Adevěrul, septembrie 1910 (Anul 23, nr. 7537-7566)

1910-09-01 / nr. 7537

NAZBIT II Organizar ea inteligențelor In urma unui apel al celebrei pacifiste ba­roana Luttner, corn Petrache, care e și el un vecină pacificator al Europei, pare a fi dat ordin presei carpiste să facă apel la organi­zarea... inteligențelor! Natural, foile carpiste declară partidul lui coru Petrache ca singurul partid al inte­ligențelor — contrar șefului care crede că e înconjurat numai de gogomani. De­oarece se presupune, se vede, că s’ar mai afla rătăcite și în afară de cadrele car­piste cîteva inteligențe, „Conservatorul“ de aseară le conjură să se înroleze sub șefia d-M Carp. Eu cred că lui conu Petrache nu-i trebue inteligență, are destulă. Ceea ce îi trebue este numărul, prostimea. Dacă ar putea-o băga pe ea sub șefia­­ sale, ar fi un bărbat, pe care în adevăr l-ar sluji inteligența 1 Pac Am­iî al XXlll-Iea No. 753T FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV* Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Karageorgevici No. 18»—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI i București, Strada Sărindar No. 11 5 BANI UN NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri Se va retrage guvernul ? Ce spune un intim al primului-ministru Chestiunea de căpetenie pentru opoziți­­unea carpistă este dacă guvernul d-lui Brătianu se va retrage ori nu, fie înainte chiar de a deschide seziunea ordinară a Corpurilor legiuitoare, fie, cel mult, îna­inte de Crăciun. E lesne de înțeles de ce carpiștii fac din retragerea guvernului o chestiune capita­lă pentru ei. Numai în acest singur caz ei ar fi scu­tit­ de a risca un nou insucces cu o nouă campanie de răsturnare — insucces care, prin recidiva lui le-ar crea o situați­urne și mai imposibilă ca cea de pînă acum. O retragere a guvernului ar mai avea pentru carp­iști avantajul că i-ar pune mai puțin­ la discreția takiștilor și, în sfîrșit în cazul cînd ar izbuti să ia guvernul fără să se poată împăca cu takiștii, ar avea cel puțin cîte­va luni înaintea lor spre a se pregăti de alegeri generale,. Poate spera însă acum d. Carp cum că d. Brătianu va face vr’un pas care să­ îi în­lesnească d-sale situația? In privința aceasta, uni liberal care a avut prilejul să discute cu d. Ionel Bră­tianu situ­­aț­iunea generală, acum la în­toarcerea primului-ministru în țară și ca­re este bine informat și asupra audienței de dăunăzi a d-lui Carp la castelul Peleș, a vorbit într’un cerc de­­ amici politici în sensul următor: — Somațiunile de cari le fac carpiștii guvernului ca să se retragă sunt manevre de încercare, în lipsă de o atitudine mai hotărâtă. Ele au de scop să arate regelui nerăbdarea boerilor și a partizanilor lor și să motiveze astfel, la toamnă, reluarea campaniei extra-parlamentare. Primul-ministru a tranșat însă conflic­tul cu d. Carp încă din Main trecut. Cu­vântarea pe care a ținut’o la congresul li­beral nu a fost rostită fără a lua mai înain­te avizul suveranului asupra dreptului ac­tualului regim de a-și termina legislatura. Coroana recunoaște că un regim venit la putere în baza unui manifest regal, are dreptul de a-și termina legislatura, mai cu seamă cînd pentru aceasta îi mai lip­sesc numai ș­apte-opt luni. Pe de altă parte, regele nu înțelege să încurajeze, printr-o retragere a guvernu­­­lui, venirea la putere a uneia sau celei­lalte din cele două opozițiuni, încredin­țat fiind că ar crea situațiuni provizorii­­ de cari caută a se feri cu tot din­adinsul. Ur . 38 . Mai presus de toate însă, spunea inti­mul primului-ministru, este faptul cu­ Vintărel d-lui Brătianu la congresul libe­ral. Pentru întîia oră de cînd conduce partidul și guvernul primul-ministru a a­­vut a se rosti asupra unei chestiuni de viitor. Cine cunoaște pe d. Brătianu știe că înainte de toate tine ca vremea și fap­tele să nu-1 dezmintă. A declarat că va deschide parlamentul și oricare ar fi opo­­zițiunea ce i-ar face d. Carp. d-sa va des­chide la 15 Noembrie corpurile legiuitoa­re. Căci ori­cari ar fi agitațiunile pe care le-ar face partidul d-luî Carp, Coroana este convinsă că aceste agitațiuni ar fi cu mult mai serioase și mai neliniștitoare ,in cazul cînd guvernul s’ar retrage și i s’ar da puterea d-luî Carp. D. Carp nu poate garanta un­ guvern mai tare ca cel actual și în țară o atmos­feră mai calmă. . Recolta anului acesta face să se preva­dă încasări excelente și regele ține în­tot­deauna seama de asemenea împrejurări, întru­cât ele nu îngreunează, cel puțin, si­tuația guvernului. C. Brătianu știa de la Maiü că va des­chide seziunea Corpurilor legiuitoare,­ și dacă am fi provocatori, spunea intimul d-lui Brătianu, am răspunde la somațiile d-lui Carp de a ne retrage, cu sfidarea ca d-sa să se retragă din parlament cu a­­micii săi. Nu o va face și în audiența sa la suveran a putut înțelege și mai bine de ce nu ar putea-o face fără să-și pericliteze cu desăvârșire situațivimea. Astfel noi putem afirma, a adăugat inti­mul d-luî Brătianu, că vom termina legis­latura și o vom termina împreună cu d. Carp. Intimul d-luî Brătianu, trecând la altă ordine de idei, a arătat că regele este foarte mulțumit de felul cum s’a aplanat conflictul de la Pyreu, de audiența marelui vizir la castelul Peleș și continuă a arăta primului-ministru încrederea sa, vorbin­­du-i de convenția cu Turcia care va tre­bui să treacă la iarnă prin parlament. Manifestațiunile pe cari cîți­va din foș­tii socialiști le vor face cu prilejul discu­ției la mesaj­ vor fi cu învoirea primului­­ministru și nu vor da prilej opoziției să constate o diviziune în sinul majorități­lor. Singurul lucru care-l preocupă pe pri­mul-ministru este ca guvernul să se pre­zinte strîns unit și în urma explicațiuni­­lor ce a avut cu d. Costinescu, d. Brătia­nu este convins că ministrul de finanțe înțelege necesitatea ca regimul liberal să-și împlinească întreaga legislatură. Dacă o altă platformă nu se va ivi, e mai mult ca probabil ca la primăvară un proect de reformă a impozitelor, prezen­tat­ de d. Costinescu să prepare această platformă, în speranța că ea va aduce oa­­re­care popularitate partidului liberal în opoziție. Așa este înfățișată situațiunea în cercu­rile din jurul primului-ministru și tocmai după ce d. Carp s’a convins și d-sa că așa stau lucrurile s’a manifestat în presa car­pistă nervozitatea care se observă de câte­va zile. E chiar probabil că ea va crește în ur­ma audienței d-lui Carp la suveran. Indiscret Șicane mizerabile Închiderea clubului muncitorilor De pomină o să rămâie regimul acesta al „foștilor socialiști“, în sufletele munci­torilor. N’a fost ocazie de care să nu profite spre a-­ șicana, după ce prin momeli de băcani n’au răugit să facă dintr’înșiș tră­dătorii unei cauze și codițele unui partid care a răpit muncitorimei dreptul simț de asociație și a adus dreptul de grevă la cupremul stăpînirei. Acum, cu prilejul măsurilor în vede­rea holerei, mișeii cari sunt mereu­ cu Con­stituția și libertățile în gură, n’au găsit alt­cineva mai inteligent de făcut decit să oprească ori­ce adunare a clubului mun­citorilor socialișt­!. Cum vin cîți­va mun­citori să se sfătuiască ori să-și achite co­­tizațiunile, apare un agent care le pune în vedere ordonanța contra aglomerațiilor.­­ Toate localurile interlope, cari sfănțuesc în dreapta și în stânga, au libertatea de a se umplea cu indivizi și individe cari de cari mai suspecți, muncitorul însă nu are voe să se ducă la clubul său, fiind­că pri­­me­jduește sănătatea publică! Șicana­ e atît de mizerabilă în cit re­voltă și pe cel mai răbdător! Mișelia aceasta trebue să înceteze și da­că nu va înceta, aveau convingerea că ce­tățenii vor ști să-i pue capăt. Nu trebue lăsați toți panglicanii să-și bată joc de cele mai sfinte drepturi prin coțcării cusute cu ață albă! Saturn Jertfele de sînge ale politicei de naționalități Măcelul de la Tîrsia.—Cinismul ziarelor maghiare.—Un glas discor­dant —înfierarea politicei urmată față de naționalități — De la corespondentul nostru — BUDAPESTA, 27 August. — Tribuna din Arad, a fost primul ziar care a re­latat la vreme despre măcelul de la Țîrna unde țăranii romîni au fost uciși de jan­darmi, pentru marele păcat că au purtat costumul național cu brio tricolor. Crima aceasta a oamenilor oirmutirei maghiare s’a săvîrșit Duminică 28 Au­gust st. n. Ziarele maghiare,, totdeauna „foarte bine informate“ de­ tot ce se în­tâmplă în Ungaria, de la cearta din circiuma unui cătun îndepărtat, pînă la furturile, crimele și tragediile orașe­lor mari, — de data aceasta n’au știut ni­mic despre vărsarea de ©inge de la Țîl­na. După zece zile de abia, cînd apă­ruse amănuntele măcelului în „Tribu­na“, — s’a putut citi în foile maghiare relația oficială asupra celor petrecute în satul român­esc. E vădit lucru, că autoritățile maghiare au căutat în primul rînd să tăinuiască o­­morul mișelesc. Cum însă ziarul „Tri­buna“ a făcut aceasta cu neputință, se ■ cău­tă atunci prin presa maghiară șovinis­­tă a se da o altă interpretare măcelului, anume că tot bieții jandarmi au fost a­­tacați de sălbaticii flăcăi romîni, și deci cei dinții „au fost în drept a se folosi de arme“. Comunicatul oficial doar consta­tă că jandarmii au fost în „legitimă a­­părare“. Un „Budapesti Hírlap“,, un „Alkotmá­ny” un „Maghiar Hírlap” et ejusden fa­rm­ác, firește că au dat crezare acestui comunicat, împodobindu­-l încă, cu flori­cele șoviniste. Dar în Ungaria mai trăesc și alte ziare, nu înjugate la carul șovinis­mului maghiar, ..,Népszava“, „Világ“ și „Neues Politisches Volksblatt”. Acestea, într’un avînt de indignare, atacă intr’o serie de articole guvernul care lasă pe seama jandarmilor și honvezilor grija de a apăra „ideia de stat maghiar”?­­ 1 In deosebi „M. P. V.” are în numărul sau de toul, un­ judicios articol despre măcelul de la Țîrna, întitulat: „Jertfele de sînge ale politicei de naționalitate”. NI re­producem în întregime, mai jos: * „In tot cercul lehiului di­n comitatul Alba Inferioară, populat aproape în în­tregime numai de Romîni, domnește mare fierbere. Din ordinul prefectului s’au trimis acolo două companii de infan­terie și 44 jandarmi pentru păzirea or­­dinei. Acesta e comunicatul oficial. Că acolo domnește fierbere, e neîndoios, gra­ție băieî de sînge din Țîlna, căci să se omoare fără de motiv plauzibil doi oa­meni, să se rănească greu trei și ușor mulți alții — de către „­păzitorii ordinei“ — lucrul acesta ar putea să provoace fierbere chiar în țara întreagă. — O ! — ne vor tăia vorba șoviniștii năstrușnici , ce îndrăzneală să se puie la îndoială existența motivelor plauzibile! Oare nu s’a comunicat semi-oficios, că țăranii din Țîlna au purtat demonstra­tiv cocarde naționale românești, că au cîntat cîntece ostile statului maghiar, că au opus­­ rezistență jandarmilor, rănind cu pietre doi din ei, așa că aceștia au tre­buit să facă uz de arme ? „La aceasta avem să răspundem că, în mod semi-oficios s’au telegrafiat pînă acum în lume prea multe minciuni, pen­tru a diminua in fața opiniei publice europene erori grave. In special relata­rea semi-oficioasă a întâmplărilor din Țîlna, sunt niște încercări de mușamali­zare ridicule și cusute cu odgonul. „Dar să cercetăm mai de aproape lu­crurile. Țăranilor din Țîlna, le pla­ce ca în zilele de Duminică să poarte câte un brio cu culorile cari să arate că sunt ro­­mîni. Cu prilejul­ recensământului, ță­ranii aceștia vor arăta iarăși că sunt ro­­mînî,— deci aceasta nu poate constitui un delict. Țăranii din Tîlna, fiindcă sunt romîni, au cîntat Duminica trecută nu cîntece ungurești, nemțești sau en­glezești, — ci cîntece românești — dar așa ceva nu poate tolera mintea d­e ofițer sau de jandarm, sub chipiul împodobit cu pane de cocoș; el vede în aceste cân­tece agitații contra maghiarismului și primejduirea statului maghiar. In Tîl­na, jandarmii au carut țăranilor să curme cu demonstrațiile contra statului maghiar Punem rămășag că flăcăii de țărani n’au înțeles rostul acestei soma­­țiuni, și de­sigur că nună crezut-o odată cu capul, că cingătoarele lor, precum și cîntecele lor primejduesc statul unitar maghiar. Și așa ei și-au continuat dru­mul — pînă ce răsunal­au­ două salve și doi mori și trei răniți au înroșit cu sîn­­gele lor pământul. După mentalitatea d­e jandarmi „trebuia să se facă uz de arme“. Dar să nu acuzăm judecata de jan­darm, ci stupida politică urmată față de naționalități, care nuțgăduie unor mili­tari să di­spue de viața și de moartea ce­tățenilor țării. Căci există de fapt un ordin ministerial din 1885 care face din fiece subofițer îmbrăcat în uniformă de jandarm — păzitorul unității neștir­bite ,a statului ungar și vai de capul a­­celui muritor care nu se va supune po­­runcei acestui păzitor. In țările ocârmui­­te rațional s’ar socoti ca o sminteală și nebunie, faptul ca jandarmul să hotă­rască de ce culoare anume trebue să fie brîul, panglica de la pălărie sau cravata ce le poartă cetățeanul țării, sau în ce limbă îi e îngăduit să evite. La noi însă aceasta e o chestiune de viață și de moarte. Și se mai­­ miră și se mai tîngue m­im că s’a sfîrșit cu bunul renume al Ungariei și că popoarele culte vorbesc numai cu dispreț și scîrbă de stările de lucruri din Ungaria. In străinătate oa­menii au in această privință o memorie foarte bună, firește neplăcută nouă, și la măcelurile din Élesd, Cernova și Pănade vor adăoga și noul măcel din Tîlna. Astea sînt jertfele de sînge ale politicei stupide de naționalități. Cu­ sînge va mai trebui să curgă, pînă ce-și vor lua sea­ma, punînd capăt acestei rus­im ne mai pomenite ?!“ * o Din acest articol, vor vedea cititorii di­n Român­ia că sunt și publiciști ma­ghiari can’s scandalizați de politica bar­bară din patria­­ lor. Cu deosebire scandalizată de această politică de o barbarie fără precedent în analele guvernelor europene, s’au arătat însă publiciștii din a doua jumătate a monarhiei. Ultimul măcel de la Țîrna, a provo­cat o vie indignare în presa austriacă, care a amintit cu acest prilej măcelu­rile anterioare de la Blesd, Cernova și Pănade înfierînd politica barbară a gu­vernelor ungare, care taie și spînzură în numele unităței de stat maghiar. In concepția jandarmului, care este unealta oarbă a șovinismului maghiar, va ata și avutul unul nemaghiar nu pre­­țuesc însă nimic și este îndoelnic ca un guvern ungar orîcît ar fi el de înaintat să se intimideze în fața protestărilor și înfierărilor publiciștilor din monarhie -----------------------­ L. p.­ ­»■ A devenirii . . Tipul „ Independența“ constată, în fine, că la vin­­tilă Bratianu este „acaparatorul­ tip“ de care te lovești ori­unde dai! Dar și asta e una din virtuțile pe cari se admiră „Independența“ la fratele guvernului!... întrebare De­oarece „Conservatorul“ se ocupa de declarațiile d-lui Iuliu Maniu asupra atitudinei d-lui Brote, n’ar putea să ne facă plăcerea de a se ocupa și de declarațiile d-lui general Manu asupra partidului conservator? Plecare De­oarece carpiștii nu-șî pot explica ple­­carea d-lui Take Ionescu pentru zece zile la Paris, sînt autorizat a le furniza una. D. Take Ionescu se expatriază pentru zece zile, ca să nu se mai plîngă carpiștii că le stă un cale și nu-i lasă să ia guvernul Să sperăm că la întoarcere d. Take Ionescu va găsi un guvern Carp 1 Rigoletto Miercuri 1 Septembrie 1910­ DIRECTOR POLITIC CONST­­UIU­L ABONAMENTE. • Lei 16.—­­ Trei Ioni 8.­O lună. in­ Lei A Pentru străinătate prețul este îndoit. sa­­ h­an. fane Mal TELEFON: Direcția și Administrația Redacția: cu Capitala „ „ Provincia „ „ Străinătatea, No. 14/10 / 14/10 *» 14/99 12/40 IV; NUM­AR BANI5 CHESTIA ZILEI Primul-ministru : Nu mai suna retragerea, coane Petrache, că nu consimt H INTERVIEWL CU PABLO IGLESIAS Situația în Spania Pablo Iglesias, energicul deputat socia­list spaniol, care a făcut parte din delega­ția ce a reprezentat partidul socialist din pune. Spania la congresul internațional din Co­penhaga, a acordat ziarului „L’Huma­­nité“ un interesant interview asupra si­tuației actuale din Spania. Vom reproduce declarațiile sale, care ne vor pune în măsură să avem o idee exactă de viața politică spaniolă așa cum se prezintă în realitate., Politica d-Lui Canatejas — Care e părerea d-v. asupra politicei d-lui Ganalejas? l’a întrebat ziaristul din redacția ziarului socialist. Leaderul socialist spaniol a răspuns: — Dați-mi voi mai întîiu să vă spun că, după părerea mea, influența clericalis­mului în Spania nu-i așa de mare cum se pretinde în străinătate. Deși biserica e, fără îndoială, o putere încă de temut, succesul influenței ei poa­te fi doborît cu siguranță dacă e combă­tută cu energie. Dar d. Ganalejas nu va face nimic sau mai nimic pentru a rezolvi chestia cleri­cală. Va face și mai puțin în domeniul re­formelor sociale. Nu văd în promisiunile și în declarațiile primului ministru spa­niol de­cit „bluff“, mult zgomot prea puțină treabă .*— Așa­dar, nu credeți în sinceritatea d-lui Canalejas? — Nu, de loc. Dar admițând chiar că președintele consiliului e sincer, tot n’ar putea să-șî realizeze programul, căci, pe departe, elementele reacționare din antu­rajul regelui, care se amestecă în toate și face totul, l’ar împiedica, pe cînd, pe de­ altă parte, partidul conservator s’ar­­o*. Mișcarea muncitorească în gene­rație — Voiți să ne spuneți acum care vă­d impresia asupra mișcărei muncitorești actuale ? — împrejurările s’au schimbat mult de­ vreo cîtva timp, mai ales de la eveniment­­ele din iulie 1909. Se remarcă peste tot o­ deșteptare a mașselor. Luptele cari au­ precedat și au aratat mișcarea săptămî­­nal tragice, precum și barbara represiune mauristă, au făcut­ mult ca să prepare o concentrare a forțelor muncitorești de di­­­verse tendințe.­­ Putem constata o sporire simțitoare în­ efectivele partidului și sindicatelor și cre­­dem că această pornire a organizațiilor­ noastre de abia la începutul ei. Pilda amploiaților de la căile ferate e izbitoare. E numai un an de cînd amplo­­­iații aceștia au făcut prima sforțare serioa­să pentru a se organiza. S’a constituit și aul trecut un grup general la Madrid, ap­­oi un al doilea la Barcelona, un al treilea la Bilbao, și altele în alte orașe. In cela șase luni din umă, cu toate siciieit­ate companiilor, s’au făcut peste 6000 d­e nouă adeziuni. Grevele actuale Vorbind de grevele actuale din­ Spania*. Pablo Iglesias a spus: <j — Greva, minerilor din Bilbao e o nouăfi ediție a celor cari s’au produs de atâtea ori. Singura deosebire e că reclamațiile muncitorilor sînt acum mai modeste ca o­­­dinioară, căci ei nu cer de­cît reducerea, cât o oră a zilei de munca. Ei vor să lucreze, în mijlociu, 9 ore în loc de 10. Patronii nu cedează, nu pentru ca socot cererea neîndreptățită, ci din pricina u­­nui amor­ propriu trufaș. •" Burghezia din Bilbao și chiar guvernul au putut însă constata cu­­m ar fi de greu șii de primejdios să înăbușească mișcarea de­ protestare a minerilor din Bilbao, căci­ cauza lor e așa de dreaptă, revendicările lor așa de moderate, motivele lor așa de evident legitime și întemeiate. Că gravul lor întîmpină peste tot încurajări și sim­patii. _ .­ Așa, fără să mai vorbim­­ de mișcările­­ de solidaritate cari s’au produs la muncitorii din Saragosa, Barcelona, Valencia și aiu­rea, trebue să vezi cu ce îndemn nu nu­­mai poporul din diversele regiuni ale Spa­­niei, ci chiar unii burghezi s’au pus să pledeze cauza minerilor biscaieni. Sunt apoi vreo cîteva ziare republicane* consilii comunale, ca cel din Coronia, care au votat ajutoare pentru greviști. S’au fă­­­cut și chete pe stradă și la sfârșitul unei­. curse de tauri. .­ ' Pablo Iglesias IM CONCEDIU - FRAGMENTE DINTR’UN CARNET­­ De B. BRANIȘTEANU 28 Iulie. Reich­enhall,— iată localitatea în care am să petrec cea mai mare parte a concediului. In căutarea unei case, — găsesc într’o vilă camere mari, luminoa­se, bine aerisite, mai fiecare cu balcon, cu priveliștea spre muntele Staufen, care se înalță pînă ’n cer — o grandioasă culi­să de teatru care închide fundul străzei în care am să locuiesc. Fac din capul locu­lui o constatare care iarăși mă conduce la reflexii asupra condițiunilor dela­ noi. Reichenhall-ul este o stațiune europea­nă. Clima sa blîndă atrage suferinzii de plămâni, astmaticii și cataral­­ii din toate colțurile lumei. Cu toate acestea nică ea nu te indignează specularea suferințelor. Prețul băilor și inhalaț­iunilor e stabilit de comisariatul stațiune­ si cine nu­ se ține de ele, e p­edepsit cu refuzul de a­ i se fur­niza apa sărată, ceia ce este identic cu în­chiderea stabilimentului. In ce privește locuintele regulament uniform, elabo­rat de ac­elaș comisariat și afișat în fieca­re cameră arată lămurit drepturile și da­toriile proprietarului și chiriașului și fixează și mărimea bacșișului ce se cu­vine servitorilor. In plus sunt locuințe igi­enice în toate prețurile,­­ după cum sunt și restaurante pentru toate pungile. După o simplă notă a medicului scrisă pe ordo­nanța acestuia,­­ toate băile și inhalato­­rii le acordă celor săraci reducere de pre­țuri. Cu un cuvînt măsuri sunt luate pen­tru ca binefacerile acestei stațiuni climar­terice și balneare să poată­ fi deopotrivă accesibile celor săraci ca și celor bogați. Pentru perceperea taxei de cură, orașul e împărțit în mai multe zone, așa­ ca cel sărac să nu plătească la fel cu cel bogat. Medicii cu familiile lor și ziariștii cu fa­miliile lor sunt scutiți de ori­ce taxă. Mai presus de toate însă trebue să re­lev purtarea extrem de delicată, a popula­­țiunea cu vizitatori­. Aceștia sunt tratați în adevărați oaspeți; toată lumea, bătrâni și copii, sunt de o deosebită politeță în rela­­țiunile cu vizitatorii, pătrunși de faptul că acești vizitatori sunt izvorul bunei lor stări și a bogăție­­lor. Bu am văzut în a­­ceastă Germanie, atât de riguroasă în a­­plicarea legilor și regulamentelor, — o indulgență excepțională pentru vizitatori, permițând acestora ceia ce indigenilor nu e permis, cu observația „Fremdem ist erlaubt“. E drept că printre aceste favo­ruri e una care mai bine ar lipsi, — aceia a jocului de cărți în localuri publice, —■ indulgență de care din nefericire mulți străini, fac un larg uz, ca să nu zic abuz. Inutil să trag concluziuni cu condițiu­­nile dela noi. Cei cari în deosebi în anul acesta se plîng că locali­ățile noastre Cli­materice sînt goale, să le tragă. Cînd o lo­calitate cu Buștenii nu are încă apă și ca­­nalizație, — cînd closetele sînt în cele mai multe stațiuni de vară a la turca și cînd după toate acestea viața e mai scumpă de­cit în străinătate, chiriile la începutul se­zonului fabuloase, de ce să ne mirăm că tot mai mare e numărul acelora cari merg în străinătate? E adevărat că aceas­ta e o greșală, că milioane scoase din țară se duc peste graniță, dar e iarăș adevărat că nimic nu se face pentru a le reține în țară, că tentața unei ce exercită străinăta­tea, prin variația mai mare ce oferă, prin confortul ei, prin orașele mari ce atrag, prin ieftinătatea transportului, — nu se opune la noi o viață mai ieftină și mai comodă. Mai ales populațiunei stațiuni­lor noastre n­u i se poate îndeajuns reco­manda exemplul populațiunea stațiunilor din străinătate, amabilitatea ei, preveni­rea ei. La noi am văzut, proprietari cari confundă pe chiriașii vecinului lor Cu ve­cinul , se răzbună contra celor dintiiü, de dușmăniile ce poartă acestui din urmă. Solidaritatea interesului populațiunei u­­nei stațiuni climaterice sau balneare, — nu se cunoaște la noi. In străinătate mai ales în Austria și Germania, fie­care sătu­leț ce ar putea deveni stațiune, are un „Fremdenverkehr-Verein“, o societate care dă străinului lămuriri, oral și în scris, despre tot ce-l interesează, publică zilnic casele și camerele ce sunt de închi­riat, dînd gratuit listele respective vizita­torilor și — aci în Reichenhall de exem­plu—pe deasupra, în mod gratuit, un ex­celent plan al localit­atei. Afară de aceasta mai sânt încă societăți de înfrumusețare, cari fac drumuri până in vârful munți­lor, le prevăd cu indicatoare, cu bănci, cu adăposturi pentru cazuri de vreme rea... Și toate acestea din inițiativă privim­, — E drept că avînd concursul statului, dar a­­desea și reclamând sau stimulînd acest concurs. *■ Iată direcțiunea în care trebue dezvol­tată activitatea la noi. Atunci, nu că vom putea opri cu totul curentul spre străină­tate, căci trebuința de a cunoaște alte țări și alte popoare, e puternică în omul mo­dern și folositoare chiar națiunei; ea spo­rește mințile și lărgește su­fletel e ridicîîn­­duj-ne deasupra cercului strict al contac­tului nostru zilnic. Afară de aceasta, vii secolul nostru d­e neurastenie, călătoria în străinătate și variația impresiunilor peste ea însăși, un important mijloc terapeutic. Dar dacă stațiunile noastre ar fi mai îngrijite, mai europene, dacă li s’ar face, mai întîiu­l îndreptările și instalațiunile necesare și­­ apoi reclama necesară nu numai că am­ reține în țară pe mulți din cei cari mergi în­­ străinătate, dar am putea atrage și mulți străini. Căci oare alte popoare nu­ călătoresc? Din contra, tocmai popoarele­ cari dau cea mai mare atențiune dezvol­­­tarei stațiunilor lor climaterice și balnea­re, austriacii și germanii, călătoresc mai mult prin țări străine! Dar ce cheltuiesc ei acolo, se compensează cu vârf­ul îndesat j prin sumele ce lasă Străinii din acele­ țări ,cari vin în stațiunile lor. Și eu nu mă în­­­doiesc, și mulți medici mi-au confirmat,’o că avem stațiuni climaterice și balneare ca: Cîmpulung, Slănicul-Prahovei, Slăni­­cul Moldovei, Techirghiolul, ca să nu mai vorbesc de Govora și Gălimănești, —­ cari întrec cu mult cele mai renumite stațiuni similare din străinătate și ar merita să a­ tragă suferinzi din toate colțurile lumei. i Dar cine are vreme să se ocupe de sta­­­țiunile noastre? Și apoi cum lesnie se‘ poate înțelege din cele ce am scris mai sus, — e și o chestiune de educație la­ mijloc, educația populațiunei ca să a­­jungă să’și cunoască — nimic altceva des cu­ interesul. Un rol important pentru învățătorii, preoții și luminații din loca­­litățile cari sînt sau ar putea fi băi sau stațiuni climaterice. — O primblar­e prin Reichenhall îmi rată ce face reputația mondială a acestei stațiuni. Pe lingă o climă dulce, uscată, pe care n’o turbură vînturile și care e fe­­rită de umezeală, o infinitate de mijloa­­ce terapeutice. Fel de fel de inhalatorii, camere pneumatice, băi de sare cu adaose de tot felul de medicamente, hidroterapie (instalații frumoase, dar cari nu întrec nici din punct de vedere igienic, nici din­ cel al tehnicei, pe acele ale stabilimentu­­lui doctorului Erdreich) și un așa zis „Gradierhaus“ care permite vizitatorilor1

Next