Adevěrul, mai 1908 (Anul 21, nr. 6706-6734)

1908-05-01 / nr. 6706

Jong. Marti 19082 0 extrădare senzațională IAȘI, 29 Aprilie. — Sunt pozi­tiv informat că guvernul rus a cerut extrădarea din România a unui tânăr care a locuit într’o vreme în Rusia și care poartă un nume istoric, descinzind din una din cele mai vechi și mai însem­nate personagii din Moldova. Sunt pe cale de a cerceta a­­ceastă afacere care promite să facă senzație. Vom­ reveni cu a­­mănunte.—Dan. Organizație polițienească secretă, cu numeroasele ei filiale prefăcute în organizații de bande cari își au­ protejații lor speciali deprinși cu o­­morul și lipsa de scrupul. " Ca un rezultat direct al­ acestei Stări de lucruri pot fi în mare parte socotite și programurile, cari, după cum se știe, sunt mai totdeauna o­­­­pera poliției. De cele mai multe ori cauza lor nu este ura de rasă, și scopul lor principal nu e decit jaful. Sub pretez­tul urei de rasă se distrug magazine și se jefuesc a­­veri imense. Pe de-o parte poliția secretă as­muță în timpuri în contra popula­ției evreești masa de bandiți pro­tejați, de îndată ceru lipsesc mijloa­cele de a o mai alimenta cu aten­tate și furturi răslețe, iar pe de alta ea are totdeauna gata la dispoziția fanaticilor o ceată de flămînzi cari nu se dau înapoi de la nimic. * "Acesta este adevărul asupra nesi­guranței vieței și avutului în Rusia și victimele terorismului exercitat de această poliție și agent­î eî de­­tractorî sînt cu mult mai nume­roase ca victimele mișcărei revolu­ționare. Din această cauză o viată ome­­nească nu prezintă nici o valoare aci și o călătorie în Rusia este le­gată de cele mai mari pericole.­­ Pentru a încheia voi­ reaminti cazul relatat într’un din numerile trecute ale ziarului cu privire la călătoria unui român în Basarabia După ce a fost jefuit și maltratat la drumul mare, poliția a avut gen­tiletea sal felicite că a scăpat cu Viață. Curierul spectacolelor . Mercur! 30 Aprilie — ’ TEATRUL NAȚIONAL.— Opera i­­taliană. Se va cînta: „Tosca“, operă in 3 acte de Puccini. PARCUL OTETELIȘANU.— Con­cert dat de orchestra Strauss. GRADINA TERASA a Berăriei și Restaurantului „La Garpați“. In toate serile dela V—12 și jum. seara și Duminicele de la 5—­7 d. a. concert de profesorul Ercule Piffeni de la con­servatorul din Milano. Restaurant â la carte si preț fix 1.60, 4 feluri. Specialitatea casei bere­­ la Pilsen din fabrica Czell. Cartelul morarilor Eri s’au pus în Capitală bazele u­nui cartel care a pr­odus senzație în anumite cercuri din piața noastra comercială. . . E vorba de un cartel încheiat în­tre proprietarii principalelor mori din Capitală, formînd o asociație care are de scopl să institue un fel de monopol pe cumpărarea griului, așa în­cît făina să nu mai fie vîndută de­cît de morile în cartel. Din cauza acestui cartel s a pro­dus o vie agitație printre burtari, cari vor fi pe viitor siliți să cum­pere făină de la cartel și cu un preț ce le va fi impus. Au intrat în cartel morile Popo­vici, Olmazu, Assan, Stancovici și Zehender Halberstadt. La întrunirea care a avut loc era la camera de comerț s’a depus un capital de 500 mii lei. O LĂMURIRE D-nui avocat Ilie Ighel Deleanu Ție trimite, cu privire la inciden­tul dintre d-nii Vlădescu (DU)-Zos­­sima o scrisoare din care reprodu­cem­­ următoarele: " Domnule director, I- Colegul și amicul meu, d. Vlă­­s­escu-Olt, avocat, m’a rugat ca sa accept, acum patru zile a figura ca martor în provocarea ce voia a face d-lui Zossima. A doua zi dimineață m’am întîlnit cu d. Vla­­descu la Capșa, unde m’a prezen­tat celui de al doilea însărcinat cu violarea acestei afaceri, d. Dica­­torian: Fără a face vreun pas în calita­tea care nu o imbrăcaserăm încă, apr discutat afacerea și cite și trei cei prezenți am ajuns la concluzia că, incidentul ar tre­bui adus spre rezolvare înaintea justiției. Nu a fost vorba nici un moment de neonorabilitatea d-lui inginer Zossima pe care Ași fi relevat-o UŰ. In urma acestei deciziuni, d. Vlădescu-Olt a chemat în judeca­tă pe d. Zossima, proces care a ti înfățișat azi, 29 Aprilie la ocolul III, și s’a amînat la 6 Maiü, pen­tru lipsa de martori. Acesta este tot adevărul. Nu am fost, martor secret, după cum mă numește d. Zossima, du­pă cum nu am sfătuit pe d. Vlă­descu a nu lua calea armelor, pe motiv că d. inginer nu merită o încrucișare de spadă. Ilie Ighel Deleanu Primarul abia a scăpat din mii­­nile lui. Pămint pentru țărani. — Ță­ranii din com­. Albești, plasa­­ Ju­­cov, jud. Prahova, ne scriu o lungă scrisoare prin care se pling că sunt lipsiți cu totul de păm­int pe o moșie de 800 pogoane ce a­­parțin Eforiei spitalelor civile. Ei spun că pe timpul răscoa­lelor au fost foarte pașnici și că, au așteptat să se liniștească totul, pentru a putea fi ajutați. Scrisoarea e semnată de 211 locuitori. Plîngeri și reclamații Primar bătut.—Ni se cornul d­e­ din Jilava, (Ilfov) că șeful de jandarmi a bătut pe primarul Ioan Marinescu int­r’o circiumă. Șeful de jandarmi era beat, d­eci primarul a intrat în circiumă, unde venise să spună agentului fiscal să plătească lefurile ser­genților, șeful de jandarmi a în­­ceput să-l înjure, apoi l-a luat la fiătae. Presa și alegerea de la Craiova D. Paul Negulescu publică în „Ordinea“ interesante apre­cieri asupra "triumfului dobîn­­dit de conservatorii democrați la Craiova. După ce distinsul profesor universitar arată cauzele radi­calei schimbări în viața noastră politică, vorbește de actul fu­ziune! amintind cum s’au coa­lizat „boerii“ cu junimiștii în­­potriva elementului democra­tic din partidul conservator. Și iată în ce termeni vor­bește de această coaliție: „Ei bine, aceste două aristocra­ții, aceea a numelui și aceea a unicilor și adevăraților depozitari ai științei și inteligenței s’au în­tovărășit în intențiunea de a eli­mina de la direcțiunea partidului elementele democratice, care prin valoarea și munca lor se ridica­seră la cele mai înalte situațiuni ■și dăduseră o nouă viață și o a­­devărată strălucire partidului conservator. „Față de această coalițiune for­midabilă a neputinței și a invidiei și pentru a răspunde la atacurile repetate, elementele democratice din partid sub conducerea ilustru­lui lor șef Take Ionestru răspund părăsind acel focar de intrigi și constituind cel mai mare partid, partidul meritului și al m­uncei, partidul conservator-democrat. ..Aci nu se mai văd situațiuni obținute prin faptul naștere­, ca în celelalte partide, nu se vede o camarilă geloasă și tiranică, care să oprime viața partidului și să împedice dezvoltarea elementelor de valoare. Partidul conservator­­democrat este partidul regeneră­­rii vieței noastre politice, privit din acest punct de vedere. A­­ceasta este și cauza succesului său uni­t cu|e păturile sociale., Alegerile dela Iași, dela Vaslui, de la Cra­iova au dovedit cu prisosință pute­rea noului partid. ..Pe cînd partidul conservator de sub direcțiunea dlui Carp ne dă­dea dovada cea mai strălucită a slăbiciunei, a decadenței, a orga­nismului menit să moară, pe cînd în partidul liberal vedem o stare morbidă îngrijitoare, partidul con­servator-democrat dovedea o vi­talitate foarte puternică, un spirit de solidaritate și de disciplină cum rar se poate vedea. Acestea fiind faptele, era natu­ral că acei care aveau interese comune să se unească în lupta contra noului partid. Era o în­cercare, care în­totdeauna s’a do­vedit că nu izbutește; era lupta în a împedica să se înfăptuiască, ceea ce trebuia să se întimple. Grupările politice sînt și ele orga­­nisme sociale, ele se formează pentru a satisface anume nevoi a­­le societăței, și nu prin violențe­le de limbaj ale unei anumite pre­se, nu prin discursuri rostite fără credință, dar cu emfasă, se poate echimbfl­a aim­s»­l ii­.nurilor‘‘. Un liberal marcant, care a ocupat importante demnități în partidul liberal, nu trimite următoarele aprecieri asupra ultimei alegeri, cu rugămintea de a le publica . Alegerea dela Craiova după a­­legerile dela Iași și Vaslui consti­­tue avertismente din cele mai semnificative pentru partidele noastre istorice. Din numărul voturilor exprima­te în favoarea candidatului conser­vator-democrat, se poate ușor con­­chide că țara este săturit de ve­chile etichete care acoperă o mar­fă falsificată, că este sătoasă <­e orizonturi nouă, și că dacă acordă încrederea sa nouei grupări care se prezintă in numele acestor as­­pirațiuni, o face în speranță că noul partid va rupe cu trecutul ruginit. Nu să știe întru­cît conducătorii de mîine vor fi în putință de a realiza aceste speranțe, un lucru este insă cert, că țara actuală, că țara de mîine voește să se eman­cipeze de dinastii și camarile, fie ele conservatoare sau liberale. Îndoita înfringere a grupărei Carp-Cantacuzino și Stero-Brătie­­niste, cu un număr de voturi atit de important, ar trebui pe unii să îi trezească din somnul îngînfat în care lîncezesc, iar pe ceilalți să-i desmetecească din beția mă­­rirei și a puterea. Pentru guvernanți mai ales aces­te avertismente semnifică că țara reală este nemulțumită de solu­­țiunile ce s’au dat marelor ces­­tiuni ce au fost chemați să re­zolve și de modul cum înțeleg conducerea partidului liberal, pe care T a a moștenit întreg și-l vor lăsa despărțit și rupt în bucăți. Căci învederat este că în cele 372 voturi întrunite de candida­tul democrat, față de cele 175 vo­turi guvernamentale, se cuprinde multe, multe voturi liberale. Cra­iova, cetate eminamente liberala, sub un guvern liberal, nu a de­venit ca ,prin farmec ,citadela con­servatoare. Nu. Adevărul este că și liberalii și cons­ervatorii-de­­mocrațî s’au unit intr’un­ simți­­mînt comun, ura în contra dinas­tiilor. Și lucrul este ușor de înțeles. Cum vor# ca alegătorii craio­­veni, față de exemplul din pa­r­­tidul conservator, să consimtă la o supunere oarbă față de o noua dinastie care se ridică, mai cop­leșitoare, mai absorbantă ca toa­te cele bizante antice și mo­derne. Ar fi să desperăm de vii­torul acestui neam. Din fericire simptomele sînt îmbucurătoare, ziua nu este de­părtată cînd liberalii ca și con­servatorii vor sili pe conducătorii lor să revie la matca adevărată a liberalismului și a democrației să se înconjoare de adevăratele ele­mente valoroase liberale. Timpul oligarhiilor de sus, a coteriilor, a drepturilor de moște­nire, a trecut. Templul liberal trebue să fie larg deschis credin­țelor statornice, iar nu transfugi­lor statelor de serviciu, către partid, nu către persoane, mun­­ce, cinstite și meritului,­ iar nu lingușire! și incapacitate!. Numai sub aceste condiționi, conducătorii oricărui partid au dreptul de a cere încrederea ța­rei. Se vede că guvernanții noș­tri au păcătuit mult contra a­­cestor principiii . Care va fi rezultatul final și apropiat ori­cine-l poate prevede ușor. In politica, mai mult ca oriunde, logica faptelor este i­­nexorabilă. Ale tale dintr’ale ta­lp­e vor păți liberalii ceea ce au pățit conservatorii, comițînd a­­celași greșeli - și de­sigur ca rezultatul va fi spre folosul și al țarei și al partidului. Informațiuni Rezultatul concursului instituit de societatea pentru protecțiunea ani­malelor între institutorii și învăță­torii din țară în anul acesta, este al următor: , , . Subiectul: Rolul animalelor în basmele poporului român. Premiul I, s’a împărțit in tre­i concurenți fiecare cite 100 lei și me­dalia societăței. a) D. C. Rădulescu-Codin, învăță­tor comuna Priboeni în colaborare cu d. I. Mihalache, învățător corn. Topoloveni, jud. Muscel. b) D C. Dumitrescu, învățător comunal Valea Stanciului, jud. Dolj. Premiul II, lei 50 și medalia so­cietăței, d-lui C. Sachelarie, învăță­tor, com. Lapoveni-Ungureni, jud. Botoșani. Mențiune onorabilă: Medalia so­cietatei, d-lui P. Danielescu, învă­țător, com. Calopâr, jud. Dolj. „Monitorul Oficial“ de azi publi­că statutele societăței de binefacere „Fraterna română“ din Iași. D. V. Drasu este numit in func­țiunea de registrator-arhivar la poli­tia orașului Focșani, în locul d-lui I. Vîrgolicî ,trecut, în alt post. D. G. Nicolau este numit în func­țiunea de copist cl. I la prefectura poliției orașului Iași,*.m­. locul va­cant. D-nii Al. Lucescu și I. Bălănescu, actuali copiști, sunt numiți primul copist cl. I și al IIea copist cl. II în direcțiunea poliției și siguranței generale din ministerul de interne. D. D. Petrovici este numit în funcțiunea de copist clasa II, în Po­liția orașului Galați, județul Covur­­lui în locul d-lui M. Zaharia demi­sionat. ____ D. Anton Demiu se numește în funcțiunea de ajutor al șefului gră­dinii zoologice de la Filaret. D-niî Petrache Mareș, Stan Stroe și Rosoga Pavel se numesc tot pe ziua de 1. Anritie cor., servitori la parcul zoologic de la Filaret.­­ Eri la orele 4 p. m. și-a dat teza inaugurală pentru doctoratul in medicină, d. Nicolae Protopopescu un distins student al facultății de medicină din București. Subiectul tezei a fost „Emisiunile sanguine în maladiile mintale". Juriul, avtnd ca președinte pe d. prof. dr. Obreja, a felicitat călduros pe candidat. D. dr. P. Samarian medic se­cundar la spitalul Colentina, a TAFFETAS GARANȚI C. I. BONNET & C­ ie, LION Este cea mai fină și solidă mătase, far si rival. Să se observe bine nu­mele întreg al fubricei țesut pe marginea stofei di­n metru in metru. Articol nou­: Taffettas pentru Ririm extragu­rantat,ti 110_cimetre_tajsieme_ obținut un concediu de 1 an, pen­tru continuarea studiilor în stră­inătate. In zilele de 21 și 22 Septembrie a. c. se va serba jubileul de 50 de ani de existență a liceului „Co­­dreanu“ din Bîrlad. Aniversarea aceasta se va sărbă­tori cu deosebită pompă, in care scop direcțiunea liceului invită pe foștii profesori și absolvenți ai acestei școli să ia parte la serbă­rile jubileului, comunicind in ace­lași timp adresele lor pina la­­ August a. c. D. Alex. Drăghicescu actual ins­pector financiar cl. II, a fost a­­vansat la cl. I, în locul vacant. D. Romulus Grigorescu fost sub­­inspector financiar, fiind judecat er. de consiliul de disciplină al ministerului de finanțe a fost des­tituit din acea funcțiune pentru luare de mită și abuz de putere, pe ziua de 16 Februarie 1908, dată la care a fost suspendat din ser­viciu. Erî după amiază s’a întrunit la direcția R. M. S. comisiunea nu­mită de ministerul de finanțe, spre a examina ofertele și devize­le făcute de casele de electricitate din Capitală a tinut aseară o ținut pentru instalațiunile electri­ce la salina din Tg.­Ocna. Sindicatul lucrătorilor timplari din Capitală au ținut aseară o Întrunire în sala cercului ,,Româ­nia. Muncitoare“ din calea Victo­riei 91. In curînd va apare fascicola a doua din primul volum al „Chestiu­nei sociale" în Romînia, datorită a­­preciatului nostru confrate, d. St. Antim. Fascicula aceasta va cuprin­de Chestiunea țărănească. Excursiunea Suve­ranilor pe Dunăre GIURGIU, 29 Aprilie.— In vede­rea vizitei regale, atît în oraș cit și în port se fac mari pregătiri. In oraș s’au ridicat mai multe arcuri de triumf: unul la barie­ra Bucureștilor, altul la capătul străzei Alex. Lahovari, altul la li­nia ferată din fața cazărmei re­gimentului 5 Vlașca și altul la capătul podului de pe canalul Sfintul Gheorghe. Pe ambele trotuare ale străzilor, pe unde va trece familia regală, s'au fixat la distanțe apropiate stâlpi în vîrful cărora sînt ar­borate drapele. Toate străzile sînt frumos pa­voazate, de asemenea, șoseaua Ramadan. S’au ridicat două arcuri de triumf și In port. S’au pavoazat foarte frumos pa­vilionul de recepție și pontonul de pe care se va îmbarca familia regală. Iah­tul „ștefan i­el ni­ pe‘‘ e­t­. port și se ’lucrează cu ifguifă' abtF, vitat» la pavoazarea lui. Astă seară a sosit din București cu trenul de 8 d. Ștefănescu, di­rectorul navigației fluviale ro­mâne, însoțit de d. inginer Popes­­cu, șeful serviciului de dragaj, împreună cu d. Raicovici, agent de navigație, au plecat in portul Ramadan în vederea pregătirilor necesare. In oraș s’au lipit niște afișe ale primăriei, prin care se invită orășenii să iasă !n întimpinarea familiei regale. S’au trimis invitații tuturor per­soanelor oficiale, pentru a lua parte la recepția ce se va face In portul Ramadan. — Idem. 28 Aprilie 1908 din București * Am scris asemenea și „ț C o­­serva­­torului", acesta nici n’a răspuns. Nu mă miră atît acest răspuns al „Epocei" cît mă miră lipsa de in­strucțiuni speciale pentru modul de publicare a­ unui asemenea act din partea celor care i l’au încredin­țat. „Epoca" Sunî pretinde mie, care sunt știut că nu fac politică,, nici voese a face, să mă amestec în pole­micele cari au dat naștere inciden­tului asupra căruia am fost chemat a mă pronunța ca arbitru. Aceasta n’o vom­ face, deoarece nu împins de nimeni, ci din propria mea voin­ță, vom­ reintra în arena politică da­că,­și cînd, vom­ socoti cu cale. Acum e în chestie modul cum ur­mează a fi publicate actele rezul­­tate dintr’o afacere de onoare și în­cheiate de acei martori sau arbitri, cari au avut­ o misiune pentru a­­ceasta, nimic m­ai mult. Defer acest punct comentariilor, ce veți crede potrivite împreună și cu sentința la care am luat parte. Solicitînd, în acest scop, ospitali­tatea coloanelor ziarului ce diri­­geați, vă rog domnul meu, a primi încredințarea osebitei mele conside­­rațiuni. Incidentul M­. Cantacuzino- Juvara era relevat la vreme că atît d. Nicu Filipescu prin „Epoca", cît și d. M. Cantacuzino prin „Conserva­torul" au omis de a publica, printre documentele privitoare la duelul M. Cantacuzino-Juvara, opinia formula­tă de d. Costaforu arbitrul d-lui Ju­­vara. D. Costaforu ne adresează cu pri­vire la aceasta următoarea scrisoare cu rugămintea ca s'o publicăm: Domnule director. ..Epoca“ lui „Conservatorul“ am publicat rela­țiunea incidentului ivit între d-nii M. Cantacuzino și D I. Juvara excluzînd din sentința tribunalului arbitrar, din care am făcut parte, opiniunea formulată de mine. Faptul mă jignește, căci dacă se știe că am rămas în minoritate în judecata unei afaceri de onoare, vreau să se știe și pentru ce motive. Am reclamat Direcțiunea acelor ziare în zadar, vă alătur cores­pondența urmată. * Iată scrisoarea adresată direc­torului „Epoceî": București 26 Aprilie 1908 Domnului director al ziarului „Epoca": Domnule director. In „Epoca" de azi citesc relațiu­­nea incidentului dintre d. M. Canta­cuzino și d. I. Juvara, afacere în care am figurat ca arbitru. Cu cea mai mare surprindere con­stat că, contrar tuturor regulelor in materie de publicare de sentințe,— și arbitrii în afacerile de onoare dau sentințe ca orice tribunal con­stituit,—d-voastră ați publicat sen­tința incomplectă. Am citit într’adevăr părerile celor două arbitri cari au format majori­­tate, n’am văzut însă reprodusă o­­pinia mea care a rămas în minori­tate. V’ați crezut oare în drept a o tre­ce cu vederea? Că­ sentința, aceasta v’a fost remisă în Întregul­ el, nu mă pot îndoi nici un moment; con­­trariul ar fi o lipsă de la îndatoririle celei mai elementare realități și co­­rectitudini. Nu cred deci de­cît într’o simplă, dar regretabilă omisiune pe care îmi place a crede că vă veți grăbi a o repara în viitorul număr al ziarului d-voastră publicând și presenta mea scrisoare. Primiți, vă rog, domnule director, încredințarea prea­­osebitei mele considerațiuni. C. G. Coste-Foru . Iată și răspunsul său: „EPOCA" Stimate diie Costaforu, Cînd se găsesc unii directori de ziare cari nu iau răspunderea celor ce publică în ziarul lor, mi se pare­ ciudat ca, tocmai dv. care ați a­­probat o atare purtare, să mă faceți răspunzător de ceea ce nu a­m pu­blicat în „Epoca". Sunt, cred, stăpîn să public sau să nu public în ziarul meu articolele ce mi se trimit. Totuși, în dorința mea de a vă fi agreabil, vă vom­ satisface cererea dacă și „Ordinea“ va publica toate documentele ce privesc incidentul Cantacuzino-Juvara, inclusiv scri­soarea adresată de către d.­ Mihail Cantacuzino martorilor săi. Primiți, vă rog, domnule Costa­foru, încredințarea osebitei mele considerațiuni. T. Pisani C. G. Costaforu „Raeverul In fără JPloești, SO Aprilie Banchet.­D. Nicolae Teodorescu, șe­ful depoului de mașini din gara loca­lă, a fost mutat la depoul din Capi­tală. Cum d. Teodorescu, a ocupat a­­ceastă funcțiune timp de 16 ani, in gara Ploești, mecanicii și ceilalți sub­alterni ai săi, drept recunoștință, au dat un banchet. Banchetul a avut loc în sala „Eli­­seu“ de pe bulevard, la care au parti­cipat d-niî. K­ Teodorescu, V. Zamfirescu, I. Tănăsescu, N. Tomestcu, G. Vasilescu, Ștefăn Bătescu, Haralambie Vasiliu, S. Nicolescu, P. Constantinescu, I. Con­­stantinescu, S. Mihăilescu, A. Cațichi, M. Mosd­ocni, N. Minescu, Țincu, M. Dragomirescu, T. Constantinescu, I. Batescu, A. Apostolescu, Cosma, etc. In timpul mesei s’au­ ridicat numeroa­se toasturi pentru­­ sărbătoritul d. N. Teodorescu. Inspecţie—D. C. Starcovici, inspec­­tor general al serviciului veterinar, a fost erî in localitate, inspectind servi­ciile veterinare ale orașului și județu­lui. Totul s’a găsit în perfectă regulă. Incendiu.—Erî s’a declarat un incen­diu în pivnița de mărfuri a casei G. kaim de pe strada Lipscani, consumînd o cantitate neînsemnată de bumbac. Focul a fost stins prin ajutorul pom­pierilor. Provocatorul incendiului a fost băia­tul Ștefan Ionescu, care a umblat prin puriță, cu țigarea aprinsă. Măsură lăudabilă.­D. Radu N. Sta­­nian, primarul orașului a luat lăudabila dispozițiune, ca anul acesta, cu ocazia serbărei de 10 Mai, să nu mai împovă­reze comuna, prin construirea nefolosi­toarelor pavilioane. Spectatorii vor privi defilarea sub cerul liber, scutindu-se astfel câteva mii de lei. Isprăvile unui primar­­ Jandarmii au reușit să descopere niște furturi, să­­virșite de mai mulți țigani, din com. Adiucata, arestind în același timp și pe autori. Primarul comunei Adiucata, Mihala­che Stanciu, împreună cu consilierii Constantin T. Roșu și Ion D. Popescu, profiind de această ocazie, au mituit pe țigani, cari le-au dat de băutură pină ce s’au săturat. In urmă, numiții reprezentanți ,ai comunei, au înlesnit fuga celor arestați. Pentru această gravă abatere de la datorie, inspectorul comunal respectiv a cerut revocarea primarului Mihala­che Stanciu. j Slavăr­ areva lucrătorilor cavafi ^in gazau 130 lucratori fără lucru Buzău, 29 Aprilie.­Se știe că a­­cum citva timp lucrătorii­­ cavafi la cari s'au asociat și un însemnat nu­măr de lucrători din atelierele de cismărie subțire din localitate, sus­pendând lucrul și declarînd grevă generală, au reușit după 10 zile de grevă să forțeze pe patroni la ridi­carea prețului de lucru, adică cu cite 30 bani la perechea de încălță­minte. Acum cîteva zile însă, patronii cavafi crezînd că este momentul de a se despăgubi de ridicarea prețu­lui acordat cu ocaziunea acelei gre­ve, au anunțat pe lucrători că, pen­tru fiecare pereche de încălțăminte se va scădea cile 50 bani. Lucrătorii cavafi boicotînd pe pa­troni, au convocat o întrunire inti­mă, și au declarat greva. Un număr de 130 lucrători din a­­telierele principale de căvăfie, au suspendat imediat lucrul. Eri, cavafii greviști au ținut din nou o întrunire în berăriile din bâl­ciul „Drăgaica" hotărînd nu numai a nu ceda la o scădere a prețului de lucru, după cum cer patronii,—dar să mențină greva pină ce patronii vor urca prețul cu încă 50 bani la perechia de încălțăminte—, aceasta din cauza scumpere­­chiriilor, a ali­mentelor etc. * Dntre cei 130 lucrători greviști, cei mai lipsiți de mijloace, au fost plasați în număr de aproape 40 la lucrările liniei ferate Buzău-Neh­o­iași. De asemeni, pentru ajutorarea greviștilor, lucrătorii de toate bres­lele fac liste de subscripție. Pentru mîine seara greviștii au hotărit ținerea unei nouî întruniri. Coresp. ȘTIRI SANITARE Erí s'au prezentat direcției gene­rale a serviciului sanitar d-nii V Mihalache și V. Teodorescu Țincu subchirurgi cari au cerut ținerea u­­nui congres a corpului sanitar in­ferior din­­ întreaga țară în județul Brăila. D. dr. Sion, subdirectorul servi­ciului sanitar a permis ținerea aces­tui congres. Prin decisia ministerială No. 10532 d. V. Teodorescu-Țincu a fost numit subchirurg intendent al spi­talului Ruset din jud. Brăil- MULȚUMIRE Domnului L. Voinea, Directorul biroului de informa­­țiuni al ziarului „Adeverul" București Am primit cerui fcatul ce va însăr­cinasem a-mă procura și Prin­ aceas­­ta vă rog să primiți viile mele mul­țumiri pentru munca și interesul ce ați depus spre a mă satisface . Cu toată slu­ma Stelian Anastasia Controlor financiar, Drăgășani, 28 Ianuarie 1908 TELEGRAME Distrugerea tipografiei unui ziar ungar Fiume, 30 Aprilie.­Un furt a fost săvîrșit prin spargere noaptea trecu­tă în tipografia ziarului maghiar „Tengerpart". Presa a fost distrusă și literile aruncate în stradă. S-a constatat că mecanicul Al­berto Alazetto e autorul furtului; proprietarul tipografiei l-a dat afară de cîteva zile din cauză că numitul lucrător era membru al unei socie­tăți iredentiste.­­55-­­ Fiume, 30 Aprilie.—Lucrătorul A­­lazetto a fost arestat. Ziarul ma­ghiar „Tengherpart" n’a putut apare și nici nu va putea pentru citeva zile, fiindcă toate tipografiile italie­ne refuză să tipărească acest ziar. Uniunea ruso suedeză Stokholm, 30 Aprilie.—In ce pri­vesc știrile date de cîteva ziare stră­ine despre o uniune ruso-suedeză ca urmare vizitei Regelui Suediei la Petersburg, ministrul de externe suedez, din Trolle a declarat unui redactor al ziarului „Dagblad" din Stokholm că astfel de chestiune nici nu a fost pomenită în timpul vizitei suveranului în Rusia. Nou ambasador Roma. 30 Aprilie.—Contele Joan Gallina a fost numit ambasadorul Italiei la Paris. Grevă agricolă Bari (Italia), 29 Aprilie.—La Co­­rato a izbucnit greva generală a lucrătorilor agricoli. Numărul gre­­viștior este de 20.000. A4>*. v KRțJL * Memoriul dobrogenilor Am anunțat că s’a înnhlnat regelui un memoriu al Do­brogenilor. Acest memoriu a ajuns in nimele prefectului Vărnav, care a început să ponegrească pe semnatarii lui. Probabil că prefectul de Constanța a reușit să-și pro­cure memoriul prin ministe­rul de interne. Vom reproduce în între­gime textili memoriului spre a se vedea în ce hal se află Dobrogea sub satrapia lui Vărnav. Opera lui Vărnav lată plîngerile dobrogenilor . Sire, Subsemnații, cetățeni de toate stările sociale, din județul Constan­ța, îndrăznim să depunem la picioa­rele tronului următoarea plingere: * De la venirea d-lui Scarlat Vîr­­nav în capul jud. .ului Constanța elementul romînesc și cu deosebire cel coborît aci din Ardeal a fost m­ereu prigonit­ de d-sa. Prin nenumărate rapoarte adresa­te ministerului domeniilor și guver­­nului în privința parcelarei pămln­­turilor din Dobrogea, fără a studia, și pătrunde chestia și neînțelegînd­­ însemnătatea politică a naționali­ I­zării proprietății rurale din această­­ parte a țării, a aruncat cele mai­­ îndrăznețe neadevăruri la adresa­­ românilor, acuzîndu-i că ar fi cum­­­­parat terenuri pe nume de persoane fictive, dar netemeinicia acestei a­­firmațiuni s’a văzut imediat. Guvernul inființînd o secție dome­­nială la­ Constanța, a început a­­ de­poseda în­. masă pe locuitori după indicațiile date, de subprefecții și agenții domeniali. Cei lovțî în drep­­­turile lor au chemat pe stat în ju­decată și înalta Curte de casație dîndu-le dreptate, au fost puși în stăpînirea pămînturilor pe care le cumpăraseră de cite 10 și 20 de ani, iar nenorociții de veterani cari fuseseră împroprietăriți pe locurile­­ deposedate in mod arbitrar, au ră­mas pe drumuri, făcînd la rîndul lor procese în daune ministerului de domenii. Aceasta este opera d-lui prefect Vîr­nav, care fără nici o pregătire în cu­noașterea legilor și mai puțin încă în ale economiei rurale, a conside­rat chestia proprietatei rurale din Dobrogea ca o chestie de adminis­trație curentă, care poate fi regu­lată în chip sumar, prin măsuri administrative. Prigonirea elementului romînesc Sire. Numai amestecul pătimaș al a­­cestui înalt demnitar a tulburat din fundament proprietatea imobiliară din Dobrogea, această basă a ordi­­n’nei ‘și, siguranței în stat și ține în vecinică agitație și nesiguranță spi­ritul populației. Măsura necumpănită a deposedă­rilor a oprit pe loc pentru multă vreme starea de înflorire materială a locuitorului dobrogean și a încol­țit în sufletul lui nesiguranța că nici după 25 de ani nu este adevă­ratul Stăpin al pămîntului pe care l-a răscumpărat și muncit cu su­dori de sînge. Cea mai mare parte din funcțiu­nile comunale și județene au fost încredințate celor de alt neam pri­pășiți aci din largul Orient; gospo­dăria comunelor și siguranța publi­că sunt date pe mina străinilor; Masteros­, fost secretar al consiliu­lui general, destituit și acum re­integrat din nou în această dem­nitate; ,­Macris, fost notar al comu­nei Murfatlar dat judecatei pentru falsuri și numit acuma primar în cea mai mare comună romînească din Dobrogea, la Dăenî, Strastopol, Melodis, Dracopulos, Somachis, Sa­ris, Arghiropulos, Tibacos, Stetcoff, Varabiof, etc. etc. toți­ șefi și agenți de poliție, primari și notari, în cele mai frumoase sate populate numai cu elementul curat romînesc. Alegerile județene și comunale sunt o bătie de joc. Aci unde nu sunt lupte politice de partide, s’ar fi putut face dobro­genilor o adevărată școală de mo­ravuri cetățenești spre a deștepta în ei simțimîntul gospodăriei publice dar d. prefect Virnav a importat și la noi cele mai unite moravuri e­­lectorale, siluind conștiința locuito­­rior, absolut fără nici un rost și astfel fără­ să avem drepturi poli­tice a provocă­ lupte electorale, nu între adversari de partide — pe cari nu le avem — ci între cetă­țeni și funcționari administrativi. Cum se fac alegerile in Dobrogea Sire. Sub­­ nici un pretext din cei 25 citi au administrat acest județ de la anexarea Dobrogei și pînă acum, n’am fost așa de maltratați și n’am pătimit așa de mult la alegeri ca sub d. Vîrnav, umilindu-ne și înjo­­sindu-ne în fața străinilor, pe care caută în toate chipurile ami pune în evidență. Cu ocazia alegerilor de consilieri județeni din toamna anului trecut subprefectul de la Megidia din or­dinul d-lui prefect a ținut alegăto­rii sub paza primarilor și notarilor pînă la ora votării, iar la Hîrșova subprefectul plășii i-a închis sub cheie în localul subprefecturei și numai la reclamatiunea cîtorva ce­­tă­țeni i-a lăsat să vie la vot. In urmă însă acest subprefect nu s’a sfiit să vină chiar in gala de vo­tare și acolo să amenințe și, sa te­rorizeze pe alegătorii bănuiți că n’ar voi să voteze pe candidații ad­­ministrației. Peste 400 procese de contravenții s’au înscenat în urmă celor mai fruntași locuitori din o­­raș și din plasă și de atunci săr­manii bat drumul judecății, chel­tuind timp și bani. Alegătorii pen­tru consiliile generale, conform le­gii organice a Dobrogei, fiind dele­­­gate de consiliile comunale, prima­rii și notarii s’au delegăt pe ei în­șiși, ceea ce este cu totul împo­triva constituției art. 51 și a legii electorale art. 5, care opresc, cate­goric ca acești funcționari să fie aleși delegați. Și toate aceste călcări de legi s'au făcut pentru a trimite în consiliul general 4 ad­vocați, ab­solut necunoscători, de afacerile ju­dețene din 12 consilieri și doi bul­gari, dintre care pe unul, recunos­­cut ca antagonist al românilor, lat numit ca președinte. Xenofilia d-lui prefect Vîrnav ne sîngeră inima, iar lipsa de respect ce o are pentru legile țării dă cea mai rea pildă dobrogenilor. Biserica și școala Locuitorii rurali fără osebire de neam, dornici și iubitori de­­ școală și biserică, au contribuit cu­­ cite 40000 •— 60000 lei de fiecare sat în folosul acestor așezăminte, dar notarii și primarii importat­ de d. prefect Aîrnav, amestecindu-s­e în fondurile adunate de locuitori­ și cu cunoscuta lor îndemînare de -a administra banii altora, au ridicat în loc de biserici, pagode muscălești și în loc de școale niște clădiri să­răcăcioase, defectuos construite și foarte scump plătite. Cu atîta simțire caldă și cu atîtea jertfe din partea locuitorilor, ce nu s’ar fi putut face în Dobrogea, dacă înaltul demnitar chemat a ne clr­­mui, ar fi avut el inima caldă și simțire romînească și ar­ fi înțeles marea misiune ce o are, statul ro­mân de îndeplinit în noua provin­cie! ‘ Dar în toate actele­ d-lui prefect Vîr­nav nu se oglindește de­cît persona­litatea sa și o exagerată îngrijire­­ d­­ sine. Inspecțiile d-lui Vîrnav Inspecțiile ce fa­le comunelor sunt foarte împovărătoare­, pentru locuitori și le plătesc scump din cale afară. " Tot din cauza exagerarea persona­lității sale, cînd are de gînd să vi­ziteze vreo comună, ordonă din vre­­me să i se facă primiri de o stră­lucire neobicinuită unui șef de ju­deț; locuitorii îi es înainte călări cu steaguri, trece cu tot alaiul prin mijlocul satului împodobit de ase­menea cu drapele și arcuri de triumf și în sunetul clopotelor mer­ge la biserică, unde preotul îl aș­teaptă In fata altarului imbricat in odăjdii, cu cădelnița in mină șiru prezintă Sf. cruce și Evanghelia și așa în fecare comună cu alai și cheltueli peste puterea oamenilor. Acest lucru a revoltat pe Sf.,alt Prea S. S. Pimen, episcopul Dunării de Jos, care printr'un ordin către protoereul județului Constanța, a <r­prit categoric de a se mai face pe viitor asemenea primire religioasă d-lui prefect Vîrnav, considerind a­­ceasta ca o ușurpare a onorurilor cuvenite numai capului statului. Această uitare de sine și de ceea ce i se cuvine d-luî prefect Virnav, ne-a umplut de amărăciune, și în­grijorare. S­taful din administrația I Dintre toți prefecții cari au admi­nistrat județul nostru, d. Virnav este care a cirmuit mai mult. De aceia și partea d-sale de răs­pun­­dere este mai mare. . . Cu sistema d-sale de a provoca necontenit conflicte și nemulțu­miri și-a risipit activitatea, numai spre a înăbuși strigătul de durere al celor loviți de d-sa, iar gospodă­ria județului a dat'o pe inim­a celor strînși in jurul sau. Judetul nostru n’are șosele, deși, s’au c­h­n­nuit mi­lioane de zile de prestații și ciste de mii de lei cu plata celui mai nu­meros corp tehnic din țară. Dacă s’ar repartiza la cele vreo 250 ki­lometri de șosea, care s’au făcut în acest județ timp de 30 de ani, banii cheltuiți pînă acum cu facerea lor, ne-ar da fabuloasa sumă de pes­te 40.000 lei de kilometru de șosea, și aceasta intr’un județ un­de nu s a făcut nici o lucrare de artă, nefiind impusă de topografia terenul șl­­ unde piatra este la suprafața ei pre­tutindeni la îndemînă. * Politia in comunele urbane a a­­juns numai un birou de înregistra­re a crimelor și delictelor;, ea, nu descopere delicvenții, nici nu­ pre­vine făptuirea relelor; în,­­schimb însă tulbură liniștea cetățenilor, vexează și brutalizează lumea la orice ocazie­ , iar in alegeri este foarte iscusită. Și nu mai puțin în­­demînate că se arată în răzbunări contra cetățenilor nesupuși arbitra­­­­rului și violentei administrației, nu aceasta e o dibăcie excepțională și­­ operează fără nicîo răspundere. Re­gulamentele și ordonanțele comu­nale privitoare la edilitatea publică poliția se aplică numai contra cui vrea, nu însă contra cui trebu­e, iar scumpirea traiului zilnic pe piețele noastre se explică în mare parte prin vexațiunile de tot felul la care sînt supuși comercianții de către agenții­­ polițienești. S’ar putea cita ca e­­­xemplu care ilustrează starea mo­­­­rală a acestei poliții, desele­cturi, în care s’a impus circurilor și altor 64 FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ MIZERIILE JPOLETULUI ROMANUL UNUI OFIȚER SARAC — PARTEA ÎNTÂIA Dragostea unei lucrătoare Ajunși la locuința d-lui Timo­nier, unde un soldat e postat de Mantinela, căpitanul spune Jean­­­l­­ei: — Du-te de-i vezi! — O, căpitane, însoțește-mă, se r­oagă Jeanna, singură nu îndrăz­­n­iese. — Ții mult? — Te rog! — Bine, să mergem împreună. Intră amîndoi în camera lui An­drei, ținîndu-se de mină. Perdelele de la pat sînt trase Camera e slab luminată de o sin­­gură lampă cu un mare abajur. In aer plutește un miros greu­ de riuid fenic și medicamente. Infirmierii militari, aleși dintre cei mai buni, cei mai siguri sînt in ca­­­­meră.­­ Pe masă, grămezi de scrisori i­e la prieteni. Jeanna nu observă însă nimic.­­ Privirea ei se îndreaptă spre ră­­­­nit, spre acel care sufere­, spre acel pe care îl iubește. Se apropie. Ce schimbat e! E lingă pat acuma, mina oi atin­ge pe a lui; fata nu scoate o vorbă. Dar deodată îngînă: —Andrei! — Jeanna! dria ești! murmură tî­­nărul ofițer. — Da, da, d-le Andrei, căpitanul Lancelin a binevoit.. . Dar nu spune mai mult. Simte că se înăbușește. Lacrimi mari îi curg pe obraji. — Jeanna, dragă Jeanna, face ră­nitul, și cu un zîmbet de încredere adaogă: — Nu pling^ „O să trăesc, da, o să trăesc a­­cuma, sînt sigur. „O, da! căci ‘"’oue... ca să fim fericiți! — O, d-le Andrei, ce-mi spui! — Jeanna, te iubesc! spune An­drei simplu. — Și eu... te iubesc! borborosește Jeanna. CAP. XLII Isprava lui Paroche Paroche, rămas singur, deretică prin camera căpitanului, apoi trecu în odaia cu instrumente de pescărie și apucă să facă orinduială. El cînta încet, printre dinți. Deodată soneria de la intrare ră­sună cu putere, trasă de o mină vi­guroasă. — Uite­ cine o fi? făcu ordo­nanța. „Hai să mă duc să văd, își lăsă munca și se duse să des­chidă. Paroche făcu o strîmbătură puțin plăcută, zărind persoana care se pre­zenta. O recunoscu îndată: era d ma Sempereur. — D. căpitan Lancelin! întrebea ca cu un ton politicos, mieros, care nu prea era în obiceiurile ei. — Nuri aici, răspunse Paroche cu un accent strașnic, care vădea mi­nte. — E extraordinar! făcu d-na Te­­lăleasa, fără să-și schimbe însă în­fățișarea curtenitoare. „Locuesc pe aici, și-am văzut pe căpitanul intrînd în casă. — Se poate, madame, dar sînt si­gur și eu­ că a eșit. — A­ zise d-na Sempereur... și nu știi cînd se întoarce d. căpitan Lancelin ? — Nu mi-a spus. — Cam pe la ce oră l’ași putea întîlni? — Nici asta nu mi-a spus, — E foarte neplăcut — Cred și eu! Și Paroche, care se uita la neguță­­toreasa de antichități cu ochiul lui plin de o batjocoritoare luare amin­te, adaogă cu o politeță prefăcută: — Totuși, dacă pot să te servesc, d-nă. ni­ sunt la dispoziție, d-nă„ și n’am de­cît să-mi spui, d-nă... — Nu, nu, prietene, făcu femeea cămătarului, care nu-și Inchipina că Paroche își poate bate joc de ea „Nu, iți mulțumesc. Ceea ce am să spun căpitanului e cu totul per­sonal. D-na Sempereur, care părea foarte grăbită să vadă pe ofițer, addogă­— N’aș putea să-mi spui cind se întoarce? O idee bună trecu prin capul lui Paroche. — Dacă mi-a spus căpitanul, se gîndi el, să dau afară pe țivila asta, apoi se vede că n’o are la­ inimă. „Prin urmare, ia hai, să petrec puțin pe socoteala ei. Și cu un respect de șambelan de la curtea Spaniei reluă: — Dacă ași îndrăzni, dacă nu m’așî teme că sînt indiscret, ași spune d-nei... — Ce, prietene? — Nu îndrăznesc — De ce? — Mi-e frică să nu supăr pe d-na. — Eu sînt foarte bună, făcu ce­­lăleasa cu un zîmbet. — Dacă-î așa o să spun d-neî­­mpărătese...­­— De ce împărăteasă? — Da, ași spune d mei Impăra­­tese... — Nu sînt împărăteasă. — Ori și cum, doamna seamănă. Cucoana celăleasă, foarte măguli­tă de titlul pe care i­i dădea Patu­rile, fără să bănuiască ironia lui, zîmbea călărașului cu­ putea mai plăcut. Dar Patoche urmă. — O să spun d-nei baronese: in­tră, d-nă marchiză, căpitanul nu poate să mai întîrzieze mult și da­că d-na ducesă vrea să-l aștepte, e în salon un foarte bun fotoliu pen­tru d-na prințesă. De astă dată nevasta cămătaru­lui nu se mai auta tine si izbucni intr’un hohot de rîs. — Dar știi că ești mucalit, băieței exclamă ea, îmi placi. — „Haide, o să te ascult și o să aștept. O să-mi ții tovărășie. — Foarte bucuros, d-nă împără­teasă, bine­­voește a intra. — Ești foarte gentil. — Apă­, vezi, suntem­ deprinși cu lumea mare. Am rude în no­blețe. „Unul din unchii mei a fost multă vreme fecior la o mare fa­milie boerească veche și am și acuma o verișoară care e came­ristă la o familie nobilă din Spania. Pe cînd vorbea, Paroche in­troduse pe d-na Lam­pereur în ca­mera căpitanului. Arătîndu-i singurul fotoliu care era în cameră și zise: — Bine­voește a ședea alteță. Mătușa Tefăleasa­, încîntată de primirea care la început nu părea de loc inimoasă, scoase din buzunar un portofel.­­­ Prietene, să-mi dai voe să-ți răsplătesc... — Refuz! făcu cu noblețe Pa­roche punînd mîna pe inimă. „Păstrează-ți d-nă banii. Și după ce salută ceremonios pe vizitatoare, intră în camera cu uneltele de pesepit, în care se închise cu mare mister. A! dacă d-na Sempereur ar fi putut să vadă zîmbetul mefisto­felic, care rătăcea pe buzele or­donanței, ea ar fi fugit plină de groază din camera căpitanului. Dar ea era liniștită și se gân­­dea. — Am puțin noroc. Dacă aș iz­buti să-l fac pe Lancelin ăsta să nu sufle o vorbă despre întîm-In sertar, ea văzu niște scri­sori îngălbenite de vreme și trei fotografii șterse și șuvițe de păr, păr de copil, legate cu o panglică in vremuri roză. — Cei asta? făcu ea. Nu! n'o fi avînd căpitanul Lancelin vre­un roman. ..O să vedem îndată. Cine știe, hîtiile astea pot să aibe preț și să-mi dea mijlocul de­ a stringe de gît rabla asta bătrînă. Și mârșava femee era sâj­­ba de mină ca să ia moaștele din ier­tare, cînd auzi că umbla cineva în anticameră. Cîntecul lui Paroche încetase. Neguțătorese­ de antichități I­ .ra frică și se retrase repede. Era și vremea. Parigot se ivea. El ținea în ml»­nă o oală cu vopsele. 1 — iartă-mă, d-n$ împărăteasă, făcu el, dar d. căpitan mi-a dat de lucru, să văpsesc o fereastră. Ca să ajungă la fereast­ră, or­donanța trebuia să treacă. Intre masă și neguțătoreasa de antichi­tăți. Se știe însă că nevasta cămă­tarului numai slabă nu era. Locul liber nu era mare, așa că lovind pe cumătră, Paroche scăpă cîțiva stropi zdraveni, de vopsea pe mantaua pe care ea o purta pe umeri mijlocitoare. Aceasta scoase un strigăt de disperare: — Mantaua mea!... abia o port pentru a treia oară și acuma • pierdută! — Ce tîmpit sînt! se jeluia Pa* toche. Ce brută! ..D-nă, fie-ți milă de minei nu’mi purta necaz! „Ce altfel dă o îneca. In zece minute ți-o aduc curată, nouă să strălucească. — Ești sigur? Întrerupse d-na Lempereur, pe care accidentul ăsta o cam făcea să-și piardă încrede í• rea în Parodie»___v |Va urm» *

Next