Adevěrul, aprilie 1911 (Anul 24, nr. 7744-7770)
1911-04-03 / nr. 7744
Anul XXIV-lea No. 7744 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenție de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Karageorgeviei No. 18.—Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI • Bucurați, Strada Sărindar No. 1i ȘEASE 6 Bani Exemplaml PAGINI DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente ce premii: • » * * • » « •Lnt 30.. - - - - mtoni , Oi> Pentru străinătate prețul este TnddL TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 14/10 ” H Provincia * 14/89 0 0 Străinătatea „ 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri «4» Duminecă 3 Aprilie 1911 On »n • • Senehml Vwh " MESAGIUL LA SENAT Liberalii și guvernul — Polemica politică a d-lui Missir — Dintre oratorii partidului liberal la Senat, d. Stein 10 și'a concentrat atacurile sale asupra capitolului' conducem magistraturi , așa că cel țintit care a făcut să se întrevadă atitudinea generală a partidului liberal față de actualul guvern, a fost era d. Pherekide. In veches formă emfatică, d. Pherekide a slăvit filai întîi — dar nu și pentru întîia oară ---- - felul cum s’a regulat chestia șefiei în partidul liberal — și a deplîns neintrara» 4» Parlament a d-lui Stere, pentru a putea deplînge și neintrarea d-lui Vintilă Brătianu. D-sa a crezut de cuviință să facă un fel de mea culpa. fată de „tinerimea generoasă“ pe care odinioară o tratase de adunătură de escroci. Dacă e vorba însă de ertarea pacilor la bătrînețe, cei dintîî de la caz," t'i"sa ar trebui să-și ceară ertare, în genunchi, sînt Banghereanu și Picșinescu,cari au avut de suferit toate mortificările pe urma ministeriatului abuziv al d-lui Pherekide... Dar, în sfîrșit, mea culpa a d-sale fată de „tinerimea generoasă“ trebuia să vie, căci dracul s’a făcut călugăr la bătrînețe, iar d. Pherekide... apărător al libertăților, al drepturilor ,țărâmintei și partizan călduros... al reiorioXi electorale !.. • Totul , în opozitoate acestea, oricît de deochiat e 0. Pherekide, totuși protestarea sa împotriva intoarcerei la moravuri electorale de acum 40 de ani a găsit ecou. Căci atît de adevărată este această constatare în cit nici chiar faptul că o face d. Pherekide nu-i scade din valoare. Spiritul de care sînt animați conducătorii partidului liberal față de guvernul Caro putut vedea din imputarea d-lui Pherekide că guvernul acesta nu are autoritatea morală să facă așa legi, ca țara să se simtă obligată a le respecta. Este avertismentul dat veleităților de legiferare ale actualului guvern. Cu asemenea avertisment din partea liberalilor și cu opozițiunea energică a conservatorilor-democrați, o guvernare efectivă este exclusă pentru d. Carp. D. Pherekide a mai ținut să fixeze în Senat că constatările d-lui Matei Cantacuzinei cu privire la violențele, teroarea, destituirile și numirile scandaloase, privesc și pe actualul regim și de aceea a rotat nesagiul respectiv din cuvîntarea acestui membru al majorităței, care era prezent la ședință. . .. Doi din miniștri au îndreptat privirile lor asupra d-lui Matei Cantacuzino și aveau aerul să aștepte vre-o rectificare, ori atCum nu era însă de prevăzut’. "d. Matei Cantacuzino nu a schimbat nici în Senat, cum nu a schimbat nici în ,.Monitor o iată din tot ce a spus la tribună... D. Pherekide a mai avut o abilitate și față" de propriul său partid. Prevăzînd că șeful partidului, care vorbește azi, ar putea face iarăși oarecari declarațiuni vagi cu privire la reforma electorala, d-sa a țiput ca unul care din vechile cadre liberale este cel mai reacționar, să nu aibă prea mult aerul ghilotinatului prin persuasiune , de aceea s’a grăbit să abondeze în sensul necesitatei unificăre a colegiilor, deoarece corpul electoral de azi nu mai e în stare sa se apere de presiunile guvernelor. D-sa a mai justificat cartelul dintre liberali și takiști, ca o raliare a forțelor în jurul uneea și aceleeaș concepții: guvernarea țărei prin țară și contra guvernelor improvizate, susținute de majorități forțate. ^ După cuvîntarea de azi a d-lui Bratianu se va putea judeca și mai bine atitudinea liberalilor față de regimul Carp. * * * Guvern și majoritate au fost lipsite în discuția mesajului la Senat de o voce și autorizată și cu autoritate. Oratorii din majoritate s’au nuanțat: d. Rahhtivan, contestînd pe d. Matei Cantacuzino ca glas din majoritate, a vobit, în calitate de cantacuzinist; d. Tîrnoveanu, de pildă, a vorbit din contra în numele junimismului. 1 D. Petre Missir nu s’a putut sustrage nici d-sa nuanțărei. Ea a mers chiar pînă acolo că, pomenindu-se în plină profesie de credință a doctrinei junimiste, a rugat pe cei din majoritate „să nu le fie teamă“, căci grație abnegației d-lui Gheorghe Cantacuzino, blocul guvernamental e asigurat... și deci doctrina junimistă a devenit și doctrina partidului conservator ! Mult mai clar și mai abil în expunerea acestei doctrine, ca în Noembrie trecut, d. Missir a susținut vechiul punct de vedere junimist , că deoarece starea reală nu corespunde, ca în Occident, stărei legale a constituționalismului nostru, noi trebue să coborîm starea legală pînă la starea de fapt, iar nu să o ridicăm pe aceasta pînă la starea legală, cum este ținta tuturor democraților. E o concepție categoric reacționară, care justifică pe deplin întoarcerea actualului guvern la moravurile electorale de acum 40 de ani. Dar de ce, totuși, d. Missir a calificat această concepție drept „optimistă“ și pe cea democratică drept „pesimistă“ — asta n’ar strica dacă ar explica-o ulterior... Deși d. Missir a ținut să arate deosebirea dintre un argument polemic și unul științific, trebue să recunoaștem că superioritatea cuvîntărei sale de erî rezidă tocmai în argumente polemice. D. Missir, în deosebire de d. Matei Cantacuzino, căruia i-a contestat că schimbarea sistemului electoral ar putea aduce cea mai mică schimbare în moravurile politice — d. Missir a simțit că primejdia reală pentru guvern nu este, astă-dată, primejdia liberală, ci primejdia... takistă — și de aceea, leaderul majoritate!, a uitat cu totul partidul liberal și și-a îndreptat bateriile împotriva d-lui Take Ionescu. D. C. C. Arion, la Cameră, a întins brațele spre a asigura pe d. Take Ionescu de „nemărginita“ sa dragoste. D. Petre Missir, la Senat, a îndreptat însă tunurile împotriva... nemărginitului amor al d-lui C. C. Arion. Așa e cu oamenii cari iubesc pasionat: .cînd nu li se cedează, trec dela suspine crude la focuri... Focurile d-lui Missir erau oarbe: făceau mult zgomot; nu râneau însă pe nimeni. Și noi credem că d. Missir nici nu a avut intenția să rănească, ci a fost numai o manevră, din partea d-sale; o paradă, un foc de artificiu, îndreptat însă, recunoaștem cu mult artificiu. Astfel, d. Missir a căutat să arate că tratativele de „colaborare“ încercate de d. Bădărău nu ar cadra cu atitudinea takiștilor după ce aceste tratative nu au reușit. Cu toate acestea d-sa nu ar avea decât să-și amintească opozițiunea junimiștilor de la 1906 — boicotarea Expoziției jubilare și greva universitară —ca să înțeleagă că dacă atunci cînd o opoziție votează pînă și mesajul, are dreptul să facă în urmă o asemenea opozițiune — cu cu mai mult are dreptul să o facă o opoziție ca aceea a conservatorilor-democrați, care a dat în alegeri o luptă atît de crîncenă guvernului de azi!... De altfel, d. Missir a lăsat să se subînțeleagă că d. Bădărău ar fi încercat „colaborarea“ pe chestiuni de puțină importanță politică. _v . D. dr. Toma Ionescu, ca și d. Economu, au fost astfel siliți să-l desmintă categoric. Dacă a fost, deci abilitate polemică, a fost însă și iritantă această parte a discursului d-lui Missir, precum iritantă și puțin potrivită a fost procedarea d-sale de a răspunde vigurosului și documentatului atac al d-lui Toma Ionescu contra junimismului politic în universitate, citind laudele aduse de d. Dissescu d-lui Maiorescu.... la serbarea jubileului acfstuia! » • Se vor găsi junimiști cari sa laude și pe d. dr. Toma Ionescu,cînd va sărbători jubileul de 40 de ani de cariera, acesta nu va fi însă argument politic de adus înaintea Parlamentului!... D. Missir și-a terminat polemica sa, dusă cu mult temperament, spunînd că a fost o glorie pentru d. Carp să învingă ambele partide adversare „cu armele lor“ și că d. Carp nu a crezut că prin farmec se va schimba administrația. Dacă d. Missir crede că a fost o glorie pentru d. Carp, d. Matei Cantacuzino a spus cu mîhnire că d. Carp nu a mentat... asemenea „glorie“ ! Să ne dea voe d. Missir să credem _și noi că e o glorie care nu adaugă, nimic, dar scade mult din cariera politică a d-lui Carp. A la NAZBITI1 - O păcăleală de 1 April Cea mai spirituală păcăleală de 1 April e aceea pe care a tras-o era la Senat, d. Pherichide ,tinerime generoase“. . In adevăr, d-sa a declarat ca acei pe can-I considerase ca niște escroci“, au adus partidului liberal o energie nouă și ca în special pentru d. Vasilică Morțun, care i-a adresat cunoscuta interpelare în chestia Cluburilor țărănești are o admirație, care duce la extaz. Fostul ministru de lucrări publice era prezent și zîmbea, turtit de aceste sentimente postume, ca să zic așa, ale... „grecului“. Unde însă, d. Pherichide a făcut mart pe d. Morțun, a fost, cînd s’a declarat cel mai convins și mai vechi partizan al reformei electorale. D. Morțun tremura ca nu cumva d. Pherichide să prezinte un amendament iscălit de 39 senatori, prin care se cere introducerea sufragiului universal. ■ Așa păcăleală, nici de 1 April nu ești dispus să mănînci .... . După ce a terminat, d. Pherichide sa adresat d-lui Morțun: — Ai văzut ? De cînd ai abandonat d-ta amendamentele pentru votul universal m’am gîndit să le adopt eu! — Am văzut, a replicat conu Vasilică, dar bine ai făcut că ai ales ziua de 1 April! Pact cu o corespondență diplomatică între «le doua centre citate și marile puteri.Marile puteri se vor sili, se înțelege, sa împace lucrurile. Totuși depeșile vorbesc de două escadre italienești gata să plece spre coastele Turciei, pe cînd Ricciotti Garibaldi recrutează voluntari ca să alerge in ajutorul albanezilor. Nu vedem marea putere în intersrcul careia ar fi acum izbucnirea unui razboi d in Peninsula Balcanică. Rusia, care de obceia se servea de Muntenegru ,înd voia o conflagrație, a făcut la Geringe demersuri pentru pace. , stimei Muntenegrul, din propriul SaÜ îndemn și propria sa răspundere, face ce face ? Greu de crezut pentru că nu e în obiceiul politicei muntenegrene de a face așa ceva... Situația e deci departe de a fi încă limurită. Ceea ce pare însă, este că în Balcani miroage iarăși o furtună. E. D. Jaurès consacră în expozeul său un întreg capitol necesitatea de a transforma toate rezervele într’o singură și mare armată activă. El combate toate datele strategice actuale admise și dovedește că adevărata forță a unui popor e armata activă, care, formată din toate rezervele, ar deveni de la sine, într’o altă societate, marea armată națională. De altfel, sistemul d-lui Jaurès, în marginile pe cari și le-a fixat, se inspiră din armata elvețiană. Educația militară trebue să se dea în școli; fiecare cetățean trebue să fie în mod firesc soldat. Proectul de lege al D-lui Jaurès se inspiră din aceste principii. La articolul 5 se cere o educație pregătitoare pentru copii și adolescenți, între vîrsta de zece și douăzeci de ani, care să se facă în condițiuni serioase, dar care nu trebue considerată decit ca un mijloc de dezvoltare normală a forțelor organizmului mai degrabă decit ca un exercițiu în vederea armatei. D. Jaurès preintîmpină înf expozeul sau diferitele obiecțiuni ce se vor face sistemului militar preconizat de din stil. Așa e, de pildă, obiecțiunea relativă la deosebirea de moravuri dintre Elveția și Franța. D. Jaurès răspunde—și acest răspuns poate fi considerat ca o explicare a întregei economii a proectului sau de lege: „Aceste moravuri se vor crea pe îndoelnic în Franța, cînd toți cetățenii vor fi înțeles, în conștiința lor înaită, necesitatea, frumusețea datoriei militare dezbărată de toate necurățeniile spiritului de castă și de clasă, și de toate violențele spiritului de cucerire, și cînd va fi îndrumate spre acest sublim scop : proteguirea ndependenței naționale pentru liberavoluție a justiției sociale“. Jean Jaurès Război în Balcani? Veștile ce sosesc din Albania, sînt tot mai alarmante. • • 4 ^ Albanezii cari sub regimul absolutist, și în special sub cel hamidian se bucurau de o situațiune excepțională,nu vor să se supuie regimului constituțional al egalităței care pentru dînșii, se traduce în unele privințe, prin pagube. Populație războinică și mîndră, albanezii au declarat luptă crâncenă autorităței și au făcut pînă acum cinste reputațiunei lor de curaj și îndrăsneală. Cu toate acestea e probabil că nu vor putea rezista pînă în cele din urmă armamentului și strategiei moderne. Dar sunt oare albanezii singuri? Iată întrebarea care se impune acum furuver. Știri foarte alarmante vin asupra atitudinei Muntenegrului. Guvernul din Constantinopol afirmă că micul regat nu numai că asigură albanezilor o bază de opeațiuni și aprovizionare, nu numai că adăpostește pe albanezii siliți să fugă de urmărirea trupelor turcești, dar încă trimite muntenegreni în ajutorul albaneilor. In consecință o vie corespondență diplomatică a urmat și urmează între Constantinopol și Cetinge, care s-a complicat armata statului viitor Un proiect de lege al lui Jaurès D. Jean Jauris, leaderul socialismulu francez, a depus în Cameră un proect d lege asupra reorganizărei militare. Acum patru ani, d. Jaurès făgăduise d-lui Clémenceau că-i va da un plan al societatei viitoare. Ceea ce a dat acum nu-i acest plan, ci o întocmire nouă a armatei, care să fie prima pregătire pentru armata societăței viitoare. Textul proectului de lege cuprinde 18 articole, dar e însoțit de o voluminoasă expunere de motive care va forma un mare volum de 700 de pagini. Titlul general al acestui expozeu este: „Organizația socialistă din Franța“. Această uriașă lucrare e un studiu istorc, despre care însuși reacționarul „Le temps“ spunea că e „abundent și original , recunoscîndu-i îndeobște mari calități de analiză și sistem. Se știe că în ce privește armata, ideea socialistă este să se substitue armatei permanente milițiile naționale. In proectul său de lege, d. Jaurès nu se depărtează de acest principiu, dar, deoarece nu preconizează o reformă pur socialisto, ci o armată nouă în societatea burghez, el se oprește la un compromis intre armata permanentă și sistemul milițiilor. Menține recrutarea, dar reduce durata serviciului militar la șase luni. Din expunerea de motive reese clar că această concesie care se face militarismului e £ * mai provizorie. Socialiștii francezi au urmărit tecurmat reducerea duratei serviciului militar. Ei au fost cei mai înflăcărați protagoniști ai legei pentru serviciul militar de doi ani. D. Jaurès explică acum de ce. Reducerea timpului pe care îl petrec tinerii în cazarmă trebue considerată ca un început de zguduire a instituției militare care se bazează pe armata permanentă. Reorganizarea militară pe baza serviciului militar de șase luni ar fi, deci, o lovitură mai mult adusă armatei permanente. " Ossana transfugilor! Junimiștii 'au fost totdeauna filozofi. Acum s’au apucat să schimbe toate valorile morale și în consecință au proclamat că oamenii de onoare sunt transfugii ; cei cari rămîn însă credincioși drapelului sub care s’au înrolat, aceia sunt mizerabilii, nemernicii. Și nu facem aci o glumă. Iar toate discursurile politicianilor cari sunt acum la putere, ale deputaților, senatorilor, miniștrilor, a reapărut nota aceasta: transfugii sunt mieii nevinovați cari au revenit, la „matcă“; cei cari au părăsit drapelul, în momentul cînd avea să fălfăe mîndru, la atac, sînt oamenii nobili, caracterele admirabile. Noi nu suntem dintre aceia cari să excludă cu totul că la un moment dat cineva poate să revie asupra opiniilor sale politice. Fostați însă trecerile persoanelor în chestiune, urmarea unei hotărîri spontane, fostaă ele un gest nemijlocit, brusc, urmarea unei momentane lămuriri ? Nimic din toate acestea. Țara întreagă o știe, ,că toate aceste treceri, au fost interesate, că pînă să se realizeze, au urmat lungi tratative între guvern și cei cari se arătaseră accesibili pețirilor sale; că s’a plătit fiecăruia într’un chip oarecare pentru actul său, ca să zicem așa, argent comptant, cu un mandat de deputat, un loc de primar, sau chiar cu mai multe posturi pentru diverși membri ai familiei „celui revenit la matcă“! ? Și unor asemenea persoane, junimiștii le eliberează certificate de moralitate ? Apoi să nu spunem că vor să schimbe valorile morale ? Și cînd vezi că ați răsplătit în așa chip pe transfugi, lăsînd păgubași, disprețuind meritele și plătind cu ingratitudine statornicia unor devotați ai principiilor lor, să nu spunem că junimiștii vor să răsoarne valorile morale ? Rp. CHESTIA ZILEI Precauțiunile Opoziției la Senat Prințul Kalimachi s'a repezit să lovească pe d. Brătașanu, dar a fost oprit la timp. ** Adeveruri ** 1 April D. Pompilică Eliade, atît de energic... menținut de către d. Delavrancea, la direcția Teatrului Național a primit erî — pe ziua de 1 April — decretul sau de... înlocuire din partea d-lui Arion. Cînd l’a citit, d. Thermotele, a exclamat: — Păcăleală a fost cînd m’a numit păcăleală cînd m’a înlocuit! Atîta dar, că atunci a fost pentru teatru și acum e pentru mine! Porumbeii Junimiștii au început să se laude cu epitetul de porumbei. Ba văzînd de unde bate acum vîntul și mulți consevatorii vechi tot porumbei își zic:’ Porumbelul la... porumb trage! Șofeul Gine-i ăl mai fain șofer din București ? — D. Panaitescu de la secția a treia... Nimeni nu șofează fondurile secrete cu atîția cai puteremín, lipsea de acolo. Ofițerul român nu era doar să se ia la bătae cu soldatul bulgar care credea că făcea bine ceea ce făcea. Rezultatul ? Cînd ofițerul bulgar s’a întors după o absență destul de lungă, a restituit planșeta cu prezentarea scuzelor pentru neplăcerea și pierderea de timp ce se ocazionase din neglijența sa. Vorbind de această chestie, colonelul bulgar strecoară în articolul sau din „Zarodni Prava“ aluziunea infamă cum că vizita ofițerilor noștri în Bulgaria ar fi legată de chestiuni de spionaj. „Deșteptul“ colonel bulgar ar trebui să știe că Romînia, și mai ales ofițerii romîni, nu se pretează la acte josnice de spionaj. Regretăm foarte mult că nu putem spune acelaș lucru și despre bulgari și despre ofițerii bulgari. Și ca dovadă noi vom cita numai cîteva fapte constatate de autoritățile noastre militare și anume : 1) Un căpitan bulgar care a lucrat ca simplu salahor la lucrările de întărire de la Cernavoda. 2) Doi ofițeri bulgari cari au vîndut pepeni în tabăra.Mihai Bravul. 3) Doi ofițeri și doi sub ofițeri bulgari cari au făcut dese plimbări în jurul aceleiași tabere, sub motiv că cumpără fin. Să mai vorbim oare ,de toți bragagii, halvițarii și covrigarii cari mișună în preajma cazărmilor noastre ? Vom continua. I. Rusu-Abrudeanu -------- --------------**—---------- Rigoletto Ofițerii noștri și ofițerii bulgari Pelerinagiile la Plevna și chestia spionagiului O parte a presei bulgare se mai plînge contra Romîniei și din cauza „deselor vizite“, pe cari ofițerii noștri le-ar fi făcînd în Bulgaria. Faptul acesta este iar cu desăvîrșire neexact, căci vizitele ofițerilor noștri în Bulgaria sînt cit se poate mai rare — și aceasta tocmai pentru a nu se da ocaziune vreunui colonel rezervist bulgar să releveze aceste vizite. Da, s’au dus grupe de ofițeri romîni la Vidin, s’au dus la Plevna,, unde, ca să ajungă, fatal trebuiau să treacă pe la Rusciuk. r* Ofițerii noștri însă mii s’au dus de plăcere la Plevna, sau cai să se plimbe în Bulgaria, ci pentru că acolo, la Plevna, Și-au vărsat din belșug ’,ofițerii și soldații noștri sîngele lor scump și nevinovat, apoi fiindcă acolo la Plevna zac spre odihna de veci oasele atîtor eroi de ai noștri. Este desigur un prinos de recunoștință acela pe care tinerii ofițeri romîni de azi îl aduc, prin rarele lor pelerinaje la Plevna, generației trecute de ofițeri romîni cari au luptat pe cîmpiile Bulgariei pentru însăși independența ei. Iată de ce credem că ar trebui să ni se dea voe, fără nici un soiü de bănuială, ca să ne manifestăm măcar noi omagiile de admirațiune și de profundă recunoștință către acei cari s’au luptat și au murit vitejește, nu pentru cauza lor, nu pentru patria lor, ci pentru a crea o Bulgarie nerecunoscătoare. In ce privește imputarea presei bulgare că guvernul român nu ar fi dat autorizație ca un general și alți cîțiva ofițeri bulgari să viziteze Romînia, întorcînd vizita unor ofițeri romîni, ea este o simplă cornitură de prost gust și un neadevăr patent. O asemenea autorizare nu s’a cerut și deci nici refuz nu a existat. Relativ la fantasmagoriile debitate de Colonelul bulgar în rezervă asupra măsurătoarei Dunărei, trebue să declarăm că era în interesul ambelor țări de a se măura Dunărea și a se stabili talvegul ei. In acest scop, trebuiau să se facă lucrări geodezice și topografice cari cereau trecerea cînd pe un mal cînd pe altul. Trebuia ca cineva să facă aceasta lucrare. Ei bine, au făcut-o ofițerii de la institutul geografic român. La fiecare planșetă era atașat însă și cîte-un ofițer bulgar. Că un soldat bulgar a confiscat o planșetă, este foarte adevărat. Dar de ce a "Snfiscat-o? Pentru că ofițerul bulgar are trebuia să însoțească pe ofițerul ro Scumpirea traiului și secția a treia Guvernul acestă a făgăduit să exteniască traiul. In acest scop a suprimat 75 bani ce percepeau comunele de la sută de kilograme de făină, adică aici,o para de kilogram. A suprimat 5 parale de la kilogramul de petrol. Și a redus pentru o singură categorie de țărani, un impozit funciar de vre-o cinci pînă la șase lei. Guvernul acesta al esteniregratului însă, în loc de a înlesni aceasta prin reducerea de cheltueli inutile, — a mărit chiar aceste cheltueli și a menținut multe dintr’însele. Un exemplu drastic am putut arăta în numărul nostru de ere, analizînd budgetul faimoasei secții a treia. S’a putut vedea că această secție, care nu s’a distins pînă acum decit prin afacerea Rakowski, — costă singură pe an un milion, că statul cheltuește afară de aceasta, bani pentru a-i ține automobil cu șofer plătit cu 250 lei lunar, cupeu, trăsură, șase cai, etc., etc. Sunt toate acestea necesare într’o țară atît de săracă, încit un guvern crede ă-șî poată cîștiga recunoștința populațiunei, pentru că a desființat un bir de mai puțin de o para pe kilogramul de făină ?! Dar nu numai atîta ! Budgetul secției a treia arată și preocuparea acestui guvern de cei mici și săraci. S’au desființat 20 agenți speciali clasa V cari aveau, bieții oameni, cite 100 lei lunar. In schimb s’a înființat un sub-inspector cu 600 lei lunar, un șef de secție cu 400 lei lunar, un comisar șef cu 500 lei lunar. Astfel, trei oameni vor încasa aproape cu îna sau douăzeci. Nimic nu e mai lamentabil decitlujba nenorociților spioni a o sută lei lunar, — dar cel puțin sunt niște nenoocițî hămesiți și poate că fac la locul lor mai multă slujbă decit inspectorii, subnspectoriî și parainspectoriî, din cauza cărora sunt aruncați pe drumuri. -n------ —»X—— f Ies. Părerile unui spectator Intrare in materie — Fericirea unui popor, consta, în vechime, în bunătatea monarhului. Era teoria turmei și păstorului: Păstor bun, turmă fericită! Teoria era adevărată deoarece, în acele timpuri, soarta fiecăruia depindea de dispoziția monarhului. Acesta, puțind să îți ridice chiar viața, cînd i-ar fi venit pofta,—da,că te lăsa să trăești, și mai făcea în final lui rînduială și dreptate, — nu te putea socoti decit fericit. Concepția aceasta antica și orientală, mai a subzistat și azi în unele spirite. Așa, mi s’a întîmplat să aud pe un Bulgar, care mi se plîngea de apucăturile despotice ale regelui Ferdinand, zicîndu-mi: „Dumneavoastră, Romînii, ați avut un „mare noroc să nimeriți în regele Carol un „monarh înțelept și adevărat constituțional. Sînteți un popor fericit!“ Dar, — între noi fie zis, — concepția midernă, a fericirea popoarelor s’a schimbat. Tendința e d’a se da fiecărui individ, în parte, maximum de satisfacțiuni pe care societatea le poate procura individului. Totalizarea satisfacțiunilor individuale poate singură reprezintă fericirea unui popor, fericire care, — fie zis în treacăt, — se confundă cu starea lui de civilizație. Așa putem afirma că poporul englez, elvețian, francez, belgian sau german trăește mai fericit ca poporul român, fiindcă e mai civilizat. Idealul ar fi țara unde individul s’ar bucura de maximum de libertate, de independență, de siguranță și de confort, garantate prin maximum de justiție. Pentru atingerea acestui ideal eu cred că trebue început cu — „celula“ adică — cu comuna rurală. Cînd aceasta va forma un organism sănătos și prosper, în care fiecare sătean va afla maximum satisfacțiuni și de confort modern, atunci ne vom putea mîndri între celelalte popoare. Noi însă, în loc sa ne gindim să organizăm și să consolidăm celula, am năzuit să organizăm și să consolidăm statul. Am ajuns la centralizare, dar la organizare și consolidare, nu în realitate, nu e decît o destrăbălare de sus pînă jos! Să răsturnăm problema, și în loc de stat,— fie comuna! In loc de un exod al Tuturor inteligențelor, al tuturor selecționaților de la sate la orașe, — fie exodul tuturor capacităților de la orașe la sate! In loc de toate resursele budgetare pentru stat, — fie ele pentru comune. Pentru a lumina și preciza propunerea să luăm cîteva exemple: . Anual, cu ocazia recrutarea, zecimi de mii de tineri părăsesc satele pentru a fi încazarmați în orașe. Unii din ei, cei mai inteligenți, la eșirea din armată ,rămîn locului; nu se mai întorc în sate. Intră în slujbe, sau în negoț, devin albăstrime, sînt perduți pentru comuna lor. Anual, școalele primare rurale, dau școalelor secundare, speciale, și apoi celor superioare și universitare un contingent de tineri destinați a purta haina orășănească pe cînd părinții lor rămîn în portul lor țărănesc. In fine, dacă,într’unt mod oarecare, un țăran s’a înavuțit, visul lui, pentru copii, este de a-i vedea trăind la oraș. Și, în modul acesta, satele pierd, anual, tocmai acele elemente alese cari ar fi servit mai bine la ridicarea lor morală și materială.