Adevěrul, iunie 1911 (Anul 24, nr. 7802-7830)
1911-06-01 / nr. 7802
W Anul XXIV-ea No. 7802 BW flfflin ■ IM •tinBBEBBBBBga FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 115 Bani Exemplarul Miercuri 1 Iunie 1911 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Un tr . . Șas» luni £ rai luni Abonamente cu premii: Lei IO.. »»— Ö.Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitala Provincia Străinătate «♦i» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi » 14/99 12/40 CONFLICTUL SINODAL Mitropolitul primat nu mai poate rămine . Aceasta e părerea sumei guvernamentale — Procesul bisericesc dintre mitropolitul primat și episcopul de Roman, întrerupt de cîteva zile, și-a reluat azi cursul, începînd cu ascultarea martorilor, care s-a făcut în prezenta celor doi înalți prelați. Desbaterile, după toate probabilitățile, vor dura cîteva zile, după cari adunarea sinodală va pronunța sentința. Părerea generală este că această sentință nu va putea fi în nici un caz favorabilă mitropolitului primat, a cărui vinovăție e socotită de mai înainte dovedită. Se afirmă, însă, și în aceleași cercuri politice apropiate guvernului, că situațiunea episcopului de Roman nu e mai puțin periclitată și că guvernul urmărește în mod serios caterisirea ambilor prelați în proces. Nu știm întru-cît, pînă în cele din urmă, versiunea aceasta se va adeveri în ceia ce privește pe episcopul de Roman. Dar dacă, în adevăr și pentru acest prelat, se va păstra măsura pedepsei de care nu va putea fi scutit primatul, situatiunea guvernului nu va fi cu nimic ușurată. Din potrivă, socotind după declarațiunile d-lui Take Ionescu, partidul conservator-democrat nu va tolera în nici un caz și sub nici un pretext sacrificarea episcopului, care, prin atitudinea sa hotărîtă, a provocat lămurirea unei situațiuni de două ori dăunătoare prestigiului și autorităței morale a bisericei. Și lucrul va fi cu atît mai puțin tolerat de către conservatorii-democrați cu ci caterisirea episcopului de Roman nu ar cadra cu atitudinea din opozițiune a șefului guvernului conservator. D. P. P. Carp a declarat:— și declarațiunea d-sale e cunoscută,— că d-sa, dacă ar fi la putere ,,ar rade” pe episcopul de Roman, care se ridicase împotriva legei sinodale. Or, astăzi, guvernul d-lui Carp a admis, în principiu, modificarea aceleiași legi. Prin urmare, pe acest tim, k.în chestiunea principială, episcopul de ronián e acel care a obținut, orlig de fie a cedat rn atitudine «fin Pe de altă parte, liberalii fac campanie favorabilă mitropolitului primat. La baza acestei campanii, însă, e o simplă tactică de partid, care înțelege să tragă cu mai multe foloase de pe urma încurcăturilor ce va creia guvernului. Și o dovadă între multe, e și aceia că liberalii s’au arătat gata să ofere guvernului chiar capul mitropolitului primat, cu singura condițiu ne ca d. G. C. Arion să renunțe la modificarea legei sinodale. Unul dintre corifeii liberali a și fost însarcinat să trateze chestiunea; — răspunsul pe care l’a primit, insă, a fost categoric , ministrul cultelor, după cele ce știm noi, neîntelegînd să facă un nou joc al liberalilor, cari s’au obicinuit prea mult să guverneze și din opoziție. E o afirmatiune care ni s’a făcut din cercurile conducătoare ale ministerului cultelor și pe care o înregistrăm cu atît mai mult, cu cit cunoaștem vecînicul sistem de amenințări al partidului liberal, care revendică pentru el monopolul tuturor legilor de organizare din tara aceasta Rămine de văzut totuși dacă pînă în cele din urmă d. C. C. Arion se va preta la tîrgul acesta și dacă nu va înțelege că, oricum ar fi urmările, are obligațiunea morală să dea o soluțiune crizei bisericești, deși toate neajunsurile de azi ar fi fost înlăturate, dacă venea cu un proect de modificare a legei sinodale încă din trecuta seziune parlamentară. * •* *■ De altfel, în ce privește soluțiunea în conflictul bisericesc, lumea politică doritoare să se vină cu o soluțiune mai dreaptă, s’a emis o nouă părere. Caterisirea mitropolitului primat impunîndu-se și de dreptate și de împrejurări, pentru episcopul de Roman, dacă e vorba să i se dea o pedeapsă, măsura nu poate fi aceeași. O pedeapsă disciplinară e singura admisă în aceste cercuri politice și singura care ar ușura situațiunea guvernului. Opinia publică ar fi, în acelaș timp, mai puțin în drept să se ridice împotriva soliditatei guvernului, pentru că o pedosi. disciplinară ar reduce cu mult dir candelul, pe care Far provoca caterisire«ciur ^lie ju * fie u,i A a ^luțiune îndreptatea, si de la roij Toin. .”s. jislc *tu atît mai Vault, cu cit. a ciștigat de mai înainte, prin o hotărîre anterioară a Sinodului, acuzarea d erezie adusă primatului. Celelalte acuzări acele de imoralitate și plagiat, rămine să fie pe rînd discutate, apreciindu-se dovezile materiale, pe cari le-a produs și le va mai produce episcopul. In tot cazul, judecind după afirmațiunile cari se fac în cercurile apropiate de guvern, mitropolitul primat, față cu scandalul public care s’a produs, nu mai poate rămâne în capul bisericei. Alex. Mavrodie ot KierasUi c ii temeiale T * * *■ episcopului rugbi Ivator le Are;J V.r. NAZRIT II Mașina de votare Am văzut în „Dimineața“ de ori mașina de votare a inventatorului Russo și am citit îndemnul adresat de autorul articolului către ministrul de interne ca să se intereseze serios de această mașină de votare-Să mă ierte confratele, dar se vede că nu’i e bine!? Adică crede că d-nu Marghiloman a așteptat mașina d-lui Russo, ca să iasă în alegeri ? Și crede d. Russo că e mai tare în mașinăria electorală ca d. Marghiloman? Față de asemenea pretenții, ministrul de interne nu poate decit să zîmbească! Inventatorul mașinei devotat să-și ia orice nădejde de a-șî vedea mașina adoptată de vr’un guvern. Nici un inventator nu va putea prezintă o mașină de vot la înălțimea mașinei guvernamentale, fiindcă nici unul nu dispune de șuruburile de cari dispun guvernele, nici nu știu să strîngă șurubul cum știu s’o facă guvernele. Pac. ■:t . --------------**-------------Guvernul și cele două congrese După cele petrecute în cele două congrese ce s’au ținut în același timp la Iași s’a putut vedea ce fel de guvern de asanare avem la cîrma statului. Ministrul de interne, înțelegînd că nici în congresul medicilor, nici în acela al comercianților de băuturi spirtoase prezența sa nu va stîrni entuziasm, ci din contra — a preferat să rămînă la București. In adevăr, nu avea ce să caute la congresul medicilor un ministru de interne care în zilele noastre, cînd pretutindeni se studiază crearea unui minister al sănătăței publice, a tăiat o jumătate de milion de la serviciul sanitar și l’a trecut la poliție. Pe de altă parte, nu avea ce să caute la congresul negustorilor de băuturi spirtoase un ministru al unei formațiuni politice care de la o zi la alta l’a contrazis în atitudinea sa față de această categorie de comercianți, făgăduind în opoziție despăgubiri cîrciumarilor expropriați de la sate și neținîndu-se de vorbă la guvern. Era însă firesc ca aceste atitudini să iasă la iveală în cele două congrese de la Iași. Ele au și fost subliniate.. In congresul negustorilor de băuturi spirtoase s’a și spus că guvernul actual trebue dat la o parte ca unul care nu desfiiinteaza ifeea monopolului circiumelor precum a fost dat la o parte guvernul trecut, care l’a înființat. Iar în congresul medicilor s’a relevat faptul că mai oficial a fost primit la Iași congresul negustorilor de alcool de câ congresul medicilor! A spus-o d. dr. Botescu, care e un militant al partidului liberal, dar nu a contestat-o nici un membru al congresului, nici chiar după ce reprezentantul comunei Iași, d-rul Cosmovici, a părăsit banchetul ostentativ. Cu apostrofa d. dr. Botescu și cu telegrama adresată fostului director al serviciului sanitar, dr. I. Cantacuzino, s’a făcut politicianism liberal. Dacă însă s’a găsit teren favorabil pentru asemenea politicianism este că actualul guvern, venit în numele „asanărei” este legat de mîini și de picioare. El nu poate privi cu prestigiu și autoritate la corpul medical, căci în locul unei politici sanitare serioase, a făcut o politică electorală insalubră. Și nu poate fi popular nici în rîndurile cîrciumarilor, căci după ce datorește izbînda sa electorală speculărei respingătoare a voturilor lor, a rămas și față de aceasta categorie creditorul răui platnic, care după ce s-a bucurat de credit, a cerut aranjamente ca să plătească treizeci din sută. Apostașia și ipocrizia politică nu poate crea guverne cu autoritate și atmosfera pe care o întâmpină guvernul de azi în sinul congreselor și a diferitelor categorii sociale, este dovada acestui adevăr ---------------------------A dever u ri Ce? „Epoca“ desfide opoziția să arate ce ar trebui să facă guvernul în chestia sinodală E un truc cusut cu ață albă, spre a purmina pe o soluție în această chestie, căci pînă acum nu vedem în mina guvernului altă soluție decit aceea de care vorbește mitropolitul în scrisoarea sa.... Fără dificultate Un oficios prevede că la alegerea din Capitală candidatul guvernului se va alege fără dificultate“.Fără dificultate“ înseamnă „fără contra candidat“, cee ca ce înseamnă că de îndată ce se pune „contra-candidat“ încep dificultățile pentru guvern! Accident . Pe 2*un de est, „Dinastia La Trei FYlür*a încercat un accident de tramway... comunal D. Marghiloman a trimis primăriei o adresă care.... n’a greșit adresa. Cum se vede, înainte de a-! pune în circulație, Dinastia a și înregistrat un accident pe urma tramwayului ei. -----------------------Rigoletto S. Y. R. UN APOSTOL „E mai greul a trăi pentru o idee decit a muri pentru ea“ spune cunoscutul scriitor socialist Petre Lavros în lucrarea sa „Propaganda socialistă“. E mult adevăr în aceste cuvinte. E nemăsurat mai greu, de exemplu, să dai socialismului pilda unei vieți întregi pătrunsă de principiile moralei socialiste, decit să-i oferi clipa care precede morțea. Și totuși, cu toată greutatea, se găsesc din cinci în cînd oameni cari își potrivesc întru totul viața principiilor pe cari le mărturisesc. Se găsesc și de aceștia, oameni tari, oameni de voință, cari nu pot admite că adevărul în cugetare e unul, și adevărul în viață e altul. Aceștia sînt împătimiții pentru o idee, luptătorii fanatici ai ei, apostolii. Un apostol este și d. Panait Mușoiu, despre a căruia existență revista Facla a amintit contemporanilor intr’unul din numerele ei recente. Un apostol în adevăr, un apostol în felul său și care aduce în sprijinul ideilor sale, afară de o lungă activitate publicistică, propaganda prin pilda propriei sale vieți. * Dacă amicul meu, umoristul Vasile Pop m’ar fi însoțit deună din călătoria pe care am întreprins-o pînă la locuința d-lui Mușoiu, mi-ar fi fost, desigur, foarte recunoscător că a putut să afle, în sfîrșit, „unde a înțărcat dracu copiii“. In realitate d. Mușoiu nu locuește chiar în acel celebru loc istoric, ci în strada Turturelelor No. 33. Mai puțin umoristic, dar cam tot așa de departe. Două odăi în fundul unei curți joase, în care locatarii trebue să aibă iarna iluzia Veneției sau a locuințelor lacustre din timpurile preistorice: înăuntru, mobilierul strict necesar: o masă, un pat de vergele de fier, două scaune. Tot luxul locuinței e pe păreți: de sus pînă jos și pe toată întinderea, rafturi supraîncărcate cu cărți. E o nebunie de cărți îndesate, strînse, așezate așa încit să ocupe cel mai mic spațiu cu putință. La masă. Panait Mușoiu. Acelaș de acum zece ani. Acelaș cap păduros, aceeași căutătură țepoasă, acelaș obraz de sanguin, denotînd un singe cald care aleargă fai?os prin vine. Stăm de vorbă, și fără să bănuiască sudul rău pe care i l'am pus recheamă unele amintirii din trecutul furtunatec. Notez aici cîteva, în treacăt.. Cine ar putea bănui că Panait îi șcbi « redutabil anarhist, așa de ir^Victibi awíoViteVti a fost, cîndva, uncționar public? Cine și ... tuica închipui că vajnicul revoluționar de la Revista Ideii a ieșit din modesta familie a colacilor de piele, atît, de puțin revoluționari prin felul ocupațiunilor lor ? Cu toate astea, așa e. Panait Mușoiu a debutat în viața publică în calitate de funcționar la primăria din Roman, și era un bun funcționar, deoarece încă înainte de a recruta ajunsese „cap de masă“, — pe atunci nu se zicea încă „șef de birou“. Și, cine știe, dacă n’ar fi venit, serviciul militar să-l smulgă din atmosfera somnolentă a birocrației. Mușoiu ar fi poate și azi un rond de cult, casier comunal sau șef perceptor, în orî-ce caz cetățean respectabil al urbei sale, decorat și familist, vorba d-lui Duiliu Zamfirescu. Armata rusă l-a nenorocit, căci i-a dat răgaz să-șî sistematizeze cunoștințele strînse din biblioteca orașului Roman donată de răposatul Melidon, fost director al școalei normale. Prieteni noui, cărți nouă, — destul că la liberare Mușoiu n’a mai vrut să știe de colacul de piele. Cu Eugen Vaian și cu d. G. Ibrăileanu, care pe atunci își zicea Cezar Vraja. Întemeiază o societate literară și revista „Școala Nouă“. Interesant e faptul că la această revistă au debutat d-na Izabela Andreiu-Sadoveanu, d-nii Corneliu Botez, C. Hamangiu, răpostul Rion și cunoscutul ziarist H. Streittman. Peste un an, în 1890, Mușoiu e în București, casier la clubul muncitorilor și membru în comitetul de redacție al ziarului Munca, alături de d-nii Const. Mille, I. Nădejde, Al. Ionescu și Cătină. De pe vremea aceea are o amintire urîtă într’o zi, pe cînd era la club, a fi năvălit peste dînsul vre-o douăzeci de polițiști șî l’afi bătut măr cu bastoanele plumbuite. Isprava fusese pusă la cale de fostul prefect Algiu, iar motivul era, faptul că se pregătia o grevă la calea ferată. Mușoiu a zăcut atunci multă vreme la spital . Tot cam de pe atunci datează și ,,anarhizmul“ lui Mușoiu, anarhizm descoperit de ochiul vigilent al d-lui Ioan Nădejde, care din anarhistul înverșunat de pe timpul celebrului sau proces, ajunsese cel mai strașnic mâncător de anarhiști. Mușoiu, suspectat și denunțat, e nevoit să se retragă din mișcare și să lucreze pe socoteala sa proprie. In 1892 face cunoștința d-rului Panait Zosîn în împrejurări vrednice de amintit. In anul acela, un grup de tineri din Botoșani, frații Zosîn, Nicolau, Iacob Țăranii și alții, hotărăsc să manifesteze de 1 Mai și cheamă pe Mușoiu să-l diriguiască. Mușoiu se duce, tipărește două manifeste, unul pentru orășeni și altul pentru țărani, pe cari le răspîndește pe o scară întinsă. Manifestul către țărani provocase o vie mișcare prin sate, fapt care alarmează autoritățile. S’au luat atunci măsuri de apărare, s’au împânzit barierele cu soldați, s’au operat numeroase arestări. Mușoiu cu amicii săi s’a baricadat în localul clubului pe care-l transformaseră într’un fel de fort Chabrol, și abia după trei zile s’au predat. De atunci datează prietenia cu Zosîn, împreună s’au dus la Bruxelles și împreună au scos mi tîrziu Mișcarea Socială, organized conferințe și publicînd broșuri de propagandă. In 1900 a scos Revista Ideii, care apare și astăzi. De douăzeci de ani încoace Mușoiu— și a spune cu un sentiment de mîndrie — a trăit din idee și pentru idee. Nu e vorba, dacă am sta să precizăm ce conținut dă Mușoiu acestui cuvînt, am rămine cam nedumeriți, și nici cunoscutul articol cu care-șî începea primul număr al Revistei Ideal și intitulat „Ca să ne facem înțeleși“ nu ni s’a făcut mai înțeles in această privință. In orice caz, li dă un conținut larg, foarte larg, așa de larg în cât de o doctrină nu se poate vorbi. Mușoiu fuge de doctrine și de formule, fuge de categorisiri. Până azi a respins toate etichetele cari i s’au dat. Una singură, o primește: cea de lbertar. De fapt, e un fel de integralist care întinde o manta protectoare peste toate curentele înaintate. In integralismul sau intră toate, și social-democrația, și sindicalismul, și anarhismul, cel comunist ca și cel individualist. Ca să fim drepți însă, în cugetarea lui Mușoiu singur anarhismul este la el acasă, celelalte doctrine sunt numai tolerate. * Am spus mai sus că Mușoiu trăește din idee. Ca să fim mai concreți, trebue să spunem că trăește din Revista Ideii și din celelalte „tipărituri“. Revista, care e în al unsprezecelea an, are un număr îndestulător de abonați, de toate categoriile sociale. Chiar și d. Romulus Voinescu, ba, dacă nu ne înșelăm, și d. Panaitescu sunt abonați și-și plătesc regulat abonamentul. Pengă abonamente Mușoiu mai primește numeroase „subscripții voluntare“ de la cei ce apreciază revista. Toate astea, împreună cu venitul din vînzarea broșurilor și cărticelelor de propagandă dau apostolului atît cît îi trebue ca să ducă o existență neatîrnată, înclinată în totul idealului sau. ... nu se creadă însă că Mușoiu duce o viațî de pustnic. Dimpotrivă, trăește obinc ..lai^â cum spune dînsul, și pe lîngă plăji Ji, superioare ale meditărei nu renunță nici una din mulțămirile vieței, cu atît ii puțin la cele — cum să ne exprimăm?... le galante. Apostolul înțelege să ducă iă cît mai plină. De altfel în aceasta e event cu sine însuși, căci unul din argmei sale este și „amorul liber“ .Tver in mipocul unei «societăți așa s^otivnice, de a duce o viață nemutilata prin renunțări și totuși închinată pe de-a ’ntregul ideilor sale. Cînd mă gîndesc la asta, cînd știm la cîte compromisuri îi obligă necesitățile vieței pe idealiștii de la noi și cînd văd, pe Mușoiu așa de mulțumit, fără voie mă gîndesc la vorbele doctorului din Un dușman al poporului. ..Cel mai tare om e acela care n’are nevoie de nimeni’ Iosif Nădejde Panaite Mușoiu f CHESTIA ZILEI Noul Ludovic al XIV-lea Vintilă: Le tramway e'est moil I.Vinilă Briftonul i Capitala Fratele mai mic al șefului partidului liberal, socotește că a moștenit dela tatăl sau țara aceasta, — și în consecință face într’însa tot ce-î trăznește prin gind, fără a ține seamă de nimeni și de nimic. Scrisoarea pe care a adresat’o ministrul de interne primarului Capitalei, •— pune într’o vie lumină cinstea și dezinteresarea cu care a administrat d. Vintilă Brătianu Capitala. Dar o preumblare pe tot parcursul liniilor tramvaiului brătienist, ne luminează asupra concepției ce are d. Vintilă Brătianu despre drepturile sale în țară.. A voit să treacă cu tramvaiul sau pe calea Victoriei, prin fața palatului regal. Liniștea suveranului și respectul datorit acestuia, au determinat însă actualul guvern să opune d-lui Vintilă Brătianu un veto hotărît. Dar în acest oraș oare numai regele are dreptul să fie ținut în seamă? Populațiunea acestuia, pe spinarea căreia s’a făcut în definitiv întreaga această afacere a tramvaiului, nu are dreptul la nici un menajament? Viața persoanelor este oare în această țară, supusă chestiunei dividendelor d-lui Vintilă Brătianu? • Dar modul cum sunt puse liniile noului tramvai sunt o bătae de joc de siguranța vieței trecătorilor. Strada Karageorgevici colț cu Lipscani, unde tramvaiul face cotitură, și-a îngustat trotuarul, iar linia trece la o palmă de acesta. In plus pe acest trotuar stricit, s’a mai pus pilonul diform, disgrațios, care va împedica complect circulația pietonilor sau va primejdui neapărat viața lor. In strada Academiei, unde noua linie traversează pe cea veche și merge o bucată paralel cu dînsa, avem patru linii de tramvai. Pentru a li se face loc, trotuarul a fost atît de mult strimtat, încît abia mai poate circula un om pe el. Doi oameni alături nu mai pot trece. Și linia tramvaiului trece la un pas de acest trotuar. Desfidem să ni se arate în toată Europa civilizată ceva identic. Accidentele, mai ales de copii, vor fi inevitabile. Și să nu se mire de Vintilă Brătianu, dacă, cetățenii îl vor face personal responsabil, de fiecare victimă a avidităței sale. Căci întreagă această afacere a tramvaiului nu e decît produsul avidităței sale. Tramvaiul sau nici n’a început să circule încă, și acțiunile în valoare nominală de 500 lei, cotează 880, adică aproape îndoit. Această cotă, care nu e încă definitivă, arată și cu cît a fost prădată comuna și de ce d. Vintilă Brătianu ține atît de mult la societatea de tramvaie. Adi Rampele de gunoaie de AL. CIURCU Citesc într’un ziar că o delegație de cetățeni din stradele Sf. Constantin, Schitungureanu și calea Plevnei, au cerut prilanului Capitalei desființarea rampei de ooaie din calea Plevnei și că d. Dobrescu, recunoscând dreptatea cererii acstor cetățeni, le-ar fi făgăduit să le-oatisfacă: «vi.. . sun doba ‘'Tâmpe ne griiüíi« Ia București, una, rampa Tunari, în strada Țăranilor și str. Căruțașilor, cu cel puțin 50 de vecinătăți jur împrejurul rampei și a doua, rampa Negru-Vodă, în str. Rovine, Căuzașilor și splaiul Dîmboviței, — într’un cartier foarte populat, la doui pași de calea Văcărești, vis-a-vis de școala de menaj a comunei și de băile Meitzer, la vre-o sută metri și ceva de casa mea. Am să adun și eu iscălituri de pe la cetățenii din vecinătatea acestor rampe și să mă duc cu dînșiî la primărie, cu jalba în proțap, ca să cerem și noi desființarea acestor două rampe cu mult mai mult temeii decît cei cărora li s’a promis desființarea rampei din calea Plevnei Și primarul, ca un bun părinte al nostru, va trebui să ne acorde și nouă ceea ce va acorda cetățenilor din Gorgani, fiind și noi tot așa de buni copii ai acestui părinte, ca și cei din Gorgani. Și aceasta cu atît mai mult că rampele de lingă proprietățile noaste sînt în cartiere foarte populate, cu o mulțime de vecinătăți jur împrejur, pe cînd rampa Plevna e mai mărginașe, izolată, aproape fără vecini cu o singură casă la spatele rampei, iar de aci încolo spre miază-noapte sunt numai terenurile expropriate de C. F. R pentru gara centrală, de o eternitate în stare de proect. Așa că nu e admisibil ca să se desființeze numai această rampă și să se mențină celelalte două. Vor tebui deci să se desființeze toate trei. Iar după ce se vor desființa aceste rampe, vom întreba pe d. primar: — Ei, ce ai să faci acum cu gunoaiele? * * * Căci rampele acestea pot să aducă oarecare supărare vecinilor din jurul lor, dar ele sunt înființate pentru binele obștesc, pentru curățenia și igiena orașului, care fără asemenea rampe ar deveni și în părțile sale centrale o cloacă, cum e pe la margine. Și această măsură s’ar întoarce și în contra acelora cari cer desființarea rampelor, căci și ei ar suferi și de murdăria generală a orașului și de murdăria din stradele și din curțile lor. De bună seamă cetățenii din strada Sf. Constantin — cari de altmintrerea nu sufere de loc din cauza acestor rampe - vor răspunde că n’are decît primăria să mute rampa în alt cartier. Cu același drept însă, s’ar ridica cetățenii din acel cartier și cum nimeni n’ar voi să se înființeze rampa lîngă el, ar urma ca ele să nu se poată înființa nicăiri. Dar aceste rampe sînt indispensabile și pentru o mai bună rînduială ar trebui să se mai înființeze și o a patra rampă, pe lîngă cele trei existente, iar nu să se desființeze cea din calea Plevnei, cea mai puțin supărătoare, cea mai la locul ei dintre toate Pentru o mai bună pricepere a chestiunii, să dau cîteva lămuriri. Primăria adună toate gunoaele din oraș și le duce la gropile de la periferie, gropi cari și ele trebuesc astupate tot din considerațiuni igienice și în cari gunoaiele se transformă în scurtă vreme în pământ vegetal. Primăria adună și gunoaiele publice, ceea ce e în căderea sa și ie cele articulare, de prin case și din curți, ceea 3 constitue o afacere comercială afacere roastă pentru comună, n ’ bă, dar om ',rândul ne vedere igienic — nu din cel comercial — ar fii ca toate gunoaiele dintr’un oraș și publice și particulare, să fie cărate afară din oraș in stare cit se poate de proaspătă, adică înainte de a începe să fermenteze. In starea aceasta gunoaiele nu sunt vătămătoare și aglomerarea lor la un loc, pentru scurtă vreme, nu poate să aducă nici o jignire sănătății publice, fie că ar sta prin casele și curțile particulare, fie că ar fi adunate la o rampă de gunoaie. O bucată de carne 0 „r^lc^e sa,~l legumă, în stare proaspătă, nu pot fi considerate ca lucruri infecțioase, dovadă că în această stare le mîncăm. Aceasta pentru toate resturile de la bucătărie. Același lucru se poate spune despre toate celelalte gunoaie. Dar dacă aceste gunoaie stau mai mult timp neridicate și mai ales dacă se amestecă unele cu altele, ele fermentează și în starea aceasta gunoaiele pot deveni vătămătoare. Urmează de aci că datoria primăriei este să-șî organizeze în așa chip serviciul ridicărei gunoaielor, încît să adune în cel mai scurt timp posibil toate gunoaiele de prin curți și de pe strade și să le care afară din oraș iarăși în timpul cel mai scurt. Dacă primăria ar putea să ridice toate gunoaiele și publice și particulare și să le care direct la gropile de la periferie, fără a le mai concentra pe la diferitele rampe, mijlocul acesta ar fi espeditiv, dar nu mult mai espeditiv decît prin descărcarea la rampele de gunoaie. Dar lucrul acesta nu e realizabil, căci atunci primăria ar trebui să aibă zecimi de mii de cotigi și de furgoane și sutimi de mii de cai, ceea ce finanțele comunei nu îmgădue , dar afară de asta stradele Capitalei ar fi pline numai cu cotigi și cu furgoane cu gunoaie. A pretinde lucrul acesta ar fi ca și cînd ai cere căilor noastre ferate să expedieze pe fiecare călător cu cite un tren separat, adică cu o locomotivă și un vagon. Primăria nu poate avea decît un număr determinat de cotigi și de cai și ea trebue să-șî facă o astfel de întocmire ca cu acest material să realizeze maximul de muncă utilă, căutînd să atingă idealul de a scoate toate gunoaiele afară din oraș în stare cît mai proaspătă, adică cît mai repede. Spre a face drumul direct de la punctele de unde au ridicat gunoaiele la gropile de afară, cotigele acestea n’ar putea face decât foarte puține călătorii într’o zi, patru cel mult, și cum la noi sînt curți din care se scoate cite o cotigă de gunoaie într’o zi și chiar mai mult, și cum avem vr’o 35 de mii în Capitală, apoi sutele de strade și de locuri virane, poate orî cine să-șî închipue cîți metri cubi de gunoaie s’ar putea scoate pe zi din oraș cu acest sistem. Gunoaiele s’ar aglomera pe strade, dar mai ales prin case și prin curți ar fermenta și ar expune Capitala la cele mai periculoase molime. Făcîndu-se transporturile mai întîi la rampe, drumurile pentru cotigi sînt scurte, acestea pot face cite zece călătorii și mai mult pe zi și prin urmare și gunoaele se pot ridica într-un spațiu de timp mai scurt, Iar de la rampe gunoaiele se cară afară din oraș în aceiași zi prin alt chip de tracțiune, prin adevărate trenuri, pe șine de fier, ceea ce permite transpor