Adevěrul, martie 1911 (Anul 24, nr. 7711-7741)
1911-03-01 / nr. 7711
Frauda ia Universități * Cetitorii vom* lua act in cordul ziarului de declarațiunile ce ni le-a făcut d-nn profesor dr. Thoma Ionescu, decanul faculităței de medicină și alesul Universitate din București. Pe de altă parte, la Iași s’a înregistrat denunțarea și protestul d-lui profesor Stere la scrutinul colegiului universitar de acolo. A fost dat Romîniei, ca după ce se trecut în 1911, sub guvernul Carp, ministru de interne fiind d. Marghiloman, prin cea mai tilhărească luptă electorală pe care a dat-o vreodată un guvern la venirea lui la putere — a fost dat Romîniei ca nici Universitățile să nu’și poată alege reprezentanții fără să se surprindă în operațiunile scrutinului fapte cari aruncă o tristă și dureroasă umbră asupra celor mai înalte așezăminte culturale ale țarei. Multe mortificări morale și cetățenești i s’au impus țarei acesteia în anul 1911, pentru ca regele Carol să poată smulge un buletin de legitimație pentru guvernul de caractere și dessaitare morală pe care și la adus la putere! Ad. ---------------##--------------- iVctri I Martie 1811 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: •» • ................................................UI so.. Vr.i toni............................................. . 6.« Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/14 Redacția cu Capitala „ 14/10 » m Provincia „ 14/99 n o Străinătatea „ 12/40 _ CI ♦ I » $ Anul XXIV-lea No. 7711 P»Micul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenție de Publicitate CAROL SCHULDER A Com». Strada Karageorgeviei No. 18.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI • București, Strada Sărindar No. 11 o Bani Exemplarul • Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noși fraudelor electorale — Guvernul imploră o diversiune — Fruntașii ambelor partide de opoziție continuă a primi zilnic acte noui pentru dosarul cel mare care s’a alcătuit spre a se face dovada înaintea parlamentului, a regelui, a opiniei publice din țara și chiar din streinătate că aceste alegeri generale sunt pătate de cele mai nerușinate fraude, că de la un capăt la altul al țarei toate autoritățile au fost constrînse să comită nelegiuiri, că prefecții și întreg aparatul administrativ au făptuit adevărate acte de banditism, că tîlhăria și corupția electorală s’au practicat fățiș și în proporțiuni cum nu s’a văzut încă în Romînia. Imediat după ce se vor termina alegerile de balotaj, dosarul electoral va fi adus la lumina zilei și se va declara deschisă campania contra fraudelor electorale, campanie care nu va înceta din partea opoziției, nici în parlament, nici în țară, pînă ce guvernul nu va fi pedepsit pentru faptul că a reînviat orgiile electorale desființate de cîtva timp, în partea lor cea mai rea, de toate partidele. In primul loc situația ministrului de interne este, din acest punct de vedere, zdruncinată. D. Al. Marghiloman s’a făcut pentru totdeauna imposibil la ministerul de interne, fiindcă în ziua de azi nu se mai poate tolera ceia ce a făcut ministrul de interne. * * * . „Victoria“ d-lui Marghiloman, fabricarea majorităților parlamentare, a provocat în primul moment o ușurare în sinul carpiștilor, cari au jubilat că n’au căzut în alegeri după cum se așteptau chiar în toiul orgiilor electorale. Acum însă cînd s’au desmeticit, cind își dau seamă cu ce preț și-au făcut majorități, cînd știu ce angajamente au contractat electorii și aleșii, cînd în parlament au pătruns elemente cari au traficat în timpul marelui mezat de conștiințe, cînd, în sfîrșit, văd cum acea reputație în jurul căreia carpiștii faceau atâta gălăgie pozînd ca asanatori de moravuri, ca oameni cari vor stîrpi politicianismul din administrație, cari vor face operă de reparație socială și morală, cînd de pe vîrful unei asemenea piramide au căzut în cea mai mare murdărie electorală care s’a văzut în această țară, firește că e explicabilă depresiunea cumplită care a cuprins acum toate cercurile conducătoare din lagărul carpist. Socoteala pe care și-au făcut-o carpiștii cînd au dat asalt regelui și i-au smuls puterea prin amenințări, acea socoteală a eșit pe dos. Carpiștii au contat la sigur că vor fi un cartel cu liberalii, că partidele istorice vor da lupta în alegerile generale contra partidului d-lui Take Ionescu, că se vor spune astfel țarei că regele s’a înțeles cu cele două partide istorice să desființeze pe cel de al treilea, că deci vor putea face alegeri în ori-ce condițiuni și apoi vor putea esclama triumfători: — Țara nu recunoaște decit pe cele două partide istorice. Socoteala aceasta a carpiștilor a eșit pe dos. Liberalii au refuzat cartelul cu guvernul și atunci carpiștii și-au perdut mințile , și văzînd că joacă ultima carte au violentat corpul electoral, au întronat un regim banditesc care va rămîne ca cea mai rușinoasă pildă de tâlhărie electorală în analele noastre politice. E dar foarte explicabilă îndîrjirea cu care opoziția duce și va continua campania contra fraudelor electorale pînă ce regele va înțelege că nu se mai poate în ziua de azi să rămînă nepedepsită constituirea unui parlament prin tîlhării de tot, felul. Guvernul caută o diversiune și carpiștiî, cu duhul blîndeței, umblă acum cu ramura de măslin și urmăresc ca să închidă ci mai repede discuția asupra fraudelor electorale. Asupra acestui punct nu se găsește însă nici un fruntaș al opoziției care să admită că s’ar putea sta de vorbă cu guvernul, înainte de toate toți cer ca, în fața țarei, să se răfuiască cu autorii tîlhăriilor electorale, să o stigmatizeze și să dobândească satisfacția care se cuvine țarei, adică pedepsirea fraudelor, în primul loc gonirea de la ministerul de interne a d-lui Marghiloman. Cînd de ani de zile toți oamenii noștrii politici — d. Carp mai mult decit toți — vedeau răul cel mai mare în faptul că se amestecă prea mult politica în administrație, când este puțin, foarte puțin dar s’a făcut un pas spre civilizarea administrației, vine deodată d. Marghiloman cu o campanie electorală mai decăzută decit acea din vremea lui Radu Mihai, e foarte firesc ca toată țara să se ridice și să nu desarmeze pînă cînd pentru această crimă nu va pedepsi regimul de azi- R. X. Frauda unversitara. Interview cu rural. dr. Thoma Ionescu Campania contra A devenirii< Fraudele Guvernul stă bine. Fraudulos a ajuns pe urma fraudelor electorale. Nu mai rămîne decit să fie declarat în stare de faliment — ca să poată fi depus! Pericolul „pe Nababul previne partidul liberal dericolul lakist“. Prevenim și noi pe Nabab de pericolul junimist, pe care a și început să-l simtă... Cu ce ? „Cu ce s’a ales d. Take Ionescu? întreabă gazeta d-lui Filipescu. In tot cazul, nu s’a ales nici cu suveica, nici cu creioane chimice! Rigoletto. Greutățile guvernului Carp — 0-1 Marghiloman și d-l Filipescu — Cantacuziniștii — I—— «*9 ■ — I ....— Pînă astăzi guvernul d-lui Carp a avut de luptat cu opozițiunea. De azi înainte începe și a doua luptă — aceia din sinul partidului sau. Se știe prin ce șiretenie d. Carpe, impus la interne pe d. Marghiloman pe cînd locul era cerut cu inzistență de către Micul dictator. Rezultatul aleger lor, este un triumf pentru omul neplăcerilor sentimentale, dar este și o mare durere pentru d. Filipescu. Ea este consacrarea viitoarei șefii. Cînd ai știut să faci alegeri încoronate cu așa triumf, ai dovedit că ești om o paigne, că poți eși din toate situațiunile cele mai disperate și în situațiuni disperate a fost guvernul Carp cînd a luat puterea, șefia este încoronarea operei. Cum s’a făcut acest triumf, nu importă partidului, care nu se uită la asemenea detalii. E destul că azi guvernul se bucură de majorități îndestulătoare ca să poată guverna, crede el. Ori această situațiune nu poate conveni d-lui Filipescu. D-sa după ce a fost distanțat de către d. Take Ionescu după ce un moment era, sub guvernul Cantacuzino cel dintîiu, un fel de primministru ocult, azi se vede distanțat și de către d. Marghiloman. Această situațiune nu poate fi acceptată, ea va da loc la frămîntări în sinul partidului, la ucrături și cine știe la scandaluri, fiindcă de D. Filipescu este omul de la Făurei, omul impulsiv care nu știe multe și i’are altădată n’a stat la îndoială să trimită actualului ministru de interne, complimentul pitoresc de Banditul de la justiție. E posibil ca scandalul să nu izbucnească în prima zi, dar el va izbucni la sigur, căci d. Filipescu nu-i om care să uite și mai ales cind este în joc trei ,cei de ani de zvîrcolire de tot soiul și isre au dat un rezultat atît de trist nenh'u d-sa. Alt nour la orizont simnt caritacu ziniștii. Dînșii au două locuri fără de importanță în guvern și în Parlament aproape nu însemnează nimic. D. Marghiloman a manevrat astfel că elementul nababist a fost redus la ultima expresiune și fizionomia Parlamentului este aproape exclusiv junimistă. Ori cantacuziniștii au pretențiuni. Ei vor nu numai să existe, dar să și conducă, pe lângă că mai au și năzuința de a face... afaceri. Trebue de adăugat că chestia se complică cu pretențiunea Prensului de a fi despăgubit de milionul și jumătate pe care l-a pierdut cu gazetele lui umoristice. Ori la oricare ușă bate bietul Prens se vede refuzat La interne, alegerile au sleit fondurile secrete, la externe d. Maiorescu, nu vrea să audă de așa ceva, d. Mișu Cantacuzino nu are fonduri de dat și nici furat de concedat, tot astfel și d. Nenițescu. Ci despre d. Carp, Prensul nici n’a îndrăznit, să-i ceară bani căci știe ce fel de răspuns poate căpăta. Cu toate acestea Prensul este furios, furioși sunt și toți cantacuziniștii, ei vor compensații și nu pot căpăta nimic. E natural ca cantacuziniștii să devie aliații d-lui N. Filipescu, să-i dea mină de ajutor în campaniile d-sale oculte și aceasta va îngreuna situațiunea guvernului Carp care se simte subminat din prima zi, de certuri interne. * Dar mai este ceva. Guvernul d-lui Carp pentru a reuși a făgăduit totul, absolut totul, n’a cruțat nimic, nu a avut nici o rezervă. Astăzi însă a sunat scadența, la doubreuse, cum zice francezul. E aproape de mintea omului că va fi imposibil de satisfăcut toate aceste făgăduințe. De aici, din prima zi, nemulțumiri în toate județele, lupte de la șefia locală, de la afaceri, de la prada făgăduită tuturor și din care nu se pot împărtăși toți. Din prima zi, greutățile vor veni, parlamentarii vor amenința și vor trece cu opoziția, vor face zile amare guvernului. Va fi răsplătit pe unde a păcătuit, căci și corupția se plătește, armatele de mercenari fiind cele mai puțin disciplinate. Și pe deasupra mai survine și greutatea supremă, care este însuși... d. Carp. D-sa nu se ocupă cu asemenea bucătărie, cine i se adresează pleacă supărat și bruscat, căci d. Carp nu știe să menajeze nu știe să facă politică așa cum se înțelege de toată lumea. De altfel cortina este aproape să se ridice. Vom vedea dacă am fost buni profeți și dacă majoritatea pentru care guvernul a făcut atîtea sacrificii, nu se va evapora din primele zile. Și numi atunci vom vedea ce va deveni Avernul d-lui Carp, balotat de valurilepoziției și ruinat de către însuși armatei lui nemulțumite de la împărțirea preî. A. B. Depeșile* cifrate Cum că telegraful era foarte acaparat de telegramele confidențiale ale ministrului de interne, în seara de Mărți 22 Februarie și a doua zi. — asta o știam și am și publicat la timp o notă în această privință. A trebuit să treacă însă cîteva zile pînă să aflăm și noi care anume era activitatea telegrafică a d-lui ministru de interne în seara zilei de 22 Februarie. Nu e vorba, o bănuiam și am înțeles-o pe deplin în seara de Joi 24 Februarie, după rezultatul colegiului al II-lea de Senat, alegeri la cari șurubul a fost strîns așa fel că au trosnit și oasele și capetele alegătorilor... Dar astăzi suntem în posesiunea textului a două din numeroase depeși cifrate ale autorului alegerilor din 1911, în Romînia. luna anunță pe prefectul de Muscel că înălțimea sa dt. Iorgu Cantacuzino trebue ales senator, fiind destinat să ia preșidenția Senatului; alta e o circulară adresată prefecților, prin care erau înștiințați că „ziua de mîine e foarte importantă“ și cu guvernul „pune mult preț pe rezultatul colegiului II Senat“! Era a doua zi după dezastrul la colegiul I de Senat, unde guvernul rămăsese în minoritate in 22 de județe. Se explică deci de ce ministrul telegrafiază cifrat că alegerea colegiului II de Senat e „zi importantă“ și că „pune mult prea“ pe rezultatul colegiului II de Senat. Toată lumea știe că dacă guvernul părea la acest colegiu ceea ce a pălit la colegiul I, trebuia să depue demisia. Ei bine, prefecții s'au conformat alarmei.... cifrate a guvernului și au lucrat „cu deosebită stăruință pentru reușite“. D. ministru să nu caute nici de unde și cum am obținut țepeșile sale cifrate, nici să nu se supere că le-am publicat. Sîntem mai puțin indiscreți decit i s'ar putea părea. Cel mult d-sa poate să-și facă datoria de a-șî dezminți depeșile cifrate. Aceasta ar fi însă inutil, întrucît noî ne mulțumim cu conștiința d-sale intimă asupra autenticitătea acestor.... două nouă mistere din multele ne cari le-a dat pe față „triumful“ d-sale și al regimului Carp în aceste memorabile și admirabile alegeri. Saturn * CHESTIA ZILEI Proectul de Mesagiu Conu Petrache: Grozav fiu la fraza aceea ! Regele: Și eu grozav te rog să renunți la ea! NAZBITI Se leapădă de guvern! Ultima oră e că aleșii guvernului au început să se leapede de această promiscuitate compromițătoare. De la Pitești, d-na Gr. Coandă telegrafiază că a încasat voturile guvernului, că a tras acum un an o pereche de palme teoreticianului carpist, Mihaileanu-Pitești, dar că aceasta nu-1 obligă să fie carpist. Dela Prahova d-niî Goln Negulescu și Vasiliu, dela Mehedinți d-mi Iosif Igiroșanu și Cameniță. de la Galați d. George L. Aslan anunța cu toții că guvernul să-șî mute gradul, deoarece numai cu el nu vor vota în part&OiCarii. Asta e culmea! Am văzut opozanți cari să treacă la guvern, dar guvernamentali cari să fugă de guvern, asta numai sub vigurosul cabinet al lui conu Petrache se vede pentru întîia oră. Cind s’o deschide spectacolul, o să se vadă abia, cum se vor îngroșa rîndurile celor deciși să flueze ! Pac. ---------------**--------------D. Lahovary sa se explice D. Ion Lahovary este dintre acei oameni politici pe cari partizani și adversari s’au deprins să’l stimeze la fel pentru probitatea sa politică și privată. In așa măsură d. Ion Lahovary are convingerea că unde e d-sa acolo e, în genere, numai probitate, nncit acum vre-o doi ani a caracterizat partidul din care face parte acum, ca fiind acela al conservatorilor. .. curați. Ei bine, actul de execuțiune, pe care-1 publicăm în numărul de față și care emană de la comitetul executiv al clubului conservator-democrat din Giurgiu nu privește întru atîta pe trădătorul și transfugul, răsplătit după faptă, cît privește pe d. Ion Lahovary acuzarea fățișă ce i se aduce sub semnătura a douăzeci de fruntași politici din Vlașca cum că a încheiat un târg cu candidatul spre a-l determina să se retragă din luptă, după ce fusese pus în balotaj de opozițiunea care a sprijinit candidatura acelui trădător. D. Ion Lahovary este ținut să se explice, căci în naufragiul moral pe care la adus asupra țarei regimul „asanărei morale“, țara are dreptul să știe dacă poate să mai facă vre o deosebire între d. Ion Lahovary și conservatorii... „curați“ din jurul ministrului de interne 1 Silex. ---------------------------------Infrîngerea lorzilor — Cum s’A rezolvat chestia constituțională în Anglia și cari sunt nouile conflicte eventuale — In Camera comunelor s’a discutat Parlament bili-ul și după o ședință furtunoasă, în a doua citire, el a fost adoptat cu 368 de voturi contra 243. Votarea acestei legi e un epilog al dramei constituționale, care de luni întregi se desfășură în Englitera. Scopul legei a să suprime dreptul de veto al lorzilor în materie financiară, să ia acestora posibilitatea de a ridica stăvili punerea în vigoare a legilor votate de Camera comunelor, în sfîrșit, să reducă la cinci ani durata legislaturelor acestei Camere. Chestia a fost pusă pentru întîia oară la 14 Noembrie 1909. Camera lorzilor respingînd budgetul democratic al lui Lloyd George, liberalii și-au dat seamă în mod definitiv de pericolul ce-i prezintă puterea lorzilor de a paraliza orice acțiune de interes general a Camerei comunelor. Urmarea a fost că la 27 Noembrie, d. Asquith a anunțat la un banchet, la Albert Hall, că a venit momentul să se desființeze dreptul absolut de veto, pe care îl avea pînă azi înalta Cameră. La 9 Martie 1910, a doua zi după alegerile provocate de rezistența lorzilor, primul ministru supunea Camerei comunelor trei rezoluțiuni constituționale, care rezumau doctrina liberală și care fură votate la 1 Aprilie, îndată după aceea fu prezentat parlamentului bill-ul reformei constituționale. Moartea regelui Eduard îl aruncă brusc pe ultimul plan. In Iunie, aru loc o conferință a șefilor partidelor, în scopul de a se ajunge la un compromis. La 28 Oc Poimfins, miercuri 2 martie, vom începe publicarea pasionantului roman, tradus din englezește. Amorul unui rege in Misterele Curții engleze întreaga lume de peripeții misterioase care a învăluit căsătoria actualului rege a Angliei, George al V-lea cu o fată din popor, este desvăluită în AMORUL UNUI REG Uetopisiți de CONST.MILLE Duminecă Iar te-am părăsit dragul meu carnet. In vultoarea luptei însă nu-i chip nici să te gîndești, nici să observi, nici să scrii. Mulți au fost și sînt scriitorii ori pictorii luptelor... dar după ce ele au încetat. Și probabil că aceștia mai mult au stat deoparte de cît s’au amestecat în vultoarea bătăliei, de unde nu se poate vedea mersul general, ci numai episoade, cari de multe ori și ele îți scapă. Lupta electorală care s’a dat, o luptă disperată de altfel, a fost totuși bogată în observațiuni. Mi-au fulgerat desigur înaintea ochilor mei, dar au dispărut, și astăzi nu-mi mai aduc aminte de cele observate. De altfel studiul cel mai interesant este acel al caracterelor. Oamenii sînt atît de puțin de bronz încît foarte puține trebue ca să se lase a fi nu ademeniți, nu convinși, ci pur și simplu cumpărați. ffont des, iată toată filozofia, și pentru aceasta dispar toate considerentele și în special rușinea. LunY Totuși nu pot spune că n’am reținut multe observațiuni. Ele desigur, nu-s de natură prea veselă, nu sînt flori drăgălașe ce am cules, ci buruieni oribile și pline de ghimpi. Ce voești, pe cînd tunul bubuie și salvele de armă răpăie, nu poate evita privighetoarea și ar fi o copilărie să te aștepți să auzi cîntecul subțire dar trist al fluerului ciobănesc. Totuși, o noapte de insomnie a fost pentru mine o revelațiune. Mi-a arătat toată deșertăciunea luptelor mele și mi-a dovedit inutilitatea celor treizeci de ani de luptă pentru progres și dreptate. Eu m’am războit ce-i dreptul, am dat acelei bătălii tinerețea mea și tot ce am avut mai bun. Dar la ce rezultat am ajuns? Este schimbată situațiunea în mai bine cu ceva? Ajutat-am eu la cel mai mic progres? Pot spune că închid ochii cu satisfacțiunea de a-mi vedea o parte cel puțin a visului meu aevea? Lumea a rămas vai! aceeași, aceleași așezăminte sălbatice, aceleași obiceiuri medievale, aceeași mentalitate, acelaș slab, foarte slab ecou în opinia publică. Ba, dacă am lua epoca anterioară, epoca anilor 1848 și 1859 de sigur că ea a fost superioară. A dat fapte mari și oameni mari, a lăsat urmă în istoria țarei. Nu tot astfel s’a întâmplat cu răstimpul de la 1880 pînă astăzi. Treizeci de ani în capăt, scurși fără nici un fapt mare, fără să fi fost o pregătire pentru viitor. Am stat pe loc, am dat, chiar înapoi, și din mulțimea de tineri de altă dată, unul singur nu s’a ridicat car’e să poarte steaua geniului pe frunte și care să fie menit să aducă îndreptare. Am trecut dar prin istoria a treizeci de ani, am fost amestecați în toate luptele de tot soiul, am purtat armia pe umăr, am bătut toba și am fost trîmbițașî, dar totul parcă a fost, un vis și o jucărie de copil. Dacă acum m’aș naște din nou, tot așa aș găsi starea lucrurilor, cum am găsit-o acum un sfert de veac. Marți Dar dacă n’am făcut eu nimic, ori dacă epoca mea n’a săvârșit nimic folositor, îmi pun întrebarea de groază dacă nu tot așa se va întîmpla și mai departe, dacă aceeași neactivitate și lipsă de rezultat nu va fi partea generației de mîine, pe care o văd eu, cu ochii egoiști de bătrîn, și mai pe jos de generațiunea din care am făcut eu parte ? Ori dacă așa va fi, dacă și după alți treizeci de ani de așa zisă luptă, rezultatul va fi tot astfel de nul, dacă toate vor rămîne locului, dacă se va face multă vorbă și treabă foarte puțină, atunci trebue să tragem concluzia că am apucat un drum greșit și că cel puțin pentru viitorime este nevoie să luăm altă cale. Altfel repetăm din generațiune în generațiune, în chip copilăresc, greșelile, ne îmbătăm de vorbe deșerte, ne facem iluziunea că ne aflăm în treabă și cînd voim să încheiem socotelele vieței, să ne facem ultimul inventar, ne dăm seama că am fost înșelați și că sîntem meniți celui mai crud faliment. Miercuri Noi spunem: sistemul de astăzi este rău și dă rezultatele cele mai triste. Nu avem nici monarhie absolută, nici monarhie constituțională.. Avem adică toate ponoasele absolutizmului și nici unul din foloasele regimului constituțional. Și raționarea noastră este foarte simplă — simplistă am putea-o numi. Să întronăm adevăratul constituționalizm, să luăm din mina regelui puterea de care el abuzează, de care se folosește pentru a face numai rău. Pentru aceasta cerem de treizeci de ani votul universal, de treizeci de ani sîntem trîmbițașii acestei reforme, dar dacă fanfara a sunat și sună, unde sînt armatele cari să se adune pentru a dărîma cetățuia aceasta a oligarhiei române ? Armata pînă acum nu s’a adunat, iar zidurile acestei cetățui politice, sînt mai tari decît acelea ale Ierihonului, care au consimțit să cadă la pămînt, la cîntecul strident al trâmbiței lui Iosua. Și mă întreb,ce se va întâmpla, dacă după alți treizeci de ani de trimbițare, zidurile vor sta încă în picioare, armata va fi tot numai în imaginațiunea noastră, iar răul va persista și singurul rezultat va fi că după ce noi am fost niște naivi și niște iluzioniști iremediabili, apoi am dat moștenire și copiilor noștri dulcea manie de a fi profeți și trîmbițașî într’un pustiu de suflete și de conștiințe, într’o țară care nu-i încă coaptă, nu pentru constituționalizmul pur, dar nici măcar pentru starea de astăzi de falsconstituționalizm ? • Joi Și atunci se pune întrebarea: dacă nu-i mai cuminte a merge înapoi, decît de a merge înainte, dacă aceasta este o chimeră, generoasă, nu-i vorba, dar chimera,— de ce să nu ne dăm seama de trista realitate ? Nu ar fi mai cuminte ca în loc de păpușeria de astăzi, să revenim la ceea ce este? Dacă regele este totul și dacă el este de fapt singura putere reală, de ce adică cu o lovitură de picior nu am da la o parte întreg paravanul și întreaga schelă, care maschează adevărul ? Parlamentul ? O ficțiune. Să desființăm Parlamentul. Miniștrii? slugi plecate, să-i trimetem la plimbare. Justiția ? parodie, să-î luăm atotputernicia de a face rău, sub scutul lege!. Legi, așezăminte, toate mofturi — să le dăm foc odată cu întreaga colecțiune de legi și regulamente, cum altă dată naivii vizionari de la 1848, au ars pe cîmpia Filaretului, Regulamentul Organic, — legea pămîntului — care totuși a rămas și pînă astăzi și va rămîne cine știe, cită vrema!