Adevěrul, noiembrie 1908 (Anul 21, nr. 6886-6915)
1908-11-25 / nr. 6910
Anul al XX4-a— î?p. 6910 FONDATOR Alex. V. Benimanu PUBLICITATEA: CONCEDE rA EXCLUSIV Agenție? de Publicitate CAROL SCHULDER . Co« BUCUREȘTI Str. Karactor Scfici IV Telefon 34 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Marti 25 I^Oftmbr p 19C DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE. AnOLAHEXTEP. “...................... 18 V.0.1...................................» 8 3 luni................................. 4 ° laDi‘..................................1.5* TELEFONI Pentru Direcțiune No. 1499 * Capitală „ 3.4'iD . Provincie și Străinătate No. 13/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Demisia d-lui Nicolae Fleva.* Candidarea la alegeri Generoșii contra remaniere! In cercurile „tinerimei generoase” din Cameră se face o vie propagandă contra remaniere! Generoșii, încurajați de d. Vintilă Brătianu, fac o vie propagandă, în partid și în parlament, pentru a împedeca remanierea cabinetului. Partizanii d-lui Ionel Brătianu cred că acum n’ar fi momentul oportun să se facă remanierea, fiindcă ea nu s’ar putea face decit cu elemente din vechile cadre și sub presiunea atmosferei din Senat, cam ostilă guvernului. In aceste condițiuni brătieniștii și generoșii spun că dacă s’ar remania cabinetul, s’ar interpreta că au învins vechile cadre și că direcția în guvern și în partid s’a schimbat.Cu toate acestea d. Ionel Brătianu pare a fi încredințat că nu e altă soluțiune decit primenirea ministerului în sensul de a se scoate miniștrii cari nu sunt indispensabili și a se introduce fruntași ai partidului cari întrunesc toate condițiunile pentru a avea dreptul să aspire și ei la o efectivă acțiune în guvern și în partid. D. Ionel Brătianu— așa se afirmă—a căzut de acord cu d-nii Sturdza și Gostinescu asupra remanierei Șefii noștri de partid și fruntașii cari conduc acțiunea politică nu consultă niciodată partidul asupra remanierei. E greu să ceri partidului să se pronunțe asupra unor astfel de chestiuni. De obicei, se ia avizul feaderilor parlamentari, fruntașilor din statul major al partidului. Acești factori decid remanierea. Prin urmarea dacă d-nii Sturdza, Costinescu și Ionel Brătianu s-au hotărît să admită, în principii, remanierea, desigur că au examinat bine situația, au luat avizul celor chemați să se pronunțe în asemenea împrejurări, și remanierea se va face ori care ar fi de pildă părerea generoșilor pe care d. Ionel Brătianu— dacă are vreo autoritate asupra lor — are să-i calmeze foarte lesne. De altfel în finul vechilor cadre nu s’a afirmat un curent pentru o remaniere în contra generoșilor. Din potrivă, se cere ca să se facă loc în guvern și pentru un generos sau chiar doi, dacă se impune, în aceste momente, cineva din rîndurile tinerimai generoase. Se vorbea de mult că ar fi o soluțiune nimerită dacă d. Vintilă Brătianu ar intra în guvern. Ar fi o garanție că generoșii nu vor mai opera în culise, nu vor mai hărțui nici un ministru. Se mai vorbește, tot în rîndurile vechilor cadre că d. Stere ar putea să intre acum în guvern. Generoșii însă au consiliat pe d. Stere să nu primească să se schimbe situația, fiindcă s’ar produce o spărtură în sinul tineretului din Cameră, mulți s’ar declara ostili d:lui Stere. In fine brătieniștii recurg la fel de fel de intrigi pentru a menține actuala formațiune ministerială pînă la retragerea regimului. Dar nu vor reuși. Atît regele, cit și cei mai importanți miniștri, adică acei cari decid totul în partid, vor accepta o remaniare și probabil că ea se va face imediat după discuția mesagrului. Dacă e adevărat că 9. Ionel Brătanu e acela care susține mai aprig necesitatea remanierei, atunci ministrul de interne dă o dovadă de >un simț și tact politic care se vede că nu-i au generoșii,— cel puțin aceasta e credința celor din vechile adre. Generoșii sunt de părere ca guvernul să se retragă, ca d. Ionel Brătianu să nu cedeze vechilor către, ci să dea cu piciorul în baracă. Soluția aceasta nu o primește hsă d. Ionel Brătianu fiindcă d-sa nu înțelege să plece de la guvern ăsînd reforme... pe hîrtie. Ministrul de interne are nevoe noă de cel puțin un an ca să îndrumeze spre o mai serioasă aplicare reformele votate. Dacă liberalii ar pleca acum de a guvern, pentru a nu satisface vechile cadre cari cer o remaniare și L satisface pe generoși cari nu vor o remaniare, ce soartă vor avea acele mari reforme de care numele d-luionel Brătianu e legat ? Un nou regim, conservator carlist sau conservator-democrat, găind o serie de reforme rămase pe urtie, unele cari nu s’au început a se aplice, altele cari se arată inaplicabile fără radicale modificări,le va face? Fără îndoială că le va desființa, fără ca liberalii să poată protesta, fiindcă mai totul e încă e hîrtie, nu trebue deci să răstorn!i stare nouă de lucruri, nu vei lumura nimic. Și iată astfel marea operă salvaoare a liberalilor în primejdie de a o evapora. Poate conveni aceasta d-lui Ionel Brătianu ? Desigur că nu. Desigur că d-sa va ace tot posibilul pentru ca reforma tcmelilor agricole, pentru ca chesiunea islazurilor, să fie astfel reflate și aplicate incit să nu mai fie cu putință unui nou regim să se atingă de aceste reforme. Pentru a junge la acest rezultat d. Ionel Brătianu mai are nevoe de o guvernare liniștită de cel puțin un an și prin urmarea va ști să astîmpere pe partizanii d-sale, va face remanierea, căci în locul soluției brătieniștilor cari propagă retragerea, cu riscul de a abandona toate reformele, viitorul șef al liberalilor va prefera complectarea și asigurarea reformelor cu riscul de a nu satisface combinațiile partizanilor săi. Ex. Entuziasm guvernamental Cunoașteți curajul de curcă plouată? Cam la fei e entuziasmul poruncit presei guvernamentale: cînd îl citeștiți sa pare că vezi miniștri dansînd... sub o ploae de dușă rece. — Decepție pentru opozițiile și pescuitorii in apă turbure! strigă presa „entuziaștilor" de la guvern. M’a fost la Cameră ce a fost la Senat! Alegerea biroului n’a mai prezentat debandada din maturul corp! Guvernamentalii au ajuns la filosofia păriților. Sînt oameni cărora cînd li se întîmplă să li se rupă un picior, zic bogdaproste că nu li s’au rupt amîndouă — și cind au toate coastele rupte, zic bogdaproste că nu au și capul spart. La această filosofie a ajuns și guvernul. Faptul că, după măsuri extraordinare, după tot soiul de făgădueli și negocieri, a reușit ca alegerea biroului la Cameră să se facă fără „surprise" — înghițind capul greu administrat de d. Pherechide cu vacanțele de deputați în București —faptul acesta vrea să fie prezentat drept dovadă că e unitate de direcție și nu guvern și în partidul de la putere, că ministerul e zdravăn, că situațiunile miniștrilor sunt excelente— și că situația generală e „normala, liniștită in prezent și sigură pentru viitor." F, tot atît de „normală" ca și situația externă a tarei, pe care mesagrul o găsește tot „normală"! Vom vedea numai decit, de îndată ce chestia agrară va reveni în dezbateri și de îndată ce politica externă va fi adusă înaintea parlamentului: se va vedea cit de „normală" e situația și cit de unitară e direcția în guvern și în partidul de la putere. Cunoaștem manifestațiunile de „entuziasm" și optimismul guvernamental. Atunci cind se manifestează mai ostentativ el e dictat de aceleași motive cari decid pe sefii certați să apară la bal, braț la brat, pentru a... dezminți ceea ce știe toată lumea! Satum NAZBITII Serviciul de busturi Se constată că de ani de zile se ivesc necontenit nemulțumiri în parlament și cu deosebire în Cameră, cu privire la trecerea la nemurire a tinerilor deputați Sînt deputați cari au făcut parte dintr'o legislatură întreagă, cari au votat alb la alb de cîte 4 și 5 ori pe ședință; sînt unii cari au și vorbit în chestii de regulament și cari totuși n’au încă bustul lor în Cameră. E pur și simplu scandalos! Pentru a pune capăt acestei negre ingratitudini, se afirmă că d. Haret va institui pe lingă ministerul de instrucție un serviciu de busturi, intitulat :.Consiliul permanent de busturi de pe lingă minssterul instrucțiunei“. Imediat , ce deputații vor fi aleși, li se vor efectua și busturile. In caz cînd nu vor mai avea loc în incinta noului palat al Camerei, vor fi așezate în Cișmiziu, rin cheiul Dîmboviței, sau în grădina Universitatei, alăturea cu pietrele de la Adam- Klisi. Serviciul busturilor va da de lucru tuturor sculptorilor și cioplitorilor de pe șoseaua care duce la Belu. E o idee minunată! Pac. Reformarea cap. Cătuneanu! Căpitanul Cătuneanu a fost deci reformat, din ordinul... superiorilor. Consiliul de reformă își declarase competința la început, dar apoi s-a aflat că nu a făcut decit să amine judecata. Destul că acum căpitanul e reformat. D. general Averescu nu-și închipuește desigur că cu asemenea cazuri și procedări va deveni mai popular și mai iubit în corpul ofițeresc. O deosebire primejdioasă începe să se facă intre ofițeri, ofițeri de viță cu proptele și ofițeri din popor și fără proptele. Această deosebire, menită să suprime caracterul democratic al oștirei, e primejdioasă și bunului mers al instituțiunei. Or, cazul căpitanului Cătuneanu va întări în corpul ofițeresc convingerea că această deosebire există, căci ori și cine se va întreba cu drept cuvint, oare dacă n’ar fi avut duelul cu maiorul Sturdza, căpitanul Cătuneanu ar fi fost trimis Înaintea consiliului de reformă și ar mai fi fost eliminat din armată? Se va aminti desigur de statele căpitanului Cătuneanu, cari au fost publicate printr'o nepermisă indiscrețiune și printr’un abuz fără precedent. Dar acele state, dacă nu erau euiscute publicului, erau cunoscute celor in drept și dacă numai interesele armatei s-au preocupat în cazul Cătuneanu, statele fiind anterioare duelului cu maiorul Sturdza, de ce abia după acest duel au trimis pe căpitan în judecata consiliului de reformă? Iată de ce reformarea căpitanului Cătuneanu are mai mult aparența unui act de răzbunare, decît al unuia, de dreptate. Ies. Majestatea Sa Regele și politica moastră externă de Petre Grădișteanu D. baron de Aehrenhal, sfetnicul intim al Majestății Sale împăratului Austriei, a crezut nemerit, ca bun curtezan, să facă suveranului sau pentru jubileul de 60 de ani de domnie, un dar măreț; incorporarea la imperiul lui Franz-Iosef, a două provincii, Bosnia și Herzegovina, încredințată lui spre a le administra, la un moment în care bătrîna Turcie se arătase neputernică de a se administra în liniște. Dacă n’ar fi adăstat epoca jubileului spre a consilia un asemenea act care, orice s’ar zice, nesocotește rezoluțiunea congresului de la Berlin, dacă ar fi consiliat Majestățiî Sale împăratului un asemenea act pe cînd bătrîna Turcie se afla bolnavă, își trăgea sufletul și nu mai inspira încredere nimănui, desigur că, făcînd să nască un pretext, lumea întreagă ar fi aprobat, sau cel puțin nimeni nu ar fi sărit spre a’l desaproba. Poate că baronul de Aehrenthal n’a știut ce se petrece și n’a prevăzut ce se poate petrece la Constantinopole, n’a crezut că bolnava și expirînd o Turcie va fi înlocuită prin juna Turcie care, în loc de neîncredere inspiră o vie simpatie întregei lumi civilizate. Se poate... dar pentru un ministru de externe, atît de lăudat, slab, slab de tot. Prin acest sfat nechibzuit, și mai cu seamă inoportun, in ce situațiune a pus d. Aedrențliat pe suveranul sau ? In fața amenințărea guvernului Ungariei de a nu vo!a bugetul armatei, și, spre a înlătura o tulburare probabilă în regat, Majestatea sa a fost silită să-și calce cuvîntul, să-și uite promisiunea egalei îndreptățiri a tuturor naționalităților, să admită un alt sistem electoral pentru Ungaria decît cel adoptat pentru Austria, să lase a se sugruma toate naționalitățile nemaghiare și chiar poporul maghiar de o coalițiune feudală nedemnă de timpul în care trăim, să piardă pentru totdeauna dragostea romînilor din Ungaria, cei mai credincioși și devotați ai săi supuși, cari și-au vărsat sîngele fără preget pentru mîntuirea tronului, să lase a’șî crește numărul în mod violent, pe maghiarii cari tind și vor tinde la independența absolută de tronul habsburgilor.x Probabil, ca în urma consfătuirilor sale cu marele nostru om de stat, d. AndreiDhal se va fi încumetat la acest demers, încredințat că Romînia va rămîne bună amică a împăratului, ori ce s’ar întîmpla. Nu știu zoü dacă nu se vor fi înșelat. Au uitat se vede că dragostea poporului este cea mai bună temelie a tronurilor. Nu e numai această tristă consecință a sfatului d-lui Aehrenthal. Italia care făcea parte din triplice ridică glasul contra aliatei sale ; poporul italian revindecă Trientinul. Juna Turcie nu vrea să recunoască anexarea Bosniei și Herțegovinei în virtutea faptului împlinit și continuă aborioa mărfurile austro-ungare. Starea spiritelor în aceste provincii reclamă trimiterea de numeroase trupe spre a le ține în ordine. In Boemia Austria e nevoită a declara starea de razboiu spre a potoli poporul contra germanilor din acea țară. Ciocniri continue se ivesc între Sîrbî și Muntegreni cu soldați austriaci. Mîine poate că Bulgaria va uita orice sentiment de recunoștință, pentru dobîndirea unor foloase materiale pe cari le va putea căpăta cu înlesnire dînd mina Turciei. Dar ce-î pasă Austriei de toate acestea. Ea se bucură de alianța sa sinceră cu marele și puternicul imperiu al Germaniei ! Nu se înșeală oare de Aehrenthal și în această privință ? Nu uită oare cu desăvîrșire istoria modernă ? Ținta nestrămutată a politicei prusiane, de la Bismark și pînă astăzi, a fost și este de a cuprindiîn imperiul german, pe temeiul dreptului etnic, toate țările în care i se vorbește limba germană a cărei literatură este atît de bogată. Promotorii ideii unității germane nu se îndoesc de realizarea idealului unui singur mare stat a tuturor populațiunilor care sunt germane prin limbă sau origine. Poeții prusiani, între care marele lor cîntăreț Arndt nu încetează de a face să vibreze această coardă patriotică : „pretutindeni unde răsună limba germană se întinde patria germanului“. Cărțile geografice introduse în școli, pentru instrucțiunea tinerimii, cuprind, în limitele imperiului german încă de pe la 1888, pe lingă Alsacia și Lorena, Olanda, Elveția pînă la Gotard și Austria pînă dincolo de Viena ; Dunărea figurează ca rîu german, ca și Rinul și Vistula. In urmărirea acestui ideal, marele cancelar german nu a pregetat, în 1863, cu ocaziunea suveranității ducatelor de Holstein și Lauenburg, să tragă pe sfoară pe Austria și să ajungă a incorpora aceste două mici state în confederațiunea germană. In mai puțin de cinci ani Prusia realiză, în mod strălucit, ideia unității naționale prin restaurarea imperiului german, cu excluderea Austriei. S-a înlăturat influența Austriei din afacerile Germaniei care nu voiau numere în rîndurile armatei sale soldați croați, italiani, cehi, slovaci și maghiari. * Nu este nevoe să merg mai departe cu cercetarea datelor istorice spre a constata unificarea tuturor statelor vecheî confederațiuni germane, ca Bavaria și Würtenbergul în imperiul german, supuse la ordinele împăratului după noua constituțiune. Imperiul german nu a renunțat, și nu poate renunța la idealul său național, pangermanismul. Austria va fi desigur prima victimă a bunei sale credințe. Starea de nesiguranță a germanilor din Boemia față de slovaci ii va putea servi de pretext. Sacrificiile enorme ce-șî impune Germania pentru sporirea armatei sale de uscat și de mare, nu pot avea de obiect, ori cât de imprudente s’ar părea declarațiunile Sale Wilhelm II, decît realizarea marelui ideal național, pentru care toate popoarele care compun imperiul german, nu vor pregeta a vota toate sacrificiile ce li se cer și a căror întrebuințare ei o cunosc ca și cancelarul Bülow care dorește a dovedi lui Wilhelm II că are stofa unui al doilea Bismark și să realizeze pentru patria lui, cu toate protestările contrarii, opera începută și în parte realizată, de marele cancelar al lui Wilhelm I. Iată halul in care, pentru o mică gloriosă efemeră, d. Aehrenthal a adus Austria, iată situațiunea în care, demn emul al marelui nostru cancelar Dimitrie Sturdza, a pus pe bătrânul împărat, tocmai în anul jubilar al împărăției sale, toate popoarele de subt coroana sa, în plină răsvrătire, supușii sau cei mai credincioși și devotați dați pradării gardiiei maghiare ; românii din regat, cu toate încredințările date d-lui Aehrenthal de d. Dimitrie Sturdza, privindu i ca pe un vrăjmaș al neamului, atât pe terenul economic cît și pe cel politic; Serbia și Muntenegru gata de rǎzboiu; Italia ridicînd astăzi glasul și mîine arma; Anglia ajutind pe Junii Turci, cari pînă la primăvară vor avea o armată admirabil organizată; Rusia și chiar Franța pe picior de a impune un congres internațional și a-î face observațiuni pentru sporirea și mișcarea trupelor, Germania pîndind-o ca să-și poată realiza idealul național ! In această stare de lucruri care trebue să fie atitudinea noastră ? Ce trebue să facem? Iată de ce mă vom ocupa într’un viitor articol. Petru Grădișteanu SAPTAMÎNA ACEASTA: Amintiri de la Junimea din Iași (ca an indice alfabetic al numelor proprii) de G. PANG Un splendid volum 400 p»gîni. — 3 le# Procedarea d-lui Iorga Hotărît, d. Iorga nu e altfel decît ceilalți politicianî din această țară. Îndată ce se petrece ceva care nu convine „partidului“ d-sale, — nu mai există nimic în lume care să-l poată împedeca de la o luptă violentă. După ce a dat ungurilor dreptate „din punctul lor de vedere“ în lupta contra romînilor, acum recurge, la un alt mijloc, mult mai grav și mai condamnabil, pentru a slăbi acțiunea romînilor de peste munți. De cîte ori în vreo parte a făreî se ține o întrunire de protestare contra politicei ungurești, d. lorga îi contestă sinceritatea, după ce în prealabil îl contestă dreptul de-și zice naționalistă, parcă d-sa ar fi inventat acest cuvînt și lucrul ce desemnează, și ar fi luat brevet asupra lui. Așa că, după d. lorga, nu ar exista în țară nici o simpatie pentru romînii de peste munți, nici o pornire contra politicei mizerabile a ungurilor. Căci, numai cu cele două întruniri pe care le-a convocat și finul d. lorga, nu se manifestează un curent, destul de puternic, pentru ca cei din Budapesta și Viena să fie siliți a fi de seamă de dînsul. —Ce face deci d. lorga ponegrind toate întrunirile de protestare, este de adreptul o acțiune de slăbire a romînilor de peste munți, dărora guvernul român nu le dă nici un concurs, iar din partea poporului român dacă î vine în ajutor, d. lorga, pentru că vrea monopolul naționalismului, se silește să-l slăbească, prezentînd întreaga și sincera mișcare națională ca tactice, ca operă de politicianî sau de pescuitori în apă turbure. Mai mult, d. lorga se silește și face și pentru unguri dovada, că nici chiar marea chestiune națională nu pune la noi frîu patimilor politice și că în fața primejdiei naționale, urile de partid și secte nu încetează. Dacă asta-i naționalism, judece oamenii sinceri și cinstiți. Ră, Adevăruri«9-Ferice! După ce arată marele efect produs în Camera italiană de discursul lui Fortis „împotriva modului cum Austria înțelege „să se poarte ca vecină și aliată filă de „Italia“, „Viitorul" adaogă: „Ferice de parlamentele în cari în cea„surile istorice se ridică glasuri -ar! vorbesc din sufletul națiunei întregi, realizînd unanimitatea națională". Și val de parlamentul în care asemenea glasuri nu se ridică!—vom adăuga noi. „Impăratul" împărații Chinei are 2 ani și jumătate. La încoronare a fost țintit pe genunea de regent și cînd i s’a pus coroana pe cap, se zice că s’a..... emoționat pe genunchii regentului..... Ironui „Viitorul“ spune că dacă discursul d-lui Djuvara la Galați, ținut în Noembrie, a mai produs unora „oarecare nedumeriri" asupra directivei hotărît naționale a politicei d-sale economice, apoi discursul d-sale din Septembrie, la banchetul meseriașilor din Craiova e.... decisiv! Ironia aceasta la adresa ministrului comerțului e pur.... brătienistă! Cum s’ar zice, nici două luni d. Djuvara n’a putut rămîne...... brătienist sadea în chestiile „economice" ! Rigoletto Situația crizei balcanice — Ce spun telegramele — Pe ziua de azi știrile din străinătăți sunt mai pacinice. Fanfara războiului nu se mai sunt nicăiri. Ministrul lucrărilor publie al Turciei, Gabriel Effendi, a vorbit unui gazehv bulgar, despre tratativele turco bulgare El a arătat că misiunea lui Liapceff a avut un rezultat satisfăcător, că tratativele au condus deocamdată la curățirea terenului, că Turcia nu poate renunța la despăgubiri, că Bulgaria va trebui să plătească cel puțin un sfert de miliard, că răspunderea actualei situațiuni cade asupra Bulgariei și Europei, că, în fine, speră că tratativele vor fi reluate pești puțin. In Reichstagul german s'a vorbit de criza balcanică și un deputat a stabilit că politica germană în Orientul Europei a dat faliment. Rusia începe a vedea acum de ce însemnătate pentru dînsa ar fi fost amiciția cu Romînia. In consecință se înmulțesc vocile cari regretă ingratitudinea de la 1878 cînd ni s'a răpit Basarabia. Intre Serbian și Muntenegru, faptul e acuma definitiv stabilit,, există o alianță ofensivă și defensivă. Serbia va ceda Muntenegrului o treime din compensațiunile ce va obține. Antivari va fi un port comun ambelor state Muntenegrenii sunt singurii cari continuă a striga razboiu dar prințul se opune acetui curent. Acum e chestiunea : cine va birui, prințul sau curentul ? Ep. CHESTIA ZILEI Un candidat la minister e. ""’’la Ferechide. Nu știu cum se face, dar „Afacerile străine** sunt singurele cari se împacă cu afacerile... mele.1 j Ljetopiski DOMINICA Unul cunoscut, care în viața lui aventurioasă, a trăit multe și a văzut mult, îi spuneam de ce nu-șî scrie amintirile.? — Ce spui ? îmi răspunse cal Interpelat. Te-ai gîndit oare bine ? Nu zece ani după moarte, ci după o sută, dacă s’ar publica tot ce știri și cu nume proprii, ar veni să mă dezgroape din mormint și să mă răstignească. D-ta dacă ai publica asemenea lucruri, ar trebui să trăești în balon «Urașat, căci te-ar sfîșia oamenii pe pămînt. E multă exagerațiune, fără îndoială, nu aceste vorbe, nu lipsește Insă nici fondul de adevăr. Nici pe un sfert din ceia ce știm nu putem spune. Suntem fără să voim robii atîtor împrejurări, că nu sîntem in stare să ne facem datoria. Sub lustrul strălucitor e atâta murdărie și ignominie, atâtea păcate sînt în această Sodoma și Gomoră a societății romînești, încît pentru a spune totul nu trebue să trăești în ea, ci afară, departe cu totul. In neatingere eu lumea pe care voeștîi s’o zugrăvești. Pentru puținul ce facem și de abia putem trăi. Sînt mulți cari ne privesc cu dragoste și admirațiune — totdeauna platonică nu-i vorba. Dar cîți se uită la noi chiorâș, cîțî, dacă n’ar fi legi și convenții sociale, te-ar sfîșia. ți-ar aplica legea lui Lynchi LCINI De atâtea ori mă întreb la ce bun întreaga mea viață de luptă, de muncă și de lipsă de plăcari ? Înaintea mea se înfățișează tipul vesel și fără de griji al unui prietin. Nici odată nu s’a gândit la ziua de mîine, viața a înțeles’o lurgă și plină de senzațiuni plăcute. Azi este aici, mîine la Paris ori la Londra, vecinie cu masa întinsă și cu paharul de șampanie în mină, cu sute de amici, sinceri ori falși, dar ce are a face, dânșii îți dau impresia sinceritate! ? Desigur că nu va dura mult această beție de plăceri, că va veni odată, în curînd, și ora tristă a socotelei cînd va trebui să plătească scump ceasurile necurmate de veselie și nepăsare. Ziua de mîine ! Iată stafia ce nie stă vecinie în cale și ne robește întreaga existență. El bine, da această zi de mîine, noii fac abstracțiune, o ignorează și în definitiv bine fac. E frumos și mai sigur să te știi totdeauna, cu piciorul pe scândura solidă, dar , dacă , pentru aceasta, viața devine anostă și dureroasă, să trăiască lipsa de prevedere, să trăiască nebunia, nesiguranța, beția, fie chiar dacă după ea vine deșteptarea, tristă. Cel puțin ai fn urma la amintirea unor zile bune și pline de soare. Fără îndoială că ceea ce face fericirea amicului meu, este tocmai că asemenea speculațiuni nu intră în existența lui. Nici nu și le închiipuește. S’a trezit trăind și trăește, bine cînd, totul îi surâde, rău când soarta își întoarce cojocul, dar tot atît de indiferent la zone ca și la rău, floare care crește primăvara, splendidă la soare și apoi moare bătută de bruma toamnei; pasăre fără de grijă, care s'a născut cîntînd și se îmbată de căldură, de lumină și de soare, apoi cînd vine iarna se ascunde în scorbura copacilor și esteodată moare de foame și de frig. MARTI NI s’a povestit o dramă de familie, care dacă ea în sine n’ar putea să ocupe trei acte, ar alcătui un act de o tragedie în adevăr zguduitoare. El a făcut fapte incorecte, și-a uitat pe deasupra casă, soție și copiii, pentru o femee pierdută, care tocmai directori indirecți i-a împins la aceste fapte. A cte CONST. MILLE trebuit să fugă din țară, să se expatrieze pentru a scăpa de rigorile legei. A plecat dar nu singur, ci cu femeia, să o zicem fatală. A plecat și puternice intervențiuni, au făcut ca lucrurile să se cocoloșească, să rămână insuspensionne, căci doma și necinste s’ar fi aruncat asupra unei onorabile familii... Acolo însă, pe plaiul străinătății, cum zice Bolintineanu, omul rătăcit, și-a regăsit calea, se scoborî în lăuntrul conștiinței sale, își aduse aminte în prima linie că este tată și soț, o putere irezistibilă li spune că trebue să se întoarcă, sa revadă cel puțin pe ai sái. Nostalgia grozavă a a familiei îl torturează. Intre zi a lăsat totul, a disprețuit rigorile legei care'l pîndeau și a trecut hotarele tarei. Pocăit, rușinat, distrus și ímbistrbit, el a venit să ceară iertare soției ultragiate, copiilor cărora le pătase numeo și poate le sfărâmase viitorul..." Nu mai putea trăi fără de ei, a venit să-l vadă fie ca apoi să meargă sa plătească oamenilor și legei grozavul tribut... soția și copiii însă l’au respins, el i..a fi impus să plece înapoi. Nu le mai era soț, nu le mai era părinte. Să plece departe de el, departe, să nu se mai faca rușine, căci rușinea va eși din aceasta întoarcere. L’au respins aî săî, l'aîi renegat, i.afi aruncat In fața infamia.. N’a avut curagiul să muine, a reluat cu tristeții drumul pribegiei, singur și părăsit, singur fără de leac, căci aceia pe cari i socotea viață din viața lui, lo’l mai socoteau decît ca un străin, ca un strigoi care deodată le-a răsărit în drum și amenința viața lor cu noroi și grije. Era vinovat fără de îndoială, dar era solul mamei copiilor, era culpeș și plin de păcate, dar era tatăl acestor ființe- Toți l’ar fi putut respinge, dar el... ei?.... Istoria aici se oprește... dacă va mai fi ceva, vă voiü.spune. Pînă atunci o lacrimă cel puțin ,pentru acest nenorocit pentru care nici am săî n'au voit să plîngă. MEROIRI Zilele trecute m’am întâlnit la teatru cu fostul meu coleg de școală și de clasă, cu d-rul Scriabner-Tud’uri. •— Uite Miluță — (Miluță mi se spunea, la școală) — mi-a venit o idee. Sânt treizeci de ani de cînd, în 1878, noi am dat bacalaureatul. Eram șaisprezece la secția de bacalaureat a Institutului academic din Iași, șaisprezece din cari cea mai mare parte trăesc și mulți au ajuns ceva. N’ar fi bine să luăm inițiativa unui banchet a acestor foști colegi — banchet după treizeci de ani de viață ? Am aprobat ideii colegului meu de bancă și un întreg antrenor, am numărat pe degete, ca să ne aducem aminte de cei șaisprezece colegi. Nu ne-am amintit de toți, dar de cea mai mare parte. Printre ei s sunt: Emanuel Tarbu, medicul cunoscut din București, Gh. Drăghici, procuror la Curtea de Galați,ib. Maxim, membru la aceeași Curte, Niculescu, fost deputat, fost primar la Galați,profesor, Em. Strofei, prezident al tribunalului de Putna, Mielescu, maior medic la Iași, unul din celebrii noștri oculist!. Tirtescu, loc.-colonel de artă, serie, Lucinski, doctor în agronome, silvicultor in Dorohoi. Pe unii nu i.am văzut cu adevărat de treizeci de ani... Ne-am despărțit copii — cu o Individualitate aproape comună — pe cînd azi fiecare din noi formează o personajitate aparte.... Daca se va realiza acest plan, vom zice propunerea ca pe lînga tabloul copiilor din 1878, să alăturăm altul, al i ••hoHror din 1908, iar cei morți vor a* vea locul los gol» 7. ___ | y^'