Adevěrul, februarie 1910 (Anul 23, nr. 7328-7355)

1910-02-01 / nr. 7328

rinul al xxn-lea No. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU CULICITATEA candidată exclusiv Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER (EL Comp. BUCUREȘTI Strada Karageorgevlci, 18. — Telefon 3/4 Birourile ziarului: Strada Sărindar No. 11 S Bani exemplarul Luna 14ath*a*ie­­.a DIRECTOR POLITÎC ” CONST. MINLE ABONAMENTE < CTn an • • • • » Lei 16.­— 1 8 luni. • • • ^ 1 luni* • » • •­­ « 8.— I o lună. « « • • Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFONI Direcția și Acl­Eîn­z^nstsrațiai Mo. 314./SO Redacția cu« Capitala * ,, 2.4./SO »» Frovisacia , « »» .» Străînxă tatea ., 12/^0 0=0 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate CONGRESUL SOCIaL-DESOCRIT Pentru un moment fie-mî permis să ei din cloaca afacerei Rătești și a tuturor necurățeniilor atît a familiei Brătianu cit și a politicianilor din țara romînească. Fie­m a permis a face aceasta și a mă in­teresa de o mișcare mai simpatică, mai curată și mai generoasă. E vorba de con­gresul partidului social-democrat, care începe azi ședințele sale, avînd să dea­­ mișcărei un program și conducători le­­galmente înputerniciți. E mult mai interesant acest parlament al clasei muncitoare, de­cit acela al par­tidului liberal și dezbaterile ce vor urma, mult mai înalte și la nivel intelectual și din punctul de vedere al conceptiunei, de­cit desbaterile din dealul Mitropoliei ori din sala Senatului. Acolo este trecutul, cu toate păcatele lui, trecutul care dezonorează țara. Din­colo este viitorul — și un viitor de cinste și de muncă, viitorul forțelor vii ale po­porului, de unde țara așteaptă salvarea. Și cu atît mai interesant este acest parlament al claselor muncitoare, cu cu­ ultimele evenimente sînt proaspete în memoria noastră. Partidul liberal — care s-a mai încercat, în 1881 și 1899, să sfă­­rîme mișcarea socialistă, același partid liberal cu firmă democratică la stradă dar cu apucături moscovite — partidul liberal, se știe că a încercat să distrugă mișcarea muncitorilor, după ce, prin co­rupție o lipsise de conducători și de in­telectuali. Profitîndu-se de atentatul con­tra d-lui I. I. Brătianu, în cîteva zile s’a votat o lege scelerată contra sindicatelor și toată lumea credea că de acum înainte o nouă piatră de mormînt se va pune pe groapa socializmului român. S’a văzut în­să, ceea ce nu s’a observat pînă acum în nici o țară, s’a văzut miș­carea muncitorilor după această lovitură, reculegîndu-se un singur minut și apoi respingînd cu vrednicie și cu putere pro­­vocațiunea partidului liberal. „Voiți să ne distrugeți mișcarea noas­tră socialistă, s'au rostit muncitorii, vo­tați legi contra grevelor. Foarte bine. Atunci, fără de a neglija­­ partea e­­­conomică, ne vom constitui în par­tid politic și vă vom combate, vom transporta lupta pe propriul vostru teren, ne vom amesteca în luptele voas­tre și fiindcă nu ne lăsați să vorbim de pe tribunele noastre, vom vorbi din par­lament și vom vorbi cu mult mai mult răsunet de pe această tribună înaltă și pe care voi, pînă acuma ați socotit'o ca exclusiv a voastră și ați prostituat-o". Partidul social-democrat nu e de­cit opera inepției guvernului liberal și re­peziciunea și vioiciunea promotorilor mișcărei dovedesc cit de adine sunt în­jghebate rădăcinele ei, și căreia, o prigo­nire infamă menită s’o distrugă, i’a dat nouă puteri și un avînt nou. * * # De altfel, ceea ce la alte partide e semn de slăbiciune, la noul partid este din po­trivă. S’au adus obiecțiuni că partidul nu are căpetenii, că este lipsit de un șef. D. G. Panu crede chiar că e bine să ze­­flemisească ,,partidul d-lor Frimu, Mari­­nescu și Cristescu". Acesta este însă toc­mai gloria și meritul sau. S’a născut din necesitatea de a se naște, din nevoile cla­sei muncitoare de a se organiza și ca luptă economică și ca luptă politică. Drept conducători, în loc să importe din alte partide, au răsărit căpetenii chiar din rîndurile muncitorilor și chipul lor de a se conduce, autoritatea pe care o au pe lingă tovarășii lor, cinstea și cumințenia de cari dau dovadă, sînt o probă mai mult de puterea de creațiune a proleta­riatului, care s’a alcătuit ca o puternică armată, avînd și cadre și șefi și trupă. E posibil ca aceste căpetenii să nu aibă strălucirea și eleganța oratorilor din par­lament, să nu știe să jongleze cu chiți­bușurile de regulament, cu trucurile de tot soiul. Oamenii aceștia însă nu sunt lipsiți de nici unul din meritele bărba­ților politici, și meritul lor este cu atît mai mare cu cit pentru a ajunge aici, nu au avut fericirea ca să fie educați îna­dins pentru rolul care sînt meniți să-l joace. Concurenții lor din partidele stă­­pînitoare, sosesc în luptele politice cu educația făcută din școală și de pe băn­cile universităței, pe cînd muncitorii în­treg acest bagaj trebue să-l agonisească, pe de o parte muncind din greu ziua, iar noaptea pînă tirziu, căutînd să-și complecteze educațiunea pe care n’au putut’o căpăta pe băncile școalei. # Ni Pentru mine ziua de mîine este o­­ dată însemnată și Coloseul Opler, unde se tine congresul social-democrat român, un lo­cal care va deveni istoric. Partidele poli­tice căzute în descompozițiune, incapa­bile să mai dea guverne, în neputință de a conduce țara, sunt menite pe trei. Renaș­terea țarei nu o vedem venind de­cit tot de la clasele muncitoare. Poporul ne-a ■păstrat limba, naționalitatea își estatul, tot el ne va da o nouă viață și iată de ce ea sper atît de mult în mișcarea munci­torilor, iată de ce salut cu respect acest parlament al Romîniei viitoare, care își deschide astăzi porțile sale. CONST. MIN­E Sfatul d-lui Costinescu --------■*.-------­Explicația șefului Am relevat cele ce s’au petrecut la ban­chetul parlamentar. Asupra discursului d-lui Costinescu trebuie să mai insistăm. Bătrânii liberali încep într’adevăr a considera pe d. Costinescu ca un patri­arh­ al partidului mai ales de cînd pre­dică mereu pentru unitatea partidului precum patriarhii de sub vechiul tes­tament predicau pentru unitatea dumne­zeire!. Rolul acesta se vede că place d-lui Cos­tinescu. Dacă a primit să-l ungă pe d. Ionel Brătianu ca șef, cel puțin să i se tolereze rolul de patriarh­ sfetnic al par­tidului. In această calitate, în­ care d. Costines­cu pare a fi consacrat de întregul par­tid, d-sa vorbind la banchetul parlamen­tar s’a adresat tineretului liberal și s’a sfătuit mai intim să onoreze opera bă­trânilor și pe acei cari au muncit în par­tid, al doilea să nu fie de­cit sadea libe­rali. Cu alte cuvinte d. Costinescu a ținut, ca la acest banchet, unde nu s’a dat cu­­vîntul acelor tineri cari s’au agitat mult în partid contra vechilor cadre, a ținut să le spună: — Fiți mai modești, nu nesocotiți bă­trânii cu capital politic, nu persiflați munca și capacitatea lor, nu mai acapa­rați locurile lor, omorâți munca și opera lor! Și nu mai fiți nici brătieniști, nici ,,generoși“, ci sadea liberali! D. Costinescu poate să fie acest, limba­­giu, fiind-că d-sa n’are o grupare nici în partid, nici în parlament. Drapeliștii s’au risipit și d. Costinescu n’a făcut nimic ca să-i țină în jurul său, așa că atunci cînd s’a deschis succesiu­nea la,,, șefia partidului liberal și cînd s’au dus la d. Costinescu citi­va amici să-l întrebe ce face, cînd s’a așteptat un semn de la ,.patriarh­“, d. Costinescu le-a respins: „ Sunt bătrîn și nu mă mai simt des­tul de tare ca să-mi iau .respunderea con­ducerea unui partid ca acel liberal și nici nu voia să fac spărtură. Alegeți pe Ionel Brătianu! Dar noul șef n’a reușit încă să stabi­lească un echilibru între vechile cadre și generoși și nu s’a decis nici să facă vre-o mișcare spre dreapta, ci tot spre stingă gravitează. Cum însă se produc ciocniri, sguduiri, imediat patriarh­ul de la ministerul de finanțe e împins pe primul plan și în­cepe să predice. Predicele acestea nu le prea gustă bră­­tieniștii. Cînd patriarh­ul le vorbește, stau frumos, nu crîcnesc, se pleacă. După predică însă în­cep să opereze un culise Se vede că la ultima operație, cu in­troducerea în guvern a d-lui Ferechide, a făcut aluzie d. Costinescu atunci cînd i-a sfătuit să fie sadea liberali și să nu umble cu combinațiuni mefistofelice. * Asupra șefiei d-lui Ionel Brătianu con­tinuă discuția ori de cîte­ orî se adună liberalii în intimitate. D. Sturdza n’a vorbit nici­odată de șe­fia lui și dacă nu ne greșim nu se va găsi discurs în care să se dea de cuvîntul a­­cesta de șef. E adevărat au... simțit liberalii șefia d-lui Sturdza, dar d-sa n’a făcut paradă cu ea. D. Brătianu mereu ne vorbește de șe­fia sa, ca și cum ar avea teamă că i-ar scăpa într’o bună dimineață. Ba chiar la banchetul parlamentar a început să vorbească și de ziua cînd nu va mai putea purta sarcina de conducător, dar s’a oprit aci, n’a mai desemnat și pe vii­torul șef. C. Brătianu vorbește prea mult de șe­fia­­ pe care a luat’o într’o noapte, după o tainică conspirație, cam pe repezeală, după două trei consfătuiri și două audi­ențe la palat. Se vede că noul șef nu se simte încă bine așezat pe restul de conducător al partidului liberal, de­și nu mai e nici un candidat la șefie, de­și nu vedem deo­camdată la liberali nici un viitor șef. Cu toate acestea într’un an, de cînd d. Brătianu e șef, nu va pretinde că a câștigat autoritatea pe care, la început, a recunoscut că n’o avea. E mare nevoie ca din cînd în cînd să intervină și patriarh­ul ca să nu se sdrun­­cine cu totul autoritatea șefului. Ceia ce însă pare a-l incinta pe d. Bră­tianu și a-l prezenta ca un șef care dă garanții viitorului partidului,­ e că e tî­­năr și sdravăn. Această calitate d-sa a tinut s’o pună mai bine în relief la banchet și de aci să tragă concluzia superioritei sale fată de d. Carp care e un șef bătrîn. Se așteapta lumea de la d. Brătianu la un compliment ceva mai puțin crud pentru adversarul seu din capul partidu­lui conservator, se aștepta chiar la un cuvînt de caldă mulțumire pentru șeful... inferior al conservatorilor în urma atitu­dine­ ce a avut în Cameră cu ocazia a­­tentatului.­­A Dar d. Brătianu nu vede nici­odată gesturile frumoase ale adversarilor. R* Za Bum e organizată siguranța statului . Intrigi. — Spionagii. — Dosare politice. După ce am dat o descriere a localu­lui siguranței, cetitorii își vor fi făcut o idee exactă asupra felului ei de a opera și asupra menirea ei în stat,­­ însăși felul și amenajarea localului dau în vi­leag totul. Dacă ar cugeta altfel cetitorul, s’ar înșela grozav. Adevărul e că d. Panaitescu n’are în ve­dere decit un singur scop; d-sa nu e­ preo­cupat decit de un singur lucru: asigura­rea și consolidarea propriei sale situa­­țiuni. * * Intrigile de la siguranță . Faptul că d. I. Panaitescu își teme a­­tîta locul, îl face­ foarte bănuitor și foarte gelos de succesele altora, cari i-ar putea lua locul. Din pricina aceasta, siguranța statului e azi centrul celor mai meschine și ma­­halagiești intrigi. D. Panaitescu se teme și de umbra sa. Pe toți colegii și inferiorii săi îi bănunș­­te, pe cei mari îi lingușește și-i spio­nează. Cele trei brigăzi Cu toate că cea mai mică grijă a d-lui Panaitescu este organizarea siguranței, pentru a o face să corespundă scopului ei util, pentru luminarea cetitorilor totuși vom schița pe scurt organizația siguran­­ței. Agenții secreți se împart în trei bri­găzi: prima e brigada volantă, care are de scop urmărirea pungașilor și arestarea lor. Brigada aceasta se compune din tot ce are societatea romînească mai rău­ și mai stricat. Toț foștii pușcăriași, toți pungașii urmăriți cu mandate de aresta­re, intră ca agenți secreți, pentru a-și schimba calitatea de urmăriți în urmă­ritori. Cele mai multe furturi, pe cari le în­registrează presa sunt comise de acești agenți ai d-lui Panaitescu. Cazul agentu­lui secret, care a prădat cadavrul regre­tatului inginer Pîslă la Cernavoda, e în­că în aducerea aminte a tuturor. A doua brigadă a d-lui Panaitescu e cea a căilor ferate. Toate trenurile sunt împănate cu agenți secreți, a căror desti­nație oficială ar fi de a păzi trenurile de pungași, dar în realitate spionează pe călători, provoacă pasagerii la discuți­­uni politice și apoi fac raport la poliția siguranței. Brigada politică In fine, am ajuns la cea mai însemnată din cele trei brigăzi ale politiei de si­guranță: brigada politică. Ea se compune din o mulțime de agenți secreți de toate treptele sociale. Satele sunt împănate de agenți secreți; ei, țin zilnic în curent poliția, de siguranță cu starea spiritelor din comunele rurale, iar d. Pa­naitescu posedă o hartă a tărei în care împlîntează după starea de spirit din fiecare comună un steguleț anume colo­rat. La orașe agenții d-lui Panaitescu au un cîm­p mai vast de operație. Sunt în primul loc agenții destinate a excita pe lucrători și a-i determina la fapte ilegale, cum a fost la 1907, cazul cu complotul împotriva regelui. Specia aceasta de agenți este cea mai scumpă inimei d-lui Panaitescu. Cu aju­torul ei, șeful siguranței a izbutit să se impue d-lui I. I. Brătianu drept omul cel mai necesar în­­ țara romînească. Pentru a arăta și mai bine­*felul de operațiune al d-lui Panaitescu, vom lua lin­er7. concret. I Intro seară d. Panaitescu chiamă la i d-sa pe „anarh­istul” Reichmann și-i po­runcește să meargă la cafenelele di­n ca­lea Văcărești, pentru a propovădui idei subversive și pentru a atrage pe cet mai mulți în discuție — d. Panaitescu avea nevoe de expulzați. Reichmann execută întocmai ordinul șefului său. Un agent secret trimis la cafenele la note și face un raport amănunțit despre cele auzite aco­lo. Raportul acesta vine a­­ doua zi la si­guranță și din funcționar în funcționar, pe cale erarh­ică, el ajunge în mina d-lui Panaitescu. Acesta se încruntă, ră­mâne gînditor și apoi zîmbitor ca și cum ar fi descoperit America, trece în cabinetul d-lui I. ț­. Brătianu și-i su­puse cu grijă și îngrijorare acel raport plin de grozăvii și de bombe. D. Brătianu, credul cum e, felicită pe d. Panaitescu de marea sa descoperire și de organizația perfectă a serviciului de siguranță. Cițiva „pîrliți“ de muncitori sunt expulzați — și comedia începe din nou. Spionagiul oamenilor politici D. Panaitescu se preface a se teme de anarh­iști. D-sa însă știe mai bine de­cit ori­cine că totul se reduce la un moft, la o înscenare a sa. Adevărata teamă d. Pa­naitescu o are de oamenii politici din toa­te partidele. Pentru a-i reduce la tăcere și pentru a-i face pe ei ca să se teamă de d-sa, d. Pa­naitescu a organizat în jurul bărbaților noștri politici un întreg aparat de spio­­nagiu. Oamenii din toate partidele politice sunt spionați, atît în viața lor publică cât și cea privată. D. Panaitescu știe totul: cite datorii are un om politic, cui dato­rează bani, cari îi sunt veniturile și de unde le trage. De prisos să spunem că ceea ce urmărește d. Panaitescu în viața oamenilor politici, este partea intimă și aventurile galante, etc. etc. ». Gen­.ce e mai frumos este că însuși d. I. I. Brătianu e spionat de d. Panaitescu. Șeful siguranței a adunat un dosar volu­minos asupra vieței primului ministru și a fraților săi. Telefoanele tuturor oamenilor politici sunt spionate cu fire de derivațiune. D. Panaitescu speră că cu chipul aces­ta d-sa va avea la mină pe totî aceia cari sînt meniți a conduce țara, pentru a fi tolerat la siguranță atît timp cit va trăi, indiferent de partidul care va fi la cîrmă. Ar ehiva siguranței Pentru a complecta amănuntele asupra felului cum e organizată siguranța e ne­voie să dăm o descriere a arh­ivei aces­tui așezămînt. Arh­iva se compune din trei secțiuni: 1) Sînt dosarele. Toți „suspecții”, adică toți scriitorii, ziariștii etc. etc., au cite un dosar, în care li se colecționează scrierile, note biografice, antecedente, slăbiciunile și tot ce-ar putea sluji d-lui Panaitescu, la un moment dat, pentru a exercita vreo presiune asupra persoanelor cari ar în­cerca să-l stinjenească în operațiunile sale. 2) Sunt fișele. Un fel de cazier în care sunt trecuți toți foștii și viitorii „anar­­h­iști“, toți pungașii, etc. 3) In fine, a treia archivă e cea mai se­cretă. Aceasta nu mai stă la siguranță ci la d. Panaitescu acasă. In această arhhi­­vă d. Panaitescu are știrile și dosarele referitoare la oamenii noștri politici. In ea se găsesc scrisori originale și fotografii de scrisori, scrise și primite de oamenii noștri politici, polițe în fac­simile, și tot ce-ar putea servi d-lui Panaitescu în sco­purile sale. Dacă vreun procuror safi judecător de instrucție ,și-ar permite gluma unei des­cinderi la domiciliul d-lui Panaitescu și dacă­­ ar pofti și pe d. Brătianu la acea percheziție, primul ministru și-ar vedea, cu groază, cea mai reușită fotografie ce i s’a putut face vreodată. Un caz concret,— Afacerea Averescu Pentru a nu fi cumva bănuiți de nee­­xactitate, vom cita un caz concret și cu­noscut întregei țări. E vorba de afacerea Averescu. Cînd d. Brătianu a voit să scape de fos­tul ministru de războiu­, a dat ordin d-lui Panaitescu să „adune material“. Opera­ția n’a durat nici 48 ore, căci d. Panaites­cu avea materialul gata adunat,—în baza lui ministrul de război a fost debarcat din guvern. Ba d. Brătianu nu s’a sfiit să citească, în plin consiliu de miniștri, no­tele agenților secreți întocmite împotri­va d-lui general Averescu. Aceasta este organizația siguranței sta­tului și acesta, este modul de a lucra al d-lui Panaitescu. Intr’un articol viitor vom descrie pri­mul succes al activităței d-lui Panaitescu: nota austriacă în chestia expulzărilor. A. I. „acum să păstreze înalta demnitate de „președinte al Camerei, a primit manda­tul de ministru de interne în vederea „împrejurărilor orei actuale. „ACEASTA ACHIZIȚIE DA MINIS­TERULUI UN NOU PRESTIGIU ȘI O „NOUA AUTORITATE. Guvernul care „iesă mai întărit încă din strașnica încer­care prin care a trecut, e în măsură de „a îndeplini greaua misiune ce și-a asu­dat“. Acesta a fost punctul de vedere al pri­mului ministru și al guvernului. Ceilalți miniștri nu erau „făcuți“ pen­tru „sarcina“ ce trebuia împlinită, pe cînd d. Ferechide era făcut. Ceilalți mi­niștri nu erau „oamenii ce trebue la lo­cul care trebue“ și nici odată de cit acum cu introducerea în minister a d-lui Fere­chide dictonul acesta n’a găsit „fosta lui aplicațiune!“ Dacă e așa, de ce azi d. Ferechide iar „PREFERA“ să iasă din guvern? Și-a împlinit guvernul „greaua mi­siune ce și-a asumat?“ Fiindcă, dacă intrarea în minister a d-lui Ferechide a fost o „achiziție“ care a dat guvernului „un nou prestigiu și o ■­­‘­•'■ti“ -poi­eșt­rea din minis­ter a d-lui F­erechide nu poate, după în­ot.și părerea primului ministru și a gu­vernului,­­de­cit să creeze un gol și să răpească ministerului „noul prestigiu“ și noua autoritate!“ Oficiosul francez al guvernului are cu­­vîntull S. V. R. D. X. Panaitescu Ieșirea d-lul Ferechide Se acreditează știrea că pe ziua de 1 Februarie, d-na Ferichide iese din gu­vern și primul-ministru reia conduce­rea ministerului de interne. Toată lumea se întreabă cu drept cu­vînt: de ce a venit, de ce pleacă d-nu Fe­rechide? De ce a venit, cînd în guvern erau d-nii Costinescu, Haret pentru a înlocui 15-20 de zile pe primul-ministru la departa­mentul internelor? Ce anume a făcut d-sa în aceste 15-20 de zile, care n’ar fi putut fi săvîrșit de d-nii Costinescu, Haret sau altul? Cel mult nu s’ar fi făcut poate în Ca­meră, declarația piramidală că „Adevă­rul“ și-a spart singur gramurile și nu s’ar fi susținut că ordinea în stat și guvernul Majestătei Sale nu pot fi menținute de­cit interzicîndu-se reprezentarea piesei „Seara cea de pomină“! A! Dar acesta este punctul nostru de vedere. Recunoaștem că din punctul de vedere al primului-ministru și al parti­zanilor săi, lucrurile se prezintă altfel. Cînd a apărut la 15 Decembrie decretul de numire a d-lui Ferichide ca titular la interne, oficiosul francez al dinastiei Bră­tianu scriia despre noul ministru: „E omul FĂCUT »pentru SARCINA CE TREBUE ÎMPLINITA. Nici odată cuvîn­­tul englezesc: OMUL CE TREBUE LA LOCUL CARE TREBUE, n’a găsit mai justă aplicațiune. „D. Fericiride care PREFERASE pînĂ CHESTIA ZILEI Duelul Berel cu Vinul Retjels : Țin­te, hailo, că sunt și eu acționar la Azuga!­i .­AZBITII sunt unii uitiuri. Amî înțeles că e vorba de strașnicii pehli­vani dela serviciul de nesiguranță al Statului cari pe ziua de esi au bombardat pe d-nii Mille, directorul „Adevărului“, cu următoarea carte poștală anarhistă, ilustrată cu un cap de mort și scrisă într’o italienească, nu de macaroane, ci de colivari: Signore Mille, ,,To sono in societa anarhista, sono arivato da Ancona expreso, per fare salire in aria Iute edifici grandi chi sono in Bukarest, come la Banca nationale, Senato, etc. „Volio intrare in relatione con voi. In quafe­­que giorno vero al vostro giornale per parlia­­mo. Non . so pariate rumeno, hia spero ehe parlato italiano. Che (sic!) non pariate di questo ehe io scrivo a nessuno. - Si pariate, io, ti iacio gettare in aria, con casa di voi, anche ii vostro giornale con casa ed tipo­grafia. Ânarhisto Spiro Bucinî- Să le fie italieneasca în nas­­ălor­i de la ne­siguranță! Și acum pîndiți-l pe Spiro Bucini, cînd o veni la directorul „Adevărului“ și a­­restați-i, dacă nu pentru altă­ceva, pentru gra­matica și ortografia lui de colivar. Pac. Interesele locale și creditul de 45 milioane De cîte­ ori guvernele cer Parlamentu­lui credite pentru îmbunătăirea rețelei noastre de căi ferate, aproape totdeauna ies la suprafață tot soiul de interese loca­le, fie prin gura deputaților, fie prin pre­sa cotidiană. Fenomenul acesta­­ s’a repe­tat și acum cu ocazia votării creditului de 45 milioane pentru C. F. R. Pînă și ridicolul prens n’a pierdut pri­lejul să ceară ca linia Slobozia-Fetești să se abată pe la moșia sa Țîndărei, de un­de apoi, prin linia de la Făurei, să se pună în legătură cu Feteștii — o pretenție ar­­hhi-ridicală și irealizabilă chiar în ziua cînd Nababul, dornic de a lega Floreștii cu Țîndăreii prin Slobozia, ar mai pune mîna-i vînjoasă pe frînele guvernului. Eventualitatea acestei fericiri pentru țară este însă pentru totdeauna înlăturată. In afară de cererea parlamentarilor mehedințeni pentru construirea liniei T.­­Severin-Baia-de-aramă, pentru realizarea căreia d. ministru Morțun le-a promis o preumblare la vară cu automobilul prin județul Mehedinți, ne-a mirat mai ales cererea d-lui deputat C. Iarca pentru con­strucția unei linii ferate de la Buzau prin Urziceni la București. Dacă răposatul Leonida Condeescu era partizanul fervent al construcției liniei Mizil-Urziceni-București, , nu înțelegem zelul d-lui C. Iarca, om practic și inte­ligent, pentru linia Buzau-Urziceni-Bu­­curești, cel puțin pentru moment. Intr’adevăr, lăsînd la o parte linia pro­iectată și mi se pare în stare de construc­ție Ploești-Urziceni-Slobozia-Fetești, mai sînt și alte considerațiuni, cari pledează deocamdată în contra cererea d-lui depu­tat Iarca. ,­ Deputatul de Buzau ar trebui să se mulțumească pentru moment cu dubla­rea liniei Ploești-Buzău, care a ajuns cea mai frecventată linie din țară, cu o cir­culație de 42 trenuri în 24 ore. In mod fatal, dublarea acestei importante linii, pe lingă că va evita accidentele ce se pot azi întîmpla din cauza prea marei circulațiuni, va deservi în parte și intere­sele cari l-au împins pe d. Iarca să ceară linia Buzău-Urziceni-București. De altfel direcția căilor ferate, unde am luat informațiuni, are pentru viitor un plan de construcții de nouă linii, care va satisface și pretențiile d-lui C. Iarca, cu o mică deosebire. Intr’adevăr, direcția căilor ferate, pen­­tru a continua cele două mari linii para­lele din Moldova, are în programul său pentru viitor construcția unei linii ferate de la Tecuciu la Făurei. Cu vremea, linia aceasta va fi pusă în legătură prin Urzi­­ceni cu Capitala, însă numai după ce fi­nanțele țării vor permite construirea i­m­portantei linii București-Roșiori-Caraca- Craiova, menită să scurteze cu două­ trei și mai bine calea dintre București și Cra­­­iova. Iată ce ne-a îndemnat să ne mirăm­­ de­ cererea d-lui C. Iarca, care probabil a ți­­­nut, numai să-și achite o făgăduială dată alegătorilor săi de la Buzau. I. Rusu Abradeanu ^Adeverul­ Unit! La banchet s’a constatat­ că partidul de la putere e... unit! Da! Cînd e vorba­­ de mîncare!­­­­.» și șefia „Cina cea de taină de la Hotel Boulevard a venit la timp ca să consacre... „șefia cea de taină!...“.. . Cartelurile UJtEIKl Carpiștii promit legi contra cartelurilor... Afară de acela cu guvernul­ Rigoletto Impăcarea austro-rusă In chestia apropierei austro-ruse, în vederea căreia se urmează tratative între Viena și Pe­tersburg, ziarul „Ikdam“ se exprimă astfel: „Se știe că relațiile dintre Austria și Rusia, cari, de la anexarea Bosniei și Herzegovinei, cam lasați de dorit, par a lua, de vre-o cîte­va săptămînî, o întorsătură favorabilă. Noi (adică turcii, interesați esențial în a­­ceastă chestie) am primit sub rezervă telegra­mele agenților, cari ne dedeau primele știri ale acestui fapt, dar astăzi ele sînt confirmate și de aceea voim să studiem­­ și să explicăm urmările eventuale ale acestei apropieri. Bazîndu-ne pe diverse argumente politice și istorice, am încercat să dovedim într’un rînd că apropierea dintre cele două puteri ar fi o bună prevestire pentru noi. Acuma trebue să constatăm că încetînd an­tagonismul dintre cele două state, micile sta­te balcanice pot încerca mai cu nădejde reali­zarea năzuințelor lor. Acest punct de vedere politic e și în favoa­rea echilibrului general european. Ostilitatea care există de doi ani de zile între cabinete­le din Viena și Petersburg adusese o gravă a­­tingere echilibrului oriental și, prin urmare, celui european. Dacă acest antagonism ar continua să per­­siste, unul din cele două state ar căuta, în tot cazul, să se răzbune, și urmările eventuale ar cădea peste noi. înțelegerea, dacă se va face, va contribui, deci, la îmbunătățirea echilibrului oriental și va avea, de­sigur, efect și asupra echilibru­lui general european și, în definitiv, va conso­lida pacea. Această pace e necesară, mai cu seamă da­că ne uităm la atitudinea ziarelor bulgare, care, în general, e paradoxală. Articolele lor se contrazic,de la o zi la alta, așa că nu poți ghici cu ușurință aspirațiile lor“. Aceste sunt părerile presei oficioase turcești în chestia împăcarei dintre Austria și Rusia. Ea pare însă a fi mai mult o opinie de oca­zie, căci dacă e­ adevărat că Turcia dorește pacea, se poate spune că ea o dorește numai pentru moment și că năzuințele sale intime sunt să consacre noul regim prin victoria unui războiu. Faptul acesta s’a afirmat de mult și el con­ține un mare fond de adevăr. De altfel, interesul Turciei e să fie în bune relații și cu Austria și cu Rusia, căci ar pu­tea avea în ele, la un caz eventual, dacă nu un sprijin, cel puțin un prieten, care să stea neutru și aceasta ar­­ conveni minunat interese­lor­ turcești.

Next