Adevěrul, septembrie 1910 (Anul 23, nr. 7537-7566)
1910-09-01 / nr. 7537
NAZBIT II Organizar ea inteligențelor In urma unui apel al celebrei pacifiste baroana Luttner, corn Petrache, care e și el un vecină pacificator al Europei, pare a fi dat ordin presei carpiste să facă apel la organizarea... inteligențelor! Natural, foile carpiste declară partidul lui coru Petrache ca singurul partid al inteligențelor — contrar șefului care crede că e înconjurat numai de gogomani. Deoarece se presupune, se vede, că s’ar mai afla rătăcite și în afară de cadrele carpiste cîteva inteligențe, „Conservatorul“ de aseară le conjură să se înroleze sub șefia d-M Carp. Eu cred că lui conu Petrache nu-i trebue inteligență, are destulă. Ceea ce îi trebue este numărul, prostimea. Dacă ar putea-o băga pe ea sub șefia sale, ar fi un bărbat, pe care în adevăr l-ar sluji inteligența 1 Pac Amiî al XXlll-Iea No. 753T FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV* Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Karageorgevici No. 18»—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI i București, Strada Sărindar No. 11 5 BANI UN NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri Se va retrage guvernul ? Ce spune un intim al primului-ministru Chestiunea de căpetenie pentru opozițiunea carpistă este dacă guvernul d-lui Brătianu se va retrage ori nu, fie înainte chiar de a deschide seziunea ordinară a Corpurilor legiuitoare, fie, cel mult, înainte de Crăciun. E lesne de înțeles de ce carpiștii fac din retragerea guvernului o chestiune capitală pentru ei. Numai în acest singur caz ei ar fi scutit de a risca un nou insucces cu o nouă campanie de răsturnare — insucces care, prin recidiva lui le-ar crea o situațiurne și mai imposibilă ca cea de pînă acum. O retragere a guvernului ar mai avea pentru carpiști avantajul că i-ar pune mai puțin la discreția takiștilor și, în sfîrșit în cazul cînd ar izbuti să ia guvernul fără să se poată împăca cu takiștii, ar avea cel puțin cîteva luni înaintea lor spre a se pregăti de alegeri generale,. Poate spera însă acum d. Carp cum că d. Brătianu va face vr’un pas care să îi înlesnească d-sale situația? In privința aceasta, uni liberal care a avut prilejul să discute cu d. Ionel Brătianu situațiunea generală, acum la întoarcerea primului-ministru în țară și care este bine informat și asupra audienței de dăunăzi a d-lui Carp la castelul Peleș, a vorbit într’un cerc de amici politici în sensul următor: — Somațiunile de cari le fac carpiștii guvernului ca să se retragă sunt manevre de încercare, în lipsă de o atitudine mai hotărâtă. Ele au de scop să arate regelui nerăbdarea boerilor și a partizanilor lor și să motiveze astfel, la toamnă, reluarea campaniei extra-parlamentare. Primul-ministru a tranșat însă conflictul cu d. Carp încă din Main trecut. Cuvântarea pe care a ținut’o la congresul liberal nu a fost rostită fără a lua mai înainte avizul suveranului asupra dreptului actualului regim de a-și termina legislatura. Coroana recunoaște că un regim venit la putere în baza unui manifest regal, are dreptul de a-și termina legislatura, mai cu seamă cînd pentru aceasta îi mai lipsesc numai șapte-opt luni. Pe de altă parte, regele nu înțelege să încurajeze, printr-o retragere a guvernului, venirea la putere a uneia sau celeilalte din cele două opozițiuni, încredințat fiind că ar crea situațiuni provizorii de cari caută a se feri cu tot dinadinsul. Ur . 38 . Mai presus de toate însă, spunea intimul primului-ministru, este faptul cu Vintărel d-lui Brătianu la congresul liberal. Pentru întîia oră de cînd conduce partidul și guvernul primul-ministru a avut a se rosti asupra unei chestiuni de viitor. Cine cunoaște pe d. Brătianu știe că înainte de toate tine ca vremea și faptele să nu-1 dezmintă. A declarat că va deschide parlamentul și oricare ar fi opozițiunea ce i-ar face d. Carp. d-sa va deschide la 15 Noembrie corpurile legiuitoare. Căci oricari ar fi agitațiunile pe care le-ar face partidul d-luî Carp, Coroana este convinsă că aceste agitațiuni ar fi cu mult mai serioase și mai neliniștitoare ,in cazul cînd guvernul s’ar retrage și i s’ar da puterea d-luî Carp. D. Carp nu poate garanta un guvern mai tare ca cel actual și în țară o atmosferă mai calmă. . Recolta anului acesta face să se prevadă încasări excelente și regele ține întotdeauna seama de asemenea împrejurări, întrucât ele nu îngreunează, cel puțin, situația guvernului. C. Brătianu știa de la Maiü că va deschide seziunea Corpurilor legiuitoare, și dacă am fi provocatori, spunea intimul d-lui Brătianu, am răspunde la somațiile d-lui Carp de a ne retrage, cu sfidarea ca d-sa să se retragă din parlament cu amicii săi. Nu o va face și în audiența sa la suveran a putut înțelege și mai bine de ce nu ar putea-o face fără să-și pericliteze cu desăvârșire situațivimea. Astfel noi putem afirma, a adăugat intimul d-luî Brătianu, că vom termina legislatura și o vom termina împreună cu d. Carp. Intimul d-luî Brătianu, trecând la altă ordine de idei, a arătat că regele este foarte mulțumit de felul cum s’a aplanat conflictul de la Pyreu, de audiența marelui vizir la castelul Peleș și continuă a arăta primului-ministru încrederea sa, vorbindu-i de convenția cu Turcia care va trebui să treacă la iarnă prin parlament. Manifestațiunile pe cari cîțiva din foștii socialiști le vor face cu prilejul discuției la mesaj vor fi cu învoirea primuluiministru și nu vor da prilej opoziției să constate o diviziune în sinul majorităților. Singurul lucru care-l preocupă pe primul-ministru este ca guvernul să se prezinte strîns unit și în urma explicațiunilor ce a avut cu d. Costinescu, d. Brătianu este convins că ministrul de finanțe înțelege necesitatea ca regimul liberal să-și împlinească întreaga legislatură. Dacă o altă platformă nu se va ivi, e mai mult ca probabil ca la primăvară un proect de reformă a impozitelor, prezentat de d. Costinescu să prepare această platformă, în speranța că ea va aduce oarecare popularitate partidului liberal în opoziție. Așa este înfățișată situațiunea în cercurile din jurul primului-ministru și tocmai după ce d. Carp s’a convins și d-sa că așa stau lucrurile s’a manifestat în presa carpistă nervozitatea care se observă de câteva zile. E chiar probabil că ea va crește în urma audienței d-lui Carp la suveran. Indiscret Șicane mizerabile Închiderea clubului muncitorilor De pomină o să rămâie regimul acesta al „foștilor socialiști“, în sufletele muncitorilor. N’a fost ocazie de care să nu profite spre a- șicana, după ce prin momeli de băcani n’au răugit să facă dintr’înșiș trădătorii unei cauze și codițele unui partid care a răpit muncitorimei dreptul simț de asociație și a adus dreptul de grevă la cupremul stăpînirei. Acum, cu prilejul măsurilor în vederea holerei, mișeii cari sunt mereu cu Constituția și libertățile în gură, n’au găsit altcineva mai inteligent de făcut decit să oprească orice adunare a clubului muncitorilor socialișt!. Cum vin cîțiva muncitori să se sfătuiască ori să-și achite cotizațiunile, apare un agent care le pune în vedere ordonanța contra aglomerațiilor. Toate localurile interlope, cari sfănțuesc în dreapta și în stânga, au libertatea de a se umplea cu indivizi și individe cari de cari mai suspecți, muncitorul însă nu are voe să se ducă la clubul său, fiindcă primejduește sănătatea publică! Șicana e atît de mizerabilă în cit revoltă și pe cel mai răbdător! Mișelia aceasta trebue să înceteze și dacă nu va înceta, aveau convingerea că cetățenii vor ști să-i pue capăt. Nu trebue lăsați toți panglicanii să-și bată joc de cele mai sfinte drepturi prin coțcării cusute cu ață albă! Saturn Jertfele de sînge ale politicei de naționalități Măcelul de la Tîrsia.—Cinismul ziarelor maghiare.—Un glas discordant —înfierarea politicei urmată față de naționalități — De la corespondentul nostru — BUDAPESTA, 27 August. — Tribuna din Arad, a fost primul ziar care a relatat la vreme despre măcelul de la Țîrna unde țăranii romîni au fost uciși de jandarmi, pentru marele păcat că au purtat costumul național cu brio tricolor. Crima aceasta a oamenilor oirmutirei maghiare s’a săvîrșit Duminică 28 August st. n. Ziarele maghiare,, totdeauna „foarte bine informate“ de tot ce se întâmplă în Ungaria, de la cearta din circiuma unui cătun îndepărtat, pînă la furturile, crimele și tragediile orașelor mari, — de data aceasta n’au știut nimic despre vărsarea de ©inge de la Țîlna. După zece zile de abia, cînd apăruse amănuntele măcelului în „Tribuna“, — s’a putut citi în foile maghiare relația oficială asupra celor petrecute în satul românesc. E vădit lucru, că autoritățile maghiare au căutat în primul rînd să tăinuiască omorul mișelesc. Cum însă ziarul „Tribuna“ a făcut aceasta cu neputință, se ■ căută atunci prin presa maghiară șovinistă a se da o altă interpretare măcelului, anume că tot bieții jandarmi au fost atacați de sălbaticii flăcăi romîni, și deci cei dinții „au fost în drept a se folosi de arme“. Comunicatul oficial doar constată că jandarmii au fost în „legitimă apărare“. Un „Budapesti Hírlap“,, un „Alkotmány” un „Maghiar Hírlap” et ejusden farmác, firește că au dat crezare acestui comunicat, împodobindu-l încă, cu floricele șoviniste. Dar în Ungaria mai trăesc și alte ziare, nu înjugate la carul șovinismului maghiar, ..,Népszava“, „Világ“ și „Neues Politisches Volksblatt”. Acestea, într’un avînt de indignare, atacă intr’o serie de articole guvernul care lasă pe seama jandarmilor și honvezilor grija de a apăra „ideia de stat maghiar”? 1 In deosebi „M. P. V.” are în numărul sau de toul, un judicios articol despre măcelul de la Țîrna, întitulat: „Jertfele de sînge ale politicei de naționalitate”. NI reproducem în întregime, mai jos: * „In tot cercul lehiului din comitatul Alba Inferioară, populat aproape în întregime numai de Romîni, domnește mare fierbere. Din ordinul prefectului s’au trimis acolo două companii de infanterie și 44 jandarmi pentru păzirea ordinei. Acesta e comunicatul oficial. Că acolo domnește fierbere, e neîndoios, grație băieî de sînge din Țîlna, căci să se omoare fără de motiv plauzibil doi oameni, să se rănească greu trei și ușor mulți alții — de către „păzitorii ordinei“ — lucrul acesta ar putea să provoace fierbere chiar în țara întreagă. — O ! — ne vor tăia vorba șoviniștii năstrușnici , ce îndrăzneală să se puie la îndoială existența motivelor plauzibile! Oare nu s’a comunicat semi-oficios, că țăranii din Țîlna au purtat demonstrativ cocarde naționale românești, că au cîntat cîntece ostile statului maghiar, că au opus rezistență jandarmilor, rănind cu pietre doi din ei, așa că aceștia au trebuit să facă uz de arme ? „La aceasta avem să răspundem că, în mod semi-oficios s’au telegrafiat pînă acum în lume prea multe minciuni, pentru a diminua in fața opiniei publice europene erori grave. In special relatarea semi-oficioasă a întâmplărilor din Țîlna, sunt niște încercări de mușamalizare ridicule și cusute cu odgonul. „Dar să cercetăm mai de aproape lucrurile. Țăranilor din Țîlna, le place ca în zilele de Duminică să poarte câte un brio cu culorile cari să arate că sunt romîni. Cu prilejul recensământului, țăranii aceștia vor arăta iarăși că sunt romînî,— deci aceasta nu poate constitui un delict. Țăranii din Tîlna, fiindcă sunt romîni, au cîntat Duminica trecută nu cîntece ungurești, nemțești sau englezești, — ci cîntece românești — dar așa ceva nu poate tolera mintea de ofițer sau de jandarm, sub chipiul împodobit cu pane de cocoș; el vede în aceste cântece agitații contra maghiarismului și primejduirea statului maghiar. In Tîlna, jandarmii au carut țăranilor să curme cu demonstrațiile contra statului maghiar Punem rămășag că flăcăii de țărani n’au înțeles rostul acestei somațiuni, și desigur că nună crezut-o odată cu capul, că cingătoarele lor, precum și cîntecele lor primejduesc statul unitar maghiar. Și așa ei și-au continuat drumul — pînă ce răsunalau două salve și doi mori și trei răniți au înroșit cu sîngele lor pământul. După mentalitatea de jandarmi „trebuia să se facă uz de arme“. Dar să nu acuzăm judecata de jandarm, ci stupida politică urmată față de naționalități, care nuțgăduie unor militari să dispue de viața și de moartea cetățenilor țării. Căci există de fapt un ordin ministerial din 1885 care face din fiece subofițer îmbrăcat în uniformă de jandarm — păzitorul unității neștirbite ,a statului ungar și vai de capul acelui muritor care nu se va supune poruncei acestui păzitor. In țările ocârmuite rațional s’ar socoti ca o sminteală și nebunie, faptul ca jandarmul să hotărască de ce culoare anume trebue să fie brîul, panglica de la pălărie sau cravata ce le poartă cetățeanul țării, sau în ce limbă îi e îngăduit să evite. La noi însă aceasta e o chestiune de viață și de moarte. Și se mai miră și se mai tîngue mim că s’a sfîrșit cu bunul renume al Ungariei și că popoarele culte vorbesc numai cu dispreț și scîrbă de stările de lucruri din Ungaria. In străinătate oamenii au in această privință o memorie foarte bună, firește neplăcută nouă, și la măcelurile din Élesd, Cernova și Pănade vor adăoga și noul măcel din Tîlna. Astea sînt jertfele de sînge ale politicei stupide de naționalități. Cu sînge va mai trebui să curgă, pînă ce-și vor lua seama, punînd capăt acestei rusim ne mai pomenite ?!“ * o Din acest articol, vor vedea cititorii din România că sunt și publiciști maghiari can’s scandalizați de politica barbară din patria lor. Cu deosebire scandalizată de această politică de o barbarie fără precedent în analele guvernelor europene, s’au arătat însă publiciștii din a doua jumătate a monarhiei. Ultimul măcel de la Țîrna, a provocat o vie indignare în presa austriacă, care a amintit cu acest prilej măcelurile anterioare de la Blesd, Cernova și Pănade înfierînd politica barbară a guvernelor ungare, care taie și spînzură în numele unităței de stat maghiar. In concepția jandarmului, care este unealta oarbă a șovinismului maghiar, va ata și avutul unul nemaghiar nu prețuesc însă nimic și este îndoelnic ca un guvern ungar orîcît ar fi el de înaintat să se intimideze în fața protestărilor și înfierărilor publiciștilor din monarhie ----------------------- L. p. »■ A devenirii . . Tipul „ Independența“ constată, în fine, că la vintilă Bratianu este „acaparatorul tip“ de care te lovești oriunde dai! Dar și asta e una din virtuțile pe cari se admiră „Independența“ la fratele guvernului!... întrebare Deoarece „Conservatorul“ se ocupa de declarațiile d-lui Iuliu Maniu asupra atitudinei d-lui Brote, n’ar putea să ne facă plăcerea de a se ocupa și de declarațiile d-lui general Manu asupra partidului conservator? Plecare Deoarece carpiștii nu-șî pot explica plecarea d-lui Take Ionescu pentru zece zile la Paris, sînt autorizat a le furniza una. D. Take Ionescu se expatriază pentru zece zile, ca să nu se mai plîngă carpiștii că le stă un cale și nu-i lasă să ia guvernul Să sperăm că la întoarcere d. Take Ionescu va găsi un guvern Carp 1 Rigoletto Miercuri 1 Septembrie 1910 DIRECTOR POLITIC CONSTUIUL ABONAMENTE. • Lei 16.— Trei Ioni 8.O lună. in Lei A Pentru străinătate prețul este îndoit. sa han. fane Mal TELEFON: Direcția și Administrația Redacția: cu Capitala „ „ Provincia „ „ Străinătatea, No. 14/10 / 14/10 *» 14/99 12/40 IV; NUMAR BANI5 CHESTIA ZILEI Primul-ministru : Nu mai suna retragerea, coane Petrache, că nu consimt H INTERVIEWL CU PABLO IGLESIAS Situația în Spania Pablo Iglesias, energicul deputat socialist spaniol, care a făcut parte din delegația ce a reprezentat partidul socialist din pune. Spania la congresul internațional din Copenhaga, a acordat ziarului „L’Humanité“ un interesant interview asupra situației actuale din Spania. Vom reproduce declarațiile sale, care ne vor pune în măsură să avem o idee exactă de viața politică spaniolă așa cum se prezintă în realitate., Politica d-Lui Canatejas — Care e părerea d-v. asupra politicei d-lui Ganalejas? l’a întrebat ziaristul din redacția ziarului socialist. Leaderul socialist spaniol a răspuns: — Dați-mi voi mai întîiu să vă spun că, după părerea mea, influența clericalismului în Spania nu-i așa de mare cum se pretinde în străinătate. Deși biserica e, fără îndoială, o putere încă de temut, succesul influenței ei poate fi doborît cu siguranță dacă e combătută cu energie. Dar d. Ganalejas nu va face nimic sau mai nimic pentru a rezolvi chestia clericală. Va face și mai puțin în domeniul reformelor sociale. Nu văd în promisiunile și în declarațiile primului ministru spaniol decit „bluff“, mult zgomot prea puțină treabă .*— Așadar, nu credeți în sinceritatea d-lui Canalejas? — Nu, de loc. Dar admițând chiar că președintele consiliului e sincer, tot n’ar putea să-șî realizeze programul, căci, pe departe, elementele reacționare din anturajul regelui, care se amestecă în toate și face totul, l’ar împiedica, pe cînd, pe de altă parte, partidul conservator s’aro*. Mișcarea muncitorească în generație — Voiți să ne spuneți acum care văd impresia asupra mișcărei muncitorești actuale ? — împrejurările s’au schimbat mult de vreo cîtva timp, mai ales de la evenimentele din iulie 1909. Se remarcă peste tot o deșteptare a mașselor. Luptele cari au precedat și au aratat mișcarea săptămînal tragice, precum și barbara represiune mauristă, au făcut mult ca să prepare o concentrare a forțelor muncitorești de diverse tendințe. Putem constata o sporire simțitoare în efectivele partidului și sindicatelor și credem că această pornire a organizațiilor noastre de abia la începutul ei. Pilda amploiaților de la căile ferate e izbitoare. E numai un an de cînd amploiații aceștia au făcut prima sforțare serioasă pentru a se organiza. S’a constituit și aul trecut un grup general la Madrid, apoi un al doilea la Barcelona, un al treilea la Bilbao, și altele în alte orașe. In cela șase luni din umă, cu toate siciieitate companiilor, s’au făcut peste 6000 de nouă adeziuni. Grevele actuale Vorbind de grevele actuale din Spania*. Pablo Iglesias a spus: <j — Greva, minerilor din Bilbao e o nouăfi ediție a celor cari s’au produs de atâtea ori. Singura deosebire e că reclamațiile muncitorilor sînt acum mai modeste ca odinioară, căci ei nu cer decît reducerea, cât o oră a zilei de munca. Ei vor să lucreze, în mijlociu, 9 ore în loc de 10. Patronii nu cedează, nu pentru ca socot cererea neîndreptățită, ci din pricina unui amor propriu trufaș. •" Burghezia din Bilbao și chiar guvernul au putut însă constata cum ar fi de greu șii de primejdios să înăbușească mișcarea de protestare a minerilor din Bilbao, căci cauza lor e așa de dreaptă, revendicările lor așa de moderate, motivele lor așa de evident legitime și întemeiate. Că gravul lor întîmpină peste tot încurajări și simpatii. _ . Așa, fără să mai vorbim de mișcările de solidaritate cari s’au produs la muncitorii din Saragosa, Barcelona, Valencia și aiurea, trebue să vezi cu ce îndemn nu numai poporul din diversele regiuni ale Spaniei, ci chiar unii burghezi s’au pus să pledeze cauza minerilor biscaieni. Sunt apoi vreo cîteva ziare republicane* consilii comunale, ca cel din Coronia, care au votat ajutoare pentru greviști. S’au făcut și chete pe stradă și la sfârșitul unei. curse de tauri. . ' Pablo Iglesias IM CONCEDIU - FRAGMENTE DINTR’UN CARNET De B. BRANIȘTEANU 28 Iulie. Reichenhall,— iată localitatea în care am să petrec cea mai mare parte a concediului. In căutarea unei case, — găsesc într’o vilă camere mari, luminoase, bine aerisite, mai fiecare cu balcon, cu priveliștea spre muntele Staufen, care se înalță pînă ’n cer — o grandioasă culisă de teatru care închide fundul străzei în care am să locuiesc. Fac din capul locului o constatare care iarăși mă conduce la reflexii asupra condițiunilor dela noi. Reichenhall-ul este o stațiune europeană. Clima sa blîndă atrage suferinzii de plămâni, astmaticii și cataralii din toate colțurile lumei. Cu toate acestea nică ea nu te indignează specularea suferințelor. Prețul băilor și inhalațiunilor e stabilit de comisariatul stațiune si cine nu se ține de ele, e pedepsit cu refuzul de a i se furniza apa sărată, ceia ce este identic cu închiderea stabilimentului. In ce privește locuintele regulament uniform, elaborat de acelaș comisariat și afișat în fiecare cameră arată lămurit drepturile și datoriile proprietarului și chiriașului și fixează și mărimea bacșișului ce se cuvine servitorilor. In plus sunt locuințe igienice în toate prețurile, după cum sunt și restaurante pentru toate pungile. După o simplă notă a medicului scrisă pe ordonanța acestuia, toate băile și inhalatorii le acordă celor săraci reducere de prețuri. Cu un cuvînt măsuri sunt luate pentru ca binefacerile acestei stațiuni climarterice și balneare să poată fi deopotrivă accesibile celor săraci ca și celor bogați. Pentru perceperea taxei de cură, orașul e împărțit în mai multe zone, așa ca cel sărac să nu plătească la fel cu cel bogat. Medicii cu familiile lor și ziariștii cu familiile lor sunt scutiți de orice taxă. Mai presus de toate însă trebue să relev purtarea extrem de delicată, a populațiunea cu vizitatori. Aceștia sunt tratați în adevărați oaspeți; toată lumea, bătrâni și copii, sunt de o deosebită politeță în relațiunile cu vizitatorii, pătrunși de faptul că acești vizitatori sunt izvorul bunei lor stări și a bogățielor. Bu am văzut în această Germanie, atât de riguroasă în aplicarea legilor și regulamentelor, — o indulgență excepțională pentru vizitatori, permițând acestora ceia ce indigenilor nu e permis, cu observația „Fremdem ist erlaubt“. E drept că printre aceste favoruri e una care mai bine ar lipsi, — aceia a jocului de cărți în localuri publice, —■ indulgență de care din nefericire mulți străini, fac un larg uz, ca să nu zic abuz. Inutil să trag concluziuni cu condițiunile dela noi. Cei cari în deosebi în anul acesta se plîng că localiățile noastre Climaterice sînt goale, să le tragă. Cînd o localitate cu Buștenii nu are încă apă și canalizație, — cînd closetele sînt în cele mai multe stațiuni de vară a la turca și cînd după toate acestea viața e mai scumpă decit în străinătate, chiriile la începutul sezonului fabuloase, de ce să ne mirăm că tot mai mare e numărul acelora cari merg în străinătate? E adevărat că aceasta e o greșală, că milioane scoase din țară se duc peste graniță, dar e iarăș adevărat că nimic nu se face pentru a le reține în țară, că tentața unei ce exercită străinătatea, prin variația mai mare ce oferă, prin confortul ei, prin orașele mari ce atrag, prin ieftinătatea transportului, — nu se opune la noi o viață mai ieftină și mai comodă. Mai ales populațiunei stațiunilor noastre nu i se poate îndeajuns recomanda exemplul populațiunea stațiunilor din străinătate, amabilitatea ei, prevenirea ei. La noi am văzut, proprietari cari confundă pe chiriașii vecinului lor Cu vecinul , se răzbună contra celor dintiiü, de dușmăniile ce poartă acestui din urmă. Solidaritatea interesului populațiunei unei stațiuni climaterice sau balneare, — nu se cunoaște la noi. In străinătate mai ales în Austria și Germania, fiecare sătuleț ce ar putea deveni stațiune, are un „Fremdenverkehr-Verein“, o societate care dă străinului lămuriri, oral și în scris, despre tot ce-l interesează, publică zilnic casele și camerele ce sunt de închiriat, dînd gratuit listele respective vizitatorilor și — aci în Reichenhall de exemplu—pe deasupra, în mod gratuit, un excelent plan al localitatei. Afară de aceasta mai sânt încă societăți de înfrumusețare, cari fac drumuri până in vârful munților, le prevăd cu indicatoare, cu bănci, cu adăposturi pentru cazuri de vreme rea... Și toate acestea din inițiativă privim, — E drept că avînd concursul statului, dar adesea și reclamând sau stimulînd acest concurs. *■ Iată direcțiunea în care trebue dezvoltată activitatea la noi. Atunci, nu că vom putea opri cu totul curentul spre străinătate, căci trebuința de a cunoaște alte țări și alte popoare, e puternică în omul modern și folositoare chiar națiunei; ea sporește mințile și lărgește sufletel e ridicîînduj-ne deasupra cercului strict al contactului nostru zilnic. Afară de aceasta, vii secolul nostru de neurastenie, călătoria în străinătate și variația impresiunilor peste ea însăși, un important mijloc terapeutic. Dar dacă stațiunile noastre ar fi mai îngrijite, mai europene, dacă li s’ar face, mai întîiul îndreptările și instalațiunile necesare și apoi reclama necesară nu numai că am reține în țară pe mulți din cei cari mergi în străinătate, dar am putea atrage și mulți străini. Căci oare alte popoare nu călătoresc? Din contra, tocmai popoarele cari dau cea mai mare atențiune dezvoltarei stațiunilor lor climaterice și balneare, austriacii și germanii, călătoresc mai mult prin țări străine! Dar ce cheltuiesc ei acolo, se compensează cu vârful îndesat j prin sumele ce lasă Străinii din acele țări ,cari vin în stațiunile lor. Și eu nu mă îndoiesc, și mulți medici mi-au confirmat,’o că avem stațiuni climaterice și balneare ca: Cîmpulung, Slănicul-Prahovei, Slănicul Moldovei, Techirghiolul, ca să nu mai vorbesc de Govora și Gălimănești, — cari întrec cu mult cele mai renumite stațiuni similare din străinătate și ar merita să a tragă suferinzi din toate colțurile lumei. i Dar cine are vreme să se ocupe de stațiunile noastre? Și apoi cum lesnie se‘ poate înțelege din cele ce am scris mai sus, — e și o chestiune de educație la mijloc, educația populațiunei ca să ajungă să’și cunoască — nimic altceva des cu interesul. Un rol important pentru învățătorii, preoții și luminații din localitățile cari sînt sau ar putea fi băi sau stațiuni climaterice. — O primblare prin Reichenhall îmi rată ce face reputația mondială a acestei stațiuni. Pe lingă o climă dulce, uscată, pe care n’o turbură vînturile și care e ferită de umezeală, o infinitate de mijloace terapeutice. Fel de fel de inhalatorii, camere pneumatice, băi de sare cu adaose de tot felul de medicamente, hidroterapie (instalații frumoase, dar cari nu întrec nici din punct de vedere igienic, nici din cel al tehnicei, pe acele ale stabilimentului doctorului Erdreich) și un așa zis „Gradierhaus“ care permite vizitatorilor1