Adevěrul, aprilie 1910 (Anul 23, nr. 7387-7414)

1910-04-01 / nr. 7387

gBaasattga i XXIIMea No. 7887 LQ ATOP ALEX, Vtf^fcLDIMANU PUBLIC­IT­ATE­A^C^NCEDATĂ EXCLUSIV Nftp­e­nțî^jKdB' Publicitate veCH^JLDER & Comp; Kscageorge'Vici No. 18. — Telefon 3/4 b­ ^BIROURILE ZIARULUI: * XN Strada Sărindar î^p. 11 NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri BANI U­ Crai s a încurcat d. Brătianu o convorbire cu un personaj liberal asupra situației ce și-a creat d. Brătianu prin prezentarea ultimelor reforme Acum două luni, înainte de a se veni cu desființarea Contenciosului, brătieniș­­tii spuneau că guvernul va face tot posi­bilul să închidă parlamentul la 15 Fe­bruarie pentru ca partidul să se pună pe lucru, să se organizeze, căci tot d. Ionel Brătianu are să prezideze alegerile gene­rale. Atmosfera politică s-a schimbat însă repede. Cele cîteva alegeri parțiale pe cari le-a pierdut guvernul, măsurile și legile reac­ționare contra muncitorilor, desființarea Contenciosului, etc., au ridicat, din nou, opinia publică contra guvernului. Situația guvernului s’a încurcat räu de tot. C. Brătianu care mereu era preocupat ca prin abilități și șiretenii să se strecoare pînă la sfîrșitul sesiunei fără a provoca vreo încurcătură, s’a văzut, la un mo­ment dat, în fata unei serii de dificultăți pe cari n’a mai știut să le înlăture. In loc să bată în retragere înainte de a aduce în discuție diferitele proecte și re­forme cari au stîrnit adevărate furtuni,­­și să se mărginească la votarea budgete­lor și apoi să închidă parlamentul, d. Brătianu a crezut că-și va reface situația mergînd înainte cu reformele. . Dar s’a încurcat, ffc . Retragerea legei catedrelor, retragerea legei de înaintare în armată, amenințată a fi respinsă de Senat, a impus și retra­gerea reformei sanitare cum și aceea a ■ reformei electorale la consiliile județene.­­ După această capitulare e ridicat să se mai vorbească acum de­­ prezidarea alege­rilor generale de către liberali. Asupra situa­iiei ce și-a creat d. Bră­tianu prin lipsa de tact ce a dovedit-o, zilele acestea, iată ce spunea un personaj liberal într’un grup politic. I — Așa pățesc acei cari vor să fie prea abili. Brătianu a făcut prea multă echili­bristică politică și la cel dinții pas greșit a compromis întreaga situație. El a contat pe imposibilitatea unei acțiuni comune între carpiștî și takiști. Contenciosul a a­­propiat însă ambele partide de opoziție. Ce nevoie era să venim cu desființarea Contenciosului? Dacă nu l’am desființat în primele luni, cînd puteam face orice, foarte rău­ că am venit acum cu o lege impopulară. „Dar neiertată greșală a fost să ne repe­zim la sfîrșitul seziunei, în ultima sesiu­ne a legislaturei, — căci era vorba să di­zolvăm parlamentul la toamnă, — i să­­ venim cu reforme de acelea cari să mai ridice împotriva noastră Universitățile, industriașii, meseriașii, etc.­­ „A fost o curată nebunie mania aceas­­ta ca fiecare ministru să ne prezinte pro­ecte cu duzina cari să tulbure toate ra­murile de activitate din stat, toate clasele sociale. Și cel puțin dacă s’ar fi procedat cu oarecare tact la alcătuirea și prezenta­rea legilor. Dar proectele cari au stîrnit atîta vîlvă n’au fost studiate, au fost al­cătuite în pripă, nu s’au consultat cei competenți și nici s’au pregătit spiritele pentru susținerea acestor reforme. Ne­am trezit astfel cu toți într’o mare dezo­rientare, cu Universitățile răsvrătite, cu industriașii și întreaga piață contra noas­tră, cu opoziția aproape coalizată și cu un puternic curent în contra noastră în opinia publică din toată țara. „Mai poate oare fi vorba acum de pre­­zidarea alegerilor generale de către libe­rali? E o copilărie să mai vorbim de ase­menea lucru. Nu eram siguri nici la 15 Noembrie de așa ceva. Dar pentru ca să putem prelungi guvernarea pînă în toam­na lui 1910, aveam nevoie de puțină au­toritate. „Acum însă cum vom guverna pînă la toamnă, cu ce autoritate, cînd am capitu­lat cînd am retras reforme, cînd în reali­tate opoziția a făcut act de guvern impu­­nîndu-ne retragerea unor anumite refor­me, cu ce autoritate are s’o mai ducă gu­vernul pînă la toamnă cînd toată lumea e încredințată că avem un guvern pe ducă ?“. Iată o analiză interesanta și reală asu­pra situației ce și-a creat d. Brătianu, și personajul care a vorbit astfel nic e un adversar al primului-ministru și n’a ezi­tat să-i vorbească de mai multe ori în a­­cest sens. * ‘ Cari sunt planurile pentru viitor ale brătieniștilor? Am aflat și în această privință este ceva. Acel care a împins pe d.­­ Brătianu să nu mai retragă reforma industrială e d. Vintilă Brătianu. Proectul a fost modi­ficat în cele mai importante dispozițuni, va mai fi modificat la Senat și dacă va ajunge la Cameră va fi iarăși modificat, așa că vom avea cu totul altă reformă decât cea prezentată de d-nii Djuvara și Orleanu. Dar d. Vintilă Brătianu vrea să creieze o platformă de opoziție. Deoarece liberalii și-au înstrăinat pe industriași și comercianți, ei vor în opoziție să se a­­gite cu muncitorii și meseriașii ,prigoniți și loviți și ei sub guvernarea liberală de trei ani, dar acum, înainte de plecarea lor de la putere încearcă recîștigarea concursului meseriașilor. Pe de alta parte brătieniștii văzînd că guvernul s’a încurcat, sînt de părere ca cel mult în Septembrie să se retragă dela guvern și să rămînă patru ani în opoziție, căci d. Brătianu are nevoie de o vreme mai îndelungată ca să-și refacă partidul în așa mod incit să fie absolut­ stăpîn pe întreaga lui organizație, și viitorul parla­ment liberal să fie pur brătienist, adică cu escluderea tuturor acelor , elemente cari au făcut dificultăți brătieniștilor, a elementelor starziste a vechilor cadre. Cu situația de azi din partidul liberal, sfîșiat în multe județe, d. Brătianu ar a­­vea de luptat colosal într’o campanie de alegeri generale și nu fără a se expune la înfrîngeri cari ar fi fatale șefiei sale. D. Brătianu mai e apoi stăpînit de o teamă care-l preocupă foarte mult: popu­laritatea mereu crescîndă în țară și în a­­fară a d-lui Take Ionescu, ascendentul a­­cestui bărbat de stat în viața noastră po­litică, speranțele ce le pune toată sufla­rea politică în capacitatea și experiența șefului conservatorilor­ democrați. Dacă C. Brătianu are să-și cheltuiască toată activitatea pentru a se mai crampo­na un an-doi la guvern, partidul sau se va sfărîma și mai rân­­d. Take Ionescu se va înălța și mai mult și aceasta nu-i mai convine de loc noului șef al liberalilor. Toată speranța brătieniștilor este clar acum, ca în opoziție, și cu­ mai curînd, să-și refacă partidul, să-i dea o organiza­ție și o directivă pur brătienistă și fiind în stăpînirea unor aparate pentru vre­muri grele, cum sînt acelea refugiate în instituțiile pe cari a pus stăpânire dinas­tia Brătianu, să facă tot posibilul în opo­ziție a întări definitiv șefia d-lui Ionel Brătianu și în viitoarea guvernare să nu se mai împiedice de acele elemente libe­rale cari li s’au arătat ostile. Acesta-i planul pentru viitor. A. W. NAZBITII Duelul dela Cameră Gelos de d. Davila, care a anunțat „Due­lul“ pe afișul Companiei sale dramatice, d. Procopiu, care se înrudește deaproape cu teatrul, s-a dat ori în spectacol la Cameră și a provocat un duel. Din fericire nu e un duel oratoric, nici unul cu pana, căci atunci—oh!—adversarul ar fi un fiu al morței! ! E un duel cu spada, cu pistolul, sau cu si­­foane. Credeți că d. Procopiu se duelează cu o­­poziția ? Nu , cu un membru al majorităței, cu d. Ștefan Ioan, care l-a tratat de „embe­­sis“. Se crede că martorii vor cădea de acord că nu e caz de duel! Sparafucile Interpelarea d-rului Rimniceanu Interpelarea de eri a d-rului Rimni­ceanu, vice-președinte al Senatului, a a­­rătat mai bine ca ori­ce atmosfera din sinul majorităților și a partidului de la putere. Vice-președintele Senatului, după ce a arătat batjocura și păcăleala primului­­ministru fată de parlament, căruia i-a declarat că a dat o pedeapsă disciplinară ticnitului Sion de la direcția sanitară, după ce a arătat scandaloasa anarhhie a acestui slujbaș care trimite parlamentu­lui broșuri insultînd foști miniștri, a tre­cut de astă dată, la primul-ministru, care se știe că — tel maître, tel valet! — a arătat că deși acesta e ticnit, anarhhic, risipitor, are însă „stimă“ pentru acest epileptic partizan, cu care se potrivește în pornirii și sectarism. Cu originalitatea de formă, care-i este particulară, d. dr. Rimniceanu a arătat ce au de suferit vechii liberali de la noul și tînărul șef al partidului. A fost o o­­glindă fidelă a sentimentelor acestora în sânul partidului de la putere. Constatarea d-sale, ca vice-președinte al Senatului, că guvernul e pe ducă și că sună... a­colivă, a fost primită cu resem­narea cuvenită de primul-ministru, care nu mai are morga de a vorbi de prezida­­rea de alegeri generale !... Se cunoștea că în adevăr, avem un­ guvern care girează afacerile și numai... afacerile! In răspunsul sau, primul-ministru a a­­vut iarăși mostre admirabile, de menta­litate de om de stat! — Dacă d. dr. Rîmniceancu se plînge de cuvintele injurioase ce s-a adresat prin broșură și presă d-rul Sion, trebue să re­cunosc că i se-a întors cu prisosință aci în Senat! Am văzut mentalitate de șef de partid și șef de guvern ?! Un slujbaș al statului înjură foști miniștri și un­ vice-președin­te al Senatului, iar primul-ministru aș­teaptă rezolvarea conflictului, nu de la intervenția sa, ci de la injuriile ce­­i se vor întoarce acelui slujbaș de la tribuna parlamentului! Este un mod de a vedea care caracteriza maturitatea politică și spiritul de ordine și cuviință al tineretu­lui din capul guvernului! Senatul a fost era plin de o lume din cele mai alese, care aștepta interpelarea d-lui Dissescu în chestia universitară. Această lume a asistat la o răfuială­­ în familia liberală. Astăzi, d. Dissescu va ocupa tribuna și ședința se apuntă din cele mai inter­­sante. P* °­­ ­»Adeverim Ședințî de noapte înainte de a trece în noaptea neagră a ve­­ciniciei, guvernul ține ședinți de noapte. O s’o pățească ca ungurul din poveste . Nopte lagrenat lucrat Diminețe mort sculat!Interpusul N’au trecut nici 48 de ore de cînd d-nul Vintilă Brătianu, care a declarat faliți pe marii industriași, a dezmințit că ar fi cola­­borînd la foile guvernului —și azi a apărut un articol semnat de d-nul Dinu Brătianu, cunoscutul interpus din afacerea Rătești. Iată interpușii și în publicistica Dinastiei­ Se duce? „Futuriștii“ guvernului încearcă a face să creadă lumea că regimul nu se duce. Nu se duce — dar nici pe nimeni nu mai s­educe Rigoletto Nababul­si Statul _____ _ Din dosarul celei de a doua dinastii — Articol din care se va vedea cum d. George Gr. Cantacuzino-Nababul caută să se sustragă de la controlul Statului pentru evaluarea imenselor sale venituri. — *— Ori­ce cap de familie din tara asta, fie el pîrlit sau nabab, odată cu începutul dulcei primăveri, n’a scăpat, gratie prea fiscalului d. Emil Costinescu, de vizita inoportună a agenților polițienești și fis­cali, cari, conform art. 3 din legea de constatare și percepere a contribuțunilor directe, s-au prezentat un formular al unei declarațiuni, în care să înscrie toate imobilele și veniturile sale, pentru a servi la fixarea contribuțiunilor pe periodul 1911/1912—1916/1917. Printre acești capi de familie, cărora li s’a făcut această distinsă onoare, mă aflu, bine înțeles, și eu întocmai ca și d. George Gr. Cantacuzino, acest Croesus al Romînieî moderne și alți proletari sau nababi pămîntenî și nepămîntenî. De­sigur, nici pe d. Costinescu, minis­­trul de finanțe, nici pe cititori nu-i intere­sează dacă subsemnatul s’a supus sau nu delicatelor injoncțiuni ale agentului poli­țienesc pentru a-i complecta formularul declarati unei tipărite ce mi-a prezintat cu datele averei sau mai bine zis ale ne­ ave­­rei mele. Ii­ va interesa însă pe toți deopotrivă să știe, de pildă, dacă d. George Gr. Can­tacuzino, fost ministru de finanțe, de in­terne și prim ministru, actualmente cel mai mare latifundiar din Romînia, s’a supus sau nu stăruitoarelor invitaturi ale administrației financiare de Ilfov pentru a-i arăta, în scopul arătat mai sus, dacă este sau nu proprietar de imo­bile, dacă imobilele ce posedă îi produc vre-un venit, dacă primește vre-o diurnă sau încasează vre-o chirie, dacă are mo­tive de scutire de impozitul funciar, etc. # Sunt vesel că, printr’o fericită întîm­­plare, sunt în situație de a satisface a­­ceasta justă și aproape universală curio­zitate. Intr’adevăr, cu toate dispozițiile precise ale art. 3 din legea de constatare și per­cepere a contribuțiunilor directe, care spune categoric că : ,,Contribuabilul care, cu rea credință, va înscrie în declarațiu­­ne date inexacte sau, la cerere, va refuza cu rea credință, să înfățișeze comisiunea contractele și registrele ce îi pot servi în operațiunile sale, se va pedepsi cu amen­da egală cu îndoitul impozitului pe un an“ ~ totuși d. George Gr. Cantacuzino fericitul posesor al celor mai întinse și mai rentabile imobile rurale și urbane din țara romînească, refuză cu încăpăț­­nare și cu rea credință să dea administra­ției financiare de Ilfov, ori­ce lămuriri, sau registre, din cari să se poată fixa baza impozabilă în privința averei sale imense. In zadar și-aui rupt ghetele bieRi agenți polițienești și fiscali ai d-lui Costinescu pe la palatul boeresc din calea Victo­riei, pentru a aduce pe Nababul nostru la dispoziții mai binevoitoare față de in­vitața plicticoasă și foarte puțin high life a ministrului de finanțe, în zadar au fost chiar și somațiile formale ale ad­ministrației financiare, căci d. George Gr. Cantacuzino, fost el însuși ministru de finanțe, nu-și iese din calmul și bea­titudinea sa, crede că e sub demnitatea sa să stea de vorbă cu niște simpli a­­genți fiscali și în așteptarea unor vremi mai bune, cari ar putea să vină odată cu căderea actualului regim, refuză cu în­­dîrjire și cu vădită rea credință să com­­plecteze formularul declarației, menită să servească la fixarea contribuțiilor sale pe periodul 1911/1912—1916/1917. Acest dispreț al legilor țării din partea unui fost consilier al Tronului, putred de bogat și îmbîcsit de diurne și tot soiul de venituri, ne dă flota cea mai tristă a mentalităței plutocramei noastre fată cu îndatoririle ce le are fată de stat, care, după monstruoasa concepție a d-lui G. Gr. Cantacuzino, nu trebue să fie așa de puțin delicat și indiscret cu cei mari, mărginindu-se numai la rolul sau de a brăzda cu șosele și poduri de artă toate întinsele domenii ale plutocramei — pe spinarea mojicilor, a sătenilor și a celor­lalte categorii de contribuabili. Asemenea atitudine și rea-credință sînt scandaloase și revoltătoare — și fericitul Nabab, care a prezidat teribilele răscoale din 1907, nedeschizînd zile întregi plicu­rile cu rapoartele dureroase ale prefecți­lor despre focul mistuitor ce cuprinsese țara dela un capăt la celălalt, ar trebui să știe cel puțin atît că una din cauzele dezastrului din 1907 a fost în bună parte disprețul acestei plutocrații față de legile țărei, bune de aplicat numai pentru mo­jici, dar nu și pentru obrazele subțiri! Pitulat în primăvara anului 1907, lângă cele trei casse Wertheimiane din biuroul său, d. George Gr. Cantacuzino, din ne­norocire pentru țară prim-ministru pe a­­tunci, îngrozit că într’o clipă furia popo­rului răsculat îl poate despoia de o bună parte din avutul său, de­sigur că a recu­noscut în fundul conștiinței sale crispate că e multă putreziciune și nedreptate în țara aceasta, că oamenii de bine trebue să-și dea mina, să se pună pe lucru pentru îndreptarea relelor și că el însuși o să-și aducă în acest scop aportul sau, căutînd a fi mai drept, mai bun, mai îndurător, mai larg și mai puțin lacom!­ai bine, d-le Cantacuzino, care ți­e a­­portul promis de conștiința­­ nobilă la 1907, pentru îndreptarea grelelor păcate din țară și pentru schimbarea în bine a mentalităței claselor noastre bogate? Fuga saü sustragerea d-tale de la con­ trolul legal al statului asupra veniturilor ce-i produce imensa-R averi, la a cărei origină sînt atîtea jurăminte false, rotun­jiri meșteșugite și lacrimi nevinovate ? * Dacă acesta R­e aportul — căci de al­tul n’avem știre — e bine ca el să fie cunoscut de întreaga țară, care în două rînduri a avut fericirea și onoarea să fie guvernată de omul, „al cărui steag a fost terfelit cînd prin singe, cînd prim­i noroia“, după însăși expresia d-lui P. Carp. Ți-am făcut cu plăcere acest serviciu gratuit, în credința că el va avea efectul dorit de noi și, sper, și de d-ta. Populari­zarea cit mai largă a nobilelor fapte ci­vice e totdeauna utilă și rodnică. Dar o mică rugăciune, înainte de a termina. Nu uita să caut a trage la fii, statul și cu impozitul personal sau de cap, cum se zice în limba poporului. Noi, proletarii de la „Adevărul“, îți stăm cu dragă inimă într’ajutor și îi pro­mitem chiar să te asistăm la tribunal în ziua cînd se va judeca justa d-tale con­testație în contra evaluărilor făcute de nespălații de la administrația financiară de Ilfov, care au avut și neobrăzarea să te amendeze cu împătritul impozitului pe un an cînd legea nu prevede de­cit o amendă egală cu îndoitul impozitului pe un an. N’am nici o grijă, vom merge sigur la., tribunal 5 I. RUSU-ABRUDEANU AB Cd an. : I­I . IIi 1«. Css* luni . „ 1 — Pentru străinătate pi 1 Direcția și A Redacția: cu 99 99 99 99 CHESTIA ZILEI Consultarea calendarul Primul-ministru» Numai de nu m’ai păcăli, sustin­du-mî budgetul’! Guvernai și ieșea industrie Industria mare și meseriașii D. Ionel Brătianu nu vrea să plece de la cîrmă fără a provoca o agitație gravă. După ce a aftat pe țărani pentru a veni la guvern, acum vrea să plece lăsînd o răscoală a meseriașilor, pe care îi aftă în­potriva marilor industriași, uzînd în acest scop chiar dă autoritățile adminis­trative. Este aceasta o procedare criminală ca­re frizează inconștiența,­­ căci cum i-a apucat deodată pe guvernanți dragostea de meseriași, pe dânșii cari se știe ce ati­tudine au avut față cu mișcarea acestora, față cu campania lor în­potriva scumpi­rei traiului? * Autorii scumpirei traiului sunt actua­lii guvernanți. Ei au creat o industrie artificială, ei au alcătuit acel tarif pro­tectionist, care sub formă de taxe vama­le sau de preturi urcate asupra produse­lor industriei din țară, stoarce ultimul gologan din buzunarul muncitorului, al omului sărac. Dar oare dragostea de meseriași a de­terminat pe guvernanți să elaboreze ne­săbuitul lor proiect? Să binevoiască să a­­rate ce avantagii acordă prin proectul sau meseriașilor! Preferarea la licitațiile pentru furniturile publice? Apoi aceasta e prevăzută prin legea meseriilor și nu se respectă. De ce s’ar admite că se va respecta pe viitor? Toate celelalte avantagii nu sunt avan­tagii nici pentru meseriași, nici pentru industriași,­­ pe cînd­ obligațiunile ce impune legea, vor fi tot atît de apăsă­toare pentru unii ca și pentru alți. Oare meseriașii pot accepta ca ministerul să le impute ucenicii, să le cerceteze registre­le, să le acorde sau să le retragă dreptul de a-și practica meseria, — pentru că de fapt, pe căi piezișe, ministerul aplicînd riguros legea poate ajunge chiar și la acest rezultat? Apoi însă în industrie sînt ocupați mii și mii de lucrători,— aceștia nu merită să fie și ei ținuți în seamă? Dacă din gre­­șala liberalilor cari au creat o industrie artificială, existența lor depinde de a­­ceasta, oare aceiași liberali au dreptul să-i nesocotească? Am ajuns să o vedem și pe asta: să ve­dem pe liberali în cap cu dinastia, care nu mai conteneau să se laude cu indus­tria națională pe care ei și numai ei au creat-o, — bătîndu-șî acum joc de „na­ționalitatea” acestei industrii și decla­­rînd-o de „artificială”. De ce această schimbare bruscă? N’o fi oare pentru că dinastia cu industriile ei ’și-a făcut treburile? Ajunge să amintim Letea pentru ca să se vadă aceasta. Cine nu știe ce scandaloase favoruri au acor­dat liberalii fabricei Letea! Nu numai scutire de vamă pentru material brut, ci ’i-au dat însuși materialul brut în mod... gratuit, din punga statului bine înțeles, — iar cînd fabrica a ars și n’a putut utiliza materialul brut, — Le­tea ’și-a permis pur și simplu să’l vîndă, să ia adică bani pe un lucru ce’i se dă­duse gratis... Apoi pînă ’n ziua de azi statul plă­tește hîrtia de care are nevoe de două ori mai scump, de­cit­m plătește un particu­lar pe piață... Setea e protejată în plus prin mari taxe vamale și printr’un cartel în care, cu toate că nu’l merită, ea are cuvîntul deciziv. Și cînd dinastia se înfruptă dintr’o așa industrie artificială, îi este permis să se hurzuluiască fiindcă țesătorii, me­­talurgiștii, cer scutire de taxă pentru ma­teria primă? Dar este ceva mai frumos la mijloc. Printre dispozițiile legei de care gu­­­vernanți au făcut mai mult caz, a fost aceea care urmărea combaterea cartelu­rilor. Această dispozi­une, așa echivocă cum era, noi am aprobat-o. Ne spuneam că obiect de „primă necesitate“ poate fi în secolul tiparului și al învățămintului o­­bligatoriu și hârtia de exemplu, — și eram chiar mirat de „dezinteresarea” ce manifestase dinastia în acest punct. Dar protestele industriașilor, dacă n’au avut efect în altă privință, au avut în ce privește cartelurile. Intr’adevăr di­nastia s’a grăbit să puie „Letea“ la adă­postul dispoziției contra cartelurilor pre­­văzînd că aceasta ar lovi numai pe aceia cari prin înțelegere ar scumpi obiectele de „încălzit, luminat și alimentare or­dinare zilnice”. De altfel refuzul de a scuti de vamă materiile prime, am fi voit să vedem da­că liberalii ’l-ar fi practicat, pe cînd Le­tea nu avea încă fabrică de celuloză. Și totuși celuloza era o materie care se pu­tea în toate timpurile lesne procura din țară. Dar cum vrei să refuzi scutirea de va­mă unor industrii, cari nu găsesc și nu vor găsi nici­odată materia primă în țară? Țesătorilor de bumbac de exem­plu, industriei metalurgice, fabricelor de șocolată ? Este o adevărată nebunie aceasta care nu găsește altă explicație de­cât aceea că dinastia ce ne guvernează efectiv, căci dinastia Hohenzollern ne guvernează nu­mai formal, nu poate avea nici o price­pere pentru interesul altora, nu simte de­cit cînd în joc e un interes al ei. Dar o formă economică cum este indus­tria, nu poate ceda samavolniciei unor guvernanți cari cred — se vede —­­că nu mai au nimic de pierdut. Nu numai in­dustriașii, dar și muncitorimea ocupa­tă în fabrici trebuie să se miște. Legea aceasta nebună, trebuie să cadă. Cum a retras guvernul legea universitară, tre­buie să retragă și legea industriei. Și dacă industriașii vor rămîne solidari și hotărîti, o va retrage. Ad. * * Trustul arendășesc din Teleorman — Guvernanții tac — Am arătat că sub ochii guvernului, cu concursul prefectului Iarca și în urma a­­plicărei legei contra trusturilor arendă­­șești, s’a alcătuit un trust arendășesc, de proporții uriașe. Am dat atunci cîteva cifre precise, pe cari le complectăm acum: D. N. Capră, posedă în proprietate: moșia Țigănești 1.100 pogoane; Mavro­­din 22.000 pogoane ; Pielea Moronăești 4.000 pogoane ; Zimnicea și Balta Fîntî­­nele 15.000 pogoane. In total deci în proprietate 42.100 de pogoane. D. Capră tine în arendă: moșia Țigă­nești, 6.000 pogoane; Adormir 4.200 po­goane ; Urmenii 4.000 pogoane; Poros­­chia 4.600 pogoane. Total în arendă 18.800 pogoane sau peste 9.000 hectare a­­dică de două ori cu­ îngădue legea. Pentru a atinge această cifră d. Capră a luat chiar în 1910 în arendă moșia Po­­roschia, iar d. prefect Iarca i-a dat în a­­rendă moșia sa UlmeMî. D. Capră mai tratează însă pentru a lua în arendă următoarele moșii: Viișoa­­ra 14.500 pogoane, Secara 3.400 pogoa­ne, Bragadiru 26.000 pogoane. Și de ce nu? De pe acum cît umblă tiranul teleor­­mănean nu dă de cît de d­ Capră și nu va trece mult­­ timp și concurența la an­gajarea muncei va fi cu totul exclusă. Așa se aplică legea trusturilor, pe care guvernanții o­­ socoteau drept cea mai de seamă din reformele lor agrare, de vreme ce socoteau trusturile arendășești drept cea mai mare primejdie. Primejdie mare, da! Câtă vreme pri­mejdia nu se întrupează în persoana u­­nui partizan. Dar d. Capră e partizan și­­ deci poate călca legea fără teamă de pe­deapsă... Așa se aplică toate reformele agrare ! Serioase au fost gloanțele, legile sunt­­ partea glumeață a lucrului. 1 ■ Rp. JoUf l 'Aprilie it."1 0 politic ILLE * . . Lei 4­ i . .1.50 ndoit SP-1" Un mare conflict în Germania j *■ [UNK] [UNK]! N­­­IM-1 450.000 lucrători contra a 22.006 pa­troni.­Cauzele conflictului. Serviciul nostru telegrafic ne aduce știrea că un nou conflict e pe cale să ia naștere la Berlin în industria binalelor, un conflict care poate ajunge la proporții considerabile și să aibă urmări economi­­ce grave, căci forțele adversarilor cari sunt față în față se cifrează astfel : sindicatul patronal cuprinde 22.000 de membri, sindicatul zidarilor, lemnarilor și salahorilor 350.000 de aderenți. Dacă ținem seamă și de muncitorii neorganizați, se poate spune că 450.000 de părinți de familie sunt în ajunul de a suferi urmările unei rezistente patronale sau de a se pune în grevă. Care e origina conflictului ? Pe la începutul anului 1907, au avut loc­ greve în industria binalelor, greve cari s-au sfîrșit prin încheierea unui con­tract între patroni și lucrători. Acest contract trebuia să aibă o durată de trei ani și să se sfîrșească la 1 Aprilie 1910. Acum trei ani, se spera că la un mo­ment dat se va încheia un alt contract, dar în ultimele luni s-a văzut că nu se va putea produce un nou acord și de­ atunci cele două părți au început să se pregă­tească pentru lupta eventuală. Ostilitățile le-au deschis patronii. La 22 Martie, ei­­ s-au întrunit la Dresda* și au redactat condițiile de muncă, pe cari pretind să le impue lucrătorilor, așa cum sunt. Aceștia din urmă nu înțeleg însă să se supue unui contract pe care nu l-au putut discuta și care se inspiră numai din interese patronale. In adunarea de la Dresda se hotărise că sindicatele zidarilor, lemnarilor și sa­lahorilor vor fi avizate că se așteaptă a­­derarea lor, fără restricțune,­­ la nouile condițuni mai înainte de 1 Aprilie. Răs­­­punsul a fost așa cum îl așteptau chiar mulți patroni: un refuz categoric. Cari sunt nouile condiții ale patronilor ? Mai intim­, ei vor ca noul contract de muncă să fie încheiat între comitetul cen­tral al asociațiunilor patronale și comite­tul central al sindicatelor muncitorești. Ei suprimă minimul de salariu și fi­xează salarii mijlocii și o nouă tarificare cu aprobarea comitetului central. Tot a­­cest comitet va regula și tariful lucrului cu bucata. Ce e în fondul acestor cerinți și de ce muncitorii le socotesc inacceptabile? Pînă acum, asociațiile locale ale patro­nilor și lucrătorilor se intelegeau între ele pe bazele destul de largi ale contrac­tului general și aceste acorduri, , cînd împrejurările erau prielnice, cînd indus­tria locală era prosperă erau mult mai folositoare muncitorilor din o anumită localitate, de pildă, din Hamburg, de­cît celor de pildă, din Berlin. In definitiv, autoritatea comitetului central patronal era adesea iluzorie asu­pra unora din grupurile afiliate. Prin regulamentul din Dresda el va a­­vea conducerea tuturor ramurilor din in­dustria binalelor în toată Germania, iar muncitorii nu se vor mai găsi nici­odată în situația de a dobîndi partea lor de be­­neficiu de pe urma unor împrejurări fe­ricite pentru patroni în vre­ o provincie oare­care a tărei, chiar dacă acești pa­troni ar fi dispuși să le-a acorde. Această centralizare — împotriva că­reia protestează chiar și o minoritate de patroni — se va face în paguba muncito­rilor și iată de ce aceștia nu admit a prio­ri, condițiile din Dresda.­­ Din punct de vedere general, publicul nu aprobă atitudinea patronilor . Bunul simț, spune că în stabilirea unui tarif și în fixarea condițiilor de muncă de către organizațiile care reprezintă pe in­teresați, aceștia nu se pot gîndi să impue ideile lor întocmai. Ele trebue să fie puse într’o egalitate de drepturi. Ele trebue puse de acord — sacrificînd și de o parte și de alta este ceva din pretenți — asupra unui „modus vivendi“ echitabil pentru tot.­­ Patronii au programul lor de la Dres­­da. Muncitorii au și ei unul, care le e mai favorabil, firește, de­cît contractul încheiat acum trei ani și care expiră lu­ 1 Aprilie,

Next