Adevěrul, februarie 1911 (Anul 24, nr. 7684-7709)

1911-02-01 / nr. 7684

Anul XXIV-lea No. 7684 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenții de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Sinda Karageorgevici No. 18.—Tatefea S/4 BIROURILE ZIARULUI I Bucureștii Strada Sărindar No. fl fe ^..... ~ .­ Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții­ moștri «♦« SERSE 5 Bani Exemplarul P­A­GINI Marți 1 Fevruarie ÎS îl DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abcmu BMte cu preoții: • ••••• ...... U» mm _____ _ Mmmm ............. . 11.« CmI luni ............. . Feetru Ctr&in&tite prețui este indoiL TELEFON: Direcțiuni Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 14/10 »(Hi­m Provincia „ 14/99 mjJrei ) Străinătatea „ 12/40 Platforma electorală a guvernului U|j­ j|j>||!||| elSCtOfSlp * JlMEi“ „Complotul contra regelui“ In­ sfîrșit guvernul a dat de o plat­forma electorală salvatoare. J Răspîndirea programului* »’a avut nici un efect. După cîtevtei zile del« lansarea lui, opinia pu­blică 's-a­ edificat­: s’a văzut că e un pro­gram pentru alegeri tot așa de disperat ■ ca, ci guvernul., , Amabiile," cam­panii" pornite de guverna­­mentali,, fiind cu desăvârșire ignorate de­oare­ce făgăduiala, în ajunul alegerilor ca guvernul va iefteni traiul, nu mai prinde nici la Mizil, iar declarația că partidul conservator nu va schimba sis­temul electoral de azi, a produs un­­ efect cu țotul contrariu, în fata acestui fiasco, cărpi­ jtii au­ avizat și încearcă acum o nouă platformă electorală. Combinația e aceasta: takiștii aiscată rolul constitutional al regelui, critică chemarea d-lui Carp la putere. Iată oca­­zia de a prezenta regelui pe takiști ca niște­ antidinastici periculoși, iar pe de altă parte gă, se pună in evidentă devota­mentul carpiștilor către dinastie, prezen­­­tîndu-se, în toiul alegerilor, ca apărători ai regelui, i­­­potriva atacurilor takiștilor-Cum să­­ se prezinte însă fată de rege Această apărare? Regele urmărește singur acțiunea opo­ziției. Citește discursurile conducătorilor. E in­­curent cu întreaga­ mișcare politică. Nici un takist n’a atacat pe rege. Unii au­ criticat­ procedarea sa ca neconstituțio­­nală, alf­ii au­­ discutat rolul constituțio­nali al suveranului, în special d. C. Di­­ssescu. Dar nimeni n’a atacat pe rege. Aceasta o știe suveranul. A­tunc­i cum să prezinte carpiștii acțiu­nea­ takiștilor ca antidinastică ? S’a recurs la o invenție: una este ac­țiunea takiștii pe față, în întrunirile pu­blice, alta este la mahala. Am relevat strigătul de alarmă al car­piștilor cari au denunțat că la mahala takiștii anunță apropiata detronare a re­­gelui, proclamarea republicei, alegerea d-lui Ionel Brătianu ca președinte­ de re­publică și instituirea unui guvern Take Ioruncu.­ Cu­ această nouă platformă electorală, foarte­­ ingenioasă, șfi pornit carpiștii la ! Probabil că peste cîte­va zile vor primi orbiri de la rege să-i mai slăbească cu­ a­­cest nou­ gen de apărare și să nu mai sco­­boațe Coroana cu campania electorală de la mahala.. Ați nimerit-o prin urmare și cu această tactică abilă. De unde discuția asupra rolului cons­tituțional al regelui se menținea în ca­drul unor desbateri absolut obiective și urbane,­ carpiștii, prin inventarea bas­mului că la mahala se propagă un mare complot, vor stîrni cele mai fantastice zvbpuri in păturile de jos unde nu toți mai­­ ies cem­ ceea ce se scrie și ceea ce se vorbește. Măi înUi nu pentru prima oară regele este atacat de partide. Cînd s’a instituit domeniul Coroanei a fost personal ata­cat. Da 18 88 iarăși a fost vehement criti­cat­­ și flu­erat la Iași de opozitia­ unită. Da 1893 liberalii l’au atacat mai bine de un­ an de­­ zile. In ultimul timp a fost atacat de carpiști. Nici odată nu s’a dat sfoară prin țară că e vorba­ de un complot pentru detro­nare. Am amintit de diferitele campanii ruse contra Coroanei, nu pentru a sta­bili o comparație cu criticele ce se aduc azi regelui.­­ Nici­odată nu s’a pus în discuție ca azi rolul constituțional al­­ regelui, fiind-că nici­odată n’am avut o situație politică asemănătoare cu cea de azi și care legiti­mează criticele ce se aduc suveranului. ved ®.’ Mi#“ c»- guvernul d-lui. Carp vrea să prezinte regelui cu totul sub altă formă :atitudinea takiștilor fată de Go­­roapă pentru" a smulge dela rege un con­curs­­ nelimitat în alegeri. . . Consecințele? Dar guvernul, d-lan Carp nu a fost un moment preocupat de con­­secinți nic­î cînd a luat guvernul, nici a­­cum cînd prin samavolnicii și corupțiune încearcă a sîpșî fabrice majorități parla­mentare în speranță că se va putea men­ține la guvern.Prin urmare, în disperata luptă elec­­torală in care se află guvernul, a sco­­borît in propaganda de mahala, și per­soana regelui, cresînd pe, deoparte că astfel va solidariza pe suveran cu toate actele cabinetului și pe de altă parte va crea o atmosferă mai favorabilă candi­daților guvernului. Trucul acesta însă nu va prinde. Ceea ce a prins însă de la venirea gu­vernului Carp­e că regele a nesocotit in­dicația corpului electoral — aceasta a prins și de aceea rezultatul alegerilor ge­nerale de acum va avea o semnificație de mare importanță nu atît pentru partide cit pentru rege. N­AZIBIȚII Guvernul..., polar! Institutul meteorologic a observat, ca și noi, că de la venirea actualului guvern, iarna, care era foarte dulce, s’a înăsprit brusc și a început să bată crivățul. Cum s’a­ zice, noul guvern a fost întimpinat cu una din acefi răceli cari înghiață apele. Zi cu zi tempera­tura a scăzut. Ara ajuns la 11 grade sub zero —ceea ce nu este o temperatură pentru un guvern care se află în frigurile perioadei e­­lectorale. Numai la polul Nord mai există o răceală care să se poată compara cu aceea care a cuprins țara de cînd aii pus mina boerii pe paltoane. Avem la ciimă un guvern polar. D’aia um­blă cu doi p­oli de cap de alegător. ----------------**---------------­întrunirile de er­ Eri s'a putut vedea, în cele două întru­niri publice dela „Dacia“ și „Eforie“ contrastul între neputința unui guvern mort născut și o opozițiune, a cărei vigoa­re se oțolește zi cu zi mai mult în focul luptei, întrunirea guvernamentală a scos în relief și lipsa de popularitate a regimu­lui, căci adea dacă s'a putut umplea sala. „Dacia“ cu cele mai mari sforțări depuse, de politie,­­ și lipsa de luptători și tab­uri cari să suf­ie noul regim. De la prima întrunire publică ce a a­­nuntat guvernul, a trebuit să vie doui miniștri cari să-l susție, ceilalți oratori fiind cu­­plul necunoscuți publicului. Chiar in mahalale, guvernul trebue să delege pe d­­­ieta Vrancea­, partidul fiind lipsit de ori­ ce elemente cunoscute cetă­țenilor. Faptul este caracteristic pentru ființa acestui regim. S'a adus la­ putere un gu­vern., dar nu s'a adus la putere un par­tid. .­­ Dar nici măcar în guvern nu se obser­vă acea coheziune care dă unitate și vi­goare unei acțiuni. Din nou,, d-nii Fili­pescu și Marghiloman au­ venit fără d. Carp, să dezică declar­ațiunile acestuia in chestia cîrcumarilor. Este un fel de mor­tificare a d-lui Carp la care suntem­ chie­­mați să asistăm. " Cu­, despre unitatea de vederi dintre d-nii Filipescu și Marghiloman, avem de­ relevat, faptul că d. Filipescu a ținut să confirme demersul d-lui Carp pe Un­gă șeful liberalilor spre a solicita un car­tel electoral —■ ceea ce­ nu a prea încintat pe d. Marghiloman, căci a cam reieșit că prezența acestuia la ministerul de inter­ne a necesitat, un asemenea, demers, cu atît mai umilitor pentru întregul guvern, cu cît a fost respins. D. Filipescu, confirmind cartelul soli­citat de d. Carp, s'a și ferit, de a ataca prea­ mult cartelul dintre cele două opo­­zițiuni, căci e firește destul de greu să ataci un cartel, după ce l'au solicitat și nu l'am putut obține... La Eforie, întrunirea conservatorilor­­democrați a fost și de astă-dată un mee­ting popular cu o enormă asistentă și cu aceeaș însuflețire pe care o pune lumea în susținerea acestui partid. Declarațiu­­nile d-lor Eleva și Take Ionescu, analiza Violențelor și, corupției guvernamentale făcută de d. Mihail Antonescu, decanul baroului de Ilfov, au­ fost­ primite, cu o simpatie și­ o lgiârare caii opun unui gu­vern fără partid șî fără susținători popu­lari, opozițiunea unui­ partid care are marea superioritate că între șef și partid și între partid ,și i ară legăturile devin zi cu zi mai indistructibile— fapt care ex­plică vigoarea, ecoul acțiunea sale și a­­vîntul cu care se va presenta în fața ur­nelor. .—.—-----------------------­. .. — — De la trimisul nostru special — Ce se petrece la Botoșani Interview cu prințul Calimachi Mă voii­ feri să însoțesc de vre­un co­­mentariu importantele declarațiuni pe cari mi le-a făcut prințul Calimachi, iu intervievul ce mî-a acordat cu multă gentileță. Mă voia sili doar să redau cît mai exact aceste declarațiuni.. . Cum se prezintă partidul conser­vator local în actualele alegeri ? am în­trebat: — Cu șansa de a lua toate locurile. Acum cîteva luni nu exista partid con­servator în localitate. Nlugat însă de șe­ful partidului, am trecut de la Dorohoi la Botoșani și am avut norocul să or­ganizez aici un partid puternic, care se pregătește să înfrunte lupta electorală cu convingerea că va reuși. — Sînt întemeiate plîngerile opoziției in privința presiunilor ce s’ar fi exer­­citînd în localitate ? — Nu e nici o presiune. Plîngerile lor dovedesc slăbiciunea în care se gă­sesc. Atît și nimic mai mult. — Cum stau­ lucrurile cu sălile de în­trunire ? — Iată cum. In localitate nu sunt de­cît două săli. Una, am închiriat-o eu pentru toată­ perioada electorală. Cealaltă ziu e proprie pentru întruniri. Există o i­edecre a consiliului teh­nic prin care se cere închiderea sălii din cauză că nu — S’au dat însă acolo baluri și nunți? — Se poate. Indicerea despre care am vorbit insă, există, noi am dat peste ea, prin urmare am procedat în mod legal. — Dar cu tipografii cari nu primesc lucrări de ale opoziției ? — Sunt aici doui tipografi. La unul din ei se tipăria foia d-lui Darie, „Ga­zeta Botoșanilor“. Tipograful mi-a măr­turisit că d. Darie îi datorează o sumă de bani și din această cauză nu-i mai lucrează. Atunci i-am făcut și eu oare­­care promisiuni, oare­cari avantajii ma­teriale, și tipograful singur s’a angajat să n­u mai facă alte lucrări de­cît pe ale noastre. Celalt e tipograful nostru. Printr’un angajament bănesc am convenit cu dîn­­sul să refuze lucrările altora. — Dar cu camerile de la hotel în­chiriate ? — E foarte adevărat. Am închiriat ca­­merile de la hotel pentru zilele de ale­geri. Eu așa înțeleg să-mi servesc alegă­torii, nu ca d-nii liberali, cari îi chiar dă la vot dar nu se interesează de ci. Domnul meu, acesta e procedeul meu de a lucra. Așa înțeleg ei? — care n’am nici o calitate oficială — să duc lupta electorală. Aș fi putut să fac acelaș lu­cru fiind în opoziție. De alt­fel de ce protestează liberalii ? De ce n’aui protestat cînd s’a oprit vînzarea „Adevĕrului“ ori cînd s’a îm­piedicat transportarea cu pachetele „Di­­mineței“ ? Au spus atunci că au săvîrșit un act de guvernămînt, și Curtea de ca­sație le a dat dreptate. Dacă aici ar fi presiune—ceea ce mi­e—de ce n’ar fi și aceasta tot un act de guvernămînt? — Ce credeți despre candidatura d-lui Ionel Brătianu ? D, Brătianu va cădea. Ni vom com­­bate cu ultima energie. Aș socoti ca un act imoral să-l aleg, după campania ce a dus contra noastră. Chiar dacă de în centru mi s’ar cere să-î înlesnesc in­trarea in parlament, eu personal l’aș trînti. Mai de grabă aș alege un conser­­vato democrat de­cît pe d. Brătianu. Am mulțumit d-lui Calimachi pentru declarațiile pline de franch­eță pe cari mi de-a făcut, și m’am­ retras. Interview cu d. Ioan P. Darie A­m ținut să am o convorbire asupra aceleiași chestiuni și cu d. Ion P. Darie, can­didat democrat independent, la cole­giul II de Cameră și unul din aceia cari au a­vut mai mult de suferit de pe urma mod­ei cum înțelege d. Calimachi lupta electorală. I­. Darie este un om cult, inteligent și foarte simpatic. Are vederi înaintate și este partizan hotărît al votului uni­versal. — Era cules gata ultimul număr din „Gazeta Botoșanilor“ și rămăsese numai să eu dea paginile la mașină. Care nu mi-a fost uimirea și indignarea cînd mă pomenesc cu tipograful că vine să mă anunțe că nu-mi mai poate tipări foaia din cauză că așa i s’a impus. Toate stă­ruințele mele au fost zadarnice, foaia nu mi s’a mai tipărit. Atîta lucru am putut face, să trec repede pe la tipografie și să cer băeților corecturi pe materia lu­crată ca să am un act justificativ. — Am cetit însă în ziarul „Steagul“ că vi s’a refuzat tipărirea numărului din cauză că datorați bani tipografului. — E o infamie. Tipografii sunt evrei și au fost amenințați cu expulzarea. A­­cesta e singurul motiv pentru care mi s’a oprit tipărirea. De altfel, pentru ca să se adă cum stau lucrurile, am făcut următoarea propunere. Am cerut o an­■ ■.­din București, pe propria mea cheltuială, și dacă se va constata că evreii Mărcu și Segall au refuzat im­primarea „Gazetei Botoșanilor“ pentru vre-o datorie a mea, mă oblig să mă globesc de bună voie cu o mie de lei în folosul Sindicatului ziariștilor. De alt­fel am informații precise că ma­nuscrisele gazetei au fost trimese la Pre­fectură și numai după ce au fost cetite, s’a dat ordin să se oprească tipărirea, întreb apoi pe d. Darie ce păreri are cu privire la rezultatul alegerilor. — Cu toate presiunile, opoziția va iz­buti să cîștige cîte­va locuri în parla­ment. Cu„oameni ca dd. Silion, Isăcescu, Enacovici, opoziția poate fi sigură de reușită. De altfel și eu am mari speranțe că vom­ reuși la colegiul II. Firește, în ca­zul cînd guvernamentalii nu vor recurge în exasperarea lor, la adevărate acte de nebunie, ceea ce se prea poate. Am un program democratic și sper să raliez in jurul lui pe toți oamenii indepen­denți“. Vorbia cu multă inimă și cu multă sinceritate. Ne-am despărțit, urîndu-i Is­landa. Iosif Nădejde, --------— D. Ion P. uarisi prezintă destulă siguranță. Hill In Mi­nitul Domnii de la fabrica de birtie ,,Letea“, cari sînt adevărata cauză a scumpirei e­­xorbitante a hîrtiei, pentru că posedă ra­pacitatea brătienistă, au crezut că vor ră­­mîne vecinie la putere și în consecință au tratat pe clienții lor ca pe niște cu­ceriți. Toate au însă un sfîrșit și prin urmare și atotputernicia acestor domni. Intr’ade­­văr d, Carp pare a fi recunoscut că una din cele mai importante industrii, nu poate fi lăsată pe mina unor exploatatori cari, în aviditatea lor de a se îmbogăți și de a încasa lefuri grase, nu mai au nici o măsură și fără de rușine se folosesc chiar și de autoritatea statului, cînd dis­pun de dînsa, pentru a-șî asigura prada, — și în consecință, d. Carp a luat hotă­­rîrea să puie capăt acestei scandaloase stări de lucruri. Emanciparea industriei tipografice și a presei, prin urmare emanciparea dezvol­tarei culturale de sub jugul monopolului hîrtieî,—iată scopul anch­eteî începută de ministerul de finanțe în cestiunea hîrtiei. In această anchetă directorul nostru a arătat cu date precise, că prețul hîrtiei în țară este cel puțin de două ori mai mare, de­cît în străinătate și aceasta pentru ca­­litățile de hîrtie de ziar, pentru reducerea prețului cărora se duce în permanență o luptă. Directorii ziarelor vor înainta și un memoriu în această privință, care va de­monstra abuzul revoltător al fabricelor de hîrtie chiar și oamenilor celor mai in­creduli. Chemați la minister, fabricanții de hîr­tie, s’au declarat gata să reducă prețul hîrtiei ziarelor de mare tiraj la îndoit cît ar costa dacă această hîrtie s’ar aduce din străinătate. Pentru a face însă acest mare întir, fabricanții au cerut ca ziarele să se angajeze a subscrie contracte pentru ter­mene mai lungi. Cu alte cuvinte fabri­canții au îndrăzneala să ceară ca gazetele să subscrie ele înșile la exploatarea lor pentru un timp îndelungat, să subscrie la monopolul absolut revoltător al hîrtiei în favoarea cîtorva particulari, să excludă ele înșile posibilitatea unei ruperi a carte­lului hîrtiei prin crearea unei nouî fa­brici de hîrtie. Dar sperăm că acum li s’a înfundat a­­■­cest­or domni conspatatoriv . Carp nu e acționar la „Letea“, nu­ are nici de tinut în seamă micile interese particulare ale palatului,— așa că acum fabricanții ori vor ’deveni mai rezonabili, ori vor fi si­liți să devie. Adeveruri *­ Corupție O revistă a guvernului vorbește de „Co­rupția electorală în....Statele­ Unite*. Ce ne­voie să alerge așa departe. Adică în..... statele guvernului nostru nu-i dai numai de­cît de urmă! ? Coloăie „Țara coloăie de indignare contra—opozi­ției­ este ultima constatare originală a „E­­pocei“. Numai să nu cobcăie guvernul de minte — după alegeri! Consecință Un negustor, dus­eri de poliție la întruni­rea guvernamentală, ieșind, și­ dat drumul ne­cazului: — M'au adus eu azi aici! Dar bun­e D-zeii și sicretu votului ! Dacă nu le-o plăcea in ziua de alegeri, să nu-mi dea nici un ban! ———------------------------­ Romînii de peste munți și E expu­lzarea MI Lalescu — O convorbire interesanta — Actul samavolnic și infam al expul­zării modestului funcționar Lalescu de către guvernul corupțiune a moravurilor noastre politice, îndestul de păcătoase și așa ca să se mai fi simțit nevoia a­­daosului pornirilor rele ale unei mîînî de ciocoi istoviți, dacă a produs in țară cea mai adîncă revoltă și indignare, printre Romînii de dincolo a stîrnit cea mai crudă dintre durerile ce pot chinui su­fletele cinstite și simțitoare. Dovada am avut-o personal aseară. In­­tr’adevăr, întîlnind om­ pe un distins a­­vocat român din Timișoara, care se află de cîteva zile în București pentru afaceri profesionale, cum m’a zărit, mi s’a adre­sat cu următoarele cuvinte cari ca un fior rece mi-ați străbătut toți nervii mei destul de oțeliți: — Bine, frate Rusule, dar se poate ca voi cei din Romînia să vă luați la între­cere în materie de ingerințe electorale cu contele Khuen Hedervary, faimosul nos­tru prim-ministru, care cum știi, pentru a-și face vara trecută o majoritate par­lamentară, a recurs la cele mai infame mijloace de corupție și teroare ? Dar voi aveți tristul avantagiu de a fi per­fecționat chiar sistemul actualului gu­vern unguresc, care, cu tot desfrîul fțe care a dat probă, totuși arma expulzării, cea mai periculoasă și odioasă dintre toate, n’a întrebuințat-o. Nu ezit a spune ca unul care cunosc și am suferit de pe urma șovinismului unguresc, că dacă guvernul Khuen Hedervary ar fi în­drăznit să expulzeze un ungur adversar politic, a doua zi Budapesta ar fi fost în plină revoluție. — Ai dreptate, îi replic­au, dar vezi că și noi protestăm în contra actului ar­bitrar al guvernului Carp, care în mod absolut inutil a dat peste graniță pe bă­­nățianul Lalescu, un biet funcționar fără nici o trecere politică. — Constat cu nespusă mulțumire su­fletească ca o parte a presei române își dă perfect seama de enormitatea paca­­tu­l­urt-neînțeles, comis­­ie ::«un «p. ». • J. în care oricum puneam și noi oare­carî speranțe pentru întruparea unui viitor mai bun și mai demn. Protestarea ei violentă este singura noastră mîngîeri CHESTIA ZILEI Măsuri preventive Regele . Ce faci acolo, tom’le Carp? Corni Petrach­e: Pun obloane ca să nu­ mai auzi trîntbifele sub feres­trele Palatului! ! Duminecă sfunt biețuri la cari treime să renunți. Filosofia vieței îți dă acest sfat înțelept. Aști­$dacă trebue ,să nu mai vorbesc în public. In adevăr emoțiunea mă apucă și glasul îmsî tremură, pling. Aga am făcut istozi la­­ mtea 'aga pă ce am avut în tovă­­rășia tonlucrătorilor mei de la ziar. In momentul veseliei, mi-am adus aminte de b­ieful' Pițurcă, care, o săptămînă du­pă aparițiunea notițelor mele trecute, a murit. . . stîoa'm­ea 'luî Pițurcă ? Dar în definitiv citi nu mor, de aproape ai tăi și prieteni, oaipenî cu cari­­ ai fost string legat,? Iți pare rău­, nu-i vorbă. Cum însă trăim in mijlocul morței, e natural să ne deprin­dem cu dîrsa, sa nu ne mai cutremurăm e într-ea lovește lingă noi, pe aütea ființe scumpe nouă. Ba încă mai mult, cînd meșteșu­gul tău „ești de a scrie, ceea ce aștern", ne O. • yl ■ .'*< 1 . l ... fent* fo V'Șt’riv jr < y.­­ de CONST. MILLE hîrlie este mult mai emoționant, de­cit ceea ce simți în realitate. E un fel de sfbrțare ce faci, voești ca celui ce dispare să-i faci ultima cinstire, să-i trimiți ul­timul salut. Și este natural să ridici pu­țin tonul, să faci nițică poezie, chiar te sugestionezi pe tine însuți și te emoțio­nezi. Dar dacă o lacrimă îi curge pe ma­nuscris, o ștergi și o reprimi repede, mergi înainte cu datoria ta de scriitor și de cronicar al zilei. De ce dar, această emoțiune , stupidă, vorbind de Pițurcă? Zadarnic caut pri­cina zlăuntrul sufletului meu­ și mă a­­nalizez. Nu o găsesc. E mult mai proba­bil, că nu soarta tragică a acestui luptă­tor tragi-comic,­m’a mișcat. Aț­ venit, in joc înaintea­­ Sufletului meu, însăși tragi­ca mea soartă, o viața zădărnicită, timpu­rile eroice prin cari am trecut, aceea ce aș fi putut îndeplini și n’am îndeplinit. Dar cîte­odată amintirile sînt mai puter­nice de­cit tine ;înâuți# ele înving scepti­cizmul tău, bravura ta se topește, vedevii moale și supus «noțiunilor.—• Și acesta este păcatul bătrînețelor --- pentru bătrîni amintirile sînt mișcătoare, izvor de la­crimi și — de aceea este mai cuminte de acum să renunț a mai vorbi în public — fiindcă drama la banchete este afară din merit și un bătrîn plângând este penibil — e ridicol și e lucru prost. t,un. Totuși sînt mulțumit de mine însumi. Nevasta lui Pițurcă, venind să-mi vesteas­că moartea bărbatului ei, mi-a spus că Pițurcă și-a citit necrologul. O fi plîns și el ca mine, n­u știu­­ dar cred că acestui învins al soartei, acestui erou­, care apărea ca u­n personaj ridicol, vâriau­­rile mele au trebuit să­­ fie scumpe, să fie pentru el o răzbunare, o satisfacțiune in extremis. Nu s'a putut în adevăr ca omul acesta să nu fi priceput, fie și în chip instinctiv situațiunea lui. însuși nu­mele acesta te făce­a să zâmbești. Pițurcă,! Pițurcă! nu știm la ce te poți gândi pros­nunțînd acest nume,­care nu era des cu­ o­ poreclă, dar ea te silea să-ți încrețești colțul gurei și să rîzî. Pițurcă, ești din­ altă lume și avintat prea repede în alta, îți aduce aminte de eroii lui Caragiale din Noaptea f­urtunoa­să, din acea pătură de oameni cari după 1848 redeșteptați la viața publică, nu se putuseră, adapta și viețea nouă, erau ca și țărancele cari vin cu ghetele în traista, pentru­ a se pune la oraș, iar pe drum merg cu picioarele goale. Pițurcă ? Dar el în mijlocul nostru, a­l păturii zise cultă, oameni cu titluri și cu studii, hitel calmii, e natural ca el să ne fi apărut ca un tip grotesc. Bun, sincer, entuziast, dar cu o inteligență de copil ele șapte ani și cu concepțiunile copilăriei. Oricât ne ascundeam acest sentiment și a­­ceastă părere, nu se poate ca ea să nu se fi manifestat — să fi căpătat ființă și Pi­țurcă să o fi înțeles, ori cu­ el scuipa pe covoarele din saloanele noastre, ori iși deșerta nasul cu o elegantă apăsare de deget... In mahala, Pițurcă pățea mai rau. Ceea ce""nu-i spuneam noi și, nici nu-i cam să înțeleagă, mitocanii din strada Ursului, nu se jenau de loc să o facă. Ba încă, to­tul i se spunea în limba pitorească a­­ mahalagiului român, cu comparații și cu ‘expresiuni tipice. De­sigur că și Pițurcă răspundea­­ în fel, căci Pițurcă era tare in clanță, dar în definitiv, asupra lui nu s’a putut sa lvi rămână im­presiunea unei si­tuationi ciudate, penibile, neclare... Mari. Și acum omul acesta, a anărît de boli și de sărăcie, uitat de toată lumea, îmbatri­­nit fără de vreme, în sfîrșit ilariantul Pi­țurcă, pe patul lui de moarte, își citește necrologul scris de dom­na Milea al tine­relelor sale, pentru care a avut de sigur dragoste și admirați­u­ne și în care în cazuri de grea restriște și cumpănă a gă­sit un mic sprijin. Carte­­a să zică domnii Milea, nu IV uitat, ba încă mai mult a scris frumos despre dînsul, i-a redat o­­dată încă celebritatea de mult pierdută. N’a fost el doar unu terchea-berchea, a fost cine­va, asupra lui au privit mulți și munca și figura lui populară au fost a­­preciate. Amorul lui propriu a fost fără îndoială măgulit. Deși sărac și simplu muncitor, deși ar fi putut și el să se fi dat cu un partid, să fie odăiaș la secție, spion de poliție, ori simplu bătăuș, cu leafa, luna­ră de la un partid, și cu alte despăgubiri mai mari la alegeri, totuși el n’a făcut ca șefii lui intelectuali, nu a fost trădător al cauzei lui, i-a rămas credincios pentru totdeauna, pînă la moarte. Și aceasta o constată și domnul Milea. „Sărac dar cur­vat“ r— a fost și a murit Pițurcă și aceasta îi va fi o glorie și probabil că cele scrise de mine i-au fost ca o răsplată postumă, dar pe care el a gustat-o totuși, pe patul de moarte, de unde cine știe de nu spera să se ridice și să sfideze moartea, el care nu se îndoia de nimic și voia chiar să re­zolve pînă și chestia economică a Mone­dei, își zicea el: o să mă îndrept o să scap de afurisenia asta de boală, o să merg în oraș, o să mă plimb prin mahala, și toată lumea are să-și spună : „uite ăsta este Pi­țurcă spiialistrul, de care Domnu Milea a scris la gazetă“. Dacă i-am făcut, plăcere lui Pițurcă, dacă i-am mîngîiat ultimele sale clipe, mă simt fericit. Cu atît mai bine, dacă am făcut și puțin bine pe lângă răul,ce sunt nevoit să fac — căci aceasta este rostul meu, de a tăia în carne vie — și a­ face dreptate. Miercuri In Revista Socială a amicului N. D. Cocea citesc amintirile lui Teodor Firși­­nescu asupra masacrului de la Slatina Rândurile acestea, scrise de acela care a suferit atît­ea pentru ideile sale și cât­de sigur trebue să facă triste reflecții­­i si asupra justiției în sine, rândurile aceste;.

Next