Adevěrul, februarie 1911 (Anul 24, nr. 7684-7709)
1911-02-01 / nr. 7684
Anul XXIV-lea No. 7684 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenții de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Sinda Karageorgevici No. 18.—Tatefea S/4 BIROURILE ZIARULUI I Bucureștii Strada Sărindar No. fl fe ^..... ~ . Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții moștri «♦« SERSE 5 Bani Exemplarul PAGINI Marți 1 Fevruarie ÎS îl DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abcmu BMte cu preoții: • ••••• ...... U» mm _____ _ Mmmm ............. . 11.« CmI luni ............. . Feetru Ctr&in&tite prețui este indoiL TELEFON: Direcțiuni Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 14/10 »(Him Provincia „ 14/99 mjJrei ) Străinătatea „ 12/40 Platforma electorală a guvernului U|j j|j>||!||| elSCtOfSlp * JlMEi“ „Complotul contra regelui“ In sfîrșit guvernul a dat de o platforma electorală salvatoare. J Răspîndirea programului* »’a avut nici un efect. După cîtevtei zile del« lansarea lui, opinia publică 's-a edificat: s’a văzut că e un program pentru alegeri tot așa de disperat ■ ca, ci guvernul., , Amabiile," campanii" pornite de guvernamentali,, fiind cu desăvârșire ignorate deoarece făgăduiala, în ajunul alegerilor ca guvernul va iefteni traiul, nu mai prinde nici la Mizil, iar declarația că partidul conservator nu va schimba sistemul electoral de azi, a produs un efect cu țotul contrariu, în fata acestui fiasco, cărpi jtii au avizat și încearcă acum o nouă platformă electorală. Combinația e aceasta: takiștii aiscată rolul constitutional al regelui, critică chemarea d-lui Carp la putere. Iată ocazia de a prezenta regelui pe takiști ca niște antidinastici periculoși, iar pe de altă parte gă, se pună in evidentă devotamentul carpiștilor către dinastie, prezentîndu-se, în toiul alegerilor, ca apărători ai regelui, ipotriva atacurilor takiștilor-Cum să se prezinte însă fată de rege Această apărare? Regele urmărește singur acțiunea opoziției. Citește discursurile conducătorilor. E incurent cu întreaga mișcare politică. Nici un takist n’a atacat pe rege. Unii au criticat procedarea sa ca neconstituțională, alfii au discutat rolul constituționali al suveranului, în special d. C. Dissescu. Dar nimeni n’a atacat pe rege. Aceasta o știe suveranul. Atunci cum să prezinte carpiștii acțiunea takiștilor ca antidinastică ? S’a recurs la o invenție: una este acțiunea takiștii pe față, în întrunirile publice, alta este la mahala. Am relevat strigătul de alarmă al carpiștilor cari au denunțat că la mahala takiștii anunță apropiata detronare a regelui, proclamarea republicei, alegerea d-lui Ionel Brătianu ca președinte de republică și instituirea unui guvern Take Ioruncu. Cu această nouă platformă electorală, foarte ingenioasă, șfi pornit carpiștii la ! Probabil că peste cîteva zile vor primi orbiri de la rege să-i mai slăbească cu acest nou gen de apărare și să nu mai scoboațe Coroana cu campania electorală de la mahala.. Ați nimerit-o prin urmare și cu această tactică abilă. De unde discuția asupra rolului constituțional al regelui se menținea în cadrul unor desbateri absolut obiective și urbane, carpiștii, prin inventarea basmului că la mahala se propagă un mare complot, vor stîrni cele mai fantastice zvbpuri in păturile de jos unde nu toți mai ies cem ceea ce se scrie și ceea ce se vorbește. Măi înUi nu pentru prima oară regele este atacat de partide. Cînd s’a instituit domeniul Coroanei a fost personal atacat. Da 18 88 iarăși a fost vehement criticat și fluerat la Iași de opozitia unită. Da 1893 liberalii l’au atacat mai bine de un an de zile. In ultimul timp a fost atacat de carpiști. Nici odată nu s’a dat sfoară prin țară că e vorba de un complot pentru detronare. Am amintit de diferitele campanii ruse contra Coroanei, nu pentru a stabili o comparație cu criticele ce se aduc azi regelui. Niciodată nu s’a pus în discuție ca azi rolul constituțional al regelui, fiind-că niciodată n’am avut o situație politică asemănătoare cu cea de azi și care legitimează criticele ce se aduc suveranului. ved ®.’ Mi#“ c»- guvernul d-lui. Carp vrea să prezinte regelui cu totul sub altă formă :atitudinea takiștilor fată de Goroapă pentru" a smulge dela rege un concurs nelimitat în alegeri. . . Consecințele? Dar guvernul, d-lan Carp nu a fost un moment preocupat de consecinți nicî cînd a luat guvernul, nici acum cînd prin samavolnicii și corupțiune încearcă a sîpșî fabrice majorități parlamentare în speranță că se va putea menține la guvern.Prin urmare, în disperata luptă electorală in care se află guvernul, a scoborît in propaganda de mahala, și persoana regelui, cresînd pe, deoparte că astfel va solidariza pe suveran cu toate actele cabinetului și pe de altă parte va crea o atmosferă mai favorabilă candidaților guvernului. Trucul acesta însă nu va prinde. Ceea ce a prins însă de la venirea guvernului Carpe că regele a nesocotit indicația corpului electoral — aceasta a prins și de aceea rezultatul alegerilor generale de acum va avea o semnificație de mare importanță nu atît pentru partide cit pentru rege. NAZIBIȚII Guvernul..., polar! Institutul meteorologic a observat, ca și noi, că de la venirea actualului guvern, iarna, care era foarte dulce, s’a înăsprit brusc și a început să bată crivățul. Cum s’a zice, noul guvern a fost întimpinat cu una din acefi răceli cari înghiață apele. Zi cu zi temperatura a scăzut. Ara ajuns la 11 grade sub zero —ceea ce nu este o temperatură pentru un guvern care se află în frigurile perioadei electorale. Numai la polul Nord mai există o răceală care să se poată compara cu aceea care a cuprins țara de cînd aii pus mina boerii pe paltoane. Avem la ciimă un guvern polar. D’aia umblă cu doi poli de cap de alegător. ----------------**---------------întrunirile de er Eri s'a putut vedea, în cele două întruniri publice dela „Dacia“ și „Eforie“ contrastul între neputința unui guvern mort născut și o opozițiune, a cărei vigoare se oțolește zi cu zi mai mult în focul luptei, întrunirea guvernamentală a scos în relief și lipsa de popularitate a regimului, căci adea dacă s'a putut umplea sala. „Dacia“ cu cele mai mari sforțări depuse, de politie, și lipsa de luptători și taburi cari să sufie noul regim. De la prima întrunire publică ce a anuntat guvernul, a trebuit să vie doui miniștri cari să-l susție, ceilalți oratori fiind cuplul necunoscuți publicului. Chiar in mahalale, guvernul trebue să delege pe dieta Vrancea, partidul fiind lipsit de ori ce elemente cunoscute cetățenilor. Faptul este caracteristic pentru ființa acestui regim. S'a adus la putere un guvern., dar nu s'a adus la putere un partid. . Dar nici măcar în guvern nu se observă acea coheziune care dă unitate și vigoare unei acțiuni. Din nou,, d-nii Filipescu și Marghiloman au venit fără d. Carp, să dezică declarațiunile acestuia in chestia cîrcumarilor. Este un fel de mortificare a d-lui Carp la care suntem chiemați să asistăm. " Cu, despre unitatea de vederi dintre d-nii Filipescu și Marghiloman, avem de relevat, faptul că d. Filipescu a ținut să confirme demersul d-lui Carp pe Ungă șeful liberalilor spre a solicita un cartel electoral —■ ceea ce nu a prea încintat pe d. Marghiloman, căci a cam reieșit că prezența acestuia la ministerul de interne a necesitat, un asemenea, demers, cu atît mai umilitor pentru întregul guvern, cu cît a fost respins. D. Filipescu, confirmind cartelul solicitat de d. Carp, s'a și ferit, de a ataca prea mult cartelul dintre cele două opozițiuni, căci e firește destul de greu să ataci un cartel, după ce l'au solicitat și nu l'am putut obține... La Eforie, întrunirea conservatorilordemocrați a fost și de astă-dată un meeting popular cu o enormă asistentă și cu aceeaș însuflețire pe care o pune lumea în susținerea acestui partid. Declarațiunile d-lor Eleva și Take Ionescu, analiza Violențelor și, corupției guvernamentale făcută de d. Mihail Antonescu, decanul baroului de Ilfov, au fost primite, cu o simpatie și o lgiârare caii opun unui guvern fără partid șî fără susținători populari, opozițiunea unui partid care are marea superioritate că între șef și partid și între partid ,și i ară legăturile devin zi cu zi mai indistructibile— fapt care explică vigoarea, ecoul acțiunea sale și avîntul cu care se va presenta în fața urnelor. .—.—-----------------------. .. — — De la trimisul nostru special — Ce se petrece la Botoșani Interview cu prințul Calimachi Mă voii feri să însoțesc de vreun comentariu importantele declarațiuni pe cari mi le-a făcut prințul Calimachi, iu intervievul ce mî-a acordat cu multă gentileță. Mă voia sili doar să redau cît mai exact aceste declarațiuni.. . Cum se prezintă partidul conservator local în actualele alegeri ? am întrebat: — Cu șansa de a lua toate locurile. Acum cîteva luni nu exista partid conservator în localitate. Nlugat însă de șeful partidului, am trecut de la Dorohoi la Botoșani și am avut norocul să organizez aici un partid puternic, care se pregătește să înfrunte lupta electorală cu convingerea că va reuși. — Sînt întemeiate plîngerile opoziției in privința presiunilor ce s’ar fi exercitînd în localitate ? — Nu e nici o presiune. Plîngerile lor dovedesc slăbiciunea în care se găsesc. Atît și nimic mai mult. — Cum stau lucrurile cu sălile de întrunire ? — Iată cum. In localitate nu sunt decît două săli. Una, am închiriat-o eu pentru toată perioada electorală. Cealaltă ziu e proprie pentru întruniri. Există o iedecre a consiliului tehnic prin care se cere închiderea sălii din cauză că nu — S’au dat însă acolo baluri și nunți? — Se poate. Indicerea despre care am vorbit insă, există, noi am dat peste ea, prin urmare am procedat în mod legal. — Dar cu tipografii cari nu primesc lucrări de ale opoziției ? — Sunt aici doui tipografi. La unul din ei se tipăria foia d-lui Darie, „Gazeta Botoșanilor“. Tipograful mi-a mărturisit că d. Darie îi datorează o sumă de bani și din această cauză nu-i mai lucrează. Atunci i-am făcut și eu oarecare promisiuni, oarecari avantajii materiale, și tipograful singur s’a angajat să nu mai facă alte lucrări decît pe ale noastre. Celalt e tipograful nostru. Printr’un angajament bănesc am convenit cu dînsul să refuze lucrările altora. — Dar cu camerile de la hotel închiriate ? — E foarte adevărat. Am închiriat camerile de la hotel pentru zilele de alegeri. Eu așa înțeleg să-mi servesc alegătorii, nu ca d-nii liberali, cari îi chiar dă la vot dar nu se interesează de ci. Domnul meu, acesta e procedeul meu de a lucra. Așa înțeleg ei? — care n’am nici o calitate oficială — să duc lupta electorală. Aș fi putut să fac acelaș lucru fiind în opoziție. De altfel de ce protestează liberalii ? De ce n’aui protestat cînd s’a oprit vînzarea „Adevĕrului“ ori cînd s’a împiedicat transportarea cu pachetele „Dimineței“ ? Au spus atunci că au săvîrșit un act de guvernămînt, și Curtea de casație le a dat dreptate. Dacă aici ar fi presiune—ceea ce mie—de ce n’ar fi și aceasta tot un act de guvernămînt? — Ce credeți despre candidatura d-lui Ionel Brătianu ? D, Brătianu va cădea. Ni vom combate cu ultima energie. Aș socoti ca un act imoral să-l aleg, după campania ce a dus contra noastră. Chiar dacă de în centru mi s’ar cere să-î înlesnesc intrarea in parlament, eu personal l’aș trînti. Mai de grabă aș alege un conservato democrat decît pe d. Brătianu. Am mulțumit d-lui Calimachi pentru declarațiile pline de francheță pe cari mi de-a făcut, și m’am retras. Interview cu d. Ioan P. Darie Am ținut să am o convorbire asupra aceleiași chestiuni și cu d. Ion P. Darie, candidat democrat independent, la colegiul II de Cameră și unul din aceia cari au avut mai mult de suferit de pe urma modei cum înțelege d. Calimachi lupta electorală. I. Darie este un om cult, inteligent și foarte simpatic. Are vederi înaintate și este partizan hotărît al votului universal. — Era cules gata ultimul număr din „Gazeta Botoșanilor“ și rămăsese numai să eu dea paginile la mașină. Care nu mi-a fost uimirea și indignarea cînd mă pomenesc cu tipograful că vine să mă anunțe că nu-mi mai poate tipări foaia din cauză că așa i s’a impus. Toate stăruințele mele au fost zadarnice, foaia nu mi s’a mai tipărit. Atîta lucru am putut face, să trec repede pe la tipografie și să cer băeților corecturi pe materia lucrată ca să am un act justificativ. — Am cetit însă în ziarul „Steagul“ că vi s’a refuzat tipărirea numărului din cauză că datorați bani tipografului. — E o infamie. Tipografii sunt evrei și au fost amenințați cu expulzarea. Acesta e singurul motiv pentru care mi s’a oprit tipărirea. De altfel, pentru ca să se adă cum stau lucrurile, am făcut următoarea propunere. Am cerut o an■ ■.din București, pe propria mea cheltuială, și dacă se va constata că evreii Mărcu și Segall au refuzat imprimarea „Gazetei Botoșanilor“ pentru vre-o datorie a mea, mă oblig să mă globesc de bună voie cu o mie de lei în folosul Sindicatului ziariștilor. De altfel am informații precise că manuscrisele gazetei au fost trimese la Prefectură și numai după ce au fost cetite, s’a dat ordin să se oprească tipărirea, întreb apoi pe d. Darie ce păreri are cu privire la rezultatul alegerilor. — Cu toate presiunile, opoziția va izbuti să cîștige cîteva locuri în parlament. Cu„oameni ca dd. Silion, Isăcescu, Enacovici, opoziția poate fi sigură de reușită. De altfel și eu am mari speranțe că vom reuși la colegiul II. Firește, în cazul cînd guvernamentalii nu vor recurge în exasperarea lor, la adevărate acte de nebunie, ceea ce se prea poate. Am un program democratic și sper să raliez in jurul lui pe toți oamenii independenți“. Vorbia cu multă inimă și cu multă sinceritate. Ne-am despărțit, urîndu-i Islanda. Iosif Nădejde, --------— D. Ion P. uarisi prezintă destulă siguranță. Hill In Minitul Domnii de la fabrica de birtie ,,Letea“, cari sînt adevărata cauză a scumpirei exorbitante a hîrtiei, pentru că posedă rapacitatea brătienistă, au crezut că vor rămîne vecinie la putere și în consecință au tratat pe clienții lor ca pe niște cuceriți. Toate au însă un sfîrșit și prin urmare și atotputernicia acestor domni. Intr’adevăr d, Carp pare a fi recunoscut că una din cele mai importante industrii, nu poate fi lăsată pe mina unor exploatatori cari, în aviditatea lor de a se îmbogăți și de a încasa lefuri grase, nu mai au nici o măsură și fără de rușine se folosesc chiar și de autoritatea statului, cînd dispun de dînsa, pentru a-șî asigura prada, — și în consecință, d. Carp a luat hotărîrea să puie capăt acestei scandaloase stări de lucruri. Emanciparea industriei tipografice și a presei, prin urmare emanciparea dezvoltarei culturale de sub jugul monopolului hîrtieî,—iată scopul ancheteî începută de ministerul de finanțe în cestiunea hîrtiei. In această anchetă directorul nostru a arătat cu date precise, că prețul hîrtiei în țară este cel puțin de două ori mai mare, decît în străinătate și aceasta pentru calitățile de hîrtie de ziar, pentru reducerea prețului cărora se duce în permanență o luptă. Directorii ziarelor vor înainta și un memoriu în această privință, care va demonstra abuzul revoltător al fabricelor de hîrtie chiar și oamenilor celor mai increduli. Chemați la minister, fabricanții de hîrtie, s’au declarat gata să reducă prețul hîrtiei ziarelor de mare tiraj la îndoit cît ar costa dacă această hîrtie s’ar aduce din străinătate. Pentru a face însă acest mare întir, fabricanții au cerut ca ziarele să se angajeze a subscrie contracte pentru termene mai lungi. Cu alte cuvinte fabricanții au îndrăzneala să ceară ca gazetele să subscrie ele înșile la exploatarea lor pentru un timp îndelungat, să subscrie la monopolul absolut revoltător al hîrtiei în favoarea cîtorva particulari, să excludă ele înșile posibilitatea unei ruperi a cartelului hîrtiei prin crearea unei nouî fabrici de hîrtie. Dar sperăm că acum li s’a înfundat a■cestor domni conspatatoriv . Carp nu e acționar la „Letea“, nu are nici de tinut în seamă micile interese particulare ale palatului,— așa că acum fabricanții ori vor ’deveni mai rezonabili, ori vor fi siliți să devie. Adeveruri * Corupție O revistă a guvernului vorbește de „Corupția electorală în....Statele Unite*. Ce nevoie să alerge așa departe. Adică în..... statele guvernului nostru nu-i dai numai decît de urmă! ? Coloăie „Țara coloăie de indignare contra—opoziției este ultima constatare originală a „Epocei“. Numai să nu cobcăie guvernul de minte — după alegeri! Consecință Un negustor, duseri de poliție la întrunirea guvernamentală, ieșind, și dat drumul necazului: — M'au adus eu azi aici! Dar bune D-zeii și sicretu votului ! Dacă nu le-o plăcea in ziua de alegeri, să nu-mi dea nici un ban! ———------------------------ Romînii de peste munți și E expulzarea MI Lalescu — O convorbire interesanta — Actul samavolnic și infam al expulzării modestului funcționar Lalescu de către guvernul corupțiune a moravurilor noastre politice, îndestul de păcătoase și așa ca să se mai fi simțit nevoia adaosului pornirilor rele ale unei mîînî de ciocoi istoviți, dacă a produs in țară cea mai adîncă revoltă și indignare, printre Romînii de dincolo a stîrnit cea mai crudă dintre durerile ce pot chinui sufletele cinstite și simțitoare. Dovada am avut-o personal aseară. Intr’adevăr, întîlnind om pe un distins avocat român din Timișoara, care se află de cîteva zile în București pentru afaceri profesionale, cum m’a zărit, mi s’a adresat cu următoarele cuvinte cari ca un fior rece mi-ați străbătut toți nervii mei destul de oțeliți: — Bine, frate Rusule, dar se poate ca voi cei din Romînia să vă luați la întrecere în materie de ingerințe electorale cu contele Khuen Hedervary, faimosul nostru prim-ministru, care cum știi, pentru a-și face vara trecută o majoritate parlamentară, a recurs la cele mai infame mijloace de corupție și teroare ? Dar voi aveți tristul avantagiu de a fi perfecționat chiar sistemul actualului guvern unguresc, care, cu tot desfrîul fțe care a dat probă, totuși arma expulzării, cea mai periculoasă și odioasă dintre toate, n’a întrebuințat-o. Nu ezit a spune ca unul care cunosc și am suferit de pe urma șovinismului unguresc, că dacă guvernul Khuen Hedervary ar fi îndrăznit să expulzeze un ungur adversar politic, a doua zi Budapesta ar fi fost în plină revoluție. — Ai dreptate, îi replicau, dar vezi că și noi protestăm în contra actului arbitrar al guvernului Carp, care în mod absolut inutil a dat peste graniță pe bănățianul Lalescu, un biet funcționar fără nici o trecere politică. — Constat cu nespusă mulțumire sufletească ca o parte a presei române își dă perfect seama de enormitatea pacatulurt-neînțeles, comisie ::«un «p. ». • J. în care oricum puneam și noi oarecarî speranțe pentru întruparea unui viitor mai bun și mai demn. Protestarea ei violentă este singura noastră mîngîeri CHESTIA ZILEI Măsuri preventive Regele . Ce faci acolo, tom’le Carp? Corni Petrache: Pun obloane ca să nu mai auzi trîntbifele sub ferestrele Palatului! ! Duminecă sfunt biețuri la cari treime să renunți. Filosofia vieței îți dă acest sfat înțelept. Aști$dacă trebue ,să nu mai vorbesc în public. In adevăr emoțiunea mă apucă și glasul îmsî tremură, pling. Aga am făcut istozi la mtea 'aga pă ce am avut în tovărășia tonlucrătorilor mei de la ziar. In momentul veseliei, mi-am adus aminte de bieful' Pițurcă, care, o săptămînă după aparițiunea notițelor mele trecute, a murit. . . stîoa'mea 'luî Pițurcă ? Dar în definitiv citi nu mor, de aproape ai tăi și prieteni, oaipenî cu cari ai fost string legat,? Iți pare rău, nu-i vorbă. Cum însă trăim in mijlocul morței, e natural să ne deprindem cu dîrsa, sa nu ne mai cutremurăm e într-ea lovește lingă noi, pe aütea ființe scumpe nouă. Ba încă mai mult, cînd meșteșugul tău „ești de a scrie, ceea ce aștern", ne O. • yl ■ .'*< 1 . l ... fent* fo V'Șt’riv jr < y. de CONST. MILLE hîrlie este mult mai emoționant, decit ceea ce simți în realitate. E un fel de sfbrțare ce faci, voești ca celui ce dispare să-i faci ultima cinstire, să-i trimiți ultimul salut. Și este natural să ridici puțin tonul, să faci nițică poezie, chiar te sugestionezi pe tine însuți și te emoționezi. Dar dacă o lacrimă îi curge pe manuscris, o ștergi și o reprimi repede, mergi înainte cu datoria ta de scriitor și de cronicar al zilei. De ce dar, această emoțiune , stupidă, vorbind de Pițurcă? Zadarnic caut pricina zlăuntrul sufletului meu și mă analizez. Nu o găsesc. E mult mai probabil, că nu soarta tragică a acestui luptător tragi-comic,m’a mișcat. Aț venit, in joc înaintea Sufletului meu, însăși tragica mea soartă, o viața zădărnicită, timpurile eroice prin cari am trecut, aceea ce aș fi putut îndeplini și n’am îndeplinit. Dar cîteodată amintirile sînt mai puternice decit tine ;înâuți# ele înving scepticizmul tău, bravura ta se topește, vedevii moale și supus «noțiunilor.—• Și acesta este păcatul bătrînețelor --- pentru bătrîni amintirile sînt mișcătoare, izvor de lacrimi și — de aceea este mai cuminte de acum să renunț a mai vorbi în public — fiindcă drama la banchete este afară din merit și un bătrîn plângând este penibil — e ridicol și e lucru prost. t,un. Totuși sînt mulțumit de mine însumi. Nevasta lui Pițurcă, venind să-mi vestească moartea bărbatului ei, mi-a spus că Pițurcă și-a citit necrologul. O fi plîns și el ca mine, nu știu dar cred că acestui învins al soartei, acestui erou, care apărea ca un personaj ridicol, vâriaurile mele au trebuit să fie scumpe, să fie pentru el o răzbunare, o satisfacțiune in extremis. Nu s'a putut în adevăr ca omul acesta să nu fi priceput, fie și în chip instinctiv situațiunea lui. însuși numele acesta te făcea să zâmbești. Pițurcă,! Pițurcă! nu știm la ce te poți gândi prosnunțînd acest nume,care nu era des cu o poreclă, dar ea te silea să-ți încrețești colțul gurei și să rîzî. Pițurcă, ești din altă lume și avintat prea repede în alta, îți aduce aminte de eroii lui Caragiale din Noaptea furtunoasă, din acea pătură de oameni cari după 1848 redeșteptați la viața publică, nu se putuseră, adapta și viețea nouă, erau ca și țărancele cari vin cu ghetele în traista, pentru a se pune la oraș, iar pe drum merg cu picioarele goale. Pițurcă ? Dar el în mijlocul nostru, al păturii zise cultă, oameni cu titluri și cu studii, hitel calmii, e natural ca el să ne fi apărut ca un tip grotesc. Bun, sincer, entuziast, dar cu o inteligență de copil ele șapte ani și cu concepțiunile copilăriei. Oricât ne ascundeam acest sentiment și această părere, nu se poate ca ea să nu se fi manifestat — să fi căpătat ființă și Pițurcă să o fi înțeles, ori cu el scuipa pe covoarele din saloanele noastre, ori iși deșerta nasul cu o elegantă apăsare de deget... In mahala, Pițurcă pățea mai rau. Ceea ce""nu-i spuneam noi și, nici nu-i cam să înțeleagă, mitocanii din strada Ursului, nu se jenau de loc să o facă. Ba încă, totul i se spunea în limba pitorească a mahalagiului român, cu comparații și cu ‘expresiuni tipice. Desigur că și Pițurcă răspundea în fel, căci Pițurcă era tare in clanță, dar în definitiv, asupra lui nu s’a putut sa lvi rămână impresiunea unei situationi ciudate, penibile, neclare... Mari. Și acum omul acesta, a anărît de boli și de sărăcie, uitat de toată lumea, îmbatrinit fără de vreme, în sfîrșit ilariantul Pițurcă, pe patul lui de moarte, își citește necrologul scris de domna Milea al tinerelelor sale, pentru care a avut de sigur dragoste și admirațiune și în care în cazuri de grea restriște și cumpănă a găsit un mic sprijin. Cartea să zică domnii Milea, nu IV uitat, ba încă mai mult a scris frumos despre dînsul, i-a redat odată încă celebritatea de mult pierdută. N’a fost el doar unu terchea-berchea, a fost cineva, asupra lui au privit mulți și munca și figura lui populară au fost apreciate. Amorul lui propriu a fost fără îndoială măgulit. Deși sărac și simplu muncitor, deși ar fi putut și el să se fi dat cu un partid, să fie odăiaș la secție, spion de poliție, ori simplu bătăuș, cu leafa, lunară de la un partid, și cu alte despăgubiri mai mari la alegeri, totuși el n’a făcut ca șefii lui intelectuali, nu a fost trădător al cauzei lui, i-a rămas credincios pentru totdeauna, pînă la moarte. Și aceasta o constată și domnul Milea. „Sărac dar curvat“ r— a fost și a murit Pițurcă și aceasta îi va fi o glorie și probabil că cele scrise de mine i-au fost ca o răsplată postumă, dar pe care el a gustat-o totuși, pe patul de moarte, de unde cine știe de nu spera să se ridice și să sfideze moartea, el care nu se îndoia de nimic și voia chiar să rezolve pînă și chestia economică a Monedei, își zicea el: o să mă îndrept o să scap de afurisenia asta de boală, o să merg în oraș, o să mă plimb prin mahala, și toată lumea are să-și spună : „uite ăsta este Pițurcă spiialistrul, de care Domnu Milea a scris la gazetă“. Dacă i-am făcut, plăcere lui Pițurcă, dacă i-am mîngîiat ultimele sale clipe, mă simt fericit. Cu atît mai bine, dacă am făcut și puțin bine pe lângă răul,ce sunt nevoit să fac — căci aceasta este rostul meu, de a tăia în carne vie — și a face dreptate. Miercuri In Revista Socială a amicului N. D. Cocea citesc amintirile lui Teodor Firșinescu asupra masacrului de la Slatina Rândurile acestea, scrise de acela care a suferit atîtea pentru ideile sale și câtde sigur trebue să facă triste reflecțiii si asupra justiției în sine, rândurile aceste;.