Adevěrul, aprilie 1910 (Anul 23, nr. 7387-7414)
1910-04-01 / nr. 7387
gBaasattga i XXIIMea No. 7887 LQ ATOP ALEX, Vtf^fcLDIMANU PUBLICITATEA^C^NCEDATĂ EXCLUSIV Nftpențî^jKdB' Publicitate veCH^JLDER & Comp; Kscageorge'Vici No. 18. — Telefon 3/4 b ^BIROURILE ZIARULUI: * XN Strada Sărindar î^p. 11 NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri BANI U Crai s a încurcat d. Brătianu o convorbire cu un personaj liberal asupra situației ce și-a creat d. Brătianu prin prezentarea ultimelor reforme Acum două luni, înainte de a se veni cu desființarea Contenciosului, brătieniștii spuneau că guvernul va face tot posibilul să închidă parlamentul la 15 Februarie pentru ca partidul să se pună pe lucru, să se organizeze, căci tot d. Ionel Brătianu are să prezideze alegerile generale. Atmosfera politică s-a schimbat însă repede. Cele cîteva alegeri parțiale pe cari le-a pierdut guvernul, măsurile și legile reacționare contra muncitorilor, desființarea Contenciosului, etc., au ridicat, din nou, opinia publică contra guvernului. Situația guvernului s’a încurcat räu de tot. C. Brătianu care mereu era preocupat ca prin abilități și șiretenii să se strecoare pînă la sfîrșitul sesiunei fără a provoca vreo încurcătură, s’a văzut, la un moment dat, în fata unei serii de dificultăți pe cari n’a mai știut să le înlăture. In loc să bată în retragere înainte de a aduce în discuție diferitele proecte și reforme cari au stîrnit adevărate furtuni,și să se mărginească la votarea budgetelor și apoi să închidă parlamentul, d. Brătianu a crezut că-și va reface situația mergînd înainte cu reformele. . Dar s’a încurcat, ffc . Retragerea legei catedrelor, retragerea legei de înaintare în armată, amenințată a fi respinsă de Senat, a impus și retragerea reformei sanitare cum și aceea a ■ reformei electorale la consiliile județene. După această capitulare e ridicat să se mai vorbească acum de prezidarea alegerilor generale de către liberali. Asupra situaiiei ce și-a creat d. Brătianu prin lipsa de tact ce a dovedit-o, zilele acestea, iată ce spunea un personaj liberal într’un grup politic. I — Așa pățesc acei cari vor să fie prea abili. Brătianu a făcut prea multă echilibristică politică și la cel dinții pas greșit a compromis întreaga situație. El a contat pe imposibilitatea unei acțiuni comune între carpiștî și takiști. Contenciosul a apropiat însă ambele partide de opoziție. Ce nevoie era să venim cu desființarea Contenciosului? Dacă nu l’am desființat în primele luni, cînd puteam face orice, foarte rău că am venit acum cu o lege impopulară. „Dar neiertată greșală a fost să ne repezim la sfîrșitul seziunei, în ultima sesiune a legislaturei, — căci era vorba să dizolvăm parlamentul la toamnă, — i să venim cu reforme de acelea cari să mai ridice împotriva noastră Universitățile, industriașii, meseriașii, etc. „A fost o curată nebunie mania aceasta ca fiecare ministru să ne prezinte proecte cu duzina cari să tulbure toate ramurile de activitate din stat, toate clasele sociale. Și cel puțin dacă s’ar fi procedat cu oarecare tact la alcătuirea și prezentarea legilor. Dar proectele cari au stîrnit atîta vîlvă n’au fost studiate, au fost alcătuite în pripă, nu s’au consultat cei competenți și nici s’au pregătit spiritele pentru susținerea acestor reforme. Neam trezit astfel cu toți într’o mare dezorientare, cu Universitățile răsvrătite, cu industriașii și întreaga piață contra noastră, cu opoziția aproape coalizată și cu un puternic curent în contra noastră în opinia publică din toată țara. „Mai poate oare fi vorba acum de prezidarea alegerilor generale de către liberali? E o copilărie să mai vorbim de asemenea lucru. Nu eram siguri nici la 15 Noembrie de așa ceva. Dar pentru ca să putem prelungi guvernarea pînă în toamna lui 1910, aveam nevoie de puțină autoritate. „Acum însă cum vom guverna pînă la toamnă, cu ce autoritate, cînd am capitulat cînd am retras reforme, cînd în realitate opoziția a făcut act de guvern impunîndu-ne retragerea unor anumite reforme, cu ce autoritate are s’o mai ducă guvernul pînă la toamnă cînd toată lumea e încredințată că avem un guvern pe ducă ?“. Iată o analiză interesanta și reală asupra situației ce și-a creat d. Brătianu, și personajul care a vorbit astfel nic e un adversar al primului-ministru și n’a ezitat să-i vorbească de mai multe ori în acest sens. * ‘ Cari sunt planurile pentru viitor ale brătieniștilor? Am aflat și în această privință este ceva. Acel care a împins pe d. Brătianu să nu mai retragă reforma industrială e d. Vintilă Brătianu. Proectul a fost modificat în cele mai importante dispozițuni, va mai fi modificat la Senat și dacă va ajunge la Cameră va fi iarăși modificat, așa că vom avea cu totul altă reformă decât cea prezentată de d-nii Djuvara și Orleanu. Dar d. Vintilă Brătianu vrea să creieze o platformă de opoziție. Deoarece liberalii și-au înstrăinat pe industriași și comercianți, ei vor în opoziție să se agite cu muncitorii și meseriașii ,prigoniți și loviți și ei sub guvernarea liberală de trei ani, dar acum, înainte de plecarea lor de la putere încearcă recîștigarea concursului meseriașilor. Pe de alta parte brătieniștii văzînd că guvernul s’a încurcat, sînt de părere ca cel mult în Septembrie să se retragă dela guvern și să rămînă patru ani în opoziție, căci d. Brătianu are nevoie de o vreme mai îndelungată ca să-și refacă partidul în așa mod incit să fie absolut stăpîn pe întreaga lui organizație, și viitorul parlament liberal să fie pur brătienist, adică cu escluderea tuturor acelor , elemente cari au făcut dificultăți brătieniștilor, a elementelor starziste a vechilor cadre. Cu situația de azi din partidul liberal, sfîșiat în multe județe, d. Brătianu ar avea de luptat colosal într’o campanie de alegeri generale și nu fără a se expune la înfrîngeri cari ar fi fatale șefiei sale. D. Brătianu mai e apoi stăpînit de o teamă care-l preocupă foarte mult: popularitatea mereu crescîndă în țară și în afară a d-lui Take Ionescu, ascendentul acestui bărbat de stat în viața noastră politică, speranțele ce le pune toată suflarea politică în capacitatea și experiența șefului conservatorilor democrați. Dacă C. Brătianu are să-și cheltuiască toată activitatea pentru a se mai crampona un an-doi la guvern, partidul sau se va sfărîma și mai rând. Take Ionescu se va înălța și mai mult și aceasta nu-i mai convine de loc noului șef al liberalilor. Toată speranța brătieniștilor este clar acum, ca în opoziție, și cu mai curînd, să-și refacă partidul, să-i dea o organizație și o directivă pur brătienistă și fiind în stăpînirea unor aparate pentru vremuri grele, cum sînt acelea refugiate în instituțiile pe cari a pus stăpânire dinastia Brătianu, să facă tot posibilul în opoziție a întări definitiv șefia d-lui Ionel Brătianu și în viitoarea guvernare să nu se mai împiedice de acele elemente liberale cari li s’au arătat ostile. Acesta-i planul pentru viitor. A. W. NAZBITII Duelul dela Cameră Gelos de d. Davila, care a anunțat „Duelul“ pe afișul Companiei sale dramatice, d. Procopiu, care se înrudește deaproape cu teatrul, s-a dat ori în spectacol la Cameră și a provocat un duel. Din fericire nu e un duel oratoric, nici unul cu pana, căci atunci—oh!—adversarul ar fi un fiu al morței! ! E un duel cu spada, cu pistolul, sau cu sifoane. Credeți că d. Procopiu se duelează cu opoziția ? Nu , cu un membru al majorităței, cu d. Ștefan Ioan, care l-a tratat de „embesis“. Se crede că martorii vor cădea de acord că nu e caz de duel! Sparafucile Interpelarea d-rului Rimniceanu Interpelarea de eri a d-rului Rimniceanu, vice-președinte al Senatului, a arătat mai bine ca orice atmosfera din sinul majorităților și a partidului de la putere. Vice-președintele Senatului, după ce a arătat batjocura și păcăleala primuluiministru fată de parlament, căruia i-a declarat că a dat o pedeapsă disciplinară ticnitului Sion de la direcția sanitară, după ce a arătat scandaloasa anarhhie a acestui slujbaș care trimite parlamentului broșuri insultînd foști miniștri, a trecut de astă dată, la primul-ministru, care se știe că — tel maître, tel valet! — a arătat că deși acesta e ticnit, anarhhic, risipitor, are însă „stimă“ pentru acest epileptic partizan, cu care se potrivește în pornirii și sectarism. Cu originalitatea de formă, care-i este particulară, d. dr. Rimniceanu a arătat ce au de suferit vechii liberali de la noul și tînărul șef al partidului. A fost o oglindă fidelă a sentimentelor acestora în sânul partidului de la putere. Constatarea d-sale, ca vice-președinte al Senatului, că guvernul e pe ducă și că sună... acolivă, a fost primită cu resemnarea cuvenită de primul-ministru, care nu mai are morga de a vorbi de prezidarea de alegeri generale !... Se cunoștea că în adevăr, avem un guvern care girează afacerile și numai... afacerile! In răspunsul sau, primul-ministru a avut iarăși mostre admirabile, de mentalitate de om de stat! — Dacă d. dr. Rîmniceancu se plînge de cuvintele injurioase ce s-a adresat prin broșură și presă d-rul Sion, trebue să recunosc că i se-a întors cu prisosință aci în Senat! Am văzut mentalitate de șef de partid și șef de guvern ?! Un slujbaș al statului înjură foști miniștri și un vice-președinte al Senatului, iar primul-ministru așteaptă rezolvarea conflictului, nu de la intervenția sa, ci de la injuriile cei se vor întoarce acelui slujbaș de la tribuna parlamentului! Este un mod de a vedea care caracteriza maturitatea politică și spiritul de ordine și cuviință al tineretului din capul guvernului! Senatul a fost era plin de o lume din cele mai alese, care aștepta interpelarea d-lui Dissescu în chestia universitară. Această lume a asistat la o răfuială în familia liberală. Astăzi, d. Dissescu va ocupa tribuna și ședința se apuntă din cele mai intersante. P* ° »Adeverim Ședințî de noapte înainte de a trece în noaptea neagră a veciniciei, guvernul ține ședinți de noapte. O s’o pățească ca ungurul din poveste . Nopte lagrenat lucrat Diminețe mort sculat!Interpusul N’au trecut nici 48 de ore de cînd d-nul Vintilă Brătianu, care a declarat faliți pe marii industriași, a dezmințit că ar fi colaborînd la foile guvernului —și azi a apărut un articol semnat de d-nul Dinu Brătianu, cunoscutul interpus din afacerea Rătești. Iată interpușii și în publicistica Dinastiei Se duce? „Futuriștii“ guvernului încearcă a face să creadă lumea că regimul nu se duce. Nu se duce — dar nici pe nimeni nu mai seduce Rigoletto Nababulsi Statul _____ _ Din dosarul celei de a doua dinastii — Articol din care se va vedea cum d. George Gr. Cantacuzino-Nababul caută să se sustragă de la controlul Statului pentru evaluarea imenselor sale venituri. — *— Orice cap de familie din tara asta, fie el pîrlit sau nabab, odată cu începutul dulcei primăveri, n’a scăpat, gratie prea fiscalului d. Emil Costinescu, de vizita inoportună a agenților polițienești și fiscali, cari, conform art. 3 din legea de constatare și percepere a contribuțunilor directe, s-au prezentat un formular al unei declarațiuni, în care să înscrie toate imobilele și veniturile sale, pentru a servi la fixarea contribuțiunilor pe periodul 1911/1912—1916/1917. Printre acești capi de familie, cărora li s’a făcut această distinsă onoare, mă aflu, bine înțeles, și eu întocmai ca și d. George Gr. Cantacuzino, acest Croesus al Romînieî moderne și alți proletari sau nababi pămîntenî și nepămîntenî. Desigur, nici pe d. Costinescu, ministrul de finanțe, nici pe cititori nu-i interesează dacă subsemnatul s’a supus sau nu delicatelor injoncțiuni ale agentului polițienesc pentru a-i complecta formularul declarati unei tipărite ce mi-a prezintat cu datele averei sau mai bine zis ale ne averei mele. Ii va interesa însă pe toți deopotrivă să știe, de pildă, dacă d. George Gr. Cantacuzino, fost ministru de finanțe, de interne și prim ministru, actualmente cel mai mare latifundiar din Romînia, s’a supus sau nu stăruitoarelor invitaturi ale administrației financiare de Ilfov pentru a-i arăta, în scopul arătat mai sus, dacă este sau nu proprietar de imobile, dacă imobilele ce posedă îi produc vre-un venit, dacă primește vre-o diurnă sau încasează vre-o chirie, dacă are motive de scutire de impozitul funciar, etc. # Sunt vesel că, printr’o fericită întîmplare, sunt în situație de a satisface aceasta justă și aproape universală curiozitate. Intr’adevăr, cu toate dispozițiile precise ale art. 3 din legea de constatare și percepere a contribuțiunilor directe, care spune categoric că : ,,Contribuabilul care, cu rea credință, va înscrie în declarațiune date inexacte sau, la cerere, va refuza cu rea credință, să înfățișeze comisiunea contractele și registrele ce îi pot servi în operațiunile sale, se va pedepsi cu amenda egală cu îndoitul impozitului pe un an“ ~ totuși d. George Gr. Cantacuzino fericitul posesor al celor mai întinse și mai rentabile imobile rurale și urbane din țara romînească, refuză cu încăpățnare și cu rea credință să dea administrației financiare de Ilfov, orice lămuriri, sau registre, din cari să se poată fixa baza impozabilă în privința averei sale imense. In zadar și-aui rupt ghetele bieRi agenți polițienești și fiscali ai d-lui Costinescu pe la palatul boeresc din calea Victoriei, pentru a aduce pe Nababul nostru la dispoziții mai binevoitoare față de invitața plicticoasă și foarte puțin high life a ministrului de finanțe, în zadar au fost chiar și somațiile formale ale administrației financiare, căci d. George Gr. Cantacuzino, fost el însuși ministru de finanțe, nu-și iese din calmul și beatitudinea sa, crede că e sub demnitatea sa să stea de vorbă cu niște simpli agenți fiscali și în așteptarea unor vremi mai bune, cari ar putea să vină odată cu căderea actualului regim, refuză cu îndîrjire și cu vădită rea credință să complecteze formularul declarației, menită să servească la fixarea contribuțiilor sale pe periodul 1911/1912—1916/1917. Acest dispreț al legilor țării din partea unui fost consilier al Tronului, putred de bogat și îmbîcsit de diurne și tot soiul de venituri, ne dă flota cea mai tristă a mentalităței plutocramei noastre fată cu îndatoririle ce le are fată de stat, care, după monstruoasa concepție a d-lui G. Gr. Cantacuzino, nu trebue să fie așa de puțin delicat și indiscret cu cei mari, mărginindu-se numai la rolul sau de a brăzda cu șosele și poduri de artă toate întinsele domenii ale plutocramei — pe spinarea mojicilor, a sătenilor și a celorlalte categorii de contribuabili. Asemenea atitudine și rea-credință sînt scandaloase și revoltătoare — și fericitul Nabab, care a prezidat teribilele răscoale din 1907, nedeschizînd zile întregi plicurile cu rapoartele dureroase ale prefecților despre focul mistuitor ce cuprinsese țara dela un capăt la celălalt, ar trebui să știe cel puțin atît că una din cauzele dezastrului din 1907 a fost în bună parte disprețul acestei plutocrații față de legile țărei, bune de aplicat numai pentru mojici, dar nu și pentru obrazele subțiri! Pitulat în primăvara anului 1907, lângă cele trei casse Wertheimiane din biuroul său, d. George Gr. Cantacuzino, din nenorocire pentru țară prim-ministru pe atunci, îngrozit că într’o clipă furia poporului răsculat îl poate despoia de o bună parte din avutul său, desigur că a recunoscut în fundul conștiinței sale crispate că e multă putreziciune și nedreptate în țara aceasta, că oamenii de bine trebue să-și dea mina, să se pună pe lucru pentru îndreptarea relelor și că el însuși o să-și aducă în acest scop aportul sau, căutînd a fi mai drept, mai bun, mai îndurător, mai larg și mai puțin lacom!ai bine, d-le Cantacuzino, care ție aportul promis de conștiința nobilă la 1907, pentru îndreptarea grelelor păcate din țară și pentru schimbarea în bine a mentalităței claselor noastre bogate? Fuga saü sustragerea d-tale de la con trolul legal al statului asupra veniturilor ce-i produce imensa-R averi, la a cărei origină sînt atîtea jurăminte false, rotunjiri meșteșugite și lacrimi nevinovate ? * Dacă acesta Re aportul — căci de altul n’avem știre — e bine ca el să fie cunoscut de întreaga țară, care în două rînduri a avut fericirea și onoarea să fie guvernată de omul, „al cărui steag a fost terfelit cînd prin singe, cînd primi noroia“, după însăși expresia d-lui P. Carp. Ți-am făcut cu plăcere acest serviciu gratuit, în credința că el va avea efectul dorit de noi și, sper, și de d-ta. Popularizarea cit mai largă a nobilelor fapte civice e totdeauna utilă și rodnică. Dar o mică rugăciune, înainte de a termina. Nu uita să caut a trage la fii, statul și cu impozitul personal sau de cap, cum se zice în limba poporului. Noi, proletarii de la „Adevărul“, îți stăm cu dragă inimă într’ajutor și îi promitem chiar să te asistăm la tribunal în ziua cînd se va judeca justa d-tale contestație în contra evaluărilor făcute de nespălații de la administrația financiară de Ilfov, care au avut și neobrăzarea să te amendeze cu împătritul impozitului pe un an cînd legea nu prevede decit o amendă egală cu îndoitul impozitului pe un an. N’am nici o grijă, vom merge sigur la., tribunal 5 I. RUSU-ABRUDEANU AB Cd an. : II . IIi 1«. Css* luni . „ 1 — Pentru străinătate pi 1 Direcția și A Redacția: cu 99 99 99 99 CHESTIA ZILEI Consultarea calendarul Primul-ministru» Numai de nu m’ai păcăli, sustindu-mî budgetul’! Guvernai și ieșea industrie Industria mare și meseriașii D. Ionel Brătianu nu vrea să plece de la cîrmă fără a provoca o agitație gravă. După ce a aftat pe țărani pentru a veni la guvern, acum vrea să plece lăsînd o răscoală a meseriașilor, pe care îi aftă înpotriva marilor industriași, uzînd în acest scop chiar dă autoritățile administrative. Este aceasta o procedare criminală care frizează inconștiența, căci cum i-a apucat deodată pe guvernanți dragostea de meseriași, pe dânșii cari se știe ce atitudine au avut față cu mișcarea acestora, față cu campania lor înpotriva scumpirei traiului? * Autorii scumpirei traiului sunt actualii guvernanți. Ei au creat o industrie artificială, ei au alcătuit acel tarif protectionist, care sub formă de taxe vamale sau de preturi urcate asupra produselor industriei din țară, stoarce ultimul gologan din buzunarul muncitorului, al omului sărac. Dar oare dragostea de meseriași a determinat pe guvernanți să elaboreze nesăbuitul lor proiect? Să binevoiască să arate ce avantagii acordă prin proectul sau meseriașilor! Preferarea la licitațiile pentru furniturile publice? Apoi aceasta e prevăzută prin legea meseriilor și nu se respectă. De ce s’ar admite că se va respecta pe viitor? Toate celelalte avantagii nu sunt avantagii nici pentru meseriași, nici pentru industriași, pe cînd obligațiunile ce impune legea, vor fi tot atît de apăsătoare pentru unii ca și pentru alți. Oare meseriașii pot accepta ca ministerul să le impute ucenicii, să le cerceteze registrele, să le acorde sau să le retragă dreptul de a-și practica meseria, — pentru că de fapt, pe căi piezișe, ministerul aplicînd riguros legea poate ajunge chiar și la acest rezultat? Apoi însă în industrie sînt ocupați mii și mii de lucrători,— aceștia nu merită să fie și ei ținuți în seamă? Dacă din greșala liberalilor cari au creat o industrie artificială, existența lor depinde de aceasta, oare aceiași liberali au dreptul să-i nesocotească? Am ajuns să o vedem și pe asta: să vedem pe liberali în cap cu dinastia, care nu mai conteneau să se laude cu industria națională pe care ei și numai ei au creat-o, — bătîndu-șî acum joc de „naționalitatea” acestei industrii și declarînd-o de „artificială”. De ce această schimbare bruscă? N’o fi oare pentru că dinastia cu industriile ei ’și-a făcut treburile? Ajunge să amintim Letea pentru ca să se vadă aceasta. Cine nu știe ce scandaloase favoruri au acordat liberalii fabricei Letea! Nu numai scutire de vamă pentru material brut, ci ’i-au dat însuși materialul brut în mod... gratuit, din punga statului bine înțeles, — iar cînd fabrica a ars și n’a putut utiliza materialul brut, — Letea ’și-a permis pur și simplu să’l vîndă, să ia adică bani pe un lucru ce’i se dăduse gratis... Apoi pînă ’n ziua de azi statul plătește hîrtia de care are nevoe de două ori mai scump, decitm plătește un particular pe piață... Setea e protejată în plus prin mari taxe vamale și printr’un cartel în care, cu toate că nu’l merită, ea are cuvîntul deciziv. Și cînd dinastia se înfruptă dintr’o așa industrie artificială, îi este permis să se hurzuluiască fiindcă țesătorii, metalurgiștii, cer scutire de taxă pentru materia primă? Dar este ceva mai frumos la mijloc. Printre dispozițiile legei de care guvernanți au făcut mai mult caz, a fost aceea care urmărea combaterea cartelurilor. Această dispoziune, așa echivocă cum era, noi am aprobat-o. Ne spuneam că obiect de „primă necesitate“ poate fi în secolul tiparului și al învățămintului obligatoriu și hârtia de exemplu, — și eram chiar mirat de „dezinteresarea” ce manifestase dinastia în acest punct. Dar protestele industriașilor, dacă n’au avut efect în altă privință, au avut în ce privește cartelurile. Intr’adevăr dinastia s’a grăbit să puie „Letea“ la adăpostul dispoziției contra cartelurilor prevăzînd că aceasta ar lovi numai pe aceia cari prin înțelegere ar scumpi obiectele de „încălzit, luminat și alimentare ordinare zilnice”. De altfel refuzul de a scuti de vamă materiile prime, am fi voit să vedem dacă liberalii ’l-ar fi practicat, pe cînd Letea nu avea încă fabrică de celuloză. Și totuși celuloza era o materie care se putea în toate timpurile lesne procura din țară. Dar cum vrei să refuzi scutirea de vamă unor industrii, cari nu găsesc și nu vor găsi niciodată materia primă în țară? Țesătorilor de bumbac de exemplu, industriei metalurgice, fabricelor de șocolată ? Este o adevărată nebunie aceasta care nu găsește altă explicație decât aceea că dinastia ce ne guvernează efectiv, căci dinastia Hohenzollern ne guvernează numai formal, nu poate avea nici o pricepere pentru interesul altora, nu simte decit cînd în joc e un interes al ei. Dar o formă economică cum este industria, nu poate ceda samavolniciei unor guvernanți cari cred — se vede —că nu mai au nimic de pierdut. Nu numai industriașii, dar și muncitorimea ocupată în fabrici trebuie să se miște. Legea aceasta nebună, trebuie să cadă. Cum a retras guvernul legea universitară, trebuie să retragă și legea industriei. Și dacă industriașii vor rămîne solidari și hotărîti, o va retrage. Ad. * * Trustul arendășesc din Teleorman — Guvernanții tac — Am arătat că sub ochii guvernului, cu concursul prefectului Iarca și în urma aplicărei legei contra trusturilor arendășești, s’a alcătuit un trust arendășesc, de proporții uriașe. Am dat atunci cîteva cifre precise, pe cari le complectăm acum: D. N. Capră, posedă în proprietate: moșia Țigănești 1.100 pogoane; Mavrodin 22.000 pogoane ; Pielea Moronăești 4.000 pogoane ; Zimnicea și Balta Fîntînele 15.000 pogoane. In total deci în proprietate 42.100 de pogoane. D. Capră tine în arendă: moșia Țigănești, 6.000 pogoane; Adormir 4.200 pogoane ; Urmenii 4.000 pogoane; Poroschia 4.600 pogoane. Total în arendă 18.800 pogoane sau peste 9.000 hectare adică de două ori cu îngădue legea. Pentru a atinge această cifră d. Capră a luat chiar în 1910 în arendă moșia Poroschia, iar d. prefect Iarca i-a dat în arendă moșia sa UlmeMî. D. Capră mai tratează însă pentru a lua în arendă următoarele moșii: Viișoara 14.500 pogoane, Secara 3.400 pogoane, Bragadiru 26.000 pogoane. Și de ce nu? De pe acum cît umblă tiranul teleormănean nu dă de cît de d Capră și nu va trece mult timp și concurența la angajarea muncei va fi cu totul exclusă. Așa se aplică legea trusturilor, pe care guvernanții o socoteau drept cea mai de seamă din reformele lor agrare, de vreme ce socoteau trusturile arendășești drept cea mai mare primejdie. Primejdie mare, da! Câtă vreme primejdia nu se întrupează în persoana unui partizan. Dar d. Capră e partizan și deci poate călca legea fără teamă de pedeapsă... Așa se aplică toate reformele agrare ! Serioase au fost gloanțele, legile sunt partea glumeață a lucrului. 1 ■ Rp. JoUf l 'Aprilie it."1 0 politic ILLE * . . Lei 4 i . .1.50 ndoit SP-1" Un mare conflict în Germania j *■ [UNK] [UNK]! NIM-1 450.000 lucrători contra a 22.006 patroni.Cauzele conflictului. Serviciul nostru telegrafic ne aduce știrea că un nou conflict e pe cale să ia naștere la Berlin în industria binalelor, un conflict care poate ajunge la proporții considerabile și să aibă urmări economice grave, căci forțele adversarilor cari sunt față în față se cifrează astfel : sindicatul patronal cuprinde 22.000 de membri, sindicatul zidarilor, lemnarilor și salahorilor 350.000 de aderenți. Dacă ținem seamă și de muncitorii neorganizați, se poate spune că 450.000 de părinți de familie sunt în ajunul de a suferi urmările unei rezistente patronale sau de a se pune în grevă. Care e origina conflictului ? Pe la începutul anului 1907, au avut loc greve în industria binalelor, greve cari s-au sfîrșit prin încheierea unui contract între patroni și lucrători. Acest contract trebuia să aibă o durată de trei ani și să se sfîrșească la 1 Aprilie 1910. Acum trei ani, se spera că la un moment dat se va încheia un alt contract, dar în ultimele luni s-a văzut că nu se va putea produce un nou acord și de atunci cele două părți au început să se pregătească pentru lupta eventuală. Ostilitățile le-au deschis patronii. La 22 Martie, ei s-au întrunit la Dresda* și au redactat condițiile de muncă, pe cari pretind să le impue lucrătorilor, așa cum sunt. Aceștia din urmă nu înțeleg însă să se supue unui contract pe care nu l-au putut discuta și care se inspiră numai din interese patronale. In adunarea de la Dresda se hotărise că sindicatele zidarilor, lemnarilor și salahorilor vor fi avizate că se așteaptă aderarea lor, fără restricțune, la nouile condițuni mai înainte de 1 Aprilie. Răspunsul a fost așa cum îl așteptau chiar mulți patroni: un refuz categoric. Cari sunt nouile condiții ale patronilor ? Mai intim, ei vor ca noul contract de muncă să fie încheiat între comitetul central al asociațiunilor patronale și comitetul central al sindicatelor muncitorești. Ei suprimă minimul de salariu și fixează salarii mijlocii și o nouă tarificare cu aprobarea comitetului central. Tot acest comitet va regula și tariful lucrului cu bucata. Ce e în fondul acestor cerinți și de ce muncitorii le socotesc inacceptabile? Pînă acum, asociațiile locale ale patronilor și lucrătorilor se intelegeau între ele pe bazele destul de largi ale contractului general și aceste acorduri, , cînd împrejurările erau prielnice, cînd industria locală era prosperă erau mult mai folositoare muncitorilor din o anumită localitate, de pildă, din Hamburg, decît celor de pildă, din Berlin. In definitiv, autoritatea comitetului central patronal era adesea iluzorie asupra unora din grupurile afiliate. Prin regulamentul din Dresda el va avea conducerea tuturor ramurilor din industria binalelor în toată Germania, iar muncitorii nu se vor mai găsi niciodată în situația de a dobîndi partea lor de beneficiu de pe urma unor împrejurări fericite pentru patroni în vre o provincie oarecare a tărei, chiar dacă acești patroni ar fi dispuși să le-a acorde. Această centralizare — împotriva căreia protestează chiar și o minoritate de patroni — se va face în paguba muncitorilor și iată de ce aceștia nu admit a priori, condițiile din Dresda. Din punct de vedere general, publicul nu aprobă atitudinea patronilor . Bunul simț, spune că în stabilirea unui tarif și în fixarea condițiilor de muncă de către organizațiile care reprezintă pe interesați, aceștia nu se pot gîndi să impue ideile lor întocmai. Ele trebue să fie puse într’o egalitate de drepturi. Ele trebue puse de acord — sacrificînd și de o parte și de alta este ceva din pretenți — asupra unui „modus vivendi“ echitabil pentru tot. Patronii au programul lor de la Dresda. Muncitorii au și ei unul, care le e mai favorabil, firește, decît contractul încheiat acum trei ani și care expiră lu 1 Aprilie,