Adevěrul, mai 1911 (Anul 24, nr. 7771-7801)

1911-05-01 / nr. 7771

Anjí XÄIV-ea No. 7771 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI : București, Strada Sărindar No. 11 6 Bani Exemplarul Duminică I Maiu 1911 ______________________________mmmmmmmm DIRECTOR POLITIC CONST­­UNIN­E Abonamente cu premii. Un nn ........................................................................ . Lei 20.­— Șase l­uni ........................................................... „ n.— trei luni ............................................... „ O.— Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția­ cu Capitala „ 14/10 „ „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătata „ 12/40 ■ Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi *i + i» BOEMI ROSTUI Politicianii noștri au fost apucați de slub­ea manie a boem­ei. Cei conservatori — nici vorbă nu e — sunt boemi de baș­tină—fie chiar dacă vita neamului lor își are rădăcinele în cine știe ce simigerie din Fanar. Dar și liberalii — și ei, ma rog, revendică dreptul boeriei și Dinas­tia celor trei fraț, boeri ot Răteștî, și ea a descoperit, că după mamă cel puțin, se trage din Basarabi! Care va să zică totî suntem­ boeri! Dacă a fi boeri, ar însemna a avea sufletul nobil, a avea drept deviză sacri­ficiul pentru tată și binele obștesc, dacă nobilimea inimei ar corespunde cu no­bilimea vitei, calea-valea, am înțelege pretentiunea acelora cari, vor să se tragă numai de cît din boeri, ori chiar din domnii acestei tari. Istoria însă ne arată pe boerii noștri cam altfel. Sînt de sigur și cîteva exem­ple frumoase printre boeri, pilde de su­flete mari și patriotice. Restul însă, chiar din cei autoh­toni nu este de natură de a fi luat drept exemplu. Slugarnici și tova­răși ai domnitorului întru exploatarea nenorocitului popor, ori răzvrătiți în­po­triva-i și alergînd la turci, la unguri, la poloni, ca să le dea concursul oștilor lor, pentru a invada țara, a o prăda și astfel a căpăta prin jaf și singe, tronul pentru ei, ori pentru prietenii și tovarășii lor, *— iată cine erau boerii noștri. Dacă deschizi istoria țarilor romînești — caracteristica principală, este această luptă veșnică de la tronul tarei, de la îm­părțirea prăzei, de la despuiarea popo­rului de jos, care, deznădăjduit, ia dru­m­ul pribegiei lăsînd deșartă țara. De­­ mai multe ori, domnii munteni și mol­doveni fac apeluri disperate, dau eroare de biruri celor fugari, cu speranța că mult obijduiții țărani, se vor întoarce la vetrele lor și astfel vor avea de pe cine să ia zece piei. * Aceștia sînt boerii noștri — astfel ni’i zugrăvește istoria. Și dorința politiciani­­lor de a se ști scoborîtori ai acelor boeri, nu se explică doar de cît prin o altă do­rință ascunsă, ori pur și simplu inconș­tientă. Dînșiî vor prin această scoborîre să-și legitimeze dreptul moștenit, de a fi clasa dominantă, de a împărți numai dînșiî prada și de a înlătura cu indignare de la conducerea afacerilor publice, pe toțî aceia cari n’au pe blazonul lor, nici oul tras­­ pe inel, nici scrisă pe el trădarea contra patriei, nici armele de bandit, nici măcar covrigul cu semințe plăcinta cu brînză ori castronul cu iaurt al celor sco­borîtori din Fanar. Cu acest drept moștenit boerii parti­dului conservator, au căutat să scape d­e d. Take Ionescu și au preferat să distrugă partidul de­cît el să aibă drept conducă­tor pe un om, care dacă are inteligentă și capacitate, nu are alt blazon de­cît acel al meritului și al muncei. Tot cu această moștenire, la baza ape­titului lor feroce, Cei trei frați ai Di­nastia Brătianu, au pus mina pe parti­dul liberal și pe țară, exploatînd-o ca pe moșia lor, împărțind prada cu cît mai puțini și înlăturînd de la conducerea ța­rei, pe totî acei cu merit și cu drepturi cîștigate prin propria lor muncă. Dacă Dinastia se scoboară, fie și de pe mamă, din ovulul—vorba elegantă a lui Ion Nă­dejde — al unei basarabe, de sig­ur că a­­ceasta de pe tată, a aparținut unui neam de boeri basarabi din aceia hrăpăreți și bandiți, jefuitori ai țăranilor, spaima țâ­rei, trădători de neam și de tron, jumă­tate boeri, jumătate haiduci și pe de­a­­supra oameni de afaceri, cămătari și — mă opresc cu epitetele, fiindcă dacă pri­viți pe Cei trei fraț, le găsiți, voi singuri, iubiți cititori, epitetele cele mai dezono­rante*1" #■ *■ De altfel azi aceste pretențiuni sînt ri­dicole. Observați marea veselie cu care Prensul, hilar­antul Prens—este primit cînd își ia în serios rolul de scoborîtor al Bizanțului ori al lui Șerban Canta­­cuzino, al căruia descendent, s’a dovedit, nici măcar că nu este. Esențialul esti să fii om de treabă și de muncă, să fii folositor tatei și semeni­lor tăi. Acesta este blazonul cel mai cins­tit — și mai bine reputat. Cu atît mai bine, dacă și întreg neamul tau, a fost la fel și ai putut moșteni de la strămoșii tăi aceste însușiri bune și în adevăr no­bile. Pentru a fi însă om de treabă și de is­pravă, nu-i de loc esențial, ca să te sco­­bori, nici din Basarabi, nici din împă­rații Bizanțului. Ajunge să fii copilul acestui popor, să fii chiar fiu de țărani, al acestor țărani cari printre vremuri și întîmplărî, au păstrat neamul acestei țări, și pe cînd boerii luau drumul străi­­natatei cu familia și avutul lor, dînșii ramineau strejeri neclintiți ai țarei și rasei lor. Singur mare și nobil în această țară, necorcit și fără de pază, este poporul, ță­ranul. Fericit și mîndru este acela care are pe blazonul său un simplu și arhaic corn de plug I CONST. MILLE N­A­Z­RIȚII Popa dela Roman Nu e nici o greșeală de tipar: nu e vorba de Popa dela Roma ci de popa dela Roman, despre care conu Petrache a declarat: „pe popa aista am să’l rad”. Frică mi-e că această experiență de....ra­dioterapie să nu fie fatală primului ministru. In ce privește Romanul, e explicabil că gu­vernul i-a jurat răzbunare. E un județ care a dat aproape numai o opoziție, d’aia i-a ras pe generalul Pavlo, l-a ras pe prezidentul tribunalului, îi rade pe „popa“ și dacă ale­gea și pe Tribunul, guvernul, punea foc Ro­manului și-l rădea de pe harta Romîniei. Se vede că conu Petrache are drept deviză:.... „Radendo castigat mores“! __ Ar trebui să se ferească însă de episcopul de Roman, ale cărui afurisenii sunt fatale. Faptul că tocmai acesta e cel dintîiu popă care iese înainte guvernului Carp, să nu fie cumva o prevestire că în loc să-l cateri­sească guvernul pe popă, să-l caterisească popa pe guvern­ Pac. -----------##-----------­Noi și bulgarii Puțină istorie cont­rmporană — Seria noastră de articole publicate îna­intea Paștilor asupra raporturilor dintre noi și bulgari și mai ales asupra ingrat­tudinei vecinilor noștri față de România, ai cărei fii și-au vărsat cu atîta eroism sîngele lor nobil pentru eliberarea popo­rului bulgar de sub jugul turcesc, și-a făcut efectul dorit. Unele scrisori de amenințare, pe cari le-am primit din Bulgaria, și altele de fe­licitare, cari ni s’au trimis din țară, ne dovedesc că expunerile noastre argumen­tate au usturat unde trebuia și au încăl­zit pe de altă parte inimile acelora cari doresc în mod sincer corectarea senti­mentului public din Bulgaria față de țara noastră, singura cale care ar putea în­lesni stabilirea de raporturi amicale în­tre statul român și cel bulgar. O prefacere, o schimbare în sentimen­tul public din Bulgaria, față de noi, ar avea drept rezultat înlăturarea multor as­perități și a neîncrederei care domnește deocamdată și de o parte și de alta. Căci — să nu se supere vecinii noștri de peste Dunăre — sufletul și­­ caracterul bulgăresc au nevoie încă de o fundamen­tală metamorfoză pe care n’o vor putea obține decit după o intensă muncă cul­turală, care să le dea posibilitatea refa­­cerei în bine a sentimentului public din Bulgaria. In această direcție cred că nu e fără in­teres să se știe cum erau judecați bulga­rii acum 20 de ani de către chiar frații lor ruși. Baronul N. de Herman, fost pe timpul războiului din 1877—78 voluntar într’un regiment de husari din garda imperială rusă, face următoarele aprecieri asupra bulgarilor într’o scriere a sa întitulată : „A cheval de Varșovie à Constantinopole” publicată și în „Revue Hebdomadaire No. 33—38 din 1893 : „....Căci nu este de loc amuzant să ai „timp de o lună întreagă aceleași redute „de privit, aceleași posturi de schimbat „în fiecare zi, aceleași insecte de vînat „și aceiași bulgari de suportat. „Aceștia mai ales încep să mă ener­veze cu falsul lor aer de martiri și cu „tonul blajin cu care ne zic bratouchki. „Eu îi consider h răpitori, lași, cruzi, și­reți și sînt încredințat că unii din ei ne „vînd turcilor”. Iar într’alt loc baronul Heiman se ex­primă astfel în amintirile sale din 1877— 1878 : „Ce bine am face să spînzurăm pe toți „acești bratouchki și să luăm Bulgaria „pe seama noastră în loc de a voi s’o eli­berăm!“ Comentariile sunt de prisos. Bulgarii înțelepți vor ști desigur ce au de făcut, pentru ca pe viitor să fie scutiți de ase­menea aprecieri dureroase chiar din par­tea acelora, pe care ei îi consideră drept frați și buni amici. I. Rusu Abrudeanu „Independența” și capitalurile străine „Independența” dedică aproape două coloane, cestiunei capitalurilor streine, în legătură cu cestiunea Casinoului din Sinaia. Ea reamintește că la 1906, d. Carp și amicii săi se adunaseră pentru a alcătui societăți romînești care să ia concesia te­renurilor petrolifere ale statului și a ilu­minatului cu gaz al Capitalei. Atunci d. Carp a declarat că unde se prezintă capi­talul romînesc, el trebue preferat. Acum însă — așa conchide „Independența” — d. Carp și-a schimbat părerea și declară că nici nu există capitaluri romînești. Nu suntem­ noi chemați să-l apărăm pe d. Carp. Dar nu vedem nici o deosebire între ceea ce a spus d. Carp atunci și ceea ce spune astăzi. Atunci a spus că dacă se prezintă capitalul romînesc trebue prefe­rat, ■—• dar tot atunci d. Carp s’a convins că capitalul romînesc nu s’a prezentat. D. Carp și amicii săi, cari au văzut a­­tunci cum s’a aranjat, chestia cu capitalul romînesc, — a dezesperat se vede dela acesta și n’a putut să-și refacă convinge­rea ca conducător al Băn­cei Naționale și lansator de tot felul de afaceri, la cari să subscrie numai capitalul romînesc,— Socotindu-se ca atare și cel subscris de toate Băncile mari și m­iei din strada Lipscani, ale cărora proprietari nu sunt totdeauna socotiți ca romîni de patronii „Independenței”. Dacă aceasta însă vorbește bazată, cum spune, pe fapte precise economico-socia­­le, atunci să tragă din ele și concluzia că trebue să-și modifice fundamental defi­niția asupra capitalului străin. Ad. ,Am să-l rad pe popa“ Rînd pe rînd se prezintă zilele de sca­dență pentru multele și variatele promi­siuni, proorociri și solutiuni sentențioase făcute și date de d. Carp in lunga sa ca­rieră de opozant. Astfel a venit dăunăzi, în ajunul alege­rilor partiale din București, ziua de sca­dență pentru polița trasă în chestia cîr­­ciumarilor. f?i d. Carp, care a declarat solemn că va fi cu cîrciumarii mult mai aspru ca d. Costinescu, a trebuit să facă cel mai lamentabil politicianism, fiind sclavul combinațiilor electorale. Acum, în Mai, vine astă zi de scadență. Se adună Sinodul și situația episcopului de Roman, precum și chestiunile ridicate de acest prelat, cer o soluțiune. D. Carp, cînd era în opozițiune, a dat numai decit soluțiunea : — Pe popa aista am să-l rad! a excla­mat d-sa cu aerul sentențios pe care știe să și-l ia în asemenea împrejurări. Ei bine, a sosit ziua cînd va trebui „să-l radă pe popa aista”. Facem prinsoare că nu-l va rade, ci va fi ras și în această pricină. Unul este unul ifosele dictatoriale ale Cancelarului nostru sunt, astfel transfor­mate în bateri în retragere ridicole —­ și nu există nimic mai comic și mai jalnic în acelaș timp, decit păunul fără coadă ! --------------#*.---------------­ S. U. R­ ­.? A­dever­uri *+■ Dregătoriile In cercurile guvernamentale se prevede de pe acum că dregătoriile lul Ianu Petrache vor deveni pentru guvern adevărate... dre­­gătorii. Versiuni Unele gazete ale guvernului anunță că pre­fectul de Buzău nu vrea să demisioneze , al­tele că ministrul nu vrea să-i primească de­misia. Pare că ne vine să credem... prima versiune, care explică și pe cea de a doua! Strigătul inimei! „Epoca“ de era strigă din fundul bojocilor: „Noi luptăm cum niciodată un guvern n’a­m fost silit să lupte în România". Știam de mult că bietul guvern se căznește rău­ de tot! Rigoletto Fapte și observații .Disciplina.— Este o problemă foarte interesantă aceea pe care o pune von Conring în piesa sa „Dis­ciplina“, pe care o joacă în momentul de față Compania Davila. Trebue oare jertfită disciplinei militare pînă și dreptatea? Propriu­ zis, von Conring nu pune pro­blema ; ea reiese din soluțiunea pe care o ca­pătă conflictul dintre cei doi ofițeri superiori. Dacă o punea din capul locului, piesa ar fi fost și mai interesantă, din punct de vedere social. Von Conning este însă un partizan al disciplinei oarbe și ca atare și-a preparat so­luțiunea în favoarea ei, chiar cu prețul drep­­tăței și intereselor patriei. Se poate atîta absurditate? Cum? E admi­sibil ca disciplina militară să fie un scop ? Ceva in sine și de sine-stătător ? Desigur că nu. Disciplina militară poate să existe nu­mai ca mijloc, în slujba patriei. Din moment însă ce autorul „Disciplinei“ pune pe un colonel să profite de izbucnirea războiului, spre a se răzbuna împotriva unui maior, care n’a voit să-și încovoaie conștiința, și-l oprește la paza efectelor, spre a nu-l trimite pe cîmpul de luptă, spre a-l umili și distruge astfel ca ofițer de front, tocmai fiindcă știe că în războiu­ se va acoperi de glorie, se poate oare admite soluția lui von Conning că mai bine să se împuște un ase­menea ofițer, decit să se revolte și să-și caute dreptatea? Este oare slujită disciplina, sau din contră, este semănată revolta, atunci cînd dintr’un sentiment de subordonare greșit înțeles aco­peri cu o sinucidere o nedreptate și un rău făcut patriei de către un superior al tău ? Nu e mai just să lupți, să dai la o parte pe superiorul nărăvit în arbitrar, decit să dis­pari, în chiar momentul cînd patria are mai multă nevoe de tine? Cu toate astea e curios. Cînd drama lu­i von Conring a fost reprezentată la Paris, deș impresiunea de a vedea pe scenă ulanii de la 71 era dureroasă, totuși s’au găsit fran­cezi cari au dat armatei franceze ca exemple disciplina a cărei apologie o face von Conning Cred că e o greșală. Nu în asemenea nedreptăți a constat dis­ciplina care la 71 a dat victoria germanilo Nu se poate spune că fiindcă, ci se poate spune, cel mult, că deși s-au ivit și asemenea cazuri în armata germană, disciplina ei a dat victoria. De atunci sunt patruzeci de ani și disci­plina a evoluat mereu, spre a se transforma din oarbă în rațională. E. D. F. PLANURI MARI CAR­PISTE — Combinațiuni pentru împăcarea cu takiștii.—Svonurile despre remanierea cabinetului.­­­PlurAi­ pentru remanierea corpului diplomatic — După ce carpiștii s’au văzut cu majo­rități parlamentare, după ce au trecut gîrla, curați sau murdăriți, această pare a le fi indiferent, au început să facă pla­nuri mari. Alegeri­le parțiale au fost însă un duș prea rece pentru guvernanții noștri și s’au mai desmeticit, au constatat că n’au atmosferă, că nu sunt în stare să lucreze, să rezolve măcar chestiile curente în a­­ceastă stare de spirit, dar mai ales să se gîndească la realizarea unor planuri mai mari. Carpiștii ar fi dorit ca această lungă va­canță să o idilizeze în deslegarea unor chestiuni cari nu reclamă intervenția par­lamentului. Cînd cele din prima zi se lo­vesc de încurcături interne de partid, se împedică de o serie de angajamente luate în toată țara în focul campaniei electo­rale cînd s’au înjghebat de fapt organiza­țiile carpiste. In aceste condițiuni hărțuiți din toate părțile de vechii și nouiî partizani, cei d’inziiü reclamînd situații cari li se cu­vin de drept prin devotamentul, stator­nicia și răbdarea cu care au secondat pe d. Carp de 15 ani, ceilalți, transfugii, re­clamînd respectarea angajamentelor, a­­dică cerînd răsplata pentru serviciile e­­lectorale grație cărora au trecut gîrla. Firește că în această atmosferă carpiștii au acum alte preocupări: se gîndesc dacă pot s’o mai ducă astfel sau dacă cea d’in­tim­ preocupare a lor nu trebue să fie a­­sigurarea unei guvernări mai demne și mai liniștite prin împăcarea cu partidul d-lui Take Ionescu. Se poate ca pînă acum să nu se fi făcut nici un pas serios în direcția împăcării, dar cert este că în guvern și în partidul conservator unii cer împăcarea cu ta­­kiștii. Probabil că guvernamentalii au să-și piardă vacanța căutînd combinația salva­toare spre a ajunge la o împăcare. O­­combinație care pînă acum n’o întrevede absolut nimeni, nici regele care și el me­reu cere împăcarea. *• Planuri mari ,au însă cei de la guvern. Așa linii se gîndesc să pr­ovoace o rema­niere a cabinetului chiar în cursul va­canței pentru a determina apoi o rema­niere importantă în corpul diplomatic. Circulă două versiuni : d. C. C. Arion ar dori să se retragă din guvern și în a­­cest caz va accepta legațiunea din Paris. A doua versiune e că d­. Titu Maiorescu e hotărît să se retragă și d. Arion să trea­că la externe. In acest caz cabinetul va suferi o pre­facere importantă , d. Carp va lua inter­nele pentru a pregăti reforma administra­tivă, iar sub acest pretext, d. Al. Marghi­loman va fi mutat la ministerul de do­menii sau chiar la războiu­ iar d. loan Lahovary sau Nicu Filipescu va trece la finanțe. In cazul cînd d. Avion va accepta pos­tul de ministru plenipotențiar la Paris, d. Maiorescu se va retrage, iar d. Carp se va... etasa deja interne, atunci se va cău­ta probabil și­ combinația salvatoare a­mpă­cărei. In fine toate aceste versiuni și combina­­țiuni sunt vorbe din culisele carpiste, dis­cuții între politicianii încredințați că așa nu mai merge și că toată suflarea conser­vatoare așteaptă o prefacere mare în gu­vern și în partid. Se prea poate ca d. Carp să nu aibă idee de cele ce se vorbesc, să nu simtă atmosfera aceasta și să nu aibă nici un fel de preocupare în această direcție, dar dacă șeful guvernului și al partiduli conservator trăește în alte sfere, e iarăși posibil ca într’o bună dimineață să se a­­fle în fața unor fapte îndeplinite indife­rent dacă-i vor conveni sau nu. Și fiindcă acel care a creat azi cele mai mari dificultăți pentru a se ajunge la împăcarea cu takiștii e­i. Marghilo­man, se zice că tocmai d-sa, inspirat de gesturile mari de abnegație ale d-lui Ior­­gu Cantacuzino, ar fi hotărît și d-sa să se sacrifice, să se retragă pentru cîtva timp, ca să înlesnească împăcarea cu takiștii, căci altă soluție nu s’ar găsi, d. Marghi­loman preferind retragerea din guvern decit o diminuare în caz de împăcare. Intru­cit sunt­ întemeiate toate aceste ver­siuni, nu putem ști, înclinăm chiar a crede că combinațiuni de felul acesta se pun la cale și se discută de politiciani neautorizați, dar ceea ce reiese e că gu­vernul are o atmosferă imposibilă și a­­ceasta are să-l împiedece să lucreze chiar în vacantă * * . In ce privește remaniarea din corpul diplomatic, care se plănuește de carpistî ea depinde în bună parte și de remania­rea cabinetului. Pentru moment planul e acesta : d. C. Arion să fie numit ministru la Paris ; d. Dimitrie Greceanu care prin alianță se înrudește cu familia prințului Ruspoli, să fie numit ministru la Roma; d. Ionaș Grădișteanu să fie trimes la Constanti­­nopol. Titularii acestor legațiuni, afară de d. Papiniu care va fi pus în disponibilitate, vor trece la alte legațiuni, căci se vor creia două vacanțe prin retragerea pen­tru limită de vîrstă­ a d-lui Al. Catargiu, ministru la Londra și Rosetti-Solescu, ministru la Petersburg. E probabil că dacă se va realiza această remaniare, d. Al. Lahovary va trece de la Paris la Londra, iar d. Nanu de la Roma la Petersburg. Dar pentru a se putea plasa în corpul diplomatic personalități politice, așa de nuanțate, de sigur că guvernul va trebui să se asigure mai intim­ dacă regele ac­ceptă încredințarea celor mai importante legațiuni unor oameni politici, iar nu u­­nor diplomați­ de carieră. Ideia aceasta­­ bună a fost discutată sub mai multe guverne, căci se simte nevoia ca unele din legațiunile noastre să mai iasă din toropeala în care zac de atîta vreme și să se mai miște puțin miniștrii noștri plenipotențiari acreditați pe lîngă marile puteri în sensul unei mai vii ac­țiuni ,pentru apărarea politicei și intere­selor noastre. E vorba dacă guvernul d-lui Carp e de talie să realizeze măcar acest plan, pen­tru care n’are nevoe nici de concursul parlamentului și credem că nici de... * a­­­cordul partidelor. i R. X. CHESTIA ZILEI Ieftinirea pîinei Katița: No, spui la mine cu conașe­le iestenîi pâinea fomnu prim-minister ! Brutarul. Atunci, du-te de-o ia la el !! Părerile unui spectator Răspunsuri Articolele mele din urmă relative la doc­torul Racovski mi-au atras întrebări și co­mentarii la cari vom­ răspunde aci. — Ce am cu d-rul Racovski? Oare am de­venit socialist? La aceste întrebări, cari rezumă pe cele mai multe, vom­ răspunde printr’o întrebare pusă la rîndul meu, întrebătorului: Oare dac­ă întrebătorul ar vedea pe un sergent de stradă lovind pe un nenorocit, și, intervenind, sergentul i-ar spune, drept ori­ce justificare: — I­ dat fiindcă e socialist, revoluționar, sindicalist! întrebătorul ar găsi lucrurile în regulă și ar încuviința sergentului de stradă să-l bată p’acel nenorocit și mai departe ? Sper că n­u. Altfel ar fi onorabilul lipsit de acea cali­tate fără de care nu numai că nu meriți titlul de cetățean, dar nici pe acela de om! Nedreptatea trebue să revolte pe ori­cine. Abuzul de putere trebue să ne miște. Față cu o brutalitate făptuită contra celui mic, și slab, trebue să sară în nou un resort care să ne puie alături de victimă. Cu cît acest resort funcționează mai bi­ne, și mai în genere la toți, cu atît se poate zice că spiritul de libertate și de legalitate este mai înrădăcinat în moravuri. La noi, n’a intrat încă în d’ajuns în mora­vuri nici simțul libertățea nici acela al le­galitate­. Altfel abuzurile de tot felul, ce se produc, nu s’ar putea produce. Ca să îndrăznească în Anglia un ministru să facă pe Marghilomanul... Indh’pun­ea .» deja o enormitate! Situația ce s’a făcut d-rumul Racovski nu s’ar fi putut face nimănui în altă țară . La noi însă se găsesc, — și nu puțini, — cari să mă întrebe de ce i-am luat apărarea, pe cînd ar fi trebuit ca să mă aflu alături cu toți oamenii de inimă, indiferent din ce partid ei fac parte. * * * Că­d-rul Racovski ar fi periculos fiindcă e socialist, că socia­lismul ,' sindicalismul treibuesc combătute, acestea sînt de discutat precum se discută asupra tuturor chestiu­nilor politice. Dar ca guvernul să iasă afară din lege, fiindcă crede socialismul periculos, sau să scoată afară din lege pe un om, sau o sea­mă de oameni fiindcă îi declară tulbură­tori ai ordinei în stat, aceasta nu se poate admite de nici o minte sănătoasă. Dacă cineva a comis un delict, să fie dat judecăței. In afară însă de cele din codul pe­nal, nu există delicte pe care un guvern să le poată imputa cuiva, și, fără judecată, să le pedepsească și încă cu pedepse, inexis­tente în legiuirile noastre actuale, ca mal­tratările corporale, și ca exilul! A cer ca azi să oprești manifestațiile po­litice, îndreptate pe calea legală, speriind lu­mea cu bătaia, cu închisoarea și cu expul­zarea; să faci cuiva o crimă din ideile sale, —orî-cari ar fi aceste idei,—sau din sim­plul fapt că e înscris într’un sindicat, și să dai denumirilor de „socialist­“ sau de „sin­dicalist” înțelesul sinonim de „criminal, a­­fară din lege“, aceasta este o mare și peri­culoasă nesocotință. Este să­ exasperezi o lume întreagă. O lume deja îndârjită prin atîtea nedreptăți și suferințe înghițite de fiecare individ în pa­rte,o lume, care se știe, pe dînsa, în le­galitatea constituțională, și pe tine, guvern și politic te vede în afară. Este să îndrumeze întreaga această miș­care și îndîrj­lă pe căile ascunse ale con­­spirațiunilor și ale­ revoluțiunilor sîngeroase pregătite la întunerec : Este a-țî crea, din chiar senin, dificultăți și primejdii sociale amenințătoare, atunci cînd prima ta datorie,—conformă și cu pres­cripțiile înțelepciunei și ale prudenței, — este menținerea ordineî, iar să nu dai tu, cel d’întîî, călcînd legea, exemplul desordi­­neî, al brutalităței și al violențelor! * ¥ * . Nu știm­ dacă agresiunea făptuită de po­liție într’o noapte, contra unei întruniri paș­nice sindicaliste din calea Victoriei, a fost, —­ sau nu, — în legătură cu atentatul lui Jelea. Știu însă că acea agresiune injustă avea de scop „să bage groaza în eî!“ Și nu văd ca să se fi atins acest scop, din potrivă. E sigur, și se știe de cînd lumea că, ni­mic nu poate aprinde mai rau spiritele și provoca atentatele, decit călcările de legi, persecuțiile și brutalitățile poliției regimelor despotice. Cu cît sînt mai mari violențele și cruzi­mile, cu atît sînt mai repezi, fulgerătoare și teribile represaliile. E deci o curată nebunie a cerca să înă­­l*i?»­•«♦* m­oite de idei, și să crezi ea le vei” opri cursul lor, cumpărind, expulzînd sau chiar exterminînd pe conducătorii lor. Mai mult se întăresc curentele, mai mult sporește numărul adepților, mai mult îm­bărbătezi pe conducători și fanatisezi ma­sele. Iar pentru un conducător înlăturat, iar zece care să-î ia locul! Exemplu tipic, și pe care, în această ma­terie, ar trebui ca toate guvernele să-l aibă pururea în vedere, este acela al persecuțiu­­nilor și al cruzimelor săvîrșite contra pri­milor creștini. Rezultatul nu numai că a fost zadarnic, dar chiar diametral opus scopului. Pe supliciile îndurate de mii de martiri și pe sîngele lor s’a întemeiat și s’a înălțat re­ligia creștină! Martirul unuia excită zelul celorlalți, și acest spectacol, în loc să bage „spaima in eî, determina convertirea la creștinism a celor mai buni, a celor mai generoși. Și aceasta cînd? — Chiar într’o epocă de decadență! Deci, nici starea noastră de incontestabilă decădere morală nu poate altera inevitabi­lele efecte pe care arbitrarul și nedreptatea fatalmente le produce. ★ * #­ ­Iacă de ce, — deși sînt conservator, — am luat apărarea doctorului Racovski, socialis­tul, pe care persecuțiunile guvernului libe­ral, l’au consacrat șeful socialiștilor romîni, i-am luat apărarea fiindcă a fost și este nedreptățit. Și cred că a lua apărarea nedreptățiților — chiar dacă nedreptățitul este partidul socialist el însuși — e opera înțeleaptă de înaltă și prevăzătoare conservațiune socială. In timpurile de azi se discută, se luptă, și triumful adversarului pe calea legală, îți lassă și ție deschisă lupta și triumful în viitor , dar nu se suprimă un partid, și mai puțin încă un curent de idei, prin violențe și persecuțiuni. Asemenea fapte sînt, — precum a zis’o un vestit politician, — mai mult decit crime, sînt nerozit! Evenimentul din Iași, într’un articol inti­tulat „Spectatorul și Directorul“, pune în contrazicere modul meu d’a crede și d’a mă exprima in privința Regelui, în chestia doc­torului Racovski, și modul de vedere al d-lui Miile precum și tonul d-sale la adresa tronului. Acel ziar nu știe, — se vede, — că ospita­litatea ce am cerut d-lui Miile și pe care mi-a oferit’o în modul cel mai îndatoritor, îmi lasă o complectă libertate în rubrica care îmi e proprie, și nu implică nici o so­lidarizare reciprocă. Această solidarizare există încă și mai puțin cu șeful partidului conservator-demo­crat, care n’are trebuință de mine pentru a ajunge acolo unde meritele sale îl impune. Rețin însă din acea intimpinare prilejul d’a mă pronunța, într’un viitor articol, în privința dinasticismului și antidinasticis­­mului. C. G. COSTA-FORU­ ISMSaffiHK223ESS5SSEJII ES2K3SSEE2 i. Mat ■ A s 2 SPRE - Torino —Mueeo — Venezzia — Bolognia- Florența—Neapele—Roma _______NOTE DE CĂLĂTORIE —-------------de N- D. COTEA

Next