Adevěrul, mai 1911 (Anul 24, nr. 7771-7801)
1911-05-01 / nr. 7771
Anjí XÄIV-ea No. 7771 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI : București, Strada Sărindar No. 11 6 Bani Exemplarul Duminică I Maiu 1911 ______________________________mmmmmmmm DIRECTOR POLITIC CONSTUNINE Abonamente cu premii. Un nn ........................................................................ . Lei 20.— Șase luni ........................................................... „ n.— trei luni ............................................... „ O.— Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitala „ 14/10 „ „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătata „ 12/40 ■ Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi *i + i» BOEMI ROSTUI Politicianii noștri au fost apucați de slubea manie a boemei. Cei conservatori — nici vorbă nu e — sunt boemi de baștină—fie chiar dacă vita neamului lor își are rădăcinele în cine știe ce simigerie din Fanar. Dar și liberalii — și ei, ma rog, revendică dreptul boeriei și Dinastia celor trei fraț, boeri ot Răteștî, și ea a descoperit, că după mamă cel puțin, se trage din Basarabi! Care va să zică totî suntem boeri! Dacă a fi boeri, ar însemna a avea sufletul nobil, a avea drept deviză sacrificiul pentru tată și binele obștesc, dacă nobilimea inimei ar corespunde cu nobilimea vitei, calea-valea, am înțelege pretentiunea acelora cari, vor să se tragă numai de cît din boeri, ori chiar din domnii acestei tari. Istoria însă ne arată pe boerii noștri cam altfel. Sînt de sigur și cîteva exemple frumoase printre boeri, pilde de suflete mari și patriotice. Restul însă, chiar din cei autohtoni nu este de natură de a fi luat drept exemplu. Slugarnici și tovarăși ai domnitorului întru exploatarea nenorocitului popor, ori răzvrătiți înpotriva-i și alergînd la turci, la unguri, la poloni, ca să le dea concursul oștilor lor, pentru a invada țara, a o prăda și astfel a căpăta prin jaf și singe, tronul pentru ei, ori pentru prietenii și tovarășii lor, *— iată cine erau boerii noștri. Dacă deschizi istoria țarilor romînești — caracteristica principală, este această luptă veșnică de la tronul tarei, de la împărțirea prăzei, de la despuiarea poporului de jos, care, deznădăjduit, ia drumul pribegiei lăsînd deșartă țara. De mai multe ori, domnii munteni și moldoveni fac apeluri disperate, dau eroare de biruri celor fugari, cu speranța că mult obijduiții țărani, se vor întoarce la vetrele lor și astfel vor avea de pe cine să ia zece piei. * Aceștia sînt boerii noștri — astfel ni’i zugrăvește istoria. Și dorința politicianilor de a se ști scoborîtori ai acelor boeri, nu se explică doar de cît prin o altă dorință ascunsă, ori pur și simplu inconștientă. Dînșiî vor prin această scoborîre să-și legitimeze dreptul moștenit, de a fi clasa dominantă, de a împărți numai dînșiî prada și de a înlătura cu indignare de la conducerea afacerilor publice, pe toțî aceia cari n’au pe blazonul lor, nici oul tras pe inel, nici scrisă pe el trădarea contra patriei, nici armele de bandit, nici măcar covrigul cu semințe plăcinta cu brînză ori castronul cu iaurt al celor scoborîtori din Fanar. Cu acest drept moștenit boerii partidului conservator, au căutat să scape de d. Take Ionescu și au preferat să distrugă partidul decît el să aibă drept conducător pe un om, care dacă are inteligentă și capacitate, nu are alt blazon decît acel al meritului și al muncei. Tot cu această moștenire, la baza apetitului lor feroce, Cei trei frați ai Dinastia Brătianu, au pus mina pe partidul liberal și pe țară, exploatînd-o ca pe moșia lor, împărțind prada cu cît mai puțini și înlăturînd de la conducerea țarei, pe totî acei cu merit și cu drepturi cîștigate prin propria lor muncă. Dacă Dinastia se scoboară, fie și de pe mamă, din ovulul—vorba elegantă a lui Ion Nădejde — al unei basarabe, de sigur că aceasta de pe tată, a aparținut unui neam de boeri basarabi din aceia hrăpăreți și bandiți, jefuitori ai țăranilor, spaima țârei, trădători de neam și de tron, jumătate boeri, jumătate haiduci și pe deasupra oameni de afaceri, cămătari și — mă opresc cu epitetele, fiindcă dacă priviți pe Cei trei fraț, le găsiți, voi singuri, iubiți cititori, epitetele cele mai dezonorante*1" #■ *■ De altfel azi aceste pretențiuni sînt ridicole. Observați marea veselie cu care Prensul, hilarantul Prens—este primit cînd își ia în serios rolul de scoborîtor al Bizanțului ori al lui Șerban Cantacuzino, al căruia descendent, s’a dovedit, nici măcar că nu este. Esențialul esti să fii om de treabă și de muncă, să fii folositor tatei și semenilor tăi. Acesta este blazonul cel mai cinstit — și mai bine reputat. Cu atît mai bine, dacă și întreg neamul tau, a fost la fel și ai putut moșteni de la strămoșii tăi aceste însușiri bune și în adevăr nobile. Pentru a fi însă om de treabă și de ispravă, nu-i de loc esențial, ca să te scobori, nici din Basarabi, nici din împărații Bizanțului. Ajunge să fii copilul acestui popor, să fii chiar fiu de țărani, al acestor țărani cari printre vremuri și întîmplărî, au păstrat neamul acestei țări, și pe cînd boerii luau drumul străinatatei cu familia și avutul lor, dînșii ramineau strejeri neclintiți ai țarei și rasei lor. Singur mare și nobil în această țară, necorcit și fără de pază, este poporul, țăranul. Fericit și mîndru este acela care are pe blazonul său un simplu și arhaic corn de plug I CONST. MILLE NAZRIȚII Popa dela Roman Nu e nici o greșeală de tipar: nu e vorba de Popa dela Roma ci de popa dela Roman, despre care conu Petrache a declarat: „pe popa aista am să’l rad”. Frică mi-e că această experiență de....radioterapie să nu fie fatală primului ministru. In ce privește Romanul, e explicabil că guvernul i-a jurat răzbunare. E un județ care a dat aproape numai o opoziție, d’aia i-a ras pe generalul Pavlo, l-a ras pe prezidentul tribunalului, îi rade pe „popa“ și dacă alegea și pe Tribunul, guvernul, punea foc Romanului și-l rădea de pe harta Romîniei. Se vede că conu Petrache are drept deviză:.... „Radendo castigat mores“! __ Ar trebui să se ferească însă de episcopul de Roman, ale cărui afurisenii sunt fatale. Faptul că tocmai acesta e cel dintîiu popă care iese înainte guvernului Carp, să nu fie cumva o prevestire că în loc să-l caterisească guvernul pe popă, să-l caterisească popa pe guvern Pac. -----------##-----------Noi și bulgarii Puțină istorie contrmporană — Seria noastră de articole publicate înaintea Paștilor asupra raporturilor dintre noi și bulgari și mai ales asupra ingrattudinei vecinilor noștri față de România, ai cărei fii și-au vărsat cu atîta eroism sîngele lor nobil pentru eliberarea poporului bulgar de sub jugul turcesc, și-a făcut efectul dorit. Unele scrisori de amenințare, pe cari le-am primit din Bulgaria, și altele de felicitare, cari ni s’au trimis din țară, ne dovedesc că expunerile noastre argumentate au usturat unde trebuia și au încălzit pe de altă parte inimile acelora cari doresc în mod sincer corectarea sentimentului public din Bulgaria față de țara noastră, singura cale care ar putea înlesni stabilirea de raporturi amicale între statul român și cel bulgar. O prefacere, o schimbare în sentimentul public din Bulgaria, față de noi, ar avea drept rezultat înlăturarea multor asperități și a neîncrederei care domnește deocamdată și de o parte și de alta. Căci — să nu se supere vecinii noștri de peste Dunăre — sufletul și caracterul bulgăresc au nevoie încă de o fundamentală metamorfoză pe care n’o vor putea obține decit după o intensă muncă culturală, care să le dea posibilitatea refacerei în bine a sentimentului public din Bulgaria. In această direcție cred că nu e fără interes să se știe cum erau judecați bulgarii acum 20 de ani de către chiar frații lor ruși. Baronul N. de Herman, fost pe timpul războiului din 1877—78 voluntar într’un regiment de husari din garda imperială rusă, face următoarele aprecieri asupra bulgarilor într’o scriere a sa întitulată : „A cheval de Varșovie à Constantinopole” publicată și în „Revue Hebdomadaire No. 33—38 din 1893 : „....Căci nu este de loc amuzant să ai „timp de o lună întreagă aceleași redute „de privit, aceleași posturi de schimbat „în fiecare zi, aceleași insecte de vînat „și aceiași bulgari de suportat. „Aceștia mai ales încep să mă enerveze cu falsul lor aer de martiri și cu „tonul blajin cu care ne zic bratouchki. „Eu îi consider h răpitori, lași, cruzi, șireți și sînt încredințat că unii din ei ne „vînd turcilor”. Iar într’alt loc baronul Heiman se exprimă astfel în amintirile sale din 1877— 1878 : „Ce bine am face să spînzurăm pe toți „acești bratouchki și să luăm Bulgaria „pe seama noastră în loc de a voi s’o eliberăm!“ Comentariile sunt de prisos. Bulgarii înțelepți vor ști desigur ce au de făcut, pentru ca pe viitor să fie scutiți de asemenea aprecieri dureroase chiar din partea acelora, pe care ei îi consideră drept frați și buni amici. I. Rusu Abrudeanu „Independența” și capitalurile străine „Independența” dedică aproape două coloane, cestiunei capitalurilor streine, în legătură cu cestiunea Casinoului din Sinaia. Ea reamintește că la 1906, d. Carp și amicii săi se adunaseră pentru a alcătui societăți romînești care să ia concesia terenurilor petrolifere ale statului și a iluminatului cu gaz al Capitalei. Atunci d. Carp a declarat că unde se prezintă capitalul romînesc, el trebue preferat. Acum însă — așa conchide „Independența” — d. Carp și-a schimbat părerea și declară că nici nu există capitaluri romînești. Nu suntem noi chemați să-l apărăm pe d. Carp. Dar nu vedem nici o deosebire între ceea ce a spus d. Carp atunci și ceea ce spune astăzi. Atunci a spus că dacă se prezintă capitalul romînesc trebue preferat, ■—• dar tot atunci d. Carp s’a convins că capitalul romînesc nu s’a prezentat. D. Carp și amicii săi, cari au văzut atunci cum s’a aranjat, chestia cu capitalul romînesc, — a dezesperat se vede dela acesta și n’a putut să-și refacă convingerea ca conducător al Băncei Naționale și lansator de tot felul de afaceri, la cari să subscrie numai capitalul romînesc,— Socotindu-se ca atare și cel subscris de toate Băncile mari și miei din strada Lipscani, ale cărora proprietari nu sunt totdeauna socotiți ca romîni de patronii „Independenței”. Dacă aceasta însă vorbește bazată, cum spune, pe fapte precise economico-sociale, atunci să tragă din ele și concluzia că trebue să-și modifice fundamental definiția asupra capitalului străin. Ad. ,Am să-l rad pe popa“ Rînd pe rînd se prezintă zilele de scadență pentru multele și variatele promisiuni, proorociri și solutiuni sentențioase făcute și date de d. Carp in lunga sa carieră de opozant. Astfel a venit dăunăzi, în ajunul alegerilor partiale din București, ziua de scadență pentru polița trasă în chestia cîrciumarilor. f?i d. Carp, care a declarat solemn că va fi cu cîrciumarii mult mai aspru ca d. Costinescu, a trebuit să facă cel mai lamentabil politicianism, fiind sclavul combinațiilor electorale. Acum, în Mai, vine astă zi de scadență. Se adună Sinodul și situația episcopului de Roman, precum și chestiunile ridicate de acest prelat, cer o soluțiune. D. Carp, cînd era în opozițiune, a dat numai decit soluțiunea : — Pe popa aista am să-l rad! a exclamat d-sa cu aerul sentențios pe care știe să și-l ia în asemenea împrejurări. Ei bine, a sosit ziua cînd va trebui „să-l radă pe popa aista”. Facem prinsoare că nu-l va rade, ci va fi ras și în această pricină. Unul este unul ifosele dictatoriale ale Cancelarului nostru sunt, astfel transformate în bateri în retragere ridicole — și nu există nimic mai comic și mai jalnic în acelaș timp, decit păunul fără coadă ! --------------#*.--------------- S. U. R .? Adeveruri *+■ Dregătoriile In cercurile guvernamentale se prevede de pe acum că dregătoriile lul Ianu Petrache vor deveni pentru guvern adevărate... dregătorii. Versiuni Unele gazete ale guvernului anunță că prefectul de Buzău nu vrea să demisioneze , altele că ministrul nu vrea să-i primească demisia. Pare că ne vine să credem... prima versiune, care explică și pe cea de a doua! Strigătul inimei! „Epoca“ de era strigă din fundul bojocilor: „Noi luptăm cum niciodată un guvern n’am fost silit să lupte în România". Știam de mult că bietul guvern se căznește rău de tot! Rigoletto Fapte și observații .Disciplina.— Este o problemă foarte interesantă aceea pe care o pune von Conring în piesa sa „Disciplina“, pe care o joacă în momentul de față Compania Davila. Trebue oare jertfită disciplinei militare pînă și dreptatea? Propriu zis, von Conring nu pune problema ; ea reiese din soluțiunea pe care o capătă conflictul dintre cei doi ofițeri superiori. Dacă o punea din capul locului, piesa ar fi fost și mai interesantă, din punct de vedere social. Von Conning este însă un partizan al disciplinei oarbe și ca atare și-a preparat soluțiunea în favoarea ei, chiar cu prețul dreptăței și intereselor patriei. Se poate atîta absurditate? Cum? E admisibil ca disciplina militară să fie un scop ? Ceva in sine și de sine-stătător ? Desigur că nu. Disciplina militară poate să existe numai ca mijloc, în slujba patriei. Din moment însă ce autorul „Disciplinei“ pune pe un colonel să profite de izbucnirea războiului, spre a se răzbuna împotriva unui maior, care n’a voit să-și încovoaie conștiința, și-l oprește la paza efectelor, spre a nu-l trimite pe cîmpul de luptă, spre a-l umili și distruge astfel ca ofițer de front, tocmai fiindcă știe că în războiu se va acoperi de glorie, se poate oare admite soluția lui von Conning că mai bine să se împuște un asemenea ofițer, decit să se revolte și să-și caute dreptatea? Este oare slujită disciplina, sau din contră, este semănată revolta, atunci cînd dintr’un sentiment de subordonare greșit înțeles acoperi cu o sinucidere o nedreptate și un rău făcut patriei de către un superior al tău ? Nu e mai just să lupți, să dai la o parte pe superiorul nărăvit în arbitrar, decit să dispari, în chiar momentul cînd patria are mai multă nevoe de tine? Cu toate astea e curios. Cînd drama lui von Conring a fost reprezentată la Paris, deș impresiunea de a vedea pe scenă ulanii de la 71 era dureroasă, totuși s’au găsit francezi cari au dat armatei franceze ca exemple disciplina a cărei apologie o face von Conning Cred că e o greșală. Nu în asemenea nedreptăți a constat disciplina care la 71 a dat victoria germanilo Nu se poate spune că fiindcă, ci se poate spune, cel mult, că deși s-au ivit și asemenea cazuri în armata germană, disciplina ei a dat victoria. De atunci sunt patruzeci de ani și disciplina a evoluat mereu, spre a se transforma din oarbă în rațională. E. D. F. PLANURI MARI CARPISTE — Combinațiuni pentru împăcarea cu takiștii.—Svonurile despre remanierea cabinetului.PlurAi pentru remanierea corpului diplomatic — După ce carpiștii s’au văzut cu majorități parlamentare, după ce au trecut gîrla, curați sau murdăriți, această pare a le fi indiferent, au început să facă planuri mari. Alegerile parțiale au fost însă un duș prea rece pentru guvernanții noștri și s’au mai desmeticit, au constatat că n’au atmosferă, că nu sunt în stare să lucreze, să rezolve măcar chestiile curente în această stare de spirit, dar mai ales să se gîndească la realizarea unor planuri mai mari. Carpiștii ar fi dorit ca această lungă vacanță să o idilizeze în deslegarea unor chestiuni cari nu reclamă intervenția parlamentului. Cînd cele din prima zi se lovesc de încurcături interne de partid, se împedică de o serie de angajamente luate în toată țara în focul campaniei electorale cînd s’au înjghebat de fapt organizațiile carpiste. In aceste condițiuni hărțuiți din toate părțile de vechii și nouiî partizani, cei d’inziiü reclamînd situații cari li se cuvin de drept prin devotamentul, statornicia și răbdarea cu care au secondat pe d. Carp de 15 ani, ceilalți, transfugii, reclamînd respectarea angajamentelor, adică cerînd răsplata pentru serviciile electorale grație cărora au trecut gîrla. Firește că în această atmosferă carpiștii au acum alte preocupări: se gîndesc dacă pot s’o mai ducă astfel sau dacă cea d’intim preocupare a lor nu trebue să fie asigurarea unei guvernări mai demne și mai liniștite prin împăcarea cu partidul d-lui Take Ionescu. Se poate ca pînă acum să nu se fi făcut nici un pas serios în direcția împăcării, dar cert este că în guvern și în partidul conservator unii cer împăcarea cu takiștii. Probabil că guvernamentalii au să-și piardă vacanța căutînd combinația salvatoare spre a ajunge la o împăcare. Ocombinație care pînă acum n’o întrevede absolut nimeni, nici regele care și el mereu cere împăcarea. *• Planuri mari ,au însă cei de la guvern. Așa linii se gîndesc să provoace o remaniere a cabinetului chiar în cursul vacanței pentru a determina apoi o remaniere importantă în corpul diplomatic. Circulă două versiuni : d. C. C. Arion ar dori să se retragă din guvern și în acest caz va accepta legațiunea din Paris. A doua versiune e că d. Titu Maiorescu e hotărît să se retragă și d. Arion să treacă la externe. In acest caz cabinetul va suferi o prefacere importantă , d. Carp va lua internele pentru a pregăti reforma administrativă, iar sub acest pretext, d. Al. Marghiloman va fi mutat la ministerul de domenii sau chiar la războiu iar d. loan Lahovary sau Nicu Filipescu va trece la finanțe. In cazul cînd d. Avion va accepta postul de ministru plenipotențiar la Paris, d. Maiorescu se va retrage, iar d. Carp se va... etasa deja interne, atunci se va căuta probabil și combinația salvatoare ampăcărei. In fine toate aceste versiuni și combinațiuni sunt vorbe din culisele carpiste, discuții între politicianii încredințați că așa nu mai merge și că toată suflarea conservatoare așteaptă o prefacere mare în guvern și în partid. Se prea poate ca d. Carp să nu aibă idee de cele ce se vorbesc, să nu simtă atmosfera aceasta și să nu aibă nici un fel de preocupare în această direcție, dar dacă șeful guvernului și al partiduli conservator trăește în alte sfere, e iarăși posibil ca într’o bună dimineață să se afle în fața unor fapte îndeplinite indiferent dacă-i vor conveni sau nu. Și fiindcă acel care a creat azi cele mai mari dificultăți pentru a se ajunge la împăcarea cu takiștii ei. Marghiloman, se zice că tocmai d-sa, inspirat de gesturile mari de abnegație ale d-lui Iorgu Cantacuzino, ar fi hotărît și d-sa să se sacrifice, să se retragă pentru cîtva timp, ca să înlesnească împăcarea cu takiștii, căci altă soluție nu s’ar găsi, d. Marghiloman preferind retragerea din guvern decit o diminuare în caz de împăcare. Intrucit sunt întemeiate toate aceste versiuni, nu putem ști, înclinăm chiar a crede că combinațiuni de felul acesta se pun la cale și se discută de politiciani neautorizați, dar ceea ce reiese e că guvernul are o atmosferă imposibilă și aceasta are să-l împiedece să lucreze chiar în vacantă * * . In ce privește remaniarea din corpul diplomatic, care se plănuește de carpistî ea depinde în bună parte și de remaniarea cabinetului. Pentru moment planul e acesta : d. C. Arion să fie numit ministru la Paris ; d. Dimitrie Greceanu care prin alianță se înrudește cu familia prințului Ruspoli, să fie numit ministru la Roma; d. Ionaș Grădișteanu să fie trimes la Constantinopol. Titularii acestor legațiuni, afară de d. Papiniu care va fi pus în disponibilitate, vor trece la alte legațiuni, căci se vor creia două vacanțe prin retragerea pentru limită de vîrstă a d-lui Al. Catargiu, ministru la Londra și Rosetti-Solescu, ministru la Petersburg. E probabil că dacă se va realiza această remaniare, d. Al. Lahovary va trece de la Paris la Londra, iar d. Nanu de la Roma la Petersburg. Dar pentru a se putea plasa în corpul diplomatic personalități politice, așa de nuanțate, de sigur că guvernul va trebui să se asigure mai intim dacă regele acceptă încredințarea celor mai importante legațiuni unor oameni politici, iar nu unor diplomați de carieră. Ideia aceasta bună a fost discutată sub mai multe guverne, căci se simte nevoia ca unele din legațiunile noastre să mai iasă din toropeala în care zac de atîta vreme și să se mai miște puțin miniștrii noștri plenipotențiari acreditați pe lîngă marile puteri în sensul unei mai vii acțiuni ,pentru apărarea politicei și intereselor noastre. E vorba dacă guvernul d-lui Carp e de talie să realizeze măcar acest plan, pentru care n’are nevoe nici de concursul parlamentului și credem că nici de... * acordul partidelor. i R. X. CHESTIA ZILEI Ieftinirea pîinei Katița: No, spui la mine cu conașele iestenîi pâinea fomnu prim-minister ! Brutarul. Atunci, du-te de-o ia la el !! Părerile unui spectator Răspunsuri Articolele mele din urmă relative la doctorul Racovski mi-au atras întrebări și comentarii la cari vom răspunde aci. — Ce am cu d-rul Racovski? Oare am devenit socialist? La aceste întrebări, cari rezumă pe cele mai multe, vom răspunde printr’o întrebare pusă la rîndul meu, întrebătorului: Oare dacă întrebătorul ar vedea pe un sergent de stradă lovind pe un nenorocit, și, intervenind, sergentul i-ar spune, drept orice justificare: — I dat fiindcă e socialist, revoluționar, sindicalist! întrebătorul ar găsi lucrurile în regulă și ar încuviința sergentului de stradă să-l bată p’acel nenorocit și mai departe ? Sper că nu. Altfel ar fi onorabilul lipsit de acea calitate fără de care nu numai că nu meriți titlul de cetățean, dar nici pe acela de om! Nedreptatea trebue să revolte pe oricine. Abuzul de putere trebue să ne miște. Față cu o brutalitate făptuită contra celui mic, și slab, trebue să sară în nou un resort care să ne puie alături de victimă. Cu cît acest resort funcționează mai bine, și mai în genere la toți, cu atît se poate zice că spiritul de libertate și de legalitate este mai înrădăcinat în moravuri. La noi, n’a intrat încă în d’ajuns în moravuri nici simțul libertățea nici acela al legalitate. Altfel abuzurile de tot felul, ce se produc, nu s’ar putea produce. Ca să îndrăznească în Anglia un ministru să facă pe Marghilomanul... Indh’punea .» deja o enormitate! Situația ce s’a făcut d-rumul Racovski nu s’ar fi putut face nimănui în altă țară . La noi însă se găsesc, — și nu puțini, — cari să mă întrebe de ce i-am luat apărarea, pe cînd ar fi trebuit ca să mă aflu alături cu toți oamenii de inimă, indiferent din ce partid ei fac parte. * * * Căd-rul Racovski ar fi periculos fiindcă e socialist, că socialismul ,' sindicalismul treibuesc combătute, acestea sînt de discutat precum se discută asupra tuturor chestiunilor politice. Dar ca guvernul să iasă afară din lege, fiindcă crede socialismul periculos, sau să scoată afară din lege pe un om, sau o seamă de oameni fiindcă îi declară tulburători ai ordinei în stat, aceasta nu se poate admite de nici o minte sănătoasă. Dacă cineva a comis un delict, să fie dat judecăței. In afară însă de cele din codul penal, nu există delicte pe care un guvern să le poată imputa cuiva, și, fără judecată, să le pedepsească și încă cu pedepse, inexistente în legiuirile noastre actuale, ca maltratările corporale, și ca exilul! A cer ca azi să oprești manifestațiile politice, îndreptate pe calea legală, speriind lumea cu bătaia, cu închisoarea și cu expulzarea; să faci cuiva o crimă din ideile sale, —orî-cari ar fi aceste idei,—sau din simplul fapt că e înscris într’un sindicat, și să dai denumirilor de „socialist“ sau de „sindicalist” înțelesul sinonim de „criminal, afară din lege“, aceasta este o mare și periculoasă nesocotință. Este să exasperezi o lume întreagă. O lume deja îndârjită prin atîtea nedreptăți și suferințe înghițite de fiecare individ în parte,o lume, care se știe, pe dînsa, în legalitatea constituțională, și pe tine, guvern și politic te vede în afară. Este să îndrumeze întreaga această mișcare și îndîrjlă pe căile ascunse ale conspirațiunilor și ale revoluțiunilor sîngeroase pregătite la întunerec : Este a-țî crea, din chiar senin, dificultăți și primejdii sociale amenințătoare, atunci cînd prima ta datorie,—conformă și cu prescripțiile înțelepciunei și ale prudenței, — este menținerea ordineî, iar să nu dai tu, cel d’întîî, călcînd legea, exemplul desordineî, al brutalităței și al violențelor! * ¥ * . Nu știm dacă agresiunea făptuită de poliție într’o noapte, contra unei întruniri pașnice sindicaliste din calea Victoriei, a fost, — sau nu, — în legătură cu atentatul lui Jelea. Știu însă că acea agresiune injustă avea de scop „să bage groaza în eî!“ Și nu văd ca să se fi atins acest scop, din potrivă. E sigur, și se știe de cînd lumea că, nimic nu poate aprinde mai rau spiritele și provoca atentatele, decit călcările de legi, persecuțiile și brutalitățile poliției regimelor despotice. Cu cît sînt mai mari violențele și cruzimile, cu atît sînt mai repezi, fulgerătoare și teribile represaliile. E deci o curată nebunie a cerca să înăl*i?»•«♦* moite de idei, și să crezi ea le vei” opri cursul lor, cumpărind, expulzînd sau chiar exterminînd pe conducătorii lor. Mai mult se întăresc curentele, mai mult sporește numărul adepților, mai mult îmbărbătezi pe conducători și fanatisezi masele. Iar pentru un conducător înlăturat, iar zece care să-î ia locul! Exemplu tipic, și pe care, în această materie, ar trebui ca toate guvernele să-l aibă pururea în vedere, este acela al persecuțiunilor și al cruzimelor săvîrșite contra primilor creștini. Rezultatul nu numai că a fost zadarnic, dar chiar diametral opus scopului. Pe supliciile îndurate de mii de martiri și pe sîngele lor s’a întemeiat și s’a înălțat religia creștină! Martirul unuia excită zelul celorlalți, și acest spectacol, în loc să bage „spaima in eî, determina convertirea la creștinism a celor mai buni, a celor mai generoși. Și aceasta cînd? — Chiar într’o epocă de decadență! Deci, nici starea noastră de incontestabilă decădere morală nu poate altera inevitabilele efecte pe care arbitrarul și nedreptatea fatalmente le produce. ★ * # Iacă de ce, — deși sînt conservator, — am luat apărarea doctorului Racovski, socialistul, pe care persecuțiunile guvernului liberal, l’au consacrat șeful socialiștilor romîni, i-am luat apărarea fiindcă a fost și este nedreptățit. Și cred că a lua apărarea nedreptățiților — chiar dacă nedreptățitul este partidul socialist el însuși — e opera înțeleaptă de înaltă și prevăzătoare conservațiune socială. In timpurile de azi se discută, se luptă, și triumful adversarului pe calea legală, îți lassă și ție deschisă lupta și triumful în viitor , dar nu se suprimă un partid, și mai puțin încă un curent de idei, prin violențe și persecuțiuni. Asemenea fapte sînt, — precum a zis’o un vestit politician, — mai mult decit crime, sînt nerozit! Evenimentul din Iași, într’un articol intitulat „Spectatorul și Directorul“, pune în contrazicere modul meu d’a crede și d’a mă exprima in privința Regelui, în chestia doctorului Racovski, și modul de vedere al d-lui Miile precum și tonul d-sale la adresa tronului. Acel ziar nu știe, — se vede, — că ospitalitatea ce am cerut d-lui Miile și pe care mi-a oferit’o în modul cel mai îndatoritor, îmi lasă o complectă libertate în rubrica care îmi e proprie, și nu implică nici o solidarizare reciprocă. Această solidarizare există încă și mai puțin cu șeful partidului conservator-democrat, care n’are trebuință de mine pentru a ajunge acolo unde meritele sale îl impune. Rețin însă din acea intimpinare prilejul d’a mă pronunța, într’un viitor articol, în privința dinasticismului și antidinasticismului. C. G. COSTA-FORU ISMSaffiHK223ESS5SSEJII ES2K3SSEE2 i. Mat ■ A s 2 SPRE - Torino —Mueeo — Venezzia — Bolognia- Florența—Neapele—Roma _______NOTE DE CĂLĂTORIE —-------------de N- D. COTEA