Adevěrul, martie 1907 (Anul 20, nr. 6293-6323)

1907-03-01 / nr. 6293

Anul a! XlX-lea — No. 6293 FONDATOR Ales. V. Beldimana PUBLICITATEA 9 COMCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER®Co: Bucuwșff, Sir. Karageorgevlclî* Telefon 3/4 8 tani in f mm tara ABO SAM ENT© S Un SQ 9 9 9 9 0 Ittä 16.—» 6 1unl . . . ; ; , 8.— 3 luni • •­­# 1 • a 4* « lună .iii­ , ISS In atr&lnitate îndoit Pentru Capitma Mo­­ltíio _ Provincie și StrAinstrate Mo. 12140 Apare zilnic la ora & scara em ultimele știri ale zilei Bisk­arile­­ urato: Str. SSrlaăsr. St TELEF98 era nevoe de aprecierile riscate asu­pra victimei și de criticele și bleste­mele insolite la adresa juraț­ilor. S. U. R Greva studenților ieșeni.­ lare Guvern de tratative Un guvernamental care descrie într’un cerc de deputați ac­tivitatea politică a cabinetului Cantacuzino Retragerea reformei învățămîntu­ In­ superior a impus și va impune, pînă la sfîrșitul acestei guvernări, retragerea tuturor celorlalte reforme proectate. Asupra acestui punct nu mai e îndoială în cercurile politice. De legiferare nu mai poate fi vorba nici acum și nici în sesiunea viitoare, dacă pînă atunci guvernul va reuși să se mențină. De acum înainte începe lupta nu pentru dobîndirea unor reforme, ci pentru menținerea la putere. Și la cea mai mică buletă guvernul va fi amenințat cu concediarea. Toată preocuparea miniștrilor va fi deci de-a păzi menținerea echili­brului între ambele tabere guverna­mentale și apoi de-a evita acte de guvern cari ar putea fi exploatate și agitate de opoziție. Aceasta, o prevăd toți, va fi viața guvernanților ci­ vor mai sta la putere. Cum au ajuns la această sit­ua­­țiune penibilă numai după doi ani de guvernare fără obstacole din partea opozițiunei,—aceasta se știe. Dar asupra acestei situațiuni se continuă discuția între guvernamen­tali și zilele trecute deputații gu­vernamentali neavînd ce face la Cameră examinau între ei rezulta­tele bărbuelilor și încercărilor de fuzionare ce s’au făcut. Unul dintre deputați, un oltean, a descris în mod foarte judicios sta­rea de azi a guvernului și a parti­dului . — Guvernul acesta va rămînea cu porecla de­­ guvernul tratativelor ! —a zis acest deputat. „După cîteva luni de la venirea noastră la putere, am început să ne certăm, intrigile au­ găsit un te­x_ran admirabil. Filipescu era incîn­tat că și-a găsit de lucru și după fiecare ceartă ne repezeam la tra­tative. „Au­ tratat întîiu cantacuziniștiî și apoi takiștiî. Și fiecare trata alt­ceva, numai fuziunea nu. „Grație acestor încontinue trata­tive cu Filipescu, cu Marghiloman sau cu Costică Arian, spărtura între noi devenea pe fiecare zi mai mare, așa că, la un moment dat, cînd a venit rîndul ca șefii să trateze în­tre ei, direct, de la mărire la mă­rire, spărtura era deja așa de adîn­­că în­cît de la primele vorbe Can­­tacuzino nu s’a mai putut înțelege cu Carp și vice-versa, așa de bine se preparase terenul pentru fuziune, așa de bine și de abil s’a lucrat în special cu Nicu Filipescu. „Cînd s’au întîlnit șefii au putut constata, fiecare in parte și amîn­­doî la un loc, că e un abiz între ceea ce cere unul și ceea ce putea da celalt. Unul propunea împăr­țirea guvernului, celalt cerea puterea întreagă, reală, ministerul de interne și dizolvarea, iar asupra restului ar fi cedat, asupra șefiei n’ar mai fi discutat! „Pretențiile lui Carp se urcaseră cu cît situația devenise mai grea pentru guvern, cu cît atmosfera din lagărul guvernamental se încărca mai mult, cu cît opoziția liberală se manifesta mai puternic. „Fuziunea însă nu se mai putea face, căci așa precum ar fi realiza­bilă acum, n'ar mai fi fuziune, ci o prefacere a partidului conservator care­­ ar dezorganiza și maî rău. „A ! Dacă nu s’ar fi tratat de loc, dacă am fi mers uniți, înțeleși, măcar un an, dacă nu ne-am fi dat în spectacol, dacă am fi dovedit că nu nu lăsăm să fim guvernați de opoziție, dacă nu ne nuanțam așa cum cîntem azi, în boerî și mito­cani, cu siguranță că la cea dîntîiu dificultate ce am fi întîmpinat în guvernarea noastră, fuziunea s’ar fi realizat cu cea mai mare ușurință și șeful junimiștilor n’ar mai fi avut pretenția să-î dăm toată puterea, ar fi împărțit-o, în grabă, cu noi: „Azi am fi avut ministerul Can­­tacuzino-Carp-Take Ionescu și am fi guvernat încă multă vreme, am fi rezolvit cele mai importante pro­bleme sociale și economice, am fi a­­coperit de glorie partidul conser­vator. „Boerii n’au voit însă să lase un moment în pace pe Take Ionescu, ca și cum el ar fi urmărit să-i ia lui Cantacuzino șefia sau ministe­rul de interne, ca și cum ar visa acum o președenție de consillă, cînd afară de Cantacuzino maî sînt și alții cu drepturi ce nu le contestă nimeni în partid. „Iar takiștii speriați că boerii s’au coalizat, au crezut că se mai poate în țara aceasta constitui vechia Oli­garh­ie boerească. .că se mai poate concepe un partid conservator cu privilegii politice pentru o anu­mită clasă ! „Și așa s’au zăpăcit ambele ta­bere, tratînd mereu o fuziune prin separațiune, și în intervalul acesta partidul și guvernul au slăbit așa de mult, în­cît cînd s’au gîndit că salvarea e într’adevăr într’o reală fuziune, Carp le-a strigat: — Ministerul de interne și dizol­varea ! „Atunci s’au desmeticit și unii și alții. Boemiî s*au [strins în jurul mi­nisterului de interne, iar takiștiî în jurul parlamentului. „Dar nici unii, nicî’ceîlalțî nu se maî simt în stare, prin lipsa de în­credere reciprocă, de a guverna și în centra adversarilor naturali, cari au cîștigat prin atitudinea lor hotă­­rîtă și în contra acelor adversari cu cari au tratat aproape doi ani și apoi le-au implorat... fuziunea“. Descrierea aceasta a situației, de către deputatul oltean, este o fidelă reconstituire a razelor prin cari au trecut interminabilele tratative cu d. Nicu Filipescu. MASBÎTÎI O nouă retragere A. V. D. deputat Nicu Ghergh­el a avut im­prudența de a propune un proect din i­­nițiativă parlamentară prin care se pre­vede că actualii agregați provizorii de la universitate pot fi numiți definitivi. Cu alte cuvinte, d-sa a cutezat a se atinge de legea învă­țămintului superior și im­plicit de universitate. O asemenea temeritate trebuia sâ-șî găsească pedeapsa. In adevăr, imediat s'a răsptndit zvo­nul că universitatea e la pîndă, că... me­­morizează în actual, adică prepară un nou memoriu și că greva e gata! Din fericire, primul-ministru, care e vecinic cu urechea aplecată spre univer­sitate, a prins de veste. Rezultatul e de prevăzut : d. Nicu Gherghel va trebui să retragă proectul, iar Camera ti va vota o moțiune de în­credere și chestia va fi tranșată! Pac. Un comunicat al guvernului departe de noi de a aproba asasi­natul dela Giurgiu, dar nici bună parte din comunicatul guvernului în această chestiune nu putem aproba, cu deosebire acum pe timpul conflic­tului cu Grecia. Comunicatul începe prin a spune că „un comerciant stimat și cunoscut a căzut victima unei crime în dosul căreia se ascund, poate, sub masca politicei și simple interese private“. Mărturisim că ni se pare straniu ca un guvern, pentru că se află în fața unui asasinat, care este de com­peting justiției, să vie și să caracte­rizeze de comerciant „stimat și cunos­cut“ pe un supus elin care de un an de zile este arătat de colonia ma­­cedo-romînă ca un aprig agent al e­­linismului și de a căruia expulzare s’a vorbit în repetite rînduru Și mai straniu­ încă ni se pare ca un comu­nicat al guvernului, care nu poate să facă decît afirmațiunî bine înte­meiate, să spună că în dosul acestei crime se ascund „poate“ sub masca politicei, interese private. „Poate“ în­seamnă bănuială și bănueli atît de grave nu se exprimă prin comuni­care în chestiuni de aceste, cari, vrînd nevrînd, se leagă cu faza în care se află relațiile noastre politice cu Gre­cia. Partea a doua a comunicatului guvernului este și mai stranie. Ea aruncă asupra juraților răspunderea crimei, atribuind-o achitărilor „scan­daloase“ ce au pronunțat în diferite rînduri și spune juraților că „sîngele nevinovat care a curs la Giurgiu cade și pe sufletele lor“. Aceasta este pur și simplu neau­zit ca un guvern să se exprime ast­fel față de o instanță a justiției, care judecă pe baza cercetărilor și a dis­cuțiilor contradictorii care emană de la Constituțiunea țarei. Unui guvern nu-i este permis a a­­tinge prestigiul unnei instanțe judi­ciare din justiția țarei. El n’are să critice și să protesteze, el trebue să îndrepte, dacă poate, relele ce se i­­vesc. Cu partea finală a comunicatului și care arată că țara noastră are alte tradiții, că poporul nostru are oroare de violențe și asasinate și că nu trebue tolerat ca obiceiurile ban­delor grecești din Macedonia să prindă rădăcini la noi — la această parte subscrie și noi. Guvernul trebuia să se mărginească a reproba asasinatul și să ia mă­surile dictate de lege, acusațiunea ministerului public nu­are decit să fie cît de severă și documentată, dar nu ‹>♦«*5«­—------« Răscoalele țărănești Este semnificativ pentru starea actuală a partidelor și personagii­lor care se agită în scopuri mai mult sau mai puțin amitabile, n­ao­sul ce domnește cu privire la răs­coalele semnalate în Moldova de sus și la cauzele lor, fie celo­adin ei, fie cele imediate. Toți și au pierdut busola și ni­meni nu cutează a rosti un cuvînt adevărat, a arăta soluțiunea care se impune. Un deputat ăra actuala majori­tate, ă. Virgil Arion, obicinuit a cu­g­eta asupra problemelor ca se ivesc, exclamă cu multa ironie, într’un ar­ticol al sau de aseară, că uu cu te­ză a avea o părere, căci i s’ar cere numai decit... explicații, dar eu și mai multa ironie spune că se va mulțumi să știe care e părerea mem­brilor fruntași ai partidului său a­supra răscoalelor țărănești. O să aștepta cam mult și tot n’o să fie satisfăcut! D-sa știe Insă ceva. Știe că s’a discutat chestia într’un consiliu de miniștrii și că s’ar fi decis... pedep­sirea revizorilor școlari. Ea sigur că guvernul trebue să aibă anumite indicații pentru a se­­ legat de capul revizorilor școlari Dar nu mai puțin adevărat este că dacă unii revizori școlari vor fi a­vut vr-un rol oarecare în răscoalele din nordul Moldovei, cauzele sunt, de­sigur, mai adinei. Guvernele sunt întotdeauna mai dispuse a pune pa primul plan cau­zele imediata și pe „instigatori“ și pe al doilea plan cauzele economice și sociale ale fenomenului cronic al răscoalelor. D. Iirion vede răul în faptul că „prefectul se plimbă, administrato­rul visează, primarul se îmbogă­țește, perceptorul trece ca un vînt rău care lasă pustiul în urma lui“, și citează din raportul unui domn major, care a potolit răscoala din Ilfov la 1383, părerea că „o admi­nistrație rea și necinstită este motivul principal care a adus revolta în ju­dețul Ilfov“. De­sigur că adevărul e că toate la un loc­­ și instigațilia cu scopuri ascunse și administrația păcătoasă, dar mai ales oneroasele tocmeli a­­gricola și luxul și lăcomia proprie­tarilor mari sunt pricinile cari e­­sasporează țărănimea, menținută în ignoranță și robie politică și econo­mică. Bacă aceasta este părerea celor ce cugetă serios la problema țără­nească, nu este mai puțin adevărat că pentru moment guvernul este da­tor­a da țârei și opiniei publice din țară și din afară un comunicat care să stabilească faptele și cauzele i­­mediate în ce privește răscoalele din nordul Moldovei. Așteptăm acest comunicat. Saturn 25 lei Meu Țfiraniî din nordul Moldovei, a că­rora mișcare preocupă acum pe toată lumea, au o deviză : „25 lei falcea“. Această deviză, după cum se vede, nu e naționalistă, ea este, după cum e și miezul mișcărei, economică. Dacă întîî țăranii s’au ridicat îm­potriva arendașilor și locuitorilor e­­vrei, au făcut o fiindcă într'adevăr de ani de zile li se propagă anti­semitismul. Dar cerința lor este nu gonirea evreilor din sate pentru că sînt evrei, ci pentru că cred că e­­vreii nu vor să le ăm pămîntul cu 25 lei fairea și că după gonirea e­­vreilor, vor putea avea pămîntul cu acest preț. Cu dezvoltarea Romîniei, cu în­tinderea relațiunilor comerciale și a mijloacelor de transport, s’a mani­festat și la noi acel simptom care merge paralel cu dezvoltarea socială și economică modernă: renta pă­­mîntului a crescut în mod conside­rabil. Nicăerî această urcare a rentei n’a avut urmări bune pentru po­por ; peste tot locul ea a scumpit traiul, chiriile și a folosit numai pu­­ținora. La noî și maî ales la sate, urmările au trebuit să fie și maî rele, pentru că cu sporirea rentei pă­­mîntului s’a scumpit și pămîntul ce se arendează țăranilor pentru tre­buințele lor. Țăranii însă nu pot nici face o exploatare sistematică, nicî să se folosească de conjuncturile favora­bile și de prețurile urcata ce la un moment dat sa înregistrează la bur­se. Sporirea rentei pămîntului a a­­dus deci pentru dînșii numai scum­pirea arendei, nu și sporirea pro­­ducțiunei, mai ales că n’a mers mînă în mină cu o revoluționare a sistemului de exploatațiune agri­cola. Și astfel în acest punct s’a ade­verit iarăși constatarea acelui mare economist german care spune că în țări ca a noastră, unde păcatele unei societăți medievale , au dispărut VERSURI POLITICE Complectarea guvernului D. senator dr. Is­trati a intrat în guvern. [Ziare UI. Ați observat ceva ? Premierul Nu e de loc amorezat De Cameră, ci ’ndrăgostirea-! Se ’ndreapta numai spre Senat. Așa și acum la complectare Un senator a fost numit, Da-acum guvernul e mai tare De cum e piatra de granit!! .... De aceea are­ atîta vlagă Ast guvern conservator Că șeful lui — ciudate gusturi !­ Triage tot a senator!! Maxim Joi ! Martie su­nt DIRECTOR POLITIC CONST­ MILLS catastrofă în Franță încă cu totul, populațiunea munci­toare are de îndurat pe lîngă aceste păcate și de la dezvoltarea moder­nă numat neajunsurile și poverile capitalismului. Iată adevărul, adevărat: țărăni­mea noastră nu trage încă din pro­gresele ce am realizat, foloase, ci numai ponoase. Acum se va spune că revendica­rea țărănească, „25 lei falcea", e naivă , dar ea e naivă numai în formă. In fond ea este o variantă modernă a acelui „Noi vrem pă­­mînt“ care nu însemnează altceva decit: „noi vrem dreptul la produ­sul muncei noastre, la viață“. Și așa pusă chestia, noua revendicare a țăranilor nu e atît de absurdă. Statul nu poate sili pe arendași ca să dea cu 25 lei falcea un pă­­mînt pe care’l plătesc ei cu 50; statul nu poate nicî impune proprietarilor să arendeze moșiile lor mai­eftin decit prețul ce decurge din jocul liber al concurenții. Dar, de mult principiul cras al neintervenționis­mului nu mai are putere nicî într’o țară civilizată,—și e părerea unani­mă a tuturor sociologilor și econo­miștilor moderni », statul are da­toria de a interveni pentru ca să se facă o dreaptă împărțire a produ­selor muncei naționale, pentru ca să nu aibă anii prea mult, iar alții, — marea majoritate—, să fie lipsiți și de strictul necesar. Nădăjduim că actuala mișcare ță­rănească nu va avea urmări mai grave. Ea este însă încă un aver­tisment că trebuie odată să se vo­teze acele reforme cari să îmbună­tățească soarta săteanului nostru. Vedem în La Roumanie că cei de la guvern cred că e pr­a tîrziu pen­tru ca actuala seziune parlamentară să se mai ocupe de asemenea re­forme. Noi nu credem aceasta, ci credem că dacă sesiuni extra­ordi­­nare se convoacă pentru rezolvarea unor cestiuni mult mai neînsemnate, —cu atît mai vîrtos s’ar putea pre­lungi o sesiune pentru o cestiune atît de gravă, despre teama că s’ar putea spune că guvernul a vo­tat reformele sub presiunea mișcă­rilor țărănești,—e cu totul deplasată. Dacă guvernul n’a ezitat să retragă o reformă pe care și el și Camera o socoteau utilă, sub presiunea pro­fesorilor universitari cari formează o înfimă minoritate a poporului ro­mân, n’are de ce ezita să propue sub presiunea imensei majorități a acestui popor, reforme pa cari și el și Camerile, și chiar opoziția, le so­­cot utile și neapărat necesare pentru salvgardarea neamului. Act. In­suirea Petroff și-a petrecut primii ani ai tinerețea.. Umil băiat de băcănie, el nu visa probabil, ca să fie chemat la cea mai înaltă demnitate a Bulgariei, cu atît mai puțin ca să plătească această cinste cu viața sa. Dar origina umilă a fostului prim -ministru bulgar, ne arată puterea vitală a vecinilor noștri”, ne arată ce avantagia mare au asupra noastră, anume acela al lipsei unei caste boerești să care pue pedică ridicărea capacităților ce produce poporul. E. -as-Adevăruri Interpelare­a, senator Radu Porumbaru a făcut era, ca opozant, o interpelare guver­nului asupra purtărei administrației față de o manifestație a elevilor din Ba­cău. Interpelarea liberalului opozant s’a terminat insă cu laude pentru polițaiul conservator din Bacău! Eî, știți care e misterul ? D. Porum­bare are monopolul pîineî la Bacau și polițaiul ÎI dă grațiosul său concurs. Asta e opoziție cu skepsis ! Concesie Se zice că guvernul pentru a face pa placul d-lor Filipescu, Marghiloman, etc. cari au fost contra dreptului de vot al agregaților ce se înființa și prin proectul d-lui Dissescu, va veni cu o dispoziție prin care se ia dreptul de vot la colegiul universitar și agregați­lor actuali. Mai concesie pentru opoziție se poate ?! Rigolatto Asasinata­ din Sofia Știrea că primul ministru al Bulga­riei Petroff a căzut victima unui asa­sinat, a produs cea mai mare emoțiune în Capitală. In primul moment s’a crezut că e la mijloc o crimă politică. Fără voe toți și-au­ amintit de ziua aceea grozavă în care Stambuloff a căzut victima convin­gerilor sale antirusești și apropierea a­­ceasta se impunea cu atît mai mult cu cît Petroff a fost un amic al lui Stam­­buloff și un adept al politicei acestuia. Emoția în Capitală a crescut încă, cînd s’a aflat că prințul Ferdinand nu e la Sofia și că deci lipsește capul statului care în asemenea împrejurări singur ar fi putut lua hotărîri. Știrile venite în urmă au­ dovedit însă că la mijloc nu e o crimă politică­, ci o crimă din răzbunare, deși nu vedem ce ar fi avut­ de răzbunat funcționarul concediat al unei bănci împotriva primu­lui ministru al țarei. Nici versiunea că ar fi la mijloc o crimă anarh­ista nu ni se pare plausibilă. Anarh­iștii nu prea se dansa prim-miniștrii, ci în nebuneasca consecvență față cu teoriile lor, țintesc mai sus. E deci ceva misterios în atentatul din Sofia, un mister care poate nu se va lu­mina nici odată. In tot cazul însă, se poate ca crima chiar dacă n’a avut un caracter politic, să'l capete. In Bulgaria pasiunile politice sînt mult mai mari de­cit chiar la noi și nicî un asemenea fapt trist nu va rămîne probabil, fără ca po­­liticianii să'l exploateze. Victima, era originară din Dobrogea­ Din Camera franceză — Epilogul grevei electricienilor — Paris, 27 Februarie.— Greva lucrăto­rilor electriciani a avut loc un epilog interesant în Cameră. S’a iscat o mare discuție între Jaures și Clemenceau. Jaures s’a urcat la tribună și cu vo­cea emoțională i-a reproșat că a între­buințat armata împotriva greviștilor, și că a silit pe soldați să lepede uniforma spre a da ajutor, îmbrăcați cu lucrători, tuturor capitaliștilor împotriva muncito­rime­. Aceasta este după Jaures un ciudat mod al unui fost socialist de a re­zolva chestia socială. Clemenceau a răspuns că a lucrat e­­xact cum ar fi lucrat orice ministru, chiar dacă acest ministru ar fi Jaures. Armata a fost întrebuințată numai în scopul de a apăra societatea pe care, zice Clemenceau, eu nu vreau să o dis­trug ci s’o îmbunătățesc. Clemenceau, care a fost în timpul discursului său foarte aplaudat de Ca­meră, a reproșat lui Jaures că ați­ă dreapta împotriva guvernului tocmai într’o epocă atît de critică. Jaures se urcă din nou la tribuna și reproșează lui Clemenceau că la ata­cat personal pe cu­ el, a avut cel pu­țin atâtn­tact încît să nu atace perso­nal pe Clemenceau. Primul ministru ar fi putut să se scu­tească de a face ironii și glume pe so­coteala sa. După ce Jaures părăsește tribuna de­putatul naționalist Lassies ia cuvîntul litînd apărarea socialiștilor și spunînd : — Mulțumesc lui Jaures că a recu­noscut ca dreptul la grevă datează încă de pe vremea celui al doilea imperiu, și că Clemenceau care se intitulează socialist dar care în timpul Comunei a jucat un rol ridicol, este astăzi mai pu­țin democrat decât Napoleon al III-lea. Lagsier a propus o moțiune prin care a cerut Camerei să recunoască ca gu­vernul a adus o atingere dreptului la grevă. Moțiunea lui Lassies cît și a lui Jaures au­ fost respinse de către majo­ritate. S-a propus o moțiune de încredere de către doi radicali socialiști prin care se spunea că Clemenceau a fost împiedi­cat pr­in întreruperi să-și expună vede­rile lui democratice. O moțiune de încredere acceptată de guvern a fost primită de Cameră cu 386 voturi contra 68. PĂRERI ȘI IMPRESII Un articol al lui Antoine In legătură cu reprezentarea lui „Iu­­liu Cezar” la Odeon, directorul acestui teatru, d. Antoine, publică în revista :,Je sais tout" un articol care merită atenția tuturor celor ce se ocupă de teatru. In adevăr, francezii rămân foarte lesne în urmă, grație ideei naționale că sunt poporul cel mai civilizat și grație în bună parte scriitorilor lor, cari sunt refractari progreselor d­e dincolo de frontiera franceză. In teatrul Francisque Sarcey, a stăpânit aproape trei­zeci de ani ca judecător absolut spiritul scriito­rilor, artiștilor, regizorilor și directori­lor de teatru. El nu cunoștea aproape ni­mic din arta și literatura dramatică străină și era convins că ultimul cuvânt e teatrul francez. Antoine, deși artist francez, caută, fără a umili pe compatrioții săi, să le arate că dacă Franța are artiști mari, apoi câți din el ating strălucirea și faima u­­nei Cuse, unul Salvini, Rossi, ce ar zice parizienii dacă ar vedea pe Zacconi și ce impresie le-a făcut Novelli! ? Antoine mai citează pe Feravilla și Emmanuel, pe Kainz, pe frații Rosas din Portuga­lia, pe artiștii ruși de la teatrul imperial din Moscova, pe olandezul Bowmeister, un Shilok fenomenal și susține tema a­­ceasta că numai când se poate măsura cu „monstrul” Shakespeare, un actor sau un regizor ajunge artist în puterea cuvântului. Ceea ce reese din aceste mărturisiri și păreri este că teatrul francez de azi a în­ceput să-și simtă slăbiciunea și aceasta e și tăria lui, speranța unei evoluțiuni care se și manifestă la Antoine, Guitry, Gémier, Huguenet, Suzanne Després și alți artiști francezi. E. D. P. CHESTIA ZILEI Primul-ministru. Răscoala to­râmătă , păriîă s cuma și răscoale țărănești. Mă mir $i en­em mat -tm pu­tére !! Chestia juraților — D P. Grădișteanu continuă a arăta cauzele pentru caii instituția juraților nu poate fi suprimată — tele d-lui Dissescu ar fi fost scrise z­s­ui om cu mai puțină vază bine miîilată? nu m’ar fi emoționat poate. * Abia terminasem de a redacta notele , pentru ca ea să fie atinsă. Dacă eu vînv cam­ trebuia să cuprindă a doua parte a micului studiu ce am întreprins a scrie asupra juriului pentru ca opiniunea pu­blică să nu se lase a­luneca pe prcporul unei cereri de desființare sau reformă complectă a acestei instituțiuni, și, ca un făcut, găsit în ziarul „Dimineața” a­­lăturată telegramă. Londra. 23 Februarie—­ Curtea cu juri din statul Virginia, a achitat în ovațiile publicului, după două zile de dezbateri, pe frații James și Filip Strother, cari au împușcat pe milionarul William By­wa­ter pentru că a sedus o soră a lor, ne­voind s-o ia apoi în căsătorie. Președin­tele a spus în rezumatul sau juraților să achite pe frații acuzați, dacă cred că ei au comis fapta dintr’un impuls de apă­rare a onoarei familiare și, cînd jurații au declarat nevinovați pe acuzați, pre­ședintele l-ea adus laude zicînd: Observ cu plăcere că ați pornit luptă pentru apărarea­noarei femeilor și că acela care își î-a simprul satisfacție față de un om, care pătrunde pe căi ruși­noase în căminul sau, nu se mai poate teme de nimic. Este adevărat ca exemplul ne vine din lumea nouă unde președinții Curților cu jurați au dreptul de a atrage atențiu­nea juraților că au dreptul de a achita dacă nu se vor convinge de culpabili­tatea acuzaților ceea­ ce constitue oare­cum un îndemn indirect al magistratului de carieră spre achitarea, pe cînd la noi cu moravurile învechite, ruginite, din legislațiunea napoleoniană nu se poate concepe, n’ar fi rǎu însă să ne mai ame­ricanizăm și noî, în tot cazul să nu că­­tăm a retrograda. Nu cred să mă înșel afirmînd că, fără să tindem la această, rezultatul ar fi, dupe ancheta „Adevărului” desființarea marei opere a valoroasei generațiuni care ne-a precedat. Să mă ierte să's spun că s’a prea re­­pezit, să dea Dumnezeu să nu regrete, într’o zi teoria ce emite, sămînța ce as­­virlă. Dacă am fost, sînt și voi,rămîne liberal, liberal înaintat, aceasta nu mă­ împiedică d’a avea pentru domnia sa toată stima și considerațiunea ce me­rită pentru capacitatea și talentul sau., Nu­ I împărtășesc părerile în privința sistemului de reorganizare al învățăm­­intului, dar nici nu mă asociez cu acel cari îl condamnă—și în ce termenii— pentru că a retras un proiect de lege care­ cuprindea unele lucruri bune, dar care, după mine, păcătuia de la bază: nu se începe o clădire de la coperiș; nu cred că e bine să ne ocupăm de reforma, de întinderea îmvățămîntului superior cînd de atîta timp, lăsăm aproape în pără­­­sire învățămîntul primar la sate, ne ocu­păm așa de puțin aceia ce cu toții nu­mim talpa casei. Dacă, prin legi ordi­nare, am face, în mod direct sau­ indi­rect, ca delictele politice și de presă să fie luate dela jurați și încredințate jus­tiției ordinare, teamă ’mi­e—și pentru teamă nu e nici leac, nici păcat—că, fiind date moravurile noastre politice, luptele de partid cari ajung la exaspe­rare, după cum s’a declarat, același sis­tem direct sau indirect, de­sigur mai perfecționat, va isbuti a face să dispară cînd va fi vorba de politică—și garan­țiile de independență ce oferă astăzi ma­gistratura, și atunci... las pe savantul profesor să cugete, cu agerimea spirit­­tului sau, la consecințele teribile ce s’ar produce, miniștrii unui partid ar trebui să se aștepte a fi trimiși la pușcărie de celalt partid a doua zi după venirea lui la putere—dacă nu ar exista garanția constituțională a regelui. Ancheta „Adevărului“ are un cusur, s-a adresat în special magistraților de carieră. Am citit cu luare aminte păre­rile emise de toți acei domni magistrați pe cari ’i am citat precum și pe ale înal­ților și distinșilor magistrați, domnii Giuvara și Dobriceanu consilieri la înal­ta Curte de casațiune, d. Buzdugan con­silier la Curtea de apel, d. G. C. Cristes­­cu procuror la tribunalul Ilfov. Să mă er­­te să le spun tuturora, cu toată stima și tot respectul ce le port, că nu sunt și nu pot fi buni judecători în materie, pentru aceleași cuvinte ce au avut con­stituanții noștri cînd le au luat din mî­nă judecarea afacerilor criminale, pre­cum și a delictelor politice și de pre­să. Sunt fericit că pentru teza ce susțin, gâsec un sprijin în părerea unui tînăr magistrat care promite mult pentru vii­torul magistraturei noastre. Sunt mai fericit cînd pot afirma că se află în ma­gistratura noastră, pe lingă bătrînii cari și-afi făcut probele, de asemenea ti­neri de cari putem fi mîndri. D. Ionescu- Dolj, jude instructor la­ cabinetul II Il­fov ne spune: „Eu am văzut în­totdeauna în crimă un ce complex, un proces psihco-social în legătură cu viața anterioară a infrac­torului, cu precedentele ereditare și per­sonale, cu condițiunile economice și sociale in cari infractorul a trăit sau după ultima formulă a lui Fermi, infrac­torul este o personalitate complexă, tot deodată biologică, psihologică și socială Pentru a judeca drept și echitabil a­­semenea fapte, pentru a cumpăni exact ce a determinat pe infractor a se pure în conflict cu legea, morala,și ordinea socială, și a hotărî răspunderea ce’e in­cumbă și cită anume față de utilitatea socială, trebue a aduce la judecată a îndelungată cunoștință și experiență da, toate zilele, trebue să cunoști greutățile luptei pentru trai cu mizeriile și pati­mile omenești—trebue în fine să știi să­ . Articolul 24 din Constituțiune decide, în aliniatul său , că „Delictele de presă sînt judecate de juriu". Așa de mare a fost preocuparea Constituționalilor no­ștri ca să garanteze judecarea prin juriu a delictelor de presă cari, prin naturii lor, au un caracter politic, în­cît în arti­colul 105, după ce stabilște că „juriul este statornicit în toate materiile crimi­nale“ adaogă: „și pentru delictele po­litice și de presă“. D. Disescu crede că poate suprima a­­ceastă instituțiune garantatoare atît în materie criminală cît și în materie po­litică — de­sigur și în materie de presă ”. judecător de instrucție Lahovari a zis cu oare­care fond de dreptate: „impuni­tatea de care se bucură azi, atît crimi­nalul, cu mina înarmată, care atentează la viața omului pentru a’i fura punga, cît și acela care, cu condeiul în mină atentează la viața cetățeanului pentru a’i fura cinstea, a devenit un adevărat pe­ricol social“. Se pare, toate acestea pot fi adevărate. Cestiunea este de a știe dacă remediul propus nu ar fi mai rău decât răul sem­nalat, dacă nu ar otrăvi, fără leac posi­bil, principiile de viața socială de care ne bucurăm.­ Sunt, desigur, multe achitări nemeri­tate; se comit prin presă abuzuri re­gretabile, atacuri nedemne la onoarea unor cetățeni. Sistemul riguros al dis­ciplinei în partide conduce, din neferi­­cire, la escese de condeii, la calomnii infame spre a zdrobi pe adversari. Dar, dacă, presa ar fi justiciabilă de instan­țele ordinare, libertatea eî n’ar deveni cu totul problematică? Cine ar mai cuteza să pună în evi­dență, să supuie la judecata opiniunei publice, un fapt abuziv, al unui funcți­onar public, cînd ar ști că a doua zi va putea fi tîrît dinaintea tribunalului co­­recțional și supus la o pedeapsă de multe ori sigură? Libertatea presei, cu toate excesele sale aduce prea multe foloase societății,

Next