Adevěrul, iunie 1910 (Anul 23, nr. 7446-7476)
1910-06-01 / nr. 7446
5 Anut al XXIfl-lea No. 744Q|; ------------------»-----FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea concedată exclusiv Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 BANI UN NUMAR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri Wlari. 1 Iunie 1910 DIRECTOR POLITIC CONST.UNINE ABONAMENTE: Din an. M î . Lei 16.— Trei luni și iași 4.— 1^vre luni ■ . . . 8.— I O lună . . . m 1.60 Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcția și Administrația Redacția: cu Capitala Provincia Străinătatea»99 No. 14/10 14/10 14/99 12/40 wit UN NUM A fI BANI . Rostul întrunirei liberale Pentru ce s'a adus mulțimea.—Un mare fiasco.— Discursuri exasperante.—Nota practică a d-lui Costinescu. Cuvîntul șefului. f Acei cari SU combătut în consfătuirile Convocate de C. Brătianu, ideia congresului sau a unei întruniri cu delegați și-au dat perfect seama de atmosfera din partidul liberal. Firește că un partid care pretinde că mai are dreptul să se cramponeze de guvern trebuia să dea un semn oarecare de viață cînd opoziția s’a ridicat să-l gonească, unii prin agitație extraparlamentară, alții prin voturile alegătorilor. Ideia unei întruniri publice cu mii de delegați pe cari să-i aduni la București pentru a nu le spune nimic, se vede acum cit de ridicolă a fost. Liberalii n’aveau nevoie să facă dovada că au rămas partidul numărului, mai ales nu era nevoie s-o facă la guvern. O altă manifestare, mai puțin gălăgioasă, dar mai serioasă ar fi fost indicată. Desigur că o consfătuire a tuturor organelor autorizate din partid, a deputaților, senatorilor, șefilor din județe, a tuturor membrilor comitetului executiv, întrunire de 300 sau 400 de persoane în care șeful partidului să fi făcut o expunere fidelă a situației politice, să arunce o nouă ideie, să fixeze o nouă tactică de luptă față de ambele partide de opoziție, în fine un fel de congres, de sigur că ar fi avut un efect mult mai mare atît asupra maselor partidului cit și asupra opiniei publice oricît de pornită ar fi ea contra actualului guvern. Dar să aduci, cu administrația, pe lingă cei 1000 de partizani înregimentați, vre-o 5000 de oameni neînregimentați, între cari vre-o 3000 de săteni, să-î aduci îiumai pentru a exhiba aceste masse pe străzile Capitalei, ca să se vadă forța partidului, — spectacolul acesta a fost absolut ridicul. Guvernul avea putința să aducă din fiecare județ cite 1000 de asemenea delegați, adică 32000 delegați. Nimeni nu va contesta unui guvern de la noi, mai ales cînd e la disperare, să care la București tot fee este... cupabil din întreaga țară. Cantitativ forțele guvernului au reprezentat ori maximul de ceia ce poate căra administrația la București în momente de grea cumpănă pentru un guvern Era un moment de grea cumpănă. d. Brătianu a făcut apel, ca șef de guvern și ca șef de partid, pentru întîia oară la o manifestare a masselor partidului. S’a făcut dar tot posibilul ca să se aducă la București mii de delegați, între cari cîte-va sute de țărani cari cu siguranță că în imensa lor majoritate habar n’aveau nici cine guvernează actualmente, nici pentru ce au fost aduși la București, cari n’au pătruns la întrunire și cari au colindat o zi Capitala blestemînd pe acei cari i-au cărat la București ca să-î sperie automobilele, gardiștii și luxul boierilor. A fost clar ridical și absolut inutil îngrămădirea acestor forțe guvernamentale — de care orice guvern poate dispune în chiar ultimele sale momente Dacă din punctul de vedere cantitativ manifestația se prezintă astfel, din acel moral, adică din nota discursurilor rostite manifestația liberală poate fi considerată ca un mare fiasco. Nu s’au mai rostit niciodată discursuri mai banale, mai exasperante, ca în întrunirea luborală de ori. O sărăcie de idei, o teamă groaznică din partea tuturor oratorilor de a atinge vre-o problemă nouă, cîte-va platitudini, în fine discursuri smulse cu cleștele, — așa impresie a fi făcut de pildă cuvîntările d-lor Ferechide, Climescu, Mitescu și Nacu, cel din urmă neștiind cum să facă act de brătienism a vorbit de subscripția pentru mama lui Jelea. Oratorul de zile mari, pentru însuflețirea maselor, care aspiră a deveni un Delavrancea al liberalilor, vorbim de d. Banu, a îngrămădit o duzină de fraze cari s’au topit repede în atmosfera din sală. A încercat d. Duca, oratorul substanțial al brătienismului, acel care are rolul de-a analiza situațiunele și a face critica operelor adversarilor, d. Duca s’a chinuit rău de tot să rezume reformele realizate i de șeful său . Nota justă, trebue să fim drepți, a avut-o d. Costinescu. Iată un om cu un simț politic extraordinar. Cînd a văzut acea mulțime, și mai ales calitatea auditorului, a știut ce discurs trebue să plaseze-D. Costinescu le-a spus verde: ,,Să știți, d-lor că nu plecăm de la putere, nu plecăm oricît ne-ar injura, chiar dacă ne vor asasina, nu plecăm nici morți!“ Asta era tot marafetul congresului. Partizanii au aflat dela d. Costinescu ceia ce vroiau să afle din gura unui ministru, adică dacă partidul mai are curajul să se cramponeze de guvern. Eî bine, d. Costinescu, le-a spus, într’o formă destul de plastică, că nu vor pleca dela guvern și cum ministrul de finanțe are accente sincere cînd se află între partizani, aceștia au rămas încîntati de hotărîrea guvernului de-a nu lăsa din mini, nici morți, puterea. In urma asigurărilor așa de formale ale d-lui Costinescu discursul d-lui Brătianu a devenit cu totul inutil, mai ales că n’a spus nimic nou, a sfidat puțin pe carpiști declarînd că partidul se va pregăti să triumfe în viitoarele alegeri generale, a calificat de murdară acțiunea carpiștilor spunînd că ea nu a lăsat în urma ei decit putini noroii, a trecut pe sub nasul generoșilor colegiul unic la... județ și a încheiat, ca de obiceiu, cu cîteva fraze pe cari le are la îndemînă mai ales cînd „ai noștriî“ îl aplaudă. Precum se vede nimic mai de seamă, nimic de relevat, nici o ideie, nici măcar o declarație serioasă, — a căzut un potop de banalități peste o mulțime neînsuflețită. R. X. n arbitii Opera d-lui Marghiloman Pînă acum se credea că toate congresele și întrunirile acestea cu delegați din țară sînt pricinuite de guvern. Cred că a venit momentul să încetăm cu falsificarea istoriei. Dacă rînd pe rind au fost aduse în Capitală „țara carpistă“, „țara cantacuzinistâ“, „țara brătienistă“, iar Dumineca viitoare va sosi „țara takista“, dacă hotelurile s’au umplut ; dacă birturile și berăriile au fost stinse —dacă deverul Capitalei s’a ridicat cu peste un milion — din care cel puțin o jumătate privește pe boeri, iar cealaltă jumătate fondurile secrete—opera aceasta, trebue s’o recunoaștem, aparține exclusiv gestului abirato al d-lui Marghiloman. Și dacă n’ar fi decit atît, comerțul și demimondul Capitalei trebue să-î trimeată o adresă de mulțumire! Pac. Țăranii... liberali Falstaffî de la întrunirea de eli Nici odată nu ne-am mirat mai mult ca pe ziua de ezi cum de s’a putut ca, în 1907 să se răscoale țăranii!... In adevăr, am văzut pe ziua de ezi, cu prilejul întrunirei liberale, o serie de țărani, cari ar fi rușinat pe însuși Falstaff, eroul lui Shakespeare. Nici unul nu cântărea mai puțin de 90—120 de kilograme. Toți ar fi putut participa la un banchet, nu al sans-culoților, ci al... centkilosilor! Era o plăcere să te uiți la ei, unu și unu! Ce au supt oamenii aceștia; ce cura ați făcut, nu știm. Ceea ce știm e că soluția problemei țărănești, față de aceste admirabile exemplare ale „pauperismului“ și exploatărea proprietaro arendășești, ar fi o energică cură de Karlsbad! Falstaff aceștia ai vieței țărănești neau sugerat întrucîtva explicația de ce partidul liberal e atît de meșter în represiunea răscoalelor ce izbucnesc la timp, spre a da acestui partid misiunea salvatoare de a le înnăbuși și tot ei ne-au arătat cu cine și prin cine își propun cămătarii liberali de la orașe să guverneze pe viitor cele cinci milioane de țărani, cari nu cîntăresc la un loc cu trag la duuimal cei 2.300 de Falstaff aduși ori cu bilete de liber-parcurs la întrunirea i de la Eforie! Și acesta e ,,țărănismul“ național-liberal, trei ani după 1907. Dulce tarăl Saturn Apărătorii cauzelor drepte Socialiștii apărînd pe frații de peste munți în Camera austriacă — Telegramele ne-au anunțat că în parlamentul austriac cauza dreaptă a fraților noștrii de peste munți a găsit apărătorii cei mai fervenți în deputații socialiști Aceștia neavînd de menajat decit dreptatea, au putut spune cele mai crude adevăruri despre procedimantele mizerabile ale guvernului maghiar. Au mai apărat și alți oratori cauza naționalităților obijduite din Ungaria, — în special deputații slovaci și cehi cari au vorbit pentru connaționalii lor. A luat și un orator creștin social cuvîntul pentru a salva aparențele, — dar nimeni n’a vorbit atît de energic și de deschis ca socialiștii. Deputatul socialist Renner făcînd aluzie la apărarea ce primul ministru a făcut contelui Khuenî-Hederwary, că nimeni nu va reuși să transforme brutalitatea în genialitate politică, primul ministru a spus că era nevoie să se prevadă cazul cînd trupele ungurești n’ar fi fost suficiente pentru a menține ordinea. Dar Ungaria nici nu are atîția alegători, cîți soldați are! Contele Khuen are îndărătul sau o lungă carieră de obijduire. Mijloacele de brutalizare s-au subțiat și fostul Ban și sugrumător al Croației și-a schimbat metoda: înainte el credea că nu poate înlătura drepturile omului, fără a ucide oamenii, acum el ucide drepturile și cruță oamenii. Protestul acesta însă nu e în favoarea lui Justh și a lui Kossuth. Aceștia au abuzat atîta de putere și au zădărnicit reforma electorală și au împletit singuri furia cu care au fost bătuți în ultimele alegeri. Coaliția ar fi pierit pe urma scîrbei poporului și nu e bine să se poată spune că e o victimă a soldaților austriaci. împăratul și-a perdut independența față de unguri făcîndu-se complicele acestei alegeri și ai zădărnicirea reformei electorale. Se înmulțesc semnele că împăratul a renegat la politica reformei electorale și a sprijinirei pe interesele mulimei, împăratul a arătat că se teme de urmările votului universal în Ungaria și a adăugat astfel la apăsarea socială și pe cea națională. Mai energic a fost în cuvîntarea sa deputatul socialist Daszinski. El a amintit că un colonel austriac, Fabricius a gonit, odată pe deputații unguri din parlamentul unguresc. Acest colonel a fost simbolul puterei împăratului față cu un feudalism, care s-a dovedit a fi un fenomen anti-social. Cu planul lui Kristoffy, Curtea austriacă s’a împăcat iarăși cu coaliția. Doi ani a guvernat aceasta coaliție, fără folos. La ușă bătea votul universal promis de împărat ministrului Kristoffy. Votul universal n’a putut însă trece ușa. Nu-î rămînea deci împăratului, care trebuia să reprezinte ideia modernă, față cu ideia învechită reprezentată de feudalismul unguresc, decit lupta. Lupta aceasta nu-i place împăratului, pentru că știe cu costă ea de vreme ce-o duce de trei sute de ani. Se vorbește aci de baionete și violențe, dară noi nu vedem căile ascunse pe cari curge averea habsburgilor, milioane și milioane de lei, pentru alegerile ungurești. In totdeauna banii împăratului au jucat un rol la alegerile maghiare. Nu știu câte milioane s’au dat de astă dată din punga împăratului și este de ceilalți, — dar ceea ce știe orice copil este că e vorba de multe milioane. Să nu ne lăsăm a fi distrați de la urmărirea procesului intim ce se petrece sub ochii noștri mulțimei. Contele Khuen-Hederwary trebue să vie acum cu votul universal, căci nu crede nimeni că numele Tisza este un program pentru naționalități. De aceea nici împăratul nu se poate acoperi cu Tisza. Patriotizmul maghiarilor poate fi oricât de mare, fiind anti-social, anti-progresist trebue să cadă. Adevărații patrioți unguri să-și amintească de nobilimea poloneză, care n’a fost în stare niciodată să realizeze nici cele mai necesare reforme, printre care reforma țărănească era atunci cea mai principală. Trebuia să vie streinii pentru a realiza cele mai urgente reforme, votul universal, care este astăzi pentru clasa muncitoare și naționalitățile suprimate ceea ce a fost atunci ca reformă dezrobirea țăranilor. Aceasta a terminat Deszinsky — este un avertisment nu numai pentru Ungaria, dar încă și pentru produsele de putreziciune cari se răsfață în Austria, pentru șleahta din Galiția, pentru conții, prinții și baronii din Bohemia și pentru complicii reacțiunei în Austria de jos. Pretutindeni niște asemenea elice se rîsuiesc și se leagănă în credința că sînt atotputernici, va veni ziua cînd vor îi puși pe goană. Aceste discursuri socialiste nu sunt vorbe goale, nu sînt fraze mari! Sînt adevăruri crude spuse cu curaj, adevăruri de cari ar putea lua notă și politicienii noștri, cari sînt și ei o putere anti-socială și anti-progresistă și cred și ei că sînt atot puternici. Și Dazsinsky continuînd arată că esențialul acestui proces este descompunerea feudalismului maghiar, care a fost orb fată cu tot ce cursul vieței a produs, care a devenit anti-social trecînd cu vederea mizeria țărănimea și se hrănește prin zugrumarea fiecărei răscoale agrare, care face cele mai strălucite afaceri pe cînd țărănimea se stinge de nevoi și emigrează cu miile. Acest feudalism care a fost corupt de capitalizm pînă în măduva oaselor, care din tot progresul modern a realizat numai jetoanele de prezență, tantiemele și mituiala, care a refuzat majoritatea tarei, și chiar propriului sau ,popor, cele mai urgente revendicări, — e copt să piară. Cine vrea în Ungaria un stat și o societate modernă, trebuie sa vroiască votul universal, bunăstarea te de exproprieri. Fesurile lui Jenică sau delegația de la Tulcea Jenică, ex-tovarășul social-democratic internaționale, ex-gubernatorul Galațului, actualmente satrap de Tulcea, a ținut pe ziua de esi recordul recrutarea delegaților la congresul de la Eforie. Aflînd că prefectul celeilalte jumătăț a Dobrogei, d. I. T. Ghica de la Constanța, va transporta la congresul guvernului peste o sută de „liberali“ mahometani — deși la o alegere guvernul nu poate întruni nici treizeci de voturi! — d. Jenică a declarat că primește match-ul la care-1 provoacă prefectul de Constanța și a anunțat de mai înainte că-l va face marț, dacă e vorba pe concurență de fesuri. Zis și făcut! D. Jenică Atanasiu, în loc să mai stea Să "Cânte două sute de mahometani liberali la Tulcea, s’a dus în piață, a cumpărat două sute de fesuri, le-a pus în geamantan și a venit la București. Des-de-dimineață s’a dus în Dealul Spirei și împărțind cite un fes de cap și cite doi lei, a recrutat, în mai puțin de 20 minute, două sute de liberali mahometani, „reprezentînd toate categoriile sociale din Tulcea!“ Cînd sa prezentat șefului cu turcii din Dealu-Spirei, acesta a exclamat: — Giugiuc prefect, bre! Nu ne-ai turtit fesul! ... Georgică Bulevardul dinastiei Directorul Adevărului a arătat ori lămurit, cu acte, planuri și fotografii, noua afacere veritabilă a primului-ministru, pe care de asta-dată o va plăti comuna București din banii contribuabililor cari sunt înnecați de prima ploaie torențială, cari n’au canalizare, n’au apă și n’au lumină, grație deschidere de străzi și bulevarde, “spre a pune în vedere și în valoare palatele politicienilor milionari. Decretul regal cu No. 3.446, din 23 Decembrie 1909, raportul No. 60.121—3619 din 1909 al primarului Capitalei, lt. Vinntilă Bratianu, stabilesc pe deplin că în loc să se fi economisit o sumă de exproprieri cu fațade în stradele Semicerc, fosta școală militară, casele Monteoru și Moruzzi din calea Victoriei, strada Cozma plus cele din piața Lascar Gatargi, pentru a nu se tăia în două locul primului-ministru și, din potrivă, să i se deschidă bulevard, creînd o a doua fațadă nouilor sale case, comuna va plăti cu banii contribuabililor toate acele suplimen- CHESTIA ZILEI Primirea delegaților la Eforie Frații guvernului primind pe delegați la ușa săi ei Eforiei -pe un lacăt, ca să se păstreze ,deciuplinat de partid ! atlrnindu-le Cum se vede a doua Dinastie care se ridică în țară, pe lângă că acaparează aproape întreaga ei viață financiară, începe să fie o permanentă corvoadă pentru stat, comună și pînă și pentru instituțiile de binefacere, ca Eforia Spitalelor civile. Afacerea bulevardului e de natură a trezi pe contribuabilii Capitalei și să sperăm că vor ști să împiedece această nouă operație brătienistă, ticluită pe spinarea lor, cu concursul fratelui Vintilă, ca primar și al ministrului de interne Ferichide, taman în cele 30—40 de zile cât a ținut locul de ministru de interne, al cărui titular e beneficientul noului bulevard pus la cale. Astfel, chiar prin absența sa din țară, după atentat, onorabilul prim-ministru, a știut să tragă un ce profit! E un om care nu pierde vremea și nu neglijează împrejurările! Ad -------------------------------- Adeveruri <Match de delegați Un prefect al regimului, lăudîndu-se ori că ar fi adus 700 de delegați la întrunirea guvernului, spiritualul d. Bubi Diamandescu, i-a răspuns: „ Nu ți-e rușine să umbli cu 700 de delegați? Eu, cînd om fi în ajunul căderei, o să chem pe directorul prefecturei și o să-l întreb : cîți oameni îmbrăcați avem în județ ? Dacă mi-o spune, de pildă, 16.000! O să-i spun și eu , trimete opt mii la București!.... E o’ admirabilă caracterizare a recrutării „delegaților“ de erol Teorii! D. Nacu a declarat la întrunirea de eri că ,nu e momentul să facem teorii“. Cred și eu! E momentul de a face practică!! Pompierii Pompierii n’au fost scoși pe ziua de ezi. Entuziasmul liberal nu se stinge cu apă! Rigoletto, de drept penal al facultatei noastre juridice, d. Tanoviceanu- •Dacă și ministrul justiției, căruia avocații recurentului i-au adresat petițiune, supuindu-i textul art. 327 din, procedura penală împreună cu jurisprudența Casației care, sub pedeapsă de nulitate a procesului, consfințește dreptul avocaților de a comunica cu acuzatul fără a fi ascultați de alții — dacă și ministrul justiției va avea curajul, să sfideze lege și jurisprudență, va fi pe deplin dovedit că afacerea Jelea trebue să rămîie mister, căci așa cer interesele în acest suspect și mușamalizat atentat. P. O. •------------##------------Meetinul nationalist de elt —Afirmarea solidarităței naționale — Poporul Capitalei, totdeauna treaz și conștient cînd e vorba de apărarea intereselor naționale ale neamului nostru de pretutindeni, și-a făcut pe ziua de ozi o mare și sfântă datorie. . Adunați în număr extraordinar de mare în sala „Dacia“, cetățenii Capitalei, fără distincție de culoare politică și cu zvîcnirile inimei la fel, ascultând puternicul cuvînt al maestrului Delavrancea și al celorlalți inimoși oratori, au înfierat în modul cel mai energic negațiunea ideilor de libertate și de parlamentarism, de cari au dat așa tristă dovadă vecinii noștri Unguri cu prilejul recentelor alegeri, cari, prin teroarea și ororile ce le-au caracterizat, vor rămîne pentru vecie ca o neagră și rușinoasă pată asupra stăpinitorilor de azi ai Ungariei. Măreața întrunire naționalistă de ori poate fi privită ca un serios avertisment ce se dă Ungurilor, cari, uitînd ridicolul de care se acoperă, mai au naivitatea de a crede că în secolul XX pot face să dispară de-odată naționalitățile nemaghiare cari formează majoritatea populațiunei șubredului regat zis al coroanei Sf. Ștefan. Am scăpat noi, Romînii, de puhoiul atîtor cete barbare, am lepădat jugul turcesc — și nu vom putea opune oare rezistență politicei de exterminare preconizată de efemerele guverne ungurești? Dar stăpînitorii Ungariei — căci de eî e vorba și nu de adevăratul popor unguresc, care suferă sub genunchii oligarehiei lacome"— să nu uite că în momentul primejdiei vor avea în fața lor 14 milioane de romîni, solidari și conștienți, pe cari secole de-a rîndul toate încercările și persecuțiile diabolice nu i-a putut înstrăina sau abate de pe drumul menirei lor istorice. Solidaritatea națională a tuturor Romînilor, afirmată cu atîta putere în întrunirea de eri de la Dacia, de către bătrîni ca și de către tineri —- iată ce nu trebue să scape din vedere țanțoșii noștri Sechestrarea lui Jelea Recursul în Casație al lui Stoenescu- Jelea a fost amînat, dar nici pînă acum parchetul general nu s’a conformat cererei legale a avocaților recurentului de a fi lăsați comunice cu el fără a fi ascultat de alții. Se cunoaște starea în care a apărut Jelea înaintea juriului compus din două treimi membri ai clubului liberal. Se vedea cu de colo că omul acesta a fost adus intr’o stare psihică suspectă. Grija ce are parchetul general de a tine secrestrit pe atentator și după osândirea lui, nepermițînd comunicarea decit în fata unor supraveghetori întărește și mai mult bănuelile de pînă acum. Revolta ce a stîrnit acordarea maximului de pedeapsa unui acuzat în starea fizică și morală a lui Jelea a fost formulată, cu toate motivele, de către profesorul vecini cînd se aventurează în nebunia de ‹ aetopism‘^. DOMINICA ! Soarele roșind norii pe cari îi străbate,apune— pare că într’o mare de flăcări. Intre lanuri de grin, șirul de trăsuri înaintează, biciurile pocnesc în tăcerea serei care se scoboară maestoasă, iar clopoțeii sună vesel și adună copiii pe la porți prin satele pe cari le străbatem. Totuși am încă în ochii mei, cadrul fermecat în care am petrecut ziua și care m’a făcut să uit o clipă că sunt în țara romînească și că de îndată ce eșt din această curte minunată, te întorci în aceeași țară, în orientul lăsat în voia soartei. Aci dimpotrivă mina măeastră a omului a înfrumusețat natura, a acumulat frumuseți peste frumuseți, a transportat sudul aci, așa că te preumbli printre alee de portocali și de lămîi, cu ficuși și cactuși, care îți iau ochii, cu flori pretutindeni, cu arbori în floare care ți-o cerne peste tine, iar jos, mai jos—aleele duc la malurile lacului. Cu vezi cu ochii, se în de CONST. MILLE tinde apa printre stufișuri și papură, în ea se oglindește minunăția de pe mal, ți se pare a avea o poveste din O mie și una de nopți, palatul acesta înconjurat de grădini maestre, cu flori și arbori rari, deasupra căruia cerul albastru ca de topaz se întinde nemărginit. Cînd te dau visărea pe malul apei, care murmură dulce bătîndu-se de țărm, urechea își este gîdilită în chip plăcut de surdina unei muzici care ajunge pînă la tine. Cînd vesele, cînd triste, cînd languroase, romanțele ei discrete din vioarele lăutarilor, ele complectează starea ta sufletească și îți aduc în suflet uitarea de tot și de toate, uitarea în special de tine. Te-ai schimbat o clipă, te-ai abandonat mediului care te înconjoară, nu mai ești veșnicul același, pentru care nu există minută de plăcere și de renana. LJII ii pe cînd trăsura într’un nor de praf, aluneca pe șoseaua dintre lanurile de grid dacă gîndul mi se duce la bunul meu amic, căruia datoresc această zi de dulce abandonare, în minte îmi apare umbra boerului celui bătrîn, a stăpânului celui de pe urmă. El este îngropat în cimitirul lui de lingă curtea fermecată. Acolo își are biserica nouă, pe care n’a sfințit’o de frica morței. O vrăjitoare i-a spus că o să moară în ziua cînd își va sfinți biserica. Totuși a murit și aci l’au adus, l’au așezat în mausoleul făcut de el și pentru cl l’au depus, acolo el stă de atîtea ani, stă părăsit de top, stă și ascultă anele cum murmură la picioarele lui, vîntul cum bate toaca bisericei nesfințite și își vede el însuși părăsirea și ruina ce-l înconjoară. N’a trecut multă vreme și totul a fost vîndut, s’a grăbit moștenitorul lui, ca să scape de această belea ce-l ținea legat de locul lui natal ; cine știe acum pe ce țărmuri străine rătăcește el, fără părere de râu, că departe, departe pe tărîmul bătrînei Dunăre, castelul fermecat, cu minunele ce-l înconjoară, l’au așteptat multă vreme, iar bătrînul uitat de toată lumea, în cavoul lui solemn, lingă biserica părăsită și nesfințită încă, îl așteaptă încă să-î aducă o floare pe mormînt. E tragic acest mausoleu, acest întreg cimitir, înconjurat cu ziduri înalte, cetatea aceasta a mortei, lingă cuibul de fericire și de plăcere de alături, dîngănitul tînguitor al toacei din turnul care se dărîmă, unit cu sunetele vesele ale muzicei, moartea lingă viata, uitarea lingă activitate — omul acesta azi între străini, în casa lui alții luîndu-i locul, deoarece n’a fost destul de destoinic ori de fericit, ca să nu moară de a binelea, ca să poată să trăiască înainte, grație copiilor, nepoților, urmașilor săi. . • MARTI De altfel în opera lui studiez omul. N’a putut fi fericit cu tot cadrul splendid în care și-a așezat viata. N’a putut fi fericit, fiindcă mereu a fost neliniștit, pare că se temea de ceva. In adevăr întreagă această curte, parcul întreg, totul este o fortăreață. Un întreg plan strategic descoperi. Curțile se succed curților și toate sunt înconjurate cu ziduri mari și groase. E aproape un labirint de curți și grădini înconjurate de ziduri, labirint în care te pierzi. Ori că omul acesta a fost atît de egoist încit a voit să-și păzească de privirea altora comorile pe care le avea și le păstra cu zgîrcenie, ori frica îl stăpînefi.. Noaptea desigur dormea cu pușca și armele lingă el, își zăvorea ușile în chip tainic și își făcea socoteala cite ziduri trebue să treacă și cite porți trebue să sfărîme. aceia care ar avea îndrăzneala să pătrundă pînă la el și să-i răpească odată cu avuția și viața. Și omul acesta care se temea atît de hoți, nu a scăpat nici mort de dînșir. După moartea lui, cripta în care se odihnea, a fost violată, spart i-a fost coșciugul, i s’a furat toate inelele și juvaerurile cu cari fusese îngropat. Toate zidurile au fost fără de folos, de ce se temea n’a scăpat. Totuși, dacă va mai fi viață, dincolo de moarte, el are azi cel puțin mîngîiere, că numai mort, a putut fi jefuit, că atîta vreme cit a fost în viață a știut să-și păzească tezaurul cu strășnicie și că numai după ce a închis ochii s’a putut apropia de el, aceia pe cari i-a ținut în respect, la distanță, ochiul lui atît de veghetor, cele șapte rînduri de ziduri și armele de tot soiul, cari azi stnt părăsite într’o cameră încuiată pe care nimeni n’a mai deschis-o de cînd el a murit. NUMRCORI Mi se scrie că am calomniat neamul Crinilor, în una din notițele mele săptămînale și în care am zugrăvit un tin de cîine, care a dezmințit fidelitatea traditională a neamului lui si care în loc să-și urmeze stăpînul, a rămas cîine la casa mea. Ca o dovadă de nedreptatea mea, mi se citează cazul cîinelui lui Grigore Ventura, un cîine foarte urît și grețos de altfel, care făcea disperarea acelora cari stateau la masă la birt cu Ventura. După moartea stăpînului, cîînile a rămas al nimănui. II căuta pretutindeni pe Ventura. Zile și nopți de-a rîndul rătăcea din diferite birturi, în diferite cafenele, la club, pe toate locurile pe unde avea obiceiul să rătăcească pînă noaptea tîrziu de tot noctambulul și bohemul sau stăpîn., Cum totul se uită și cum oamenii mai ales uită, e natural că și cîînile lui Ventura s’a obosit și negăsindu-sî stăpînul a căpătat convingerea că între dînșiî, s’a interpus ceva pe care cîînile desigur n’a putut defini și înțelege, dar ceva fără de sfîrșit, inexorabil, o imposibilitate pe care a botezat-o el moartea, dacă așa ceva va fi intrînd în canul unui cîine. Foarte frumos și lăudabil din partea acestui animal. Ce dovedește însă aceasta. ? Că sînt dini de tot soiul, și cîini de treabă și credincioși și lichele-cîinî și cîîni cari nu se aseamănă cu oamenii și cîinî