Adevěrul, ianuarie 1911 (Anul 24, nr. 7656-7682)
1911-01-15 / nr. 7668
Anul XXIV-lea No. 7668 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. —Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI 1 București, Strada Sărindar No. 11 «♦» 5 Bani Exemplarul —--------------------------------------- r /k1; ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]. șBșsana,' ia Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri «« oimoaia 1o ianuarie în DIRECTOR POLITIC CONSTUNINE Abonamente cu premii: P ® *" •••••»••«•»•••• Lei 30.« T`8* , nJ •••*»•*•••••• » U«# /rai Uni............................. . 6.«r Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/1« Redacția cu Capitala „ 14/10 ”. C.-" Provincia " 14/99 Străinătatea „ 12/40 ■ _______________________________________________________________________________________________________________________________* fc " . __________ Take eri Petractie ? rT In interviewul pe care l’am publicat. 8. Take Ionescu se încearcă să-și apere punctul său de vedere în ceea ce privește cartelul cu liberalii. Să ne dea voe să-i spunem că nu ne-a convins. Dar în definitiv e treaba d-sale, își conduce pașii așa cum crede mai bine și cu atit mai rău pentru d-sa, dacă a greșit, dînd mina la alegeri cu partidul cel urît și inpopular al Omului de la Râtești. Viitorul apropiat ne va spune dacă noi am văzut bine ori d-sa — căci în definitiv totul depinde de rezultat. Nu e mai puțin adevărat că oricum ar fi rezultatul în lupta electorală care s’a deschis, partidul liberal este lăsat pe rîndul al zecilea. Cine se ocupă de soarta lui? Țara a răsuflat cînd în sfîrșit, a părăsit puterea și aceeași țară dorește ca el să se întoarcă la guvern cit mai tîrziu, niciodată dacă s’ar putea. Lupta însă este între cele două partide Conservatoare. Ea în chip popular se pune între Take și Petrache! In jurul acestor două personalități și a liniei lor de conduită se va învîrti toată activitatea corpului electoral. Țara este mișcată de acest război și pe viață și pe moarte. Și de aceea se explică pasiunea cu care se discută chestiunea aceasta. Take ori Petrake? se întreabă ori și Cine și fiecare pune în joc întreaga sa ființă, își încordează toate puterile pentru a face să izbîndească preferitul său. E inutil de a se spune că sentimentul venerat este cu Take — si tara și l’a manifestat în mai multe rînduri la alegerile partiale trecute. E adevărat că în acest sentiment era și ura contra guvernului liberal. Dar, de ce atunci nu a întrupat acest sentiment și partidul d-lui Carp și el partid de opozițiune? învederat fiind că favoritul marelui public, al maselor electorale este Take. De altfel lucrurile se explică foarte ușor. Cu toate defectele sale, cu toate dezitările, cu toate că d. Take Ionescu nu poate fi socotit drept un ideal, totuși el întrupează, pentru moment cel puțin, în el lupta democratică, în potriva ultimelor rămășițe boerești. Lăsînd la o parte , programul reacțiunei d-lui Carp—și ignor find timida îndreptare politică mai spre stingă a d-luî Take Ionescu, fizionomia ambelor tabere stă tocmai în avîntul s păturilor populare și burgheze contra, pretențiilor ridicule ale boerilor, cu drepturi moștenite. E adevărat că d. Carpi el însuși este un fel de democrat cezarian, dar fisionomia partidului sau o dau boeriî și feciorii de boerî, cu sticla în ochi și cu pantaloni scurți, ei dacă voiți lupta pantalonilor creți împotriva acrturilor ciocoești noui și vechi. E un simptom al timpului, pe care însuși d. Take Ionescu nu l’a înțeles pe deplin, care l’a pus înainte, i-a dat un partid puternic și îl împinge spre victorie și glorie. Alegerile cari bat la ușă vor rezolva această problemă politică, vor netezi terenul, vor face să dispară de pe scena politică aceste stafii boerești, cari în ultima sforțare și grație unei bune voinți neînțelese a regelui, au căpătat puterea și caută în chip desnădăjduit, să o păstreze, arătînd astfel că au o rațiune de a fi și distrugînd dînșii neformidabilul lor adversar * * * Take și Petrache? însemnează două lumi, mai mult decit două politici, ambii sînt un simbol, amîndoi reprezintă o anume îndrumare. Corpul electoral este dator ca în chip definitiv să rezolve acum această problemă. Ar fi o nechibzuință ca să o lase să subziste și să mai încurce viața noastră politică. Ori Take ori Petrake ? Și Take și Pelmehe— acesta acum nu se mai poate. Prea s’au încălzit spiritele, prea departe au ajuns lucrurile, prea s’au dat pe față ambele mentalități, pentru ca astăzi, odată pentru totdeauna, să se știe dacă Take ori Petrache, va guverna această țară și-î va conduce destinele. Cu despre noi, ne înscriem în tabăra lui Take. Ne înscriem este un chip de a vorbi, fiindcă am rămas și rămînem ceea ce am fost și ceea ce suntem, luptători de sine stătători, cari ne rezervăm dreptul de a lucra și vorbi așa cum credem noi că-i mai drept și mai folositor. Ne înscriem însă pentru Take în lupta contra lui Petrache, fiindcă credem că viața acestei țări trebue dezrobită de drepturile cîștigate prin moștenire, că ea trebue să fie guvernată de masele adinei ale poporului fiindcă ne simțim datori de a da prtima lovitură îndrumăm reacționare pe care o întrupează Petrache. Ca noi credem că va face țara întreagă, că alegerile viitoare vor avea o colosală semnificațiune, o semnificațiune îndoită. Țara chemată să-și dea verdictul el, va manifesta și contra lui Petrache, va înlătura cu piciorul și Dinastia pucioasă a Brătienilor și va fi pentru Take și un triumf și un avertisment. CONST. MINE ducerea partidului dar și aceea a guvernului. In afară de Nababul, mai este și d. Nicu Pilopescu care în lupta sa pentru înjghebarea organizațiunei carpiste a contractat personal o serie de obligațiuni. In al treilea rând vine d. Ioan Lahovary care are concepțiile sale de guvernământ și o politică de partid care nu e totdeauna la fel cu acea a cantacuziniștilor și a junimiștilor. Firește că, deocamdată s’au ferit cu toții să împingă prea departe nota nuanțelor din cabinet, au salvat pină acum aparențele. Totuși nu s’au putut evita cîteva înțepături, cîteva ciocniri între d-ni. Filipescu și Marghiloman, între d. loan Lahovary_ și junimiști, între fostul și actualul șef , * * * Fapt e că și d. Carp are o ocultă în guvern și în partid, — oculta cantacuzinistă. Pentru moment însă guvernul actual caută să risipească atmosfera care s-a creat că e un guvern provizoriu, că nu va putea rezista ambelor partide de opoziție, că va fi silit să capituleze după alegeri, — grija aceasta frămîntă acum pe conservatori și prin urmare vor face tot posibilul ca să nu ofere spectacolul unor neînțelegeri chiar înainte de a se efectua alegerile generale. Nu-i mai puțin adevărat însă că d. Nicu Filipescu e zilnic preocupat ca d. Al. Marghiloman să nu-șî ia în serios rolul de sub-șef și să opereze astfel, ca ministru de interne, în cit nuanța carpistă să fie predominantă în guvern și în conducerea partidului. Fină acum însă d-nii Carp și Marghiloman rezistă cu succes și se pare că oculta cantacuzinistă și d. Nicu Filipescu au fost cu abilitate operați, dacă judecăm numirile prefecților, împărțirea celor mai importante demnități și constituirea comisiilor interimare. Rămîne acum de văzut dacă în aceleași condițiuni, adică tot în direcția pur junimistă, se va proceda și cu fixarea candidaturilor. Atitudinea d-lui Ioan Lahovary este de asemenea semnificativă. Ministrul domeniilor vede situați* altfel de cu colegii săi din cabinet .Este probabil că după alegeri ul ur evenimente cari vor impune o nouă transformare în partid și de aceia d. Ioan Lahovary are o atitudine mai rezervată. Precum se vede d. Carp, intransigentul șef și prim-ministru, pare pentru moment cam dezorientat și nevoit, pînă la trecerea gârlei — dacă are s-o poată trece __ să adopte o politică de echilibristică ca nu cumva să se producă de la început vreo spărtură. -------------##----------_ R. X. -------------------— NAZRI TI | Achizițiuni senzaționale Caruso, Moritz I. Lunch sau Madam Steinheil sunt fleacuri pentru o trupă, față de achiziția făcută de directorul Teatrului de la guvern în persoana d-lui Fănică Christescu, ex-șef al culorei de Alb, ex-șef al culorei de Roșu și mai presus de toate „doctor în șansele oculte, ceea ce se știe că echivalează cu decorațiile celor mai meșteri artiști în arta lui hocus-pocus . „ .. . Dacă nici cu ocultismul d lui Fanica Cristescu, guvernul n’o lua alegerile în București apoi să știți că’l persecută soarta! Pină una alta Fănică Cristescu a fost preferat de guvern d-nului Aurică Biegescu și aceasta numai act de regim de reparațiune socială nu e °ac. D. Carp a fost și a rămas omul care crede că partidul este un lucru secundar pentru d-sa, că tot ce a făcut, a făcut fără și în contra partidelor. Cum însă partidele îl împiedecau să guverneze, d-sa a făcut concesia de a recunoaște că trebue să stea în capul unui partid Conform concepției sale însă, îi era indiferent în capul cărui partid va sta, deoarece e convins că oricare ar fi partidul pe care l’ar conduce, partidul va trebui să facă ce va voi d-sa, iar nu d-sa va trebui să fie seamă de partid. Cum că între partidul conservator, mai slab și atunci la guvern și între partidul liberal pe atunci mai tare și în cartel cu d-sa, d. Carp a putut întrevedea posibilitatea de a deveni șeful partidului liberal, nu e deci de mirare. Ca șef al partidului liberal, nu l-ar fi urmat, poate unii din amicii de atunci, ca șef al partidului conservator nu-1 urmează azi trei sferturi din vechiul partid. Din toate punctele de vedere — dacă eușea — combinațiunea d-lui Carp de a deveni șeful liberalilor, era superioară erei de azi, S. Y. R. ---------------------D-I Carp șef al partidului liberal 1). Carp este azi șeful guvernului care intitulează „al partidului conservare“. Ea este și șeful acestui partid — titlu la care însă — cine-l cunoaște ! — lie că nu ține de cut întru cit acest al doilea titlu poate să i-l dea pe cei dinții. Ei bine, tocmai cînd d. Carp a ajuns, ax sfîrșit, șeful unui partid și al unui gujfernese la iveală că d-sa nu numai că j’a făcut nici o dificultate, dar a făcut cilar o propunere de a fi acceptat ca șef a unui alt partid și alt guvern. Menținem din bună sursă destăinuirea acută în numărul nostru de eli că pe ,cvnd gruparea d-lui Carp era în cartel cu liberalii împotriva regimului Cantaczino, d. Al. Marghiloman a tratat prin b un marcant liberal transformarea carieluluî în fuziune, cu condiția de a primi titulatura și principiile partidului liberl, în cazul cînd s’ar demite d. Sturdza jela șefia partidului, trecînd-o asupra Luni Carp. Dacă astăzi d. Marghiloman nu este ost ministru liberal și actual ministru conservator și d. Carp nu este șeful liberalilor ci al conservatorilor, faptul se datorește respingeri condițiunilor pe baza cărora a tratat d. Marghiloman. Acelora cari cunosc mentalitatea d-lui T Carp lucrul nu li se va părea de loc ciudat. Atît d-sa cit și d. Marghiloman, care ncepînd prin a fi liberal, a urmat însă apoi constant pe d. Carp, nu au fost de cînd fac politică împreună, nici conservatori, nici liberali, ci junimiști. Ca atari’au intitulat odată și constituționali, dar mi de cite ori au colaborat vremelnic cu conservatorii, imediat ce au i eșit din coaborare și-au reluat eticheta junimistă. Î n ultimii ani s’au putut însă convinge că junimismul nu-i va aduce niciodată la guveni — și atunci, mai ales văzîndu-se reduși în mod simțitor sub regimul Cantacuzino-Take Ionescu, au încercat o scuțiune cu partidul liberal Aventura carpistă — Un guvern Carp-Cantacuzino Filipescu-Lahovary — Avantajele omogenităței. — Oculta cantacuzinista. — Preocuparea d-lui ST. Filipescu. — Atitudinea d lui I. Lahovary Cînd carpiștii au primit de la rege asi urarea că vor veni la guvern după liberali, se lăudau că în sfîrșit vor avea un guvern omogen, că zirania și certurile vor dispare dintre ei pentru multă vreme, că avînd a duce o luptă aprigă contra takiștilor și liberalilor, rîndurile lor vor fi strînse, armonia cea mai amare va domni un guvern, prin cercurile lor conducătoare, vor avea, în sfîrșit, un guvern pur boieresc cu dor-treu miniștrii de alt singe, dar oameni devotați boierilor și cari vor fi cuminți și supuși. Deși nu sunt decit 15 zile de la constituirea noului guvern, se simte că omogenitatea cabinetului nu prezintă tocmai avantajele dorite. Pînă acum miniștrii au făcut tot posibilul ca nu cumva să se desemneze vre-o deosebire între diferitele nuanțe din guvern și din partid. Cu toate acestea a început să se întrevadă că nu avem tocmai un guvern Carp, ci un guvern în care d. Carp se împiedică în fiecare moment de veneratul fost șef d. Iorgu Cantacuzino, care are pretenția de a împărți cu noul șef nu numai conte Carp se va convinge că un asemenea partid va fi piedica cea mai mare pentru realizarea tuturor reformelor care au constituit idealul vieței sale și pe cari a crezut că le va putea realiza într’un chip pentru care țara noastră e cu cel puțin o jumătate de secol prea înaintată. bi trebue notat un lucru : carpiștii se înșală asupra consecințelor pe cari le provoacă defecțiunile în rîndurile takiștilor. Chiar dacă aceste defecțiuni ar fi calitativ mai de sos, decit sunt în realitate, efectele lor ar fi neînsemnate. Căci succesele partidului conservator-democrat, nu se datoresc persoanelor, nici chiar d-lui Take Ionescu, ori cât de impozantă ar fi personalitatea acestuia. Partidul conservator-democrat s’a înființat, printr’unul din acele hazarduri ale istoriei, pentru cari pînă acum,o explicare științifică nu s’a găsit, —tocmai în momentul în care o noua stare de spirit s’a ivit în țară. Opinia publică, marea mulțime a populațiunei, deșteptată la viața politică, sătulă de politicianismul de pînă atunci, — căuta numai forma nouă, gruparea, în care să se întrupeze. Le-a găsit în partidul conservator-democrat, în d. Take Ionescu. Se poate ca mulțimea să fie influențată de personalitatea acestuia, ceia ce însă e sigur, este că mulțimea aceasta e atît de puternică, în cit mai mult influențează, decât se lasă influențată, — și fapt este că d. Take Ionescu și partizanii d-sale de la început, se găsesc astăzi mult mai departe pe calea democrației, de cit crezuseră vre-odată să meargă. E vechiul cîntec al celui ce crede că împinge, și cînd colo, e împins. Iată de ce spuneam că defecțiunile, chiar dacă ar fi mai numeroase și de calitate mai bună, nu pot păgubi partidului takist. Dezertează un vot și cel mult cîteva rude sau cîțiva amici intimi ai săi, dacă are. Mulțimea rămîne la postul ei și fenomenul surprinzător care s’a manifestat la ultimele alegeri parțiale, nu se poate să nu se repete și la apropiatele fliegen generale. Numai într’un caz d. Take Ionescu s’ar putea afla în primejdie pe urma unei defecțiuni. In cazul în care d-sa ar face defecțiune dela ideile democratice așa cum le-a enunțat, cind n’ar duce pînă la capăt lupta contra minciunei constituționale, cînd n’ar realiza ideia lărgirea colegiilor electorale. Iată de ce credem că e inutil pentru MTJîirti și cu atât mi au,un tui triumfal cu care salută marile defecțiuni din lagărele adverse. E un fel de omagiu adus imoralitătei, tocmai de aceea cari, neavînd numărul, neavînd rădăcini în popor, neavînd nimic din ceia ce constituie un partid, — s’au lăudat totdeauna a fi gardienii moralitatei politice. Și repetăm că atitudinea aceasta e cu atit mai regretabilă, cu cit nu le aduce carpiștilor nimic din ceia ce le lipsește, și le răpește definitiv, aceia, ce cel puțin junimiștii afirmau că au moralitatea politică. Julitus. ----------------------------- --■ Adeveruri ? Ce suflă ? Ia ghiciți ce suflă azi în țară ?... „Dela un capăt la celalt al Romîniei, zice „Epoca , suflă astăzi un vins de redeslea „tare, de libertate“. “ Un astfel de vînt ar putea să sufle... și guvernul! 15 Cine ați auzit ? Un oficios al poliției crede că după bar țajul din Giurgiu „Adeverul“ ar fi auzit cîiniî in Giurgiu. Este o iluzie acustică. Nu putea să-l audă decât guvernul. Dovadă că chelălăesc toate jăvruțele! La urma loc... Darion a trimis o sumă de cazaci de ai d-lui Haret la urma lor. Cum se vede, este un D zeu pe lume!... Destul sindicaliști au fost trimiși de regimul brătienist... la urma lor!! Rigoletto. Defecțiunile La două zile, odată, ziarele guvernamentale anunță ,o nouă defecțiune” din sinul takiștilor și prin această defecțiune o nouă „întărire” a partidului carpist. Trebue recunoscut că defecțiunile acestea sunt, și, calitativ și cantitativ, neînsemnate,— simptom pe care l’am numit și-l socotim încă îmbucurător, pentru că el arată o nouă stare de spirit, arată că „sacul cu grăunte” nu mai exercită farmecul, atracțiunea de altă dată și prin aceasta anunță începutul transformărei vieței noastre politice într’o realitate apropiatul sfîrșit ale minciunei noastre parlamentare și constituționale. Puținele defecțiuni cari se constată însă acum, nu sînt pentru aceasta mai puțin urîte, orice pretexte ar fi invocînd pentru a se scuza. S’ar putea crede în sinceritatea unora din aceste pretexte, așa de exemplu în a aceluia că cartelul cu partidul liberal, repugnă, unuia sau celuilalt, — noi înșine neputînd nici înțelege, nici admite acest cartel. Dar cui repugnă sinceramente acest cartel, nu are decit să nu voteze pentru liberali, nu are decit să voteze pentru candidații socialiști, independenți, democrați sau pentru sine însuși, nu are decit să se abție cu totul de la vot, dacă crede util și va putea fi socotit ca un om cinstit politicește, ca un caracter. Trecerea la partidul guvernamental însă, îndreptățește bănuiala că numai „sacul cu grăunțe“, aviditatea de avantagii materiale, sau în cazul cel mai bun, politice, au determinat demersul său,— mai ales cînd ai în vedere împrejurările în cari carpiștii au luat puterea. De prisos să insistăm mult și asupra situațiunei ce-șî crează partidul guvernamental, căutînd să provoace aceste defecțiuni prin toate mijloacele și salutând puținele ce se produc, cu strigăte disperate de triumf. In primul rînd atitudinea aceasta întărește impresiunea că guvernul abia acum își crează partidul și în acest scop, orice cale îi este bună. El acceptă ori ce transfug, ori de unde ar veni și-l pune de îndată în locurile cele mai de onoare,— întru cit aceste locuri, nu sunt chiar prețul dezertării. Liberali nemulțumiți, conservatori-democrați ahtiați după deliciile puterei,— toți sunt binevenția și schimbările lor radicale de convingeri, operate peste noapte, nu jignesc întru nimic, nici pe d. Carp, nici pe vechii d-sale amici. Poate că-șî închipuesc că îndeplinesc astfel operațiunea de a crea partidul despre care d. Carp spunea că-l va avea, îndată ce va avea programul. Cu armată de strînsură nu se poartă însă războaie fericite și cu un partid astfel alcătuit poți împărți puterea, nu însă realiza reforme. Repede de tot d ----—fr»----- -0 odă diplomatică — Din Sofia ni s’a telegrafiat că din partea guvernului român s’a înmînat celui bulgar o notă diplomatică, concepută din termeni foarte energici. Tonul acestei note este înviorător și îmbucurător. El ar arăta că diplomația noastră vrea să se depărteze de la timiditatea care, a condus-o pînă acum, pe care am criticat-o de atîtea ori și care nu se demnă de țara noastră. Nimeni nu se gîndește la o politică de provocațiune, nici că ar fi nevoe de confliete. Dar cel mai bun mijloc de a evita provocațiuni din partea vecinilor noștri ?i de a evita oriși ce fel de conflicte, —■ este ca diplomația noastră să arate inițate ocaziunile că nu tolerăm nici cea mai mică încălcare a ceea ce socotim căeste dreptul nostru. In sensul acesta era concepută și nota;il căreia conținut ne-a fost transmisă din*. Sofia. Ne-am bucurat de tonul ei demni, ?ireconfortant. Dar bucuria noastră a fost de scurtă durată, căci la legațiunea migară din Capitală se declară că nu se cuunoaște o asemenea notă, — iar la ministerul nostru de externe ni s’a declarat că o asemenea notă nu s’a transmis, , așa că știrea din Sofia nu e întemeiată. ‘ Atunci ce e cu nota în chestiune care j i provocat atîta zgomo^la Sofia? Ori a fost transmisă de vre un alt stat ‘i printr’o eroare s’a atribuit Romîniei,nu e opera unui mistificator, care visa, Ikm cunoaște de Ioc acel pianissimo și an- ‘ lantissimo care predomină în corespondența noastră diplomatică. 1 ---------------------E. t I CHESTIA ZILEI O nouă achiziție Sala! Corni * iOlexi. Nicule tu a* crufu mă cu achizițiile % cd mă da CRIMA DIN TOKIO — O nouă afacere Ferrer — Cum s’a făcir-: »b1 «wy-;y !»> ar»«arVr Goana autorităților contra socialiștilor. — Poliția secretă japoneză. — Protestarea lumei culte și muncitoare, recurs la concursul călîului. # O crimă odioasă care amintește asasi- singeros, dar nu mai puțin barbar, annarea lui Ferrer în Spania, s-a săvîrșit la Tokio, în Japonia. Din douăzeci și trei de socialiști condamnați la moarte, douăsprezece au fost executați, între care Kotoku, șeful partidului socialist japonez și soția sa Kona. N’a trebuit nici un motiv serios pentru a determina acest măcel. A fost de ajuns să se ridice acuzarea de complot contra vieței mikado-ului sau a familiei sale și să se pue eticheta de „anarhiști“ unor intelectuali pacinici și idealiști pentru ca autoritățile japoneze să dezlănțuiască toată urgia contra acestora și tribunalul să rostească sentința de moarte. Condițiile în care s’a desfășurat procesul acesta monstruos arată câă grijă aveau autoritățile ca nu cumva să apară, la lumină netemeinicia acuzărei. Toate știrile strecurate prin ziarele burgheze din străinătate despre o judecată liberă, despre mărturisiri complecte ale inculpaților sunt false. Guvernul japonez, după ce dizolvase partidul socialist, a voit să se scape de șefii lui și mijloacele asiatice, întrebuințate cu succes de Spania și de Rusia, i-au fost, tot așa de bine la îndemînă, cu toată pretenția lui că Japonia e Franța Asiei. Protestările din toate părțile lumei n’au servit la nimic. Asasinarea șefilor socialiști era o chestie definitiv hotărâtă, care trebuia să capete doar de formă sancțiunea tribunalului. Dar morții vor trebui reabilitați, cel puțin în opinia publică și acest scop poate fi atins prin simpla povestire a împrejurărilor procesului. Judecata s’a făcut cu ușile închise. Avocații baroului din Tokio și diplomații n’au fost admiși de cit în timpul interogatoriilor, în care n’a fost vorba de cit de identitatea prevențiilor. Apărătorii erau amenințați cu pedepse grele ori de cite ori voiau să-și facă datoria. In jurul tribunalului se luaseră cele mai extraordinare măsuri. De la închisoare pînă la palatul de justiție se așezase două rînduri de soldați. Circulația pe străzi era oprită și nimeni nu putea să se apropie de palatul de justiție fără o carte de liberă trecere. La deschiderea procesului nu se aflau decit vre-o cîteva personalități, cari obținuseră aceste bilete. Pînă la ședința a șeasea, măsurile au fost apoi ceva mai ușurate, dar începînd de la această ședință s’a dat ordinul ca oricine se va apropia de palatul de justiție fără biletul de favoare să fie arestat și condamnat îndată. Avocații protestară contra ședințelor secrete. In sfîrșit, vre-o douăzeci din ei fură tolerați o oră-două în ședință, apoi rugați să se retragă. E neîndoios că nici unul din inculpați n’a recunoscut participarea la complotul contra împăratului. Mărturisirea de care ziarele burgheze au făcut atâta caz se reduce la declarația unui librar, care a venit să spună „spontanent“ că „a participat,“ la complot și că poate pune la dispoziția tribunalului cărți și circulări importante, documente secrete. Or, la perchezițiile făcute la militanții denunțați s’au găsit, traduceri în limba japoneză a „Manifestului comunist“ a lui Karl Marx și a „Capitalului“ de același, traduceri din Tolstoi și din autobiografia lui Kropotkin, „In jurul unei vieți“ ; acestea au fost ..documentele secrete“. Nu-i nici o grentate să presupunem că acest librar denunțător și-a jucat cu competență rolul de agent provocator. Toate aceste amănunte le dă chiar organul guvernamental „Jiji Chimpo“, care declară textual că „opinia” publică e favorabilă acuzaților“. Acest ziar voise să explice ședințele secrete prin necesitatea de a sustrage pe acuzați de mânia mulțimea, dar n’a putut să nu recunoască adevărul care pleda în favoarea acuzaților. Iată în ce condițiuni au fost judecați și condamnați la moarte propovăduitorii ideilor socialiste în Japonia. Corespondentul lui „Vorwärts“ la Tokio anunță că guvernul japonez a consacrat o sumă de 126.000 de yeni (300.000 de lei) pentru dezvoltarea poliției secrete în Japonia. Aceasta arată că reacțiunea își dă seama de crima ei și se încearcă să pareze consecințele prin organizarea unei poliții speciale, după modelul celei rusești. Tot ce va izbuti să facă va fi să deschidă calea agenților provocatori și să transforme o mișcare cu tendințe pacinice în una revoluționară și teroristă cum e cea din Rusia. ,■ site Revista sociologică americană „Mother Earth“ a concretizat foarte bine această sete de singe socialist a autoritatei japoneze în următorul manifest: „Condamnarea lui Kotoku înseamnă apogeul reacțiunei contra ideilor liberale, cari s’au manifestat în Japonia de vre-o câțiva ani încoace. Toată lumea știe că, dacă nu s’ar fi recurs la măsuri excepționale și la uși închise, nici odată n’ar fi putut fi condamnat Kotoku a cărui singură crimă constă în a fi făcut cunoscut, concetățenilor săi principiile socialismul lui modern și tradus principalele lucrări,le lui Karl Marx, Bacunin, Kropotkin și Tolstoi. „Suntem convinși că chiar dacă a avut loc o conspirație contra mikado-ului, Kotoku a fost implicat în același fel cum a fost implicat Ferrer în tulburările din Barcelona, pentru a se dezbăra de dînsul.” „De altfel, d. Katayeri, șeful oficial al partidului japonez, care se află în Statele Unite a protestat contra metoadelor adoptate de cabinetul conservator Komura împotriva tuturor liberalilor Japoniei. „Acuzăm guvernul din Tokio că a voit să imite metodele barbare ale Spaniei și Rusiei pentru a se dezbăra de prietenii și educatorii poporului japonez. In acest moment, cînd sentimentele anti-japoneze sunt foarte încordate în Statele Unite, cred că afacerea Kotoku va fi oriina unei agitații întinse și îndelungate“. Din acest protest se vede clar că procesul contra socialiștilor japonezi e o înscenare sălbatecă. Propaganda socialistă, care începuse să aibă un ecou adunc în masele populare, a speriat pe reacționari, pe acești stâlpi putrezi ai tradițiilor conservatoare și retrograde. Neizbutind să distrugă ideea socialistă prin persecuții de un caracter mai puțin .