Adevěrul, martie 1911 (Anul 24, nr. 7711-7741)

1911-03-01 / nr. 7711

Frauda ia Universități * Cetitorii vom* lua act in cordul ziarului de declarațiunile ce ni le-a făcut d-nn profesor dr. Thoma Ionescu, decanul faculi­­tăței de medicină și alesul Uni­versitate­ din București. Pe de altă parte, la Iași s’a înregistrat denunțarea și pro­testul d-lui profesor Stere la scrutinul colegiului universi­tar de acolo. A fost dat Romîniei, ca după ce se­ trecut în 1911, sub guver­nul Carp, ministru de interne fiind d. Marghiloman, prin cea mai tilhărească luptă electo­rală pe care a dat-o vre­odată un guvern la venirea lui la pu­tere — a fost dat Romîniei ca nici Universitățile să nu’și poa­tă alege reprezentanții fără să se surprindă în operațiunile scrutinului fapte cari aruncă o tristă și dureroasă umbră asu­pra celor mai înalte așeză­minte culturale ale țarei. Multe mortificări morale și cetățenești i s’au impus țarei acesteia în anul 1911, pentru ca regele Carol să poată smulge un buletin de legitimație pen­tru guvernul de caractere și de­­ssaitare morală pe care și la adus la putere! Ad. ---------------##---------------­ iV­ctri­ I Martie 1811 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: •» • ................................................UI so.. Vr.i toni............................................. . 6.« Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/14 Redacția­ cu Capitala „ 14/10 » m Provincia „ 14/99 n o Străinătatea „ 12/40 _ CI ♦ I » $ Anul XXIV-lea No. 7711 P»Mi­cu­l FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenție­ de Publicitate CAROL SCHULDER A Com». Strada Karageorgeviei No. 18.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI • București, Strada Sărindar No. 11 o Bani Exemplarul • Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noși fraudelor electorale — Guvernul imploră o diversiune — Fruntașii ambelor partide de opoziție­­ continuă a primi zilnic acte noui pentru dosarul cel mare care s’a alcătuit spre a se face dovada înaintea parlamentului, a regelui, a opiniei publice din țara și chiar din streinătate că aceste alegeri ge­nerale sunt pătate de cele mai nerușina­te fraude, că de la un capăt la altul al țarei toate autoritățile au fost constrînse să comită nelegiuiri, că prefecții și în­­treg aparatul administrativ au făptuit a­­devărate acte de banditism, că tîlhăria și corupția electorală s’au practicat fățiș și în proporțiuni cum nu s’a văzut încă în Romînia. Imediat după ce se vor termina alegeri­le de balotaj, dosarul electoral va fi adus la lumina zilei și se va declara deschisă campania contra fraudelor electorale, campanie care nu va înceta din partea opoziției, nici în parlament, nici în țară, pînă ce guvernul nu va fi pedepsit pentru faptul că a reînviat orgiile electorale des­ființate de cît­va timp, în partea lor cea mai rea, de toate partidele. In primul loc situația ministrului de interne este, din acest punct de vedere, zdruncinată. D. Al. Marghiloman s’a făcut pentru tot­deauna imposibil la ministerul de in­terne, fiind­că în ziua de azi nu se mai poate tolera ceia ce a făcut ministrul de interne. * * * . „Victoria“ d-lui Marghiloman, fabrica­rea majorităților parlamentare, a provo­cat în­ primul moment o ușurare în sinul carpiștilor, cari au jubilat că n’au căzut în alegeri după cum se așteptau chiar în toiul orgiilor electorale. Acum însă cînd s’au desmeticit, cind își dau seamă cu ce preț și-au făcut ma­jorități, cînd știu ce angajamente au con­tractat electorii și aleșii, cînd în parla­ment au pătruns elemente cari au trafi­cat în timpul marelui mezat de conștiin­­­țe, cînd, în sfîrșit, văd cum acea reputa­ție în jurul căreia carpiștii faceau atâta gălăgie pozînd ca asanatori de moravuri, ca oameni cari vor stîrpi politicianismul din administrație, cari vor face operă de reparație socială și morală, cînd de pe vîrful unei asemenea piramide au căzut în cea mai mare murdărie electorală care s’a văzut în această țară, firește că e ex­plicabilă depresiunea cumplită care a cu­prins acum toate cercurile conducătoare din lagărul carpist. Socoteala pe care și-au făcut-o carpiștii cînd au dat asalt regelui și i-au smuls puterea prin amenințări, acea socoteală a eșit pe dos. Carpiștii au contat la sigur că vor fi un cartel cu liberalii, că partidele istorice vor da lupta în alegerile generale contra partidului d-lui Take Ionescu, că se vor spune astfel țarei că regele s’a înțeles cu cele două partide istorice să desființeze pe cel de al treilea, că deci vor putea face alegeri în ori-ce condițiuni și apoi vor putea esclama triumfători: — Țara nu recunoaște decit pe cele două partide istorice. Socoteala aceasta a carpiștilor a eșit pe dos. Liberalii au refuzat cartelul cu guver­nul și atunci carpiștii și-au­ perdut min­țile , și văzînd că joacă ultima carte au violentat corpul electoral, au întronat un regim banditesc care va rămîne ca cea mai rușinoasă pildă de tâlhărie electora­lă în analele noastre politice. E dar foarte explicabilă îndîrjirea cu care opoziția duce și va continua campa­nia contra fraudelor electorale pînă ce regele va înțelege că nu se mai poate în ziua de azi să rămînă nepedepsită con­stituirea unui parlament prin tîlh­ării de tot, felul. Guvernul caută o diversiune și carpiș­­tiî, cu duhul blîndeței, umblă acum cu ramura de măslin și urmăresc ca să în­chidă ci­ mai repede discuția asupra frau­delor electorale. Asupra acestui punct nu se găsește însă nici un fruntaș al opoziției care să ad­mită că s’ar putea sta de vorbă cu gu­vernul, înainte de toate toți cer ca, în fața ța­rei, să se răfuiască cu autorii tîlhăriilor electorale, să­ o stigmatizeze și să dobân­dească satisfacția care se cuvine țarei, a­­dică pedepsirea fraudelor, în primul loc gonirea de la ministerul de interne a d-lui Marghiloman. Cînd de ani de zile toți oamenii noș­­trii politici — d. Carp mai mult decit toți — vedeau răul cel mai mare în fap­tul că se amestecă prea mult politica în administrație, când este puțin, foar­te pu­țin dar s’a făcut un pas spre civilizarea administrației, vine deodată d. Marghilo­man cu o campanie electorală mai decă­zută decit acea din vremea lui Radu­ Mi­­hai, e foarte firesc ca toată țara să se ri­dice și să nu desarm­eze pînă cînd­­ pentru această crimă nu va pedepsi regimul de azi- R. X. Frauda unversitara. Interview cu r­ural. dr. Thoma Ionescu Campania contra A deveniri­i<­ Fraudele Guvernul stă bine. Fraudulos a ajuns pe urma fraudelor electorale. Nu mai rămîne de­cit să fie declarat în stare de faliment — ca să poată fi depus! Pericolul „pe­ Nababul previne partidul liberal de­ricolul lakist“. Prevenim și noi pe Nabab de pericolul ju­nimist, pe care a și început să-l simtă­... Cu ce ? „Cu ce s’a ales d. Take Ionescu? întreabă gazeta d-lui Filipescu. In tot cazul, nu s’a ales nici cu suveica, nici cu creioane chimice! Rigoletto. Greutățile guvernului Carp — 0-1 Marghiloman și d-l Filipescu — Cantacuziniștii — I—— «*9 ■ —­ I ....— Pînă astăzi guvernul d-lui Carp a a­­vut de luptat cu opozițiunea. De azi îna­inte începe și a doua luptă — aceia din sinul partidului sau. Se știe prin ce șiretenie d. Carp­e, im­pus la interne pe d. Marghiloman pe cînd locul era cerut cu inzistență de că­tre Micul dictator. Rezultatul aleger lor, este un triumf pentru omul neplăcerilor sentimentale, dar este și o mare du­rere pentru d. Filipescu. Ea este consacrarea viitoarei șefii. Cînd ai știut să faci alegeri încoronate cu așa triumf, ai dovedit că ești om o paigne, că poți eși din toate situațiunile cele mai disperate și în si­­tuațiuni disperate a fost guvernul Carp cînd a luat puterea, șefia este încorona­rea operei. Cum s’a făcut acest triumf, nu importă partidului, care nu se uită la a­­semenea detalii. E destul că azi guvernul se bucură de majorități îndestulătoare ca să poată guverna, crede el. Ori această situațiune nu poate con­veni d-lui Filipescu. D-sa după ce a fost distanțat de către d. Take Ionescu după ce un moment era, sub guvernul Cantacuzino cel dintîiu, un fel de prim­­­ministru ocult, azi se vede distanțat și de către d. Marghiloman. Această sit­ua­­țiune nu poate fi acceptată, ea va da loc la frămîntări în sinul partidului, la u­­crături și cine știe la scandaluri, fiindcă de­­ D. Filipescu este omul de la Făurei, omul impulsiv care nu știe multe și i’a­re altădată n’a stat la îndoială să trimită ac­tualului ministru de interne, compli­mentul pitoresc de Banditul de la jus­tiție. E posibil ca scandalul să nu izbuc­nească în prima zi, dar el va izbucni la sigur, căci d. Filipescu nu-i om care să uite și mai ales cind este în joc trei ,cei de ani de zvîrcolire de tot soiul și isre au dat un rezultat atît de trist nenh'u d-sa. Alt nour la orizont simnt caritacu ziniștii. Dînșii au două locuri fără de importanță în guvern și în Parlament aproape nu însemnează nimic. D. Marghiloman a manevrat astfel că elementul nababist a fost redus la ultima expresiune și fizio­nomia Parlamentului este aproape exclu­siv junimistă. Ori cantacuziniștii au pre­­tențiuni. Ei vor nu numai să existe, dar să și conducă, pe lângă că mai au și nă­zuința de a face... afaceri. Trebue de a­­dăugat că chestia se complică cu preten­­țiunea Prensului de a fi despăgubit de milionul și jumătate pe care l-a pierdut cu gazetele lui umoristice. Ori la ori­care ușă bate bietul Prens se vede refuzat La interne, alegerile au sleit fondurile secrete, la externe d. Maiorescu, nu vrea să audă de așa ceva, d. Mișu Cantacuzi­no nu are fonduri de dat și nici furat de concedat, tot astfel și d. Nenițescu. Ci­ despre d. Carp, Prensul nici n’a îndrăz­nit, să-i ceară bani căci știe ce fel de răs­puns poate căpăta. Cu toate acestea Prensul este furios, furioși sunt și toți cantacuziniștii, ei vor compensații și nu pot căpăta nimic. E natural ca cantacuziniștii să devie aliații d-lui N. Filipescu, să-i dea mină de ajutor în campaniile d-sale oculte și aceasta va îngreuna situațiunea guver­nului Carp care se simte subminat din prima zi, de certuri interne. * Dar mai este ceva. Guvernul d-lui Carp pentru a reuși a făgăduit totul, absolut totul, n’a cruțat nimic, nu a avut nici o rezervă. Astăzi însă a sunat scadența, la doub­reuse, cum zice francezul. E aproape de mintea omului că va fi im­posibil de satisfăcut toate aceste făgă­duințe. De aici, din prima zi, nemulțu­miri în toate județele, lupte de la șefia lo­cală, de la afaceri, de la prada făgăduită tuturor și din care nu se pot împărtăși toți. Din prima zi, greutățile vor veni, par­lamentarii vor amenința și vor trece cu opoziția, vor face zile amare guvernului. Va fi răsplătit pe unde a păcătuit, căci și corupția se plătește, armatele de merce­nari fiind cele mai puțin disciplinate. Și pe deasupra mai survine și greuta­tea supremă, care este însuși... d. Carp. D-sa nu se ocupă cu asemenea bucătărie, cine i se adresează pleacă supărat și bruscat, căci d. Carp nu știe să menajeze nu știe să facă politică așa cum se înțe­lege de toată lumea. De altfel cortina este aproape să se ri­dice. Vom vedea dacă am fost buni pro­feți și dacă majoritatea pentru care gu­vernul a făcut atîtea sacrificii, nu se va evapora din primele zile. Și n­um­i atunci vom vedea ce va de­veni Avernul d-lui Carp, balotat de valurilepoziției și ruinat de către însuși armatei lui nemulțumite de la împăr­țirea preî. A. B. Depeșile* cifrate Cum că telegraful era foarte acaparat de telegramele confidențiale ale minis­trului de interne, în seara de Mărți 22 Februarie și a doua zi. — asta o știam și am și publicat la timp o notă în aceas­tă privință. A trebuit să treacă însă cîte­va zile pî­nă să aflăm și noi care anume era activi­tatea telegrafică a d-lui ministru de inter­ne în seara zilei de 22 Februarie. Nu e vorba, o bănuiam și am înț­eles-o pe deplin în seara de Joi 24 Februarie, după rezultatul colegiului al II-lea de Senat, alegeri la cari șurubul a fost strîns așa fel că au trosnit și oasele și ca­petele alegătorilor... Dar astăzi suntem­ în posesiunea textu­­lui a două din numeroase­ depeși cifra­te ale autorului alegerilor din 1911, în Romînia. luna anunță pe prefectul de Muscel că înălțimea sa dt. Iorgu Cantacuzino tre­bue ales senator, fiind destinat să ia pre­­șidenția Senatului; alta e o circulară a­­dresată prefecților, prin care erau înști­ințați că „ziua de mîine e foarte impor­tantă“ și cu guvernul „pune mult preț pe rezultatul colegiului II Senat“! Era a doua zi după dezastrul la cole­giul I de Senat, unde guvernul rămăsese în minoritate in 22 de județe. Se explică deci de ce ministrul telegra­­fiază cifrat că alegerea colegiului II de Senat e „zi importantă“ și că „pune mult prea“ pe rezultatul colegiului II de Senat. Toată lumea știe că dacă guvernul pă­rea la acest colegiu ceea ce a pălit la co­legiul I, trebuia să depue demisia. Ei bine, prefecții s'au conformat alar­mei.... cifrate a guvernului și au lucrat „cu deosebită stăruință pentru reușite“. D. ministru să nu caute nici de unde și cum am obținut­­ țepeșile sale cifrate, nici să nu se supere că le-am publicat. Sîntem­ mai puțin indiscreți decit i s'ar putea părea. Cel mult d-sa poate să-și facă datoria de a-șî dezminți depeșile cifrate. Aceas­ta ar fi însă inutil, întru­cît noî ne mul­țumim cu conștiința d-sale intimă asu­pra autenticitătea acestor.... două nouă mistere din multele ne cari le-a dat pe față „triumful“ d-sale și al regimului Carp în aceste memorabile și admirabile alegeri. Saturn * CHESTIA ZILEI Proectul de Mesagiu Conu Petrache: Grozav fiu la fraza aceea ! Regele: Și eu grozav te rog să renunți la ea! N­A­Z­BIT­I­ Se leapădă de guvern! Ultima oră e că aleșii guvernului au înce­put să se leapede de această promiscuitate compromițătoare. De la Pitești, d-na Gr. Coandă telegrafiază că a încasat voturile guvernului, că a tras acum un an o pereche de palme teoreticia­nului carpist, Mihaileanu-Pitești, dar că a­­ceasta nu-1 obligă să fie carpist.­­ Dela Prahova d-niî Goln Negulescu și Va­­siliu, dela Mehedinți d-mi Iosif Igiroșanu și Cameniță. de la Galați d. George L. Aslan a­nunța cu toții că guvernul să-șî mute gradul, de­oare­ce numai cu el nu vor vota în par­t&OiCarii. Asta e culmea! Am văzut opozanți cari să treacă la guvern, dar guvernamentali cari să fugă de guvern, asta numai sub vigurosul cabinet al lui conu Petrache se vede pentru întîia oră. Cind s’o deschide spectacolul, o să se vadă abia, cum se vor îngroșa rîndurile celor de­ciși să flueze ! Pac. ---------------**--------------­D. Lahovary sa se explice D. Ion Lahovary este dintre acei oa­meni politici pe cari partizani și adver­sari s’au deprins să’l stimeze la fel pen­tru probitatea sa politică și privată. In așa măsură d. Ion Lahovary are convingerea că unde e d-sa acolo e, în genere, numai probitate, nncit acum vre-o doi ani a caracterizat partidul din care face parte acum, ca fiind acela al conser­vatorilor. .. curați. Ei bine, actul de execuțiune, pe ca­­re-1 publicăm în numărul de față și care emană de la comitetul executiv al clu­bului conservator-democrat din Giurgiu nu privește întru atîta pe trădătorul și transfugul, răsplătit după faptă, cît pri­vește­­ pe d. Ion Lahovary acuzarea făți­șă ce i se aduce sub semnătura a două­zeci de fruntași politici din Vlașca cum că a încheiat un târg cu candidatul spre a-l determina să se retragă din luptă, du­pă ce fusese pus în balotaj de opozițiunea care a sprijinit candidatura acelui tră­dător. D. Ion Lahovary este ținut să se expli­ce, căci în naufragiul moral pe care la adus asupra țarei regimul „asanărei mo­rale“, țara are dreptul să știe dacă poate să mai facă vre­ o deosebire între d. Ion Lahovary și conservatorii... „curați“ din jurul ministrului de interne 1 Silex. ---------------------------------­Infrîngerea lorzilor — Cum s’A rezolvat chestia cons­­tituțională în Anglia și cari sunt nouile conflicte eventuale — In Camera comunelor s’a discutat Par­lament bili-ul și după o ședință furtu­noasă, în a doua citire, el a fost adoptat cu 368 de voturi contra 243. Votarea acestei legi e un epilog al dra­mei constituționale, care de luni întregi se desfășură în Englitera. Scopul legei a să suprime dreptul de veto al lorzilor în materie financiară, să ia acestora posibi­litatea de a ridica stăvili punerea în vi­goare a legilor votate de Camera comu­nelor, în sfîrșit, să reducă la cinci ani durat­a legislaturelor acestei Camere. Chestia a fost pusă pentru întîia oară la 14 Noembrie 1909. Camera lorzilor res­­pingînd budgetul democratic al lui Lloyd George, liberalii și-au­ dat seamă în mod definitiv de pericolul ce-i prezintă pute­rea lorzilor de a paraliza ori­ce acțiune de interes general a Camerei comunelor. Urmarea a fost că la 27 Noembrie, d. Asquith a anunțat la un banchet, la Al­­bert­ Hall, că a venit momentul să se­­ des­ființeze dreptul absolut de veto, pe care îl avea pînă azi înalta Cameră. La 9 Martie 1910, a doua­ zi după alege­rile provocate de rezistența lorzilor, pri­mul ministru supunea Camerei comune­lor trei rezoluțiuni constituționale, care rezumau doctrina liberală și care fură vo­tate la 1 Aprilie, îndată după aceea fu prezentat parla­mentului bill-ul reformei constituționale. Moartea regelui Eduard îl aruncă brusc pe ultimul plan. In Iunie, aru loc o con­ferință a șefilor partidelor, în scopul de a se ajunge la un compromis. La 28 Oc­ Poimfins, miercuri 2 martie, vom începe publicarea pasionantului roman, tradus din englezește. Amorul unui rege in Misterele Curții engleze întreaga lume de peripeții misterioase care a învăluit căsătoria actualului rege a Angliei, George al V-lea cu o fată din popor, este desvăluită în AMORUL UNUI REG­ U­etopisiți de CONST.­MILLE Duminecă Iar te-am părăsit dragul meu carnet. In vultoarea luptei însă nu-i chip nici să te gîndești, nici să observi, nici să scrii. Mulți au fost și sînt scriitorii ori pictorii luptelor... dar după ce ele au încetat. Și probabil că aceștia mai mult au stat de­oparte de cît s’au amestecat în vultoarea bătăliei, de unde nu se poate vedea mersul general, ci numai episoade, cari de multe ori și ele îți scapă. Lupta electorală care s’a dat, o luptă disperată de altfel, a fost totuși bogată în observațiuni. Mi-au fulgerat de­sigur înaintea ochilor mei, dar au dispărut, și astăzi nu-mi mai aduc aminte de cele observate. De altfel studiul cel mai interesant es­te acel al caracterelor. Oamenii sînt atît de puțin de bronz în­cît foarte puțin­­e trebue ca să se lase a fi nu ademeniți, nu convinși, ci pur și simplu cumpărați. ffo­nt des, iată toată filozofia, și pentru a­ceasta dispar toate considerentele și în special rușinea. LunY Totuși nu pot spune că n’am reținut multe observațiuni. Ele de­­sigur, nu-s de­ natură prea veselă, nu sînt flori dră­gălașe ce am cules, ci buruieni oribile și pline de ghimpi. Ce voești, pe cînd tu­­nul bubuie și salvele de armă răpăie, nu poate evita privighetoarea și ar fi o copilărie să te aștepți să auzi cîntecul subțire dar trist al fluerului ciobănesc. Totuși, o noapte de insomnie a fost pentru mine o revelațiune. Mi-a arătat toată deșertăciunea luptelor mele și mi-a dovedit inutilitatea­ celor treizeci de ani de luptă pentru progres­ și dreptate. Eu m’am războit ce-i dreptul, am dat acelei bătălii tinerețea mea și tot ce am avut mai bun. Dar la ce rezultat am ajuns? Este schimbată situațiunea în mai bine cu ceva? Ajutat-am eu la­ cel mai mic progres? Pot spune că închid ochii cu­ satisfacțiunea de a-mi vedea o parte cel puțin a visului meu aevea? Lumea a rămas vai! aceeași, aceleași așezăminte sălbatice, aceleași obiceiuri medievale, a­­ceeași mentalitate, acelaș slab, foarte slab ecou în opinia publică. Ba, dacă am lua epoca anterioară, epoca anilor 1848 și 1859 de sigur că ea a fost superioară. A dat fapte mari și oameni mari, a lăsat urmă în istoria țarei. Nu tot astfel s’a întâmplat cu răstimpul de la 1880 pînă astăzi. Trei­zeci de ani în capăt, scurși fără nici un fapt mare, fără să fi fost o­ pregătire pentru viitor. Am stat pe loc, am dat, chiar înapoi, și din mulțimea de tineri de altă dată, unul singur nu s’a ri­dicat car’e să poarte steaua geniului pe frunte și care să fie menit să aducă în­dreptare. Am­ trecut dar prin istoria a treizeci de ani, am fost amestecați în toate lup­tele de tot soiul, am purtat arm­ia pe u­­măr, am bătut toba și am fost trîmbi­­țașî, dar totul parcă a fost, un vis și o ju­cărie de copil. Dacă acum m’aș naște din nou, tot așa aș găsi starea lucrurilor, cum am găsit-o acum un sfert de veac. Marți Dar dacă n’am făcut eu nimic, ori dacă epoca mea n’a săvârșit nimic folosi­tor, îmi pun întrebarea de groază dacă nu tot așa se va întîmpla și mai departe, dacă aceeași neactivitate și lipsă de re­zultat nu va fi partea generației de mîi­ne, pe care o văd eu, cu ochii egoiști de bătrîn, și mai pe jos de generațiunea din care am făcut eu parte ? Ori dacă așa va fi, dacă și după alți treizeci de ani de așa zisă luptă, rezulta­tul va fi tot astfel de nul, dacă toate vor rămîne locului, dacă se va face multă vorbă și treabă foarte puțină, atunci tre­bue să tragem concluzia că am apucat un drum greșit și că cel puțin pentru viitorime este nevoie să luăm altă cale. Altfel repetăm din generațiune în gene­­rațiune, în chip copilăresc, greșelile, ne îmbătăm de vorbe deșerte, ne facem ilu­­ziunea că ne aflăm în treabă și cînd voim să încheiem socotelele vieței, să ne facem ultimul inventar, ne dăm seama că am fost înșelați și că sîntem meniți celui mai crud faliment. Miercuri Noi spunem: sistemul de astăzi este rău și dă rezultatele cele mai triste. Nu avem nici monarh­ie absolută, nici­ monarh­ie constituțională.. Avem adică toate ponoa­sele absolutizmului și nici unul din fo­loasele regimului constituțional. Și rațio­­narea noastră este foarte simplă — sim­plistă am putea-o numi. Să întronăm a­­devăratul constituționali­zm, să luăm din mina regelui puterea de care el abuzea­ză, de care se folosește pentru a face nu­mai rău­. Pentru aceasta cerem de trei­zeci de ani votul universal, de treizeci de ani sîntem trîmbițașii acestei refor­me, dar dacă fanfara a sunat și sună, unde sînt armatele cari să se adune pen­tru a dărîma cetățuia aceasta a oligar­hiei române ? Armata­­ p­înă acum nu s’a adunat, iar zidurile acestei cetățui po­litice, sînt mai tari de­cît acelea ale Ie­­rihonului, care au consimțit să cadă la pămînt, la cîntecul strident al trâmbiței lui Iosua. Și mă întreb,­­ce se va întâmpla, dacă după alți treizeci de ani de trimbițare, zidurile vor sta încă în picioare, armata va fi tot numai în imaginațiunea noastră, iar răul va persista și singurul­ rezultat va fi că după ce noi am fost niște naivi și niște iluzioniști iremediabili, apoi am dat moștenire și copiilor noștri dulcea manie de a fi profeți și trîmbițașî în­­tr’un pustiu­ de suflete și de conștiințe, într’o țară care nu-i încă coaptă, nu pen­tru constituționalizmul pur, dar nici măcar pentru starea de astăzi de fals­­constituționalizm ? • Joi Și atunci se pune întrebarea: dacă nu-i mai cuminte a merge înapoi, de­cît de a merge înainte, dacă aceasta este o chi­­meră, generoasă, nu-i vorba, dar chime­ra,— de ce să nu ne dăm seama de trista realitate ? Nu ar fi mai cuminte ca în loc de pă­pușeria de astăzi, să revenim la ceea ce este? Dacă regele este totul și dacă el este de fapt singura putere reală, de­ ce adică cu o lovitură de picior nu am da la o parte întreg paravanul și întreaga schelă, care maschează­ adevărul ? Parlamentul ? O ficțiune. Să desfiin­țăm Parlamentul. Miniștrii? slugi ple­cate, să-i trimet­em la plimbare. Justiția ? parodie, să-î luăm a­tot­puternicia de a face rău, sub scutul lege!. Legi, așeză­minte, toate mofturi —­ să le dăm foc o­­dată cu întreaga colecțiune de legi și re­gulamente, cum altă dată naivii vizio­nari de la 1848, au ars pe cîmpia Filare­­tului, Regulamentul Organic, — legea pămîntului — care totuși a rămas și pînă astăzi și va rămîne cine știe, cită vrema!

Next