Adevěrul, februarie 1910 (Anul 23, nr. 7328-7355)
1910-02-01 / nr. 7328
rinul al xxn-lea No. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU CULICITATEA candidată exclusiv Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER (EL Comp. BUCUREȘTI Strada Karageorgevlci, 18. — Telefon 3/4 Birourile ziarului: Strada Sărindar No. 11 S Bani exemplarul Luna 14ath*a*ie.a DIRECTOR POLITÎC ” CONST. MINLE ABONAMENTE < CTn an • • • • » Lei 16.— 1 8 luni. • • • ^ 1 luni* • » • • « 8.— I o lună. « « • • Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFONI Direcția și AclEînz^nstsrațiai Mo. 314./SO Redacția cu« Capitala * ,, 2.4./SO »» Frovisacia , « »» .» Străînxă tatea ., 12/^0 0=0 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate CONGRESUL SOCIaL-DESOCRIT Pentru un moment fie-mî permis să ei din cloaca afacerei Rătești și a tuturor necurățeniilor atît a familiei Brătianu cit și a politicianilor din țara romînească. Fiem a permis a face aceasta și a mă interesa de o mișcare mai simpatică, mai curată și mai generoasă. E vorba de congresul partidului social-democrat, care începe azi ședințele sale, avînd să dea mișcărei un program și conducători legalmente înputerniciți. E mult mai interesant acest parlament al clasei muncitoare, decit acela al partidului liberal și dezbaterile ce vor urma, mult mai înalte și la nivel intelectual și din punctul de vedere al conceptiunei, decit desbaterile din dealul Mitropoliei ori din sala Senatului. Acolo este trecutul, cu toate păcatele lui, trecutul care dezonorează țara. Dincolo este viitorul — și un viitor de cinste și de muncă, viitorul forțelor vii ale poporului, de unde țara așteaptă salvarea. Și cu atît mai interesant este acest parlament al claselor muncitoare, cu cu ultimele evenimente sînt proaspete în memoria noastră. Partidul liberal — care s-a mai încercat, în 1881 și 1899, să sfărîme mișcarea socialistă, același partid liberal cu firmă democratică la stradă dar cu apucături moscovite — partidul liberal, se știe că a încercat să distrugă mișcarea muncitorilor, după ce, prin corupție o lipsise de conducători și de intelectuali. Profitîndu-se de atentatul contra d-lui I. I. Brătianu, în cîteva zile s’a votat o lege scelerată contra sindicatelor și toată lumea credea că de acum înainte o nouă piatră de mormînt se va pune pe groapa socializmului român. S’a văzut însă, ceea ce nu s’a observat pînă acum în nici o țară, s’a văzut mișcarea muncitorilor după această lovitură, reculegîndu-se un singur minut și apoi respingînd cu vrednicie și cu putere provocațiunea partidului liberal. „Voiți să ne distrugeți mișcarea noastră socialistă, s'au rostit muncitorii, votați legi contra grevelor. Foarte bine. Atunci, fără de a neglija partea economică, ne vom constitui în partid politic și vă vom combate, vom transporta lupta pe propriul vostru teren, ne vom amesteca în luptele voastre și fiindcă nu ne lăsați să vorbim de pe tribunele noastre, vom vorbi din parlament și vom vorbi cu mult mai mult răsunet de pe această tribună înaltă și pe care voi, pînă acuma ați socotit'o ca exclusiv a voastră și ați prostituat-o". Partidul social-democrat nu e decit opera inepției guvernului liberal și repeziciunea și vioiciunea promotorilor mișcărei dovedesc cit de adine sunt înjghebate rădăcinele ei, și căreia, o prigonire infamă menită s’o distrugă, i’a dat nouă puteri și un avînt nou. * * # De altfel, ceea ce la alte partide e semn de slăbiciune, la noul partid este din potrivă. S’au adus obiecțiuni că partidul nu are căpetenii, că este lipsit de un șef. D. G. Panu crede chiar că e bine să zeflemisească ,,partidul d-lor Frimu, Marinescu și Cristescu". Acesta este însă tocmai gloria și meritul sau. S’a născut din necesitatea de a se naște, din nevoile clasei muncitoare de a se organiza și ca luptă economică și ca luptă politică. Drept conducători, în loc să importe din alte partide, au răsărit căpetenii chiar din rîndurile muncitorilor și chipul lor de a se conduce, autoritatea pe care o au pe lingă tovarășii lor, cinstea și cumințenia de cari dau dovadă, sînt o probă mai mult de puterea de creațiune a proletariatului, care s’a alcătuit ca o puternică armată, avînd și cadre și șefi și trupă. E posibil ca aceste căpetenii să nu aibă strălucirea și eleganța oratorilor din parlament, să nu știe să jongleze cu chițibușurile de regulament, cu trucurile de tot soiul. Oamenii aceștia însă nu sunt lipsiți de nici unul din meritele bărbaților politici, și meritul lor este cu atît mai mare cu cit pentru a ajunge aici, nu au avut fericirea ca să fie educați înadins pentru rolul care sînt meniți să-l joace. Concurenții lor din partidele stăpînitoare, sosesc în luptele politice cu educația făcută din școală și de pe băncile universităței, pe cînd muncitorii întreg acest bagaj trebue să-l agonisească, pe de o parte muncind din greu ziua, iar noaptea pînă tirziu, căutînd să-și complecteze educațiunea pe care n’au putut’o căpăta pe băncile școalei. # Ni Pentru mine ziua de mîine este o dată însemnată și Coloseul Opler, unde se tine congresul social-democrat român, un local care va deveni istoric. Partidele politice căzute în descompozițiune, incapabile să mai dea guverne, în neputință de a conduce țara, sunt menite pe trei. Renașterea țarei nu o vedem venind decit tot de la clasele muncitoare. Poporul ne-a ■păstrat limba, naționalitatea își estatul, tot el ne va da o nouă viață și iată de ce ea sper atît de mult în mișcarea muncitorilor, iată de ce salut cu respect acest parlament al Romîniei viitoare, care își deschide astăzi porțile sale. CONST. MINE Sfatul d-lui Costinescu --------■*.-------Explicația șefului Am relevat cele ce s’au petrecut la banchetul parlamentar. Asupra discursului d-lui Costinescu trebuie să mai insistăm. Bătrânii liberali încep într’adevăr a considera pe d. Costinescu ca un patriarh al partidului mai ales de cînd predică mereu pentru unitatea partidului precum patriarhii de sub vechiul testament predicau pentru unitatea dumnezeire!. Rolul acesta se vede că place d-lui Costinescu. Dacă a primit să-l ungă pe d. Ionel Brătianu ca șef, cel puțin să i se tolereze rolul de patriarh sfetnic al partidului. In această calitate, în care d. Costinescu pare a fi consacrat de întregul partid, d-sa vorbind la banchetul parlamentar s’a adresat tineretului liberal și s’a sfătuit mai intim să onoreze opera bătrânilor și pe acei cari au muncit în partid, al doilea să nu fie decit sadea liberali. Cu alte cuvinte d. Costinescu a ținut, ca la acest banchet, unde nu s’a dat cuvîntul acelor tineri cari s’au agitat mult în partid contra vechilor cadre, a ținut să le spună: — Fiți mai modești, nu nesocotiți bătrânii cu capital politic, nu persiflați munca și capacitatea lor, nu mai acaparați locurile lor, omorâți munca și opera lor! Și nu mai fiți nici brătieniști, nici ,,generoși“, ci sadea liberali! D. Costinescu poate să fie acest, limbagiu, fiind-că d-sa n’are o grupare nici în partid, nici în parlament. Drapeliștii s’au risipit și d. Costinescu n’a făcut nimic ca să-i țină în jurul său, așa că atunci cînd s’a deschis succesiunea la,,, șefia partidului liberal și cînd s’au dus la d. Costinescu citiva amici să-l întrebe ce face, cînd s’a așteptat un semn de la ,.patriarh“, d. Costinescu le-a respins: „ Sunt bătrîn și nu mă mai simt destul de tare ca să-mi iau .respunderea conducerea unui partid ca acel liberal și nici nu voia să fac spărtură. Alegeți pe Ionel Brătianu! Dar noul șef n’a reușit încă să stabilească un echilibru între vechile cadre și generoși și nu s’a decis nici să facă vre-o mișcare spre dreapta, ci tot spre stingă gravitează. Cum însă se produc ciocniri, sguduiri, imediat patriarhul de la ministerul de finanțe e împins pe primul plan și începe să predice. Predicele acestea nu le prea gustă brătieniștii. Cînd patriarhul le vorbește, stau frumos, nu crîcnesc, se pleacă. După predică însă încep să opereze un culise Se vede că la ultima operație, cu introducerea în guvern a d-lui Ferechide, a făcut aluzie d. Costinescu atunci cînd i-a sfătuit să fie sadea liberali și să nu umble cu combinațiuni mefistofelice. * Asupra șefiei d-lui Ionel Brătianu continuă discuția ori de cîte orî se adună liberalii în intimitate. D. Sturdza n’a vorbit niciodată de șefia lui și dacă nu ne greșim nu se va găsi discurs în care să se dea de cuvîntul acesta de șef. E adevărat au... simțit liberalii șefia d-lui Sturdza, dar d-sa n’a făcut paradă cu ea. D. Brătianu mereu ne vorbește de șefia sa, ca și cum ar avea teamă că i-ar scăpa într’o bună dimineață. Ba chiar la banchetul parlamentar a început să vorbească și de ziua cînd nu va mai putea purta sarcina de conducător, dar s’a oprit aci, n’a mai desemnat și pe viitorul șef. C. Brătianu vorbește prea mult de șefia pe care a luat’o într’o noapte, după o tainică conspirație, cam pe repezeală, după două trei consfătuiri și două audiențe la palat. Se vede că noul șef nu se simte încă bine așezat pe restul de conducător al partidului liberal, deși nu mai e nici un candidat la șefie, deși nu vedem deocamdată la liberali nici un viitor șef. Cu toate acestea într’un an, de cînd d. Brătianu e șef, nu va pretinde că a câștigat autoritatea pe care, la început, a recunoscut că n’o avea. E mare nevoie ca din cînd în cînd să intervină și patriarhul ca să nu se sdruncine cu totul autoritatea șefului. Ceia ce însă pare a-l incinta pe d. Brătianu și a-l prezenta ca un șef care dă garanții viitorului partidului, e că e tînăr și sdravăn. Această calitate d-sa a tinut s’o pună mai bine în relief la banchet și de aci să tragă concluzia superioritei sale fată de d. Carp care e un șef bătrîn. Se așteapta lumea de la d. Brătianu la un compliment ceva mai puțin crud pentru adversarul seu din capul partidului conservator, se aștepta chiar la un cuvînt de caldă mulțumire pentru șeful... inferior al conservatorilor în urma atitudine ce a avut în Cameră cu ocazia atentatului.A Dar d. Brătianu nu vede niciodată gesturile frumoase ale adversarilor. R* Za Bum e organizată siguranța statului . Intrigi. — Spionagii. — Dosare politice. După ce am dat o descriere a localului siguranței, cetitorii își vor fi făcut o idee exactă asupra felului ei de a opera și asupra menirea ei în stat, însăși felul și amenajarea localului dau în vileag totul. Dacă ar cugeta altfel cetitorul, s’ar înșela grozav. Adevărul e că d. Panaitescu n’are în vedere decit un singur scop; d-sa nu e preocupat decit de un singur lucru: asigurarea și consolidarea propriei sale situațiuni. * * Intrigile de la siguranță . Faptul că d. I. Panaitescu își teme atîta locul, îl face foarte bănuitor și foarte gelos de succesele altora, cari i-ar putea lua locul. Din pricina aceasta, siguranța statului e azi centrul celor mai meschine și mahalagiești intrigi. D. Panaitescu se teme și de umbra sa. Pe toți colegii și inferiorii săi îi bănunște, pe cei mari îi lingușește și-i spionează. Cele trei brigăzi Cu toate că cea mai mică grijă a d-lui Panaitescu este organizarea siguranței, pentru a o face să corespundă scopului ei util, pentru luminarea cetitorilor totuși vom schița pe scurt organizația siguranței. Agenții secreți se împart în trei brigăzi: prima e brigada volantă, care are de scop urmărirea pungașilor și arestarea lor. Brigada aceasta se compune din tot ce are societatea romînească mai rău și mai stricat. Toț foștii pușcăriași, toți pungașii urmăriți cu mandate de arestare, intră ca agenți secreți, pentru a-și schimba calitatea de urmăriți în urmăritori. Cele mai multe furturi, pe cari le înregistrează presa sunt comise de acești agenți ai d-lui Panaitescu. Cazul agentului secret, care a prădat cadavrul regretatului inginer Pîslă la Cernavoda, e încă în aducerea aminte a tuturor. A doua brigadă a d-lui Panaitescu e cea a căilor ferate. Toate trenurile sunt împănate cu agenți secreți, a căror destinație oficială ar fi de a păzi trenurile de pungași, dar în realitate spionează pe călători, provoacă pasagerii la discuțiuni politice și apoi fac raport la poliția siguranței. Brigada politică In fine, am ajuns la cea mai însemnată din cele trei brigăzi ale politiei de siguranță: brigada politică. Ea se compune din o mulțime de agenți secreți de toate treptele sociale. Satele sunt împănate de agenți secreți; ei, țin zilnic în curent poliția, de siguranță cu starea spiritelor din comunele rurale, iar d. Panaitescu posedă o hartă a tărei în care împlîntează după starea de spirit din fiecare comună un steguleț anume colorat. La orașe agenții d-lui Panaitescu au un cîmp mai vast de operație. Sunt în primul loc agenții destinate a excita pe lucrători și a-i determina la fapte ilegale, cum a fost la 1907, cazul cu complotul împotriva regelui. Specia aceasta de agenți este cea mai scumpă inimei d-lui Panaitescu. Cu ajutorul ei, șeful siguranței a izbutit să se impue d-lui I. I. Brătianu drept omul cel mai necesar în țara romînească. Pentru a arăta și mai bine*felul de operațiune al d-lui Panaitescu, vom lua liner7. concret. I Intro seară d. Panaitescu chiamă la i d-sa pe „anarhistul” Reichmann și-i poruncește să meargă la cafenelele din calea Văcărești, pentru a propovădui idei subversive și pentru a atrage pe cet mai mulți în discuție — d. Panaitescu avea nevoe de expulzați. Reichmann execută întocmai ordinul șefului său. Un agent secret trimis la cafenele la note și face un raport amănunțit despre cele auzite acolo. Raportul acesta vine a doua zi la siguranță și din funcționar în funcționar, pe cale erarhică, el ajunge în mina d-lui Panaitescu. Acesta se încruntă, rămâne gînditor și apoi zîmbitor ca și cum ar fi descoperit America, trece în cabinetul d-lui I. ț. Brătianu și-i supuse cu grijă și îngrijorare acel raport plin de grozăvii și de bombe. D. Brătianu, credul cum e, felicită pe d. Panaitescu de marea sa descoperire și de organizația perfectă a serviciului de siguranță. Cițiva „pîrliți“ de muncitori sunt expulzați — și comedia începe din nou. Spionagiul oamenilor politici D. Panaitescu se preface a se teme de anarhiști. D-sa însă știe mai bine decit oricine că totul se reduce la un moft, la o înscenare a sa. Adevărata teamă d. Panaitescu o are de oamenii politici din toate partidele. Pentru a-i reduce la tăcere și pentru a-i face pe ei ca să se teamă de d-sa, d. Panaitescu a organizat în jurul bărbaților noștri politici un întreg aparat de spionagiu. Oamenii din toate partidele politice sunt spionați, atît în viața lor publică cât și cea privată. D. Panaitescu știe totul: cite datorii are un om politic, cui datorează bani, cari îi sunt veniturile și de unde le trage. De prisos să spunem că ceea ce urmărește d. Panaitescu în viața oamenilor politici, este partea intimă și aventurile galante, etc. etc. ». Gen.ce e mai frumos este că însuși d. I. I. Brătianu e spionat de d. Panaitescu. Șeful siguranței a adunat un dosar voluminos asupra vieței primului ministru și a fraților săi. Telefoanele tuturor oamenilor politici sunt spionate cu fire de derivațiune. D. Panaitescu speră că cu chipul acesta d-sa va avea la mină pe totî aceia cari sînt meniți a conduce țara, pentru a fi tolerat la siguranță atît timp cit va trăi, indiferent de partidul care va fi la cîrmă. Ar ehiva siguranței Pentru a complecta amănuntele asupra felului cum e organizată siguranța e nevoie să dăm o descriere a arhivei acestui așezămînt. Arhiva se compune din trei secțiuni: 1) Sînt dosarele. Toți „suspecții”, adică toți scriitorii, ziariștii etc. etc., au cite un dosar, în care li se colecționează scrierile, note biografice, antecedente, slăbiciunile și tot ce-ar putea sluji d-lui Panaitescu, la un moment dat, pentru a exercita vreo presiune asupra persoanelor cari ar încerca să-l stinjenească în operațiunile sale. 2) Sunt fișele. Un fel de cazier în care sunt trecuți toți foștii și viitorii „anarhiști“, toți pungașii, etc. 3) In fine, a treia archivă e cea mai secretă. Aceasta nu mai stă la siguranță ci la d. Panaitescu acasă. In această arhhivă d. Panaitescu are știrile și dosarele referitoare la oamenii noștri politici. In ea se găsesc scrisori originale și fotografii de scrisori, scrise și primite de oamenii noștri politici, polițe în facsimile, și tot ce-ar putea servi d-lui Panaitescu în scopurile sale. Dacă vreun procuror safi judecător de instrucție ,și-ar permite gluma unei descinderi la domiciliul d-lui Panaitescu și dacă ar pofti și pe d. Brătianu la acea percheziție, primul ministru și-ar vedea, cu groază, cea mai reușită fotografie ce i s’a putut face vreodată. Un caz concret,— Afacerea Averescu Pentru a nu fi cumva bănuiți de neexactitate, vom cita un caz concret și cunoscut întregei țări. E vorba de afacerea Averescu. Cînd d. Brătianu a voit să scape de fostul ministru de războiu, a dat ordin d-lui Panaitescu să „adune material“. Operația n’a durat nici 48 ore, căci d. Panaitescu avea materialul gata adunat,—în baza lui ministrul de război a fost debarcat din guvern. Ba d. Brătianu nu s’a sfiit să citească, în plin consiliu de miniștri, notele agenților secreți întocmite împotriva d-lui general Averescu. Aceasta este organizația siguranței statului și acesta, este modul de a lucra al d-lui Panaitescu. Intr’un articol viitor vom descrie primul succes al activităței d-lui Panaitescu: nota austriacă în chestia expulzărilor. A. I. „acum să păstreze înalta demnitate de „președinte al Camerei, a primit mandatul de ministru de interne în vederea „împrejurărilor orei actuale. „ACEASTA ACHIZIȚIE DA MINISTERULUI UN NOU PRESTIGIU ȘI O „NOUA AUTORITATE. Guvernul care „iesă mai întărit încă din strașnica încercare prin care a trecut, e în măsură de „a îndeplini greaua misiune ce și-a asudat“. Acesta a fost punctul de vedere al primului ministru și al guvernului. Ceilalți miniștri nu erau „făcuți“ pentru „sarcina“ ce trebuia împlinită, pe cînd d. Ferechide era făcut. Ceilalți miniștri nu erau „oamenii ce trebue la locul care trebue“ și nici odată de cit acum cu introducerea în minister a d-lui Ferechide dictonul acesta n’a găsit „fosta lui aplicațiune!“ Dacă e așa, de ce azi d. Ferechide iar „PREFERA“ să iasă din guvern? Și-a împlinit guvernul „greaua misiune ce și-a asumat?“ Fiindcă, dacă intrarea în minister a d-lui Ferechide a fost o „achiziție“ care a dat guvernului „un nou prestigiu și o ■‘•'■ti“ -poieștrea din minister a d-lui Ferechide nu poate, după înot.și părerea primului ministru și a guvernului,decit să creeze un gol și să răpească ministerului „noul prestigiu“ și noua autoritate!“ Oficiosul francez al guvernului are cuvîntull S. V. R. D. X. Panaitescu Ieșirea d-lul Ferechide Se acreditează știrea că pe ziua de 1 Februarie, d-na Ferichide iese din guvern și primul-ministru reia conducerea ministerului de interne. Toată lumea se întreabă cu drept cuvînt: de ce a venit, de ce pleacă d-nu Ferechide? De ce a venit, cînd în guvern erau d-nii Costinescu, Haret pentru a înlocui 15-20 de zile pe primul-ministru la departamentul internelor? Ce anume a făcut d-sa în aceste 15-20 de zile, care n’ar fi putut fi săvîrșit de d-nii Costinescu, Haret sau altul? Cel mult nu s’ar fi făcut poate în Cameră, declarația piramidală că „Adevărul“ și-a spart singur gramurile și nu s’ar fi susținut că ordinea în stat și guvernul Majestătei Sale nu pot fi menținute decit interzicîndu-se reprezentarea piesei „Seara cea de pomină“! A! Dar acesta este punctul nostru de vedere. Recunoaștem că din punctul de vedere al primului-ministru și al partizanilor săi, lucrurile se prezintă altfel. Cînd a apărut la 15 Decembrie decretul de numire a d-lui Ferichide ca titular la interne, oficiosul francez al dinastiei Brătianu scriia despre noul ministru: „E omul FĂCUT »pentru SARCINA CE TREBUE ÎMPLINITA. Nici odată cuvîntul englezesc: OMUL CE TREBUE LA LOCUL CARE TREBUE, n’a găsit mai justă aplicațiune. „D. Fericiride care PREFERASE pînĂ CHESTIA ZILEI Duelul Berel cu Vinul Retjels : Ținte, hailo, că sunt și eu acționar la Azuga!i .AZBITII sunt unii uitiuri. Amî înțeles că e vorba de strașnicii pehlivani dela serviciul de nesiguranță al Statului cari pe ziua de esi au bombardat pe d-nii Mille, directorul „Adevărului“, cu următoarea carte poștală anarhistă, ilustrată cu un cap de mort și scrisă într’o italienească, nu de macaroane, ci de colivari: Signore Mille, ,,To sono in societa anarhista, sono arivato da Ancona expreso, per fare salire in aria Iute edifici grandi chi sono in Bukarest, come la Banca nationale, Senato, etc. „Volio intrare in relatione con voi. In quafeque giorno vero al vostro giornale per parliamo. Non . so pariate rumeno, hia spero ehe parlato italiano. Che (sic!) non pariate di questo ehe io scrivo a nessuno. - Si pariate, io, ti iacio gettare in aria, con casa di voi, anche ii vostro giornale con casa ed tipografia. Ânarhisto Spiro Bucinî- Să le fie italieneasca în nasălori de la nesiguranță! Și acum pîndiți-l pe Spiro Bucini, cînd o veni la directorul „Adevărului“ și arestați-i, dacă nu pentru altăceva, pentru gramatica și ortografia lui de colivar. Pac. Interesele locale și creditul de 45 milioane De cîte ori guvernele cer Parlamentului credite pentru îmbunătăirea rețelei noastre de căi ferate, aproape totdeauna ies la suprafață tot soiul de interese locale, fie prin gura deputaților, fie prin presa cotidiană. Fenomenul acesta s’a repetat și acum cu ocazia votării creditului de 45 milioane pentru C. F. R. Pînă și ridicolul prens n’a pierdut prilejul să ceară ca linia Slobozia-Fetești să se abată pe la moșia sa Țîndărei, de unde apoi, prin linia de la Făurei, să se pună în legătură cu Feteștii — o pretenție arhhi-ridicală și irealizabilă chiar în ziua cînd Nababul, dornic de a lega Floreștii cu Țîndăreii prin Slobozia, ar mai pune mîna-i vînjoasă pe frînele guvernului. Eventualitatea acestei fericiri pentru țară este însă pentru totdeauna înlăturată. In afară de cererea parlamentarilor mehedințeni pentru construirea liniei T.Severin-Baia-de-aramă, pentru realizarea căreia d. ministru Morțun le-a promis o preumblare la vară cu automobilul prin județul Mehedinți, ne-a mirat mai ales cererea d-lui deputat C. Iarca pentru construcția unei linii ferate de la Buzau prin Urziceni la București. Dacă răposatul Leonida Condeescu era partizanul fervent al construcției liniei Mizil-Urziceni-București, , nu înțelegem zelul d-lui C. Iarca, om practic și inteligent, pentru linia Buzau-Urziceni-București, cel puțin pentru moment. Intr’adevăr, lăsînd la o parte linia proiectată și mi se pare în stare de construcție Ploești-Urziceni-Slobozia-Fetești, mai sînt și alte considerațiuni, cari pledează deocamdată în contra cererea d-lui deputat Iarca. , Deputatul de Buzau ar trebui să se mulțumească pentru moment cu dublarea liniei Ploești-Buzău, care a ajuns cea mai frecventată linie din țară, cu o circulație de 42 trenuri în 24 ore. In mod fatal, dublarea acestei importante linii, pe lingă că va evita accidentele ce se pot azi întîmpla din cauza prea marei circulațiuni, va deservi în parte și interesele cari l-au împins pe d. Iarca să ceară linia Buzău-Urziceni-București. De altfel direcția căilor ferate, unde am luat informațiuni, are pentru viitor un plan de construcții de nouă linii, care va satisface și pretențiile d-lui C. Iarca, cu o mică deosebire. Intr’adevăr, direcția căilor ferate, pentru a continua cele două mari linii paralele din Moldova, are în programul său pentru viitor construcția unei linii ferate de la Tecuciu la Făurei. Cu vremea, linia aceasta va fi pusă în legătură prin Urziceni cu Capitala, însă numai după ce finanțele țării vor permite construirea importantei linii București-Roșiori-Caraca- Craiova, menită să scurteze cu două trei și mai bine calea dintre București și Craiova. Iată ce ne-a îndemnat să ne mirăm de cererea d-lui C. Iarca, care probabil a ținut, numai să-și achite o făgăduială dată alegătorilor săi de la Buzau. I. Rusu Abradeanu ^Adeverul Unit! La banchet s’a constatat că partidul de la putere e... unit! Da! Cînd e vorba de mîncare!.» și șefia „Cina cea de taină de la Hotel Boulevard a venit la timp ca să consacre... „șefia cea de taină!...“.. . Cartelurile UJtEIKl Carpiștii promit legi contra cartelurilor... Afară de acela cu guvernul Rigoletto Impăcarea austro-rusă In chestia apropierei austro-ruse, în vederea căreia se urmează tratative între Viena și Petersburg, ziarul „Ikdam“ se exprimă astfel: „Se știe că relațiile dintre Austria și Rusia, cari, de la anexarea Bosniei și Herzegovinei, cam lasați de dorit, par a lua, de vre-o cîteva săptămînî, o întorsătură favorabilă. Noi (adică turcii, interesați esențial în această chestie) am primit sub rezervă telegramele agenților, cari ne dedeau primele știri ale acestui fapt, dar astăzi ele sînt confirmate și de aceea voim să studiem și să explicăm urmările eventuale ale acestei apropieri. Bazîndu-ne pe diverse argumente politice și istorice, am încercat să dovedim într’un rînd că apropierea dintre cele două puteri ar fi o bună prevestire pentru noi. Acuma trebue să constatăm că încetînd antagonismul dintre cele două state, micile state balcanice pot încerca mai cu nădejde realizarea năzuințelor lor. Acest punct de vedere politic e și în favoarea echilibrului general european. Ostilitatea care există de doi ani de zile între cabinetele din Viena și Petersburg adusese o gravă atingere echilibrului oriental și, prin urmare, celui european. Dacă acest antagonism ar continua să persiste, unul din cele două state ar căuta, în tot cazul, să se răzbune, și urmările eventuale ar cădea peste noi. înțelegerea, dacă se va face, va contribui, deci, la îmbunătățirea echilibrului oriental și va avea, desigur, efect și asupra echilibrului general european și, în definitiv, va consolida pacea. Această pace e necesară, mai cu seamă dacă ne uităm la atitudinea ziarelor bulgare, care, în general, e paradoxală. Articolele lor se contrazic,de la o zi la alta, așa că nu poți ghici cu ușurință aspirațiile lor“. Aceste sunt părerile presei oficioase turcești în chestia împăcarei dintre Austria și Rusia. Ea pare însă a fi mai mult o opinie de ocazie, căci dacă e adevărat că Turcia dorește pacea, se poate spune că ea o dorește numai pentru moment și că năzuințele sale intime sunt să consacre noul regim prin victoria unui războiu. Faptul acesta s’a afirmat de mult și el conține un mare fond de adevăr. De altfel, interesul Turciei e să fie în bune relații și cu Austria și cu Rusia, căci ar putea avea în ele, la un caz eventual, dacă nu un sprijin, cel puțin un prieten, care să stea neutru și aceasta ar conveni minunat intereselor turcești.