Ioan Lahovary a de­clarat mai­­ multor deputați că nu vrea sa părăsească de­partamentul domeniilor. * S’a mai vorbit de eșirea din mi­nister a d-lui Ionaș Grădișteanu și de alegerea d-sale ca președinte al Camerei. Nici acestui svon nu se dă cre­zare.* Precum se vede situațiunea este așa de complicată, așa de nesigură, în­cit cele mai fan­teziste combinațiuni ministeria­le circulă de cîte­va zile, iar de ori dimineață s’au lansat vre-o șase candidaturi la pre­ședenția Camerei, ceea ce de­notă o rezvrătire și divizare gravă în sinul majorităței. E de notat însă că de două zile nu mai discută nimeni pro­babilitatea unei fuziuni cu ju­nimiștii și chestiunea dizolvărei este definitiv înlăturată. Cu toate acestea nu e pina acum nici un indiciu că se va găsi o soluțiune pentru restabi­lirea unei înțelegeri între guver­namentali. Raporturile dintre d-nii Can­tacuzino și Take Ionescu con­tinuă a fi încordate, în majo­ritățile parlamentare e aceeași dezorientare, miniștrii nu pot lucra, adică nu pot guverna, iar activitatea în ambele Corpuri legiuitoare e nulă. Această stare de lucruri, o recunosc toți guvernamentalii, nu mai poate continua nici două zile și de aceea se anunță că pînă Luni se va.... clarifica si­tuațiunea într’un sens sau al­tul, sau mai bine zis în așa sens în­cît sau să se facă dovada că în guvern s’a restabilit o com­plectă înțelegere, sau s’a hotă­­rît retragerea de la putere. te.­x. ----——------------­Curentele liberale Arătam ori că în sînul partidului li­beral tot nu s’a putut stabili acea com­plectă armonie, care să permită ca în cessinile generale să se poată stabili un acord între șefi. Independența crede că în lupta lor liberalii au intrat în faza „violenței și a exasperațiunei“, iar d. Sturdza ros­tește la Senat un discurs de profesor ger­man, un discurs senin, academic, în care discută nu numai cestiunile la ordinea zilei, ci și programul ce ar trebui dat facultății noastre de drept. Așa vorbește șeful unui partid care e în faza „vio­lenței și a exasperațiunei“ ! Atunci poate Independența n'a fost în nota justă ? Nici aceasta nu-e exact In­­depen­dența a fost în nota pe care i-a dictat-o d. Ionel Brătianu, care iarăși se găsește în dezacord cu d. Sturdza. Și acest dezacord ne dă cheia neînțelegerilor din partidul liberal. Sunt două mentalități diametralmente opuse cari își dispută conducerea parti­dului liberal. I) Sturdza vrea să con­ducă partidul cu moderațiune și se uită totdeauna cu un ochi la palat unde crede să găsească totdeauna indicațiunea cea mai utilă pentru țară în conducerea par-4 A fJn.l­tn n îj/mii -f­ ovno or* oâ t/OWd­V ÜV­­/. X/. AV/il'if x/l y isrcis v/w y. palatul să vază în partidul liberal o pu­tere cu care se tratează de la egal la e­­gal, nu așteaptă indicațiune de la palat, ci vrește chiar să impue acestuia obliga­țiunea de a ține seamă de voința parti­dului liberal. Nu discutăm care mod de a vedea e mai bun, dar nici nu d ezităm să ne în­doim că d Brătianu va înceta de a mai fi atît de energic, în ziua cînd împre­jurările îl vor aduce în locul d-lui Stur­dza și deci fatalmente contactul d-sale cu palatul va deveni mai fregvent și mai intim. Acum însă situațiunea pare a fi a­­ceasta : d. Ionel Brătianu voește să vie imediat la putere; d. Sturdza crede că momentul n'a sosit încă. Și ce crede ă. Sturdza este deciziv, după cum am mai spus, pentru că șeful liberalilor mai are și alte indicațiuni decit aclamațiile fur­tunoase de la Dacia și inzistențele cadre­lor partidului. Rp. Un so o • t • • Lcî IS.-# 6 lira! * » * # $ » 8.—* 3 Ilin! »tecc» a 4.—*» o lună • I i­­ « o 1.50 m­m sistmsvmme&Km mmmmasmm Apare zilnic Ini ©ra 5 seara ca ß 21 i­ui­e­r­e știri ale zilei ptrearile zistuial: Str. Sărindari fi 5 bani In toată țara lamentar este, hotârît, o ficțiune și că totul este voința șefului guver­nului Parlamentul nu este acela care dă din sînul său guvernul, parlamentul, din contra, e conside­rat ca o creațiune a guvernului și ca atare parlamentul n­­i se contes­tă dreptul de a’și spune cuvîntul în chestiune de remaniare a cabi­­netului Mai mult, i se contestă majorităței chiar dreptul de a-șî de­semna președintele. Aceasta e teoria scumpă azî șe­fului guvernului, deși într’o zi îm­prejurările politice­i ar putea crea grele salariați, pe temeiul aceleeași teorii. Din cauza acestei teorii, vacanța prezidențială crează o nouă criză destul de serioasă în guvern și ma­joritatea Camerei. Guvernul, slăbit în­deajuns prin ultimele evenimente și continuele sale ezitațiuni în fața tuturor pro­blemelor ce a avut de rezolvat, se află în fața unor nou­ dificultăți, din care vom vedea cum va ști să iasă. I C-43P -4-S3B Saturn cîte nedreptăți nu se fac în lume și ea își urmează totuși cursul! Și acest guvern va continua să trăiască, fără noi și în contra voin­ței noastre, cel puțin pînă la toamnă. — Dacă acum nu reușiți să scă­pați de opoziție, cu atît mai greu va fi la toamnă. — Fără îndoială că da. — Atunci veți face să reapară gazeta antipalatistă ? — Asta nu. Vom continua să fim calmi și să privim cu filozofie cum trece vremea...—a răspuns fruntașul junimist, zîmbind cu multă ironie. C. Dem. N­AZBITII Violență și exasperațiune Noi credeam că actualmente sîntem în faza guvernului de carton, a cabinetului de operă comică și încă de operă comică , la cea franceză, deschisă cu atîta suc­ces la Teatrul Național! Iată însă că „Bi pandantul“ anunță ma­pamondul că „ne aflăm în faza violenței „și exasperațiunea“ ! Ne-am întrebat­ de ce și cum ? Și am ajuns la concluzia că, din punctul său de vedere, „Ci pandantul“ are rezon. Nu destul că acest guvern de operă comică s’a dedat la farsa grosolană de a retrage un proces de lege care era pli­nea zilnică a opoziției, apoi a mai venit și conv Mitită și a declarat în Senat că a plecat de la putere, fiindcă „o minori­tate“ din Cameră a crezut că-i poate im­pune remanieri cu d’asila. Care va să zică faimoasa grevă parla­mentară de la „Dipandant“ era o „mino­ritate“ ?! Apoi asta nu e exasperațiunea! Fac „Ce dorim noi? Următoarele puncte: „Nimeni să nu fie portărel, dacă nu îndeplinește toate condițiunile de admi­sibilitate și aceleași reguli, prevăzute de legea de organizarea judecătorească (ar­­tic. 13 legea de organizarea portăreilor). Nimeni să nu poată fi numit șef de portărel, pînă ce nu va avea un stagiu în magistratură de cel puțin doi ani. A priori să fie asimilați în grad cu pro­curorii și cu judecătorii de ședință. De asemenea să se prevadă și normele după cari se va face avansarea“. Scrisoarea sfîrșește apoi cu următoa­rea propunere: „Propunem apoi d-lui ministru de Jus­tiție să se introducă următoarele modi­ficare in proectul d-sale: la avansarea la gradul de judecător de ocol, d-ni­ pre­ședinți de tribunale să recomande can­didați dintre portăreii titrați, cari în­deplinesc condițiunile de vechime, iar la aceia de judecători de tribunal, să fie preferați șefii de portărel. Numai cu modul acesta acest corp va căpăta un adevărat prestigiu. ¿*■ «£»­ ­^i Adeverul! Legea avocaților — Ce se face la Cameră ? — Pledează avocații pentru legea a­vocaților! Culmea e insă, că nici pentru propriile lor interese nu pledează gra­tuit !! Una bună om»wh­o«chawariiian­E>ana Tot la Cameră, pa cind se discuta legea avocaților. Un avocat dezvolta Un amendament: — Cam slab ! observă un inginer u­­nui alt deputat—avocat. Ați avea ne­­voi de.... asistență judiciară ca să vă treceți legea!! Prezidenția Mai mulți deputați declarați la Ca­meră că dacă li­ se impune un candi­dat la prezidenție ei nu vor participa la vot. — C­re­va să zică, acum greva de­putaților, dacă guvernul nu retrage can­didatul ?! — observă un „universitar“ ! Rigoletto Complicarea crizei guvernamentale: alegerea pr­eședintelui Camerei Vacanta prezidențială Ca «un semn suprem de tăria gu­vernului și armonia dintre el și ma­joritățî, se poate cita și faptul, unic prin ridiculul său, că s’a Încercat a se amina... sine die chiar și ale­gerea președintelui Camerei. Din nenorocire, guvernul nu poa­te retrage și alegerea prezidențială căci altfel ar face-o, negreșit! Alegerea prezidențială nu este însă un... proces de lege, ci este o formalitate și încă una din acele care se îndeplinesc fără întîrziere. Vacanța aceasta prezidențială este cu atit mai pacticoasă pentru gu­vern cu cît ea nu e chestie de dis­cuție și de aranjare în curse, ci reclamă un vot cu bile, al cărui re­zultat, cu deosebire in actualele împrejurări, devine semnificativ. Este adevărat că nu au trecut nici opt zile de cînd Camera a vo­tat încredere guvernului, dar cum alegerea președintelui nu este, cons­tituționalicește vorbind, o chestie de guvern, majoritatea Camerei, ori cît de devotată ar fi guvernului are dreptul, chiar cu uzanțele de la noi, să nu primească ordinul gu­vernului în ce privește persoana ce urmează a fi aleasă. E destul ca majoritatea să o considere ca fiind sincera ei expresiune, pentru ca guvernul să nu aibă nimic de o­­biectat. Așa ar fi după logica constituțio­nală. In realitate însă­și aci este vor­ba de a se dovedi că regimul par­ Femeea advocat Se discută la Cameră proiectat pen­tru reorganizarea corpului avocaților. In ședința de Luni se va continua a­­ceastă discuție și se va ajunge și la articolul în care s’ar putea prevedea dreptul femeilor de a pleda. Se știe că pînă acum toate încercă­rile de a determina majoritatea avoca­ților ca să permită și femeei, care de altfel ar întruni toate celelalte condiți­­uni de admisibilitate, ca să pledeze îna­intea instanțelor judecătorești,­au fost zadarnice. La congresul avocaților ținut acum cîteva luni la Iași un tînăr, dar de talent avocat, d. Eugen Herovanu, a propus ca femeile să fie admise tn barou. Propunerea d-lui Herovanu, după cum se știe, a fost respinsă și astfel noua lege de organizare a corpului a­­vocaților menține punctul de vedere învechit că femeia nu trebue să fie ad­misă în barofi. Cu toate acestea nici­odată timpul nu a fost mai puțin potrivit pentru ca o nouă lege să persiste în acel punct de vedere vechi. Pretutindeni își taie cale convingerea că nu e drept, că nu poți refuza unei femei care s’a pregătit In­deajuns, a trecut toate examenele ce­rute de legi, dreptul de a se prezenta înaintea justiției și a face uz de cunoș­tințele ei în serviciul acest.­ia. Nu vom mai invoca toate argumen­tele, destul de cunoscute, cari pledează în favoarea dreptului de a pleda al fe­meilor,—vom aminti numai că nu se poate admite astăzi o diferență funda­mentală de capacitate între bărbat și fem­ee; că pot fi femei mai mult sau mai puțin inteligente, după cum sînt bărbați mai mult sau mai puțini inte­ligenți, cum însă nu inteligență, ci cu­noștințele și titlurile, indiferent de in­teligență, decid da­că cineva poate in­tra în barou,—femeea în­­ă tot, numai în baza cunoștințelor și titlurilor, are dreptul de a intra în barou,—’ ar fi in­diferent pentru rezolvarea ac­estei ces­­tiuni chiar dacă ar fi dovedită absur­ditatea că femeea e inferioară bărba­tului. Credem că majoritatea Camerei care are a se ocupa mai mult de interesele generale, ar face bine dacă ar vota ea acel articol prin care se acordă femei­lor dreptul de a pleda. E. Un Interview — Ce spun junimiștii asupra situației — Un fruntaș junimist a binevoit să­ mi acorde ori o convorbire asu­pra situației politice. — Cum credeți că se va rezolva chestia preșidenției Camerei ? — Foarte simplu, mi s’a răspuns. In partidul d-lui Cantacuzino e­­xistă și oameni din aceia cari să poată fi și cu d-sa și cu Take Io­nescu. Unul din acei oameni e d Cantacuzino-Pașcanu. Boer prin naș­tere, se aseamănă și convine d-lul Cantacuzino, șeful partid dal­ takist prin simpatii și idei, dacă vrei, deci convine și lui Take Ionescu. Iată viitorul președinte al Camerei: * — Dar asupra remanierei ce zi­ceți ? — S’a închiriat puterea pînă la 15 Noembrie. După această dată proprietarul are să înceapă a se gîn­­di cui să mai închirieze această pro­prietate—puterea—atît de căutată. — Și dv., junimiștii ! ■ — Noi ? Sîntem și rămînem niște individualități, distinse dacă voești, dar individualități. Ca să putem să ne impunem la guvern, ne trebuesc două sprijine : al opiniei publice și al regelui. Opinia publică, atîta cîtă e, nu se poate spune că nu e cu noi. Chiar adversarii noștri recunosc în intimi­tate că suntem oam­eni de valoare și merităm o soartă mai bună în politică. — Dar regele ce părere are ? — Regele nu poate să ne con­teste valoarea, dar nu ne chiamă la cîrma țărei. Poate că recunoaște că e o nedreptate ce ni se face, dar Grigore Triandafil Cauza care a decis moartea lui Grigore Triandafil, zugăvește admi­rabil omul. Era bolnav, răcit și i se interzisese eșirea din casă, știindu-se că la vîrsta la care se găsea, orice complicațiune putea să-i grăbeas­că sfîrșitul. Dar toate aceste argu­mente nu l-au putut determina ca să nu-și facă ultima datorie față cu un vechi și amic și coluptător. S’a dus deci la înmormîntrarea­ regreta­tului general Lahovary,­ a răcit din nou și sfîrșitul îl știm a­­cum. Grigore Triandafil era om blind și împăciuitor. Nu era un luptător, un combatant. Cînd lupta se dădea crudă și violentă, cum e la noi o­­biceiul, el rămînea deoparte. Cînd în desfășurarea patimilor toți își perdeau capul,—el rămînea calm și cu judecata limpede. Și cînd după ce lupta se isprăvia, trebuia să­ se caute soluția ce ea ne aducea.— !?! Triandafil se găsea omul care s’o dee și s’o pue în aplicare. In acest scuz el era» un fel de providență a partidului conservator, căci dat fiind temperamentul obicinuit al oamenilor noștri politici, era ade­vărată fericire că se găsea un ase­menea bărbat care forma un fel de trăsătură de unire între dînșii. Calitățile, acestea cari făceau din Grigore Triandafil un element pre­țios al partidului său, am făcut din el și un președinte admirabil. Nici­odată pasiunea politică nu’l putea cuprinde în așa grad nicit un mo­ment măcar să uite că pe scaunul preșidențial el are a fi obiectiv, ne­părtinitor, un riguros păzitor și a­­plicator al regulamentului. De figura lui Grigore Triandafil toți cei cari vin în atingere cu poli­tica vor păstra o duioasă amintire. Trimitem întristatei familii expresia adîncelor noastre regrete. Aă. Legea eroinei juisuresti și pertireii D. Greceanu, ministrul de justiție, a depus după cum se știe pe biroul Came­rei proectul de lege pentru reorganiza­rea magistraturei. Pe de altă parte se știe, că portăreii au înaintat mai de mult d-lui ministru de justiție un memoriu, prin care cereau să li se dea și tot considerațiunea acor­dată magistraților, îmbunătățindu-lise soarta. D. deputat I. Prassa a atras odată a­­tențiunea actualului ministru de justi­ție, în Cameră, asupra situațiunei grele în care se găsește acum corpul întreg al portăreilor. D. Greceanu a răspuns a­­tunci că în curînd va prezenta un pro­iect de lege, prin care și soarta portărei­lor va fi ameliorată. Relativ la proectul de lege asupra re­­organizărei judecătorești, un portărel. In numele tuturor colegilor săi ne scrie următorele: „Hei portăreii credeam, că prin modi­ficarea legei organizărei judecătorești, ni se va schimba cu totul soarta și că vom fi trecuți și noi în rîndul magistra­ților. Care­ n­u ne-a fost însă mirarea, cînd am citit art. 51 din această lege, care spune, că organizarea și funcțio­narea corpului de portărei sînt determi­nate prin legea lor specială. Cu alte cu­vinte, nu s’a făcut și nu se va mai putea face nimic pentru corpul portăreilor". In întregul proces de lege, bine­înțeles că nu se mai vorbește nimic despre por­tărei. Scrisoarea ce am primit urmezá astfel­­„Acum cînd magistratura se reorgani­zează, socotim că este o mare nedreptate ca acest corp de magistrați să fie ne­glijat. . .. . s..,■ , ... «.'int** i<. VERSURI POLITICE Unul fără influență (In Capitală Mu­­t­e influența). (Ziarele) Tot romanul azi se plînge Și-și blestemă existența. Căci, de pe pămînt îl stinge, Ii omoară influența. Din cocioabe în palate De-i hamal sau excelență. Suferă de nu mai poate de prea multă influență. Influență are „Șvabul, Vodă“, zice-o „Violență“.„ Singur numai biet Nababul Nare nici­ o influență. Cititor,—prin excelență,— Stai să-ți dați un sfat sinistru. Vrei să nu ai influență. Fă-te iute prim-ministru. Don Bazi­ Citiți interesanta povestire Din aventurile unui agent secret în DUMINICA de mîine 25 Feb. PĂRERI ȘI IMPRESII Admirația pentru artiști Am vorbit zilele trecute în acest joc despre Lewinsky, marele artist al Burg­­theatrului, care a încetat din viață la postul Síta, deși trecuse de 70 ani. Ară­tam și atunci cât de mare este deferența, respectul și dragostea lumei din Apus și cu deosebire­a lumei germane pentru ar­tiștii mari. Această sinceră admirațiune a lumei pentru acei cari îi procură ceasuri de ve­selie, de emoțiune și înălțare sufletească este pentru artiștii di­n Apus pavăza în contra nedreptăței, a umilirei și a mi­zeriei. Cum iubește și admiră publicul din A­­pus pe artiștii săi favorizați o dovedește între alte multe, un fapt povestit de o admiratoare a lui Lewinsky. La 30 Aprilie 18S3, cînd Lewinsky își serba jubileul de 25 ani, jucînd pe Prânz Moor, nu era chip să pui mîna pe un loc, oricît de scump ar fi voit să’l plă­tești. Un biet student sărac, admirator cre­dincios al artistului, unul din acei cari nu lipseau niciodată de la galerie ori de cîte ori artistul favorit juca vreunul din rolurile sale capitale, scrise lui Lewinsky felicitîndu-1 călduros și arătîndu-L că toc­mai azi nu va putea să asiste la triumful siUI. Lewinsky răspunse cu o carte de vizită prin care mulțumea și trimetea stu­dentului un loc obținut cu chip cu vai / Au­ trecut 15 ani și la 10 Mai 18!­S Le­winsky serba jubileul de 40 ani de ca­rieră artistică. Studentul de odinioară a­junsese în depărtare om cu stare și feli­­citîndu­l pe Lewinsky îi trimise carta de vizită de acum 15 ani, pe care o păstrase cu sfințenie. Lewinsky, foarte mișcat, îi răspunse: : „Prea onorate- dom/ Vă mulțumesc pentru felicitări și credincioasa păstrare a impresiilor ce au­ încercat de la mine în cursul anilor Dac­ă nutriți și în copiii dv. trebuința frumosului, o să le creați o zestre care o să le înfrumusețeze viața, și o să le rămină mai fidelă ca orice alta“. Rîndurile acestea să slujească de pildă sentimentelor ce trebue să nutrească pu­blicul pentru artiștii lui. E­D. F. Duminică 25 Februarie 1907 DIRECTOR POLITIC CONST. MN­. LE ABO­RA9I Eff­TEI CHESTIA ZILEI . Virîrmnea complectă* — La noi e fuziune com­plectă !(V. Costinescu la Cameră) D. Ferecade: Fuziune complectă, dar umil trage Misa $î ttttul ecefla, d’ama noi stăm pe loc!! Proectul lui Apponnyi întreaga populație română din Tran­silvania este agitată în contra proectu­­lui de lege al lui Apponnyi relativ la reformele școlare. In toate centrele mari ale Transilva­niei s’au anunțat mari întruniri și una dintre cele mai mari întruniri va avea loc la Blaj în ziua de Duminică. Toți Învățătorii, funcționari publici In primul rând, se prevede prin acest proces, că „învățătorii dela școalele po­porale comunnale și confesionale sunt func­ționari publici, iar competințele lor, sta­bilita prin lege, sunt asigurate pe cale administrativă.“ Sistemul de maghiarizare Fiecare școală și fiecare învățător, fără de­osebire de caracterul școal-r, pri­mind sau neprimind ajutor de la stat, are îndatorirea să dezvolte și să întă­rească in sufletul copiilor spiritul ali­­pirea de patria ungară. Punctul acesta de vedere trebuie să primeze în întregul fir­al instrucțiu­ne!. Se va așeza la intrare și ln sălile de cursuri pajura Ungariei, iar pe pe­reți tablouri luate din istoria Un­gariei. Nu se va permite de loc tablouri cari să conțină scene istorice din istoria al­tui popor, nici hărți geografice cari să reprezinte alte țări. învățătorul va fi dator să explice e­­levilor săi toate tablourile istorice și hărțile geografice. învățătorii care vor contraveni ace­stor dispozițiuni vor fi amendați cu 500 coroane. Limba oficială Comunele bisericești pot să determi­ne singure, după voe, limba de propu­­nere în școalele lor, așa spunea o ve­che dispozițiune. Prin proectul lui Apponnyi însă dis­poziția de mai sus se înțelege în sen­sul că, în toate institutele poporale de educație în care a fost introdusă limba statului, schimbare nu se mai poate face, la școalele elementare, în cari limba în care se făcea cursul, nu era cea ma­ghiară, de acum înainte, această limbă va fi întrebuințată în toate clasele. „Co­pilul, spune proectul, a cărui limbă nu e cea maghiară, să-și poată exprima un­gurește cugetele corespunzătoare sco­pului de viață pe care trebue să-l ur­mărească“. Cărțile de citire vor fi nu­mai acelea cu cuprins patriotic și apro­bate de ministerul de culte și instruc­ție publică. Pedepsele învățătorilor Printre cauzele cari ar motiva pedep­sirea învățătorilor sînt și următoarele : 1) Cînd învățătorul este neglijent în ce privește învățarea limbii maghiare, ori nu o propune cu succes. 2) Cînd folosește în școală manuale o­­pinii de guvern, ori manuale și mij­loace de învățămînt, cari nu sînt încu­viințate de guvern. 3) „Cind ia direcție... contrarie sta­tului“. Ce înțelege proectul lui Apponnyi prin aceste cuvinte? Direcție contrarie statului este atunci, cind­ se consideră o acțiune îndreptată in contra constituției statului, caracte­­rului național, unităței, integrităței te­ritoriale a statului, in contra întrebuin­țarea limbei statului, determinată prin lege, in contra pajurei, insigniilor, stea­gului statului, fie că acești­a s’au întîm­­plit în localul școalei, ori afară din școală, sau pe teritoriul altui stat, prin graiü, prin scris, prin tipărit, cu ajuto­rul manualelor, sau cu alte mijloace de­­ învățămînt, închiderea școalelor Una din dispozițiunile cele mai ar­bitrare este următoarea: „Școala, al cărei învățător a fost des­tituit pe baza unuia din pretextele de mai sus, poate fi închisă de către mi­nisterul de către. „In locul acelei școli se poate înființa o școală de stat". Cu mijlocul acesta, în cîțîva ani nu­mai, toate școalele romînești ar fi tran­sformate în școli maghiare. Rradul preotului Dacă se constată că și preotul (la școalele confesionale), este vinovat, mi­nisterul de culte avizează despre a­­ceasta autoritatea supremă bisericească respectivă și dacă acea autoritate gă­sește da cuviință să nu ia măsurile ne­cesare, atunci ministerul închide școala în chestiune, inființînd în locul ei o școală de stat. Jurămîntul învățătorului înainte de a fi numit, învățătorul va depune următorul jurămînt : „Eu .... învățător ordinar aplicat la școala poporală din ...... jur pe Dumnezeu­ cel viu, că mă voi­ purta cu neclintită și nestrămutată credință față de Majestatea Sa, Regele meu apos­tolic, față de patria mea ungară și legile ei constituționale sancționate, și că vom­ împlini totdeauna conștiincios, cu cre­dință și punctualitate, ordinele autori­tăților mai înalte și supreme din patrie, cum și datorințele legate de oficiul meu învățătoresc, iar copiii încredințați în­grijirii mele îi vomu educa în iubirea patriei ungare. Astfel să-mi ajute Dum­­nezeu“. Adunarea romînilor din Șiria Cu ocazia adunărei romînilor în Șiria s’a votat o moțiune, în care după ce se mulțumește d-lui deputat Ștefan Pop, se spune: „Cu această ocaziune, venindu-ne la cunoștință proectul de lege, pe care mi­nistrul de culte și instrucție publică l’a­­ înaintat Dietei cu privire la școalele noastre confesionale, declarăm că acest proiect este cel mai brutal atac la exis­tența școalei confesionale românești, pro­testăm în contra presupunerilor că am putea fi trădători de patrie, de­oare­­ce prin aceasta se denaturează adevă­ratul caracter român­esc. „Respingem departe de noi și aștep­tăm de la întreg poporul romînesc sa respingă și el cu indignare presupu­nerea, că acest popor, care de opt­spre­­zece veacuri trăește ca popor romînesc pe acest pămint, ar fi in stare acum a se lepăda de numele și ființa sa romî­­nească, ar fi în stare să-și părăsească neamul său și să se facă ungur, ceea ce țintește noul proces de lege. Limba noastră romînească, mai scumpă nu este nouă decit viața, gata sîntem a muri cu toții pentru ea și vestim aceasta lumel ca să se știe". Acestea sînt în rezumat principalele părți din proectul lui Apponnyi, cari privesc diferitele naționalități din Un­garia și în special pe romînî. Lupta întreprinsă de romînî nu va fi ușoară, dar să sperăm că ei vor învinge, după cum au mai învins și altă dată, cînd maghiarii au mai recurs la ase­menea mijloace de maghiarizare. War. CUM din Ital­­ia — de impresariul Markus — Soarta sesiunei de la opera germană din Govent Garden Niciodată nu s’a terminat o sesiune la Covent­ Garden în circumstanțe mai triste ca prima sesiune de iarnă a operei ger­mane. Tragica istorie a nenorociților artiști germani este acum subiectul tuturor dis­cuțiilor. Cei 19 cîntăreți și cântărețe cari au pierit în naufragiul vaporului „Ber­lin “ n’au fost celebrități, numele lor nu i va străluci cu litere de aur în istor

Next