Adevěrul, august 1910 (Anul 23, nr. 7506-7536)

1910-08-01 / nr. 7506

5 «hui al ÄX-iea No, 2 ööö FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA COINCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18.—«Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI » București, Strada Sărindar No. 11 BANI UN NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri D. gemi­ta și partidul Bonsereator — O completare a interviewului din „Deutsche Orient Corresponded“ — D. general Mann, care se află la Kissin­­gen, fiind intervievat de către un redac­tor de la ,,Deutsche Orient Correspon­ded“, a declarat că situația internă poli­tică a Romîniei e foarte tulbure, de­oare­ce, pe de o parte, în partidul liberal d. Io­nel Brătianu nu e omul care să poată menține armonia de mai înainte, iar, pe de altă parte, partidul conservator e în descompunere. Asupra remedierei acestei situațiuni po­litice, fostul președinte de consiliu, răs­punzând la întrebarea gazetarului străin, a mai declarat că, deși liberalii vor tre­bui să părăsească puterea, nu vede însă posibilitatea alcătuirei cu succes a unui guvern de coaliție, nici prin concentrare și nici prin cooperare pe baza unui anu­mit program. O soluție d-sa nu vede de­cît în formarea din nou a partidului con­servator, pentru care scop, însă, adaugă d. general Manu, crede că nu există încă omul politic, care să întrupeze toate în­sușirile superioare ca să ducă la bun sfîrșit o sarcină at­ît de delicată și de grea, în acelaș timp. Acestea sunt, în rezumat, părerile fos­tului președinte de consiliu asupra situa­­ț­iunei politice interne în general și asu­pra celei din partidul conservator, în spe­cial. Nimic nou­ din toate declara­țiunile a­­cestea, în afară doar de aprecierea referi­toare la bărbatul politic ce ar trebui che­mat să rezolve, în sensul vederilor d-lui general Manu, criza din partidul conser­vator. Spunem nimic nou în declarațiunile din ziarul străin, pentru că aceleași ve­deri de general Manu ni le-a expus nouă printr’un lung interview, ce ne-a fost a­­cordat de­ către distinsul om politic încă din Ianuarie trecut. In aceleași culori ve­dea d-sa situatiunea politică a celor trei partide cu șase luni în urmă și, se pare, că, de atunci și pînă azi, situatiunea a rămas aceiași, cu mici modificări poate în ceia ce privește intențiunile puțin mai înpăciuitoare ale ambelor tabere conser­vatoare. Dar, nici această împăcare, v. general Manu nu o vede de­cit sub forma reîntre­­girei partidului conservator, iarăși o ve­che părere a d-sale, de mult cunoscută nouă prin scrisoarea ce ne-a adresat. Ră­­mîne numai de găsit omul în care să se întrupeze aspirați­u­nile celor două parti­de conservatoare, omul politic care să în­semne trăsătura de unire pentru o împă­care sinceră și durabilă. In tot cazul, după cît știm, cu oarecari concesiuni din partea d-lui Take­ Ionescu în ce privește nuanța democratică di­n noul d-sale program, șeful conservatori­lor democrați s’ar apropia mai mult de vederile d-lui general Manu pentru a în­truni sub șefia sa toate nuanțele conser­vatoare, s ar apropia, m tot cazul, mai mult de­cît d. Petre. Carp, —șeful conser­vatorilor carpiști fiind prea personale, lu­­crînd cu prea puțină abilitate. Or, în fe­lul de a fi al d-lui Carp, fostul președinte de consiliu vede tocmai stavila care­­ se pune în calea realizatei unei definitive întregiri a partidului conservator. De altfel — și sînteim în măsură a cu­noaște aceste sentimente­­ ale d-sale, — foștii junimiști sînt așa de puțin în sim­patia d-lui general Manu, încît orice con­cesiune făcută acestora, i se pare totdea­una un sacrificiu prea mare din partea vechilor conservatori. Pentru ce? Cu sau fără drept cuvînt, fostul președinte de consiliu i-a considerat și-l consideră ca singurul element de discordie din parti­dul" conservator. . . ... E o veche părere a d-sale — și legitima­tă poate de anumite împrejurări" — că inima­ amicii d-lui Garp și pînă la un punct oarecari și d. Filipescu, au adus partidul conservator în situațiunea de azi. Am ținut să complectăm interviewul din „Deutsche Orient Corresponded“ cu aceste mici, dar interesante amănunte pentru că nu ne înșelăm asupra părerilor și sentimentelor d-lui general Mann atît în ce privește criza din partidul conserva­tor, cît și asupra fiecăreia din cele două grupări conservatoare în parte. Drept încheere, credem prilejul să a­­dăugăm că fostul președinte de consiliu e gata să dea cel mai larg sprijin pentru reînființarea vechiului partid conservator, atîta vreme cît va avea asigurarea și va căpăta convingerea că această reînființa­re se dorește în chip sincer atît de amicii d-lui Take Ionescu, cît și de acei a­î d-lui Carp. Cu această singură condițiune — cu a­­ceastă impresie am rămas din convorbi­rile avut cu d-sa—, d. gener­al Manu ar fi gata, dacă i s’ar cere, să ia chiar inițiativa, tratativelor și să se pună în fruntea mișcă­­rei, menită să reconstituiască din nou ve­chiul partid conservator, cu toate vechile și nouăle sale elemente.­­ Alex. Mavrodi mai D. general G. Manu NAZBέTU Idealiștii de la Bancă D. Maiorescu a comis un sacrilegiu istoric când a spus liberalilor la Sepal că se pricep mai bine la zărafie de­cît la educațiune po­litică și socială. D’aia a și sărit d. Ionel Bră­tianu cu supremul său argument și a tras cîțî­va pumnî­ în pupitrul ministerial, salvînd idealismul ocultist. Acum, „Independența“ ne asigură ca idea­lismul adevărat al liberalilor rezidă în pivni­țele Băncei. Un ideal de aur Banca noastră are Prevăd printre secol­ Ale e­­numerare! Dacă acțiunile Băncei au ajuns dela 500 de ie! la 4710, pricina e.... idealismul oculist! Tă un idealism cu o mie la sută! !Și cind te gîndești că toți ceilalți,„idealtiști“ au murit pe pac umede, ori prin spitale,’ in loc să creeze Bănci! Pac. Parafinele Hissel După ce aruncă discreditul asupra altor instituțiuni, arăt­îndu-se osîndire de în­dată ce Banca Națională ar avea poftă să le retragă protecția, marii pontifi liberali de la izvorul dividendelor au ca ultim ar­gument asupra rolului și operațiilor Băn­cii Naționale faptul ca au pus două pos­turi la dispoziția a doui membri înscriși in alte partide de­cît cel liberal. Pentru această­„jertfă“ eminenții cămă­tari cer, nici mai mult nici mai puțin de­cît uzurala răsplată ca ambele partide cărora aparțin cei doui funcționari auxi­liari să-i considere ca reprezentanti acre­ditați și să se declare, deci, solidare cu gospodăria, prooedimentele și întreaga politica financiara a celor cari conduc Banca. Or, este cunoscut rolul figurativ și complezent, pe care-l îndeplinesc la Bancă acești doui funcționari. Dar admi­țând că ar avea cuvînt efectiv în conduce­rea operațiunilor — ceea ce nu fost, nu este și nu va fi cazul — s’ar putea oare susține că asemenea persoane reprezintă partidele adverse și că ele sunt un fel de gaj că acestea vor renunța la ori­ce con­trol și observațiuni asupra activitate! Băn­cei, care are un privilegiu atît de însem­nat de la stat ? Ce vor să facă, cei de la Bancă din bie­ții „reprezentanți“ ai opozițiune— cum îi tot numesc mereu — confirmând, astfel că guvernul Băncei e liberal-național? Un fel de ostatici, cu cari să șanteze opozițiu­­nea ? Dacă ar avea ceva mai multă abilitate și discrețiune n’ar creia tocmai acestor funcționari o situațiune care nu poate du­ce de­cît ori la ieșirea lor de la Bancă,, ori la eșirea lor din partidele cărora aparțin. Căci felul­ de a vorbi al cămătarilor libe­­rali-naționali este o presiune brutală a­­supra lor spre a-șî utiliza influența și a obține tăcerea opozițiunei. Este admisibil că două partide se vor preta la asemenea presiune, numai spre a menaja posturile, a doui amici politici ? A pune numai întrebarea înseamnă a aduce o insultă acestor partide. Ele nu pot deveni paravanele Băncii Naționale și nici cei doui membri nu pot creia par­tidelor lor situațiuni atît de false, nu­mai spre a face pe placul celor de la pu­tere cari, în schimbul posturilor, le cer lucruri pur și simplu oneroase. Politica partidelor de opoziție față de politica pe care partidul liberal o face la Bancă va trebui să se lămurească și să se precizeze mai bine. Rolul de paravane ale Ocultei nu poate și nu trebue să le con­vie. Saturn Platformă de opoziție De cînd s’a denunțat cartelul cu carpiș­­tii pe care actualul prim-ministru l’a în­cheiat mai ales cînd era vorba de trium­ful ideilor reacționare în legea tocmelilor agricole, foile oficioase fac iarăși paradă de... reforma electorală. Parodia colegiului unic la județ n’a fost nici ea prezentată Camerelor și totuși o­­ficioasele guvernului vorbesc cu obici­nuitul verbiaj demagogic despre realiza­rea lărgirea colegiilor contra voinței „stri­goilor“. E o șarlatanie care revoltă, căci durează de an­ și ani de zile. Acelaș verbiaj l’am auzit de ne banca ministerială, cînd d. Ionel Brătianu era ministrul d-lui Sturdza. Atunci bătrînul Sturdza era marea pie­dică. El trebuia să dispară de la șefia par­tidului liberal ca reforma electorală să se poată face. A venit zguduirea din 1907 și după ea — cauze mari aduc efecte mari! — a ve­nit șefia d-lui Ionel Brătianu. Amorul sau pentru lărgirea, colegiilor s’a văzut, cînd, ca ministru de interne, a înnăbușit a doua zi după răscoale, glasul țărănimei, neîngăduind o singură alegere liberă la țară. S’a mai văzut apoi dragostea sa de co­legii largi cînd a pus să se facă rușinosul raport­ de validare asupra alegerei de la­ colegiul al doilea din Capitală, cel mai numeros colegiu din țară! Și azi „Independența“ —■ cea cu teoriile asupra ficțiunei constituționale — are ac­cese de rassetism și vorbește de trium­ful lărgirea colegiilor ? De ce ? Fiindcă se încheie legislatura ? Fiindcă se apropie alegeri generale?'’Fiind­că s’a dus popularitatea partidului libe­ral ? ' Pe cine vor putea însă înșela asemenea răb­eli ? Voiți lărgirea colegiilor pentru parla­ment — singura lărgire care merită­­ acest nume ? Aveți puterea în mină. De ce nu voiți s’o propuneți? Cînd ați venit cu reformele economice, așa timide cum erau, ați închinat steagul, sau mai bine v’ațî înghițit frazeologia și ați cerșit „acordul“ partidelor. Și să crea­dă cineva că aveți strige de reformatori, inovatori și luptători cari impuneți ideile democratice? Naivitatea aceasta nu’o veți­ sugera si nu vom îngădui să bateți capital si să creați platformă din idei a căror realizare nu aveți nici misiunea istorica, nici energia morală de a o desavîrși ■ silex Socialiștii ungari și chestia naționalităților — Partidul social-democrat ungur se pro­nunță contra tendințelor de maghia­rizare. — Ungaria „maghiară, e un vis ce nu se poate împlini — In organul partidului social democrat din Ungaria „Népszava“ a apărut dău­­năzi, la loc de­ frunte, un articol în care social-democrația ungară își precizează punctul sau de vedere în ce privește aspi­rațiile naționalităților și ajunge la conclu­ziile următoare : „Chestiunea instrucțiunei școlare e pen­­tru muncitorime o chestiune de impor­tanță primordială. Statul maghiar de cla­se silește copiii naționalităților să în­vețe a scrie ,și citi în limba maghiară, adică intri o limbă străină lor, și o fac în nădejdea că pe calea aceasta îi vor putea maghiariza, ceia ce însă nu le succede. In școală învață câteva ore ungurește, dar a­­casă vorbesc ziua întreagă limba lor ma­ternă. Se știe în­de­obște că acești copii, ajungînd vîrsta de 20 ani, au uitat cu de­săvârșire limba maghiară, dar au uitat, în acelaș timp și a scrie și a citi. E de pri­sos să mai stăruim asupra răului ce-i pro­voacă această împrejurare pentru munci­torime. De aceia, noi treime să sprijinim în mod necondiționat naționalitățile in ten­dința lor ca fiecare cor­d să învețe a scrie și a citi în limba sa maternă .Din aceleași motive trebue să le spriji­nim și în tendința lor, ca fiecare cetățean să comunice în limba sa maternă cu auto­ritățile. Muncitorii, cari nu știu ungurește sunt expuși la tot felul de­ șicane, fără ca să se poată plînge împotriva lor. Au­toritățile își bat joc de eî, îi insultă. N’au cui să se adreseze. Abstracție făcînd de aceste două îm­prejurări de o importanță practică nemij­locită, partidul social democrat e dușma­nul principial al asupririi naționalităților, după cum e dușmanul oricărei asupriri. Noi nu putem aproba ca un popor oare­care să-­desp­uae un alt popor de cultura sa, de caracterul său național.. Chiar și din punctul nostru de vedere e de dorit ca lupta naționalităților să se sfîrșească cît mai curînd cu liberarea lor. Inepta naționalităților nu poate să se sfîrșească decit prin încuviințarea cereri­lor îndreptățite ale naționalităților * Ungaria. .,maghiară“ e un vis ce nu se poate împlini. Nicăeri ne lume n’a­ fost cu putință ca un popor care locuește în mase compacte să fie despuiat de naționalita­tea sa! In Germania 58 de milioane de ger­mani, cu toată forța lor numerică și eco­nomică, n’au fost în stare să germanizeze 3 milioane de poloni. Cum am putea noi spera să maghiarizăm naționalitățile noas­tre cînd chiar conform statisticei maghia­re 51.4 procente de maghairî au în fața lor 48.6 procente de nemaghiari. Lupta naționalităților nu poate să se sfârșească, decît prin satisfacerea cerințelor lor cul­turale și interesele partidului nostru cer ca lupta aceasta să se sfârșească cît mai curînd. Reușita politicei naționali­tăților e asi­gurată pe deplin prin numărul acesta ma­re al lor. La forțele cari, au deșteptat la­ viață nouă naționalitățile din Austria și Ungaria, la intelectuali și la burghezime, se va alătura în curînd o forță nouă, mica ceată a proletarilor naționalităților, care va ajunge să înțeleagă că deși partidele naționalităților sînt partide burgheze, or­ganizarea mu­ncitorimei naționalităților nu se poate face de­cît după satisfacerea cerințelor culturale ale naționalităților. Aceste puncte de vedere ne descopăr o largă comunitate de interese între parti­­­dul social-democrat și partidele naționali­tăților, chiar dacă lăsăm la o parte lupta pentru sufragiul universal. Partidele naționalităților sunt partide burgheze și astfel nici o vorbă nu poate fi de o alianță durabilă între noi si ele. In interesul nostru, în interesul muncito­ri­mei însă, trebue să dorim ca lupta pen­tru drepturile naționalităților să se sfîr­­șească cît mai în grabă cu rezultat deplin, ca astfel să se deschidă terenul și pentru organizarea muncitorimei. Lia P [UNK] *•­ ­>-Adever vine­ in căutare Primul-ministru e în căutarea unei plat­forme de retragere. „ „ I s’ar putea întîmpla să se retragă, fără a o fi găsit! Ceea ce ar dovedi că platforma nu e indispensabilă! ... . Modalitatea O foaie cantacuzinistă consideră împăcarea conservatorilor admisă în principiu. Dar mo­dalitatea ar trebui discutată. Apoi asta e, modalitatea e mal­a dracului ca principiul! Messia Generalul Manu așteaptă apariția unui...­­ tînăr care să realizeze reconstituirea parti­dului conservator și să­­ dea o nouă viață. Cine o fi și acest Messia?!... Rigo­etto Kronprinlui în Orient In Noembrie, prințul moștenitor al Germaniei va face o călătorie de cercetări și studii în Asia orientală. Călătoria plă­nuită de mai multă vreme va începe cu ■vizitarea teritorului Kia­o-Deu .­kronprin­­tul se va duce apoi în China și în­­ Japo­nia, iar la întoarcere se va opri puțin în India. Plecarea va avea loc, după „Berliner Tageblatt­’, dintr’un port, italian și călă­toria se va face probabil ,pe bordul unui vapor de războiu german. Totuși, au a­­vut loc tratative cu compania Hamburg- America pentru ca aceasta să echipeze în mod special unul din pacheboturile sale pentru călătoria Kronprințului.. Durata totală a călătoriei va fi de patru sau cinci luni. Prințul moștenitor se va înapoia pe la sfîrșitul lunei Februarie 1911. De la călătoria sa în Orient din 1903, în cursul căreia s-a oprit în Egipt, la te­tell­a și la Con­stantinopol, Kronprintul­­ nu mai părăsise Germania de­cît, pentru o vizită în Englitera, alta în Copenhaga și, în sfîrșit, cea din urmă la Sinaia, cînd de a 70-a aniversare a regelui Carol. Călătoria pe care o va face la sfîrșitul acestui an are de scop, după organele o­­ficioase, de­­ a-l pune în măsură să cunoas­că, organizația unei colonii germane și ță­rile din Extremul Orient. Dar e de re­marcat, că­ această plimbare, pretinsă, de Studii, a Kroii­prințului în Extremul O­­rient, dovedește odată mai mult impor­tanța pe care o dă Germania relațiilor sale cu țările din Asia, în special cu Chi­na și Japonia. Grija aceasta a Germaniei de a între­ține un contact, strîms, cu aceste națiuni s’a mai vădit și acum zece ani,, cu prile­jul călătoriei prințului Henric de Pru­sia, fratele împăratului, în China și Ja­ponia. Călătoria Kronprințului, în care unii vor să și recunoască opera noului secre­tar de­ stat, d. de Kiderlen-Waechter, e o nouă dovadă de acțiunea stăruitoare a Germaniei pentru a-șî desfășura influen­ța în Asia. -Ut.­Scrisoarea d-lui C. Gîrleșteanu Scrisoarea, -d r lui Const. Gîrleșteanu, deputat liberal al Doljului, asupra situa­ției recoltei, continuă a fi comentată în cercurile politice și agricole. Fruntașul liberal, descrie starea recoltei cam în culorile în cari a descris-o d. P. P. Carp, prin interview...­ acordat­­ unui ziarist străin. Așa se explică de ce și­ zia­rele harpiste s’au­ grăbit să reproducă scri­soarea id-lui Gîrleșteanu. In cercurile agricole a fost bine primită intervenția d-lui Gîrleșteanu pentru a res­tabili adevărul asupra stanei recoltei,­ căci se acreditase, la noi ca și în străinătate, că avem una di­n cele mai bogate și mai superioare recolte. — ceea ce a exagerat și influențat în rău, asupra prețurilor. E însă de relevat­ că deputatul Doljului, c­are este un mare agricultor și­ negustor de cereale, a ținut să accentueze prin scri­soarea, sa, că deși facem mereu paradă că suntem­ o țară eminamente agricolă, de la autorități nu putem nici odată afla cum stăm cu recolta noastră, de aceia specu­lanții operează și la noi în bună voie. Duminica 1 August. ISîO DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ARONAM EPITEs na ea. Iii. Lei 16.—­­ Trei luni .­­ . . Lei 4.­^ ț­ase luni • • . „ 8. —­­ O lun­ă. . . . „ Pentru străin Slats prețul este îndoit TELIFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția­ cu Capitala „ 14/10 „ „ Provincia „ 14/99 „ ,, Străinătatea „ 12/40 UN NUMĂR BANI .115 muncitorii agricoli străini IV de AL. CIURCU la interviewul pe care l’a acordat Ro­mîniei agricole, d. Disescu declară ca absolut inconstituțională răpirea dreptu­lui de imigrație a muncitorilor străini. Competinta onorabilului senator pe a­­cest tărîm e așa de mare, în­cît ar fi o temeritate din partea mea să mai dis­cut această chestiune de principii. Proba­bil că în viitoarea sesiune d. Disescu va dezvolta în Senat această teză. Eu mă voi mărgini a dovedi că guver­nanții noștri sînt, neconsecven­ți. Ei nu împedică pe muncitorii străini de toate categoriile de a intra în­ țară, cînd vin­de capul lor și în mod izolat, dar mă împedică pe mine, cultivator de a-i­ aduce în mod colectiv, cînd nu voia să fiu expus a-i căuta prin toată țara. Prin toate punctele fruntariilor noastre intră în fiecare zi, dar mai ales primăvara și toamna, mii de oameni din popor, bărbați și femei, cari avînd pașa­poarte în regulă, nu întâmpină nici o di­ficultate la intrarea lor în țară. Cei mai mulți din aceștia vin cu gîndul de a se tocmi ca servitori prin orașe, dar cei cari nu găsesc a se plasa în această cali­tate se angajează ca argați și ca munci­tori agricoli, fiind, mai toți țărani. Sunt apoi grădinarii bulgari, în fine tot felul ,de lucrători meseriași, precum zidari,­­dulgheri, tîmplari etc. Dar toți sunt muncitori. Guvernul nu limitează numărul celor ce pot să imigreze în țară sub diferite denumiri și nici nu poate să știe de main­­te câți an ,să vină, căci aceasta depinde de cauze străine, necunoscute lui. Pot să imigreze într’un an 60.000, cum pot să imigreze o sută douăzeci de mii. Da­că ar imigra mai mulți decit ar putea să se plaseze, fie ca servitori, fie ca mun­citori agricoli, restul s’ar reîntoarce în patria lor. Imigranții nu pot să știe d’in­­nainte cari vor fi cererile din România în anul cutare, așa că lăsându-se imigrația la voia întîmplărei, se prea poate ca toc­mai înt­r­’un an în care, cererea ar escecta imigrația să fie slabă și vice-v­ersa. In­­t­r’un an­­ de mare belșug pot, găsi de lu­cru în Romnia un număr îndoit și întreit de imigranți — mai ales în timpul va­rei — decît în anii normali sau medio­cri. Și cum în asemenea ani prețul mun­cilor agricole se urcă, mulți din cei cari imigrează cu gîndul de a intra ca servi­tori își găsesc interesul de a munci la cîmp. Dacă imigrația spontanee ar fi în fie­care an proporțională cu trebuințele de brațe, nici un cultivator n’ar mai face sacrificiul de a căuta el însuși peste gra­niță brațele cari-i lipsesc, căci le-ar găsi în țară. Dar tocmai fiindcă această imi­grație e lăsată la capriciile înt­împlării, guvernul nu trebuie să pună nici o pie­dică cultivatorului prevăzător care se duce să-și angajeze brațe peste graniță, spre a-șî putea executa lucrările la tim­p. * Am vorbit cu cultivatori mari cari mi­­au spus că rușii încarcau anul acesta la Radujevatz vapoare cu muncitori sîrbî,­­pe cînd cultivatorii romîni, cărora nu le sosiseră autorizații respective. Drive­au cu jin­d cum li se iau muncitorii de la nas, iar cînd le-au sosit autorizațiile n’au mai găsit, pe cine să angajeze. Alții mi-au afirmat că multe grîne au pierdut din calitate, din cauza întârzierii secerișului și treeratului, lucru cunoscut în agricultură. Pentru ca griul să aiba greutatea maximă și culoare frumoasă, trebuie secerat în pîrgă și treprat repede, afară numai dacă ar fi pus în stoguri mari, ceea ce la noi nu se uzitează. Unde mai pui risipa provenită din scu*­turarea boabelor, fie că griul a fost sece­­­rat prea tîrziu, fie că a stat prea mulți timp în clăi, pe cîmp ? Nu mai vorbesc de ce! ce n’au putut profita de preturile maxime, neputînd garanta predarea în termenul cerut, nici de ce! ce au vîn’dut, și n’au putut preda la­ termen, di­n cauză că n’au avut prin* toți suficienți la vreme. * Ca să zică muncitorii agricoli pot­ veni, în țară de capul lor, chiar și cînd r­'ar fi nevoie de eî, dar nu pot fi aduși de cuil­,­livatorî, atunci cînd e nevoie mare, decît în urma unei autorizații, dată du­pă ,,mte­nuțioase cercetări“ cu­ întârzieri, inerente sistemului și cari zădărnicesc efectul au­­torizației. " Ca să zică e nevoie de ...cercetări rosmi-c­ț­ioase”, chiar și atunci cînd toată lumea știe că gripele vor da peste două, -chile la pogon, că paiul e foarte înalt," și t­ă­cerea­­lele sînt culcate și pe alocurea încurcate, că prin urmare secerișul va reclama un număr de brațe extraordinar de morft și tot astfel săpatul plantelor prăsitoare, co­­si iul fî­nețel­or, etc. și că In 3,£ Tr­îciî­­tură întârzierea unei lucrări se refere citează a­­supra tuturor celorlalte, cînd aceleași bra­țe insuficiente trebue să le execute pa toate. Dar era evident­ că va fi nevoe de im­portat brațe multe, mai multe poate da cît se pot srăși în țările vecine, căci atuî­nci puterea de emigrațiune nu e nesimte tată. Un cultivator poate, fără nici o autori­­­zație, să angajeze sub denumirea de ar­gați ori câți imigranți și apoi să-î vană la secere și la celelalte lucrări agricole, dar nu poate să și -o aducă de peste graniță în grupuri, sub denumirea de muncitori a­­gr­ic­oli, fără autorizație, care poate fi și­­refuzată, după capriciul rapoartelor ad­ministrative. Nu e oare aceasta o inconsecvență cea mică ? Căci în definitiv la asta se reduce toată­ șicana cu autorizațiile și anume că mun­citorii agricoli nu pot fi­­ aduși în țară în­ grupuri.« Vin în fiecare an la noi tot felul de l­u­­crăt­ori meseriași străini, italieni, secui, ba pînă și dogari din Croația, apoi lu­­crătorî în diferitele fabrici. Dar acești­ meseriași fac concurență meseriașilor in­digeni și cu toate astea nu există nici Oi restricțiune în potriva imigrării lor. Pa guvernanții noștri îi doare, chipurile, nu­mai de țăranul român. Dar atît, în Moldova, unde se lucrează în­ bani și unde brutele disponibile se anga­jează de cu vreme, cît și în restul țarei­­unde se lucrează în parte, țăranul șî-a­­hiat asupră-și atîta cît­­ poate munci, ba­ cîte odată chiar mai mult, în care caz­ul însuși trebue să-și plătească muncitori cît ziua, fie că a luat în parte teren mai mult de­cît poate lucra numai cu familia lui, fie că e țăran chiabur, fie că n’are fa­milie numeroasă. Astfel că muncitorii a­­­gricoli străini împlinesc numai prisosul peste ce pot munci cei locali. Și parta din aceștia ne vin din alte țări, tocmai fiindcă n’avem destui proletari agricolci Și ce se întâmplă dacă pe o moșie nul se pot aduce muncitori suficient­, iar ce­i localnici vor fi siliți să execute eî toate­ lucrările ? Chiar dacă din faptul acesta Ul­ster­­ plăti munca mai scump, deosebit dar pagubele pe cari le va suferi marele cul­tivator, din cauza întârzierilor, înșiși să­. CHESTIA ZILEI M­arele vizir la rege și Marele Vizir (la dejunul de la castelul Peleș) Vă rog, Sire, n'aveți ministrul­ele externe, ori suferă de stomac și nu poate lua parte la masă ? /

Next