Adevěrul, iunie 1911 (Anul 24, nr. 7802-7830)

1911-06-01 / nr. 7802

W Anul XXIV-ea No. 7802 BW flfflin ■ IM •tinBBEBBBBBga FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11­5 Bani Exemplarul Miercuri 1 Iunie 1911 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Un tr . . Șas» luni £ rai luni Abonamente cu premii: Lei IO.­­. »»— Ö.­Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția­ cu Capitala Provincia Străinătate «♦i» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi » 14/99 12/40 CONFLICTUL SINODAL Mitropolitul primat nu mai poate rămine . Aceasta e părerea sumei guvernamentale — Procesul bisericesc dintre mitropolitul primat și episcopul de Roman, întrerupt de cîteva zile, și-a reluat azi cursul, înce­­pînd cu ascultarea martorilor, care s-a făcut în prezenta celor doi înalți prelați. Desbaterile, după toate probabilitățile, vor dura cîteva zile, după cari adunarea sinodală va pronunța sentința. Părerea generală este că această sentință nu va putea fi în nici un caz favorabilă mitro­politului primat, a cărui vinovăție e soco­tită de mai înainte dovedită. Se afirmă, însă, și în aceleași cercuri politice apropiate guvernului, că situațiu­­nea episcopului de Roman nu e mai pu­țin periclitată și că guvernul urmărește în mod serios caterisirea ambilor prelați în proces. Nu știm întru-cît, pînă în cele din urmă, versiunea aceasta se va ade­veri în ceia ce privește pe episcopul de Roman. Dar dacă, în adevăr și pentru a­­cest prelat, se va păstra măsura pedepsei de care nu va putea fi scutit primatul, si­­tuatiunea guvernului nu va fi cu nimic ușurată. Din potrivă, socotind după de­­clarațiunile d-lui Take Ionescu, partidul conservator-democrat nu va tolera în nici un caz și sub nici un pretext sacrificarea episcopului, care, prin atitudinea sa ho­­tărîtă, a provocat lămurirea unei situați­­uni de două ori dăunătoare prestigiului și autorităței morale a bisericei. Și lucrul va fi cu atît mai puțin tolerat de către conservatorii-democrați cu ci­ caterisirea episcopului de Roman nu ar cadra cu a­­titudinea din opozițiune a șefului guver­nului conservator. D. P. P. Carp a declarat:— și declara­­țiunea d-sale e cunoscută,— că d-sa, dacă ar fi la putere ,,ar rade” pe episcopul de Roman, care se ridicase împotriva legei sinodale. Or, astăzi, guvernul d-lui Carp a admis, în principiu, modificarea ace­leiași legi. Prin urmare, pe acest ti­m, k.în chestiunea­­ principială, episcopul de ronián e acel c­are a obținut, or­lig de fie a cedat rn­ atitudine «fin Pe de altă parte, liberalii fac campanie favorabilă mitropolitului primat. La baza acestei campanii, însă, e o simplă tactică de partid, care înțelege să tragă cu­ mai multe foloase de pe urma încurcăturilor ce va creia guvernului. Și o dovadă între multe, e și aceia că liberalii s’au arătat gata să ofere guver­nului chiar capul mitropolitului primat, cu singura condițiu ne ca d. G. C. Arion să renunțe la modificarea legei sinodale. Unul dintre corifeii liberali a și fost în­sarcinat să trateze chestiunea; — răspun­sul pe care l’a primit, insă, a fost catego­ric , ministrul cultelor, după cele ce știm noi, neîntelegînd să facă un nou joc al liberalilor, cari s’au obicinuit prea mult să guverneze și din opoziție. E o afirmatiune care ni s’a făcut din cercurile conducătoare ale ministerului cultelor și pe care o înregistrăm cu atît mai mult, cu cit cunoaștem vecînicul sis­tem de amenințări al partidului liberal, care revendică pentru el monopolul tutu­ror legilor de organizare din tara aceasta Rămine de văzut totuși dacă pînă în cele din urmă d. C. C. Arion se va preta la tîrgul acesta și dacă nu va înțelege că, ori­cum­ ar fi urmările, are obligațiunea morală să dea o soluțiune crizei biseri­cești, de­și toate neajunsurile de azi ar fi fost înlăturate, dacă venea cu un pro­­ect de modificare a legei sinodale încă din trecuta seziune parlamentară. * •* *■ De altfel, în ce privește soluțiunea în conflictul bisericesc, lumea politică do­ritoare să se vină cu o soluțiune mai dreaptă, s’a emis o nouă părere. Caterisirea mitropolitului primat im­­punîndu-se și de dreptate și de împreju­rări, pentru episcopul de Roman, dacă e vorba să i se dea o pedeapsă, măsura nu poate fi aceeași. O pedeapsă discipli­nară e singura admisă în aceste cercuri politice și singura care ar ușura situațiu­­nea guvernului. Opinia publică ar fi, în acelaș timp, mai puțin în drept să se ri­dice împotriva soliditatei guvernului, pentru că o ped­­o­si. disciplinară ar re­duce cu mult dir candelul, pe care Far provoca caterisire«­­ciur ^lie ju * fie u,i A a ^luțiune în­­dreptatea, si de la roij Toin. .”s. jislc *tu atît­ mai Vault, cu cit. a ciștigat de mai înainte, prin o hotă­­rîre anterioară a Sinodului, acuzarea d erezie adusă primatului. Celelalte acuzări acele de imoralitate și plagiat, rămine să fie pe rînd discutate, apreciindu-se dove­zile materiale, pe cari le-a produs și le va mai produce episcopul. In tot cazul, judecind după afirmațiu­­nile cari se fac în cercurile apropiate de guvern, mitropolitul primat, față cu scan­dalul public care s’a produs, nu mai poa­te rămâne în capul bisericei. Alex. Mavrodi­e ot KierasUi c ii temeiale T * * *■ episcopului rugbi Ivator le Are;J V.r. N­AZRIT II Mașina de votare Am văzut în „Dimineața“ de ori mașina de votare a inventatorului Russo și am citit îndemnul adresat de autorul articolului că­tre ministrul de interne ca să se intereseze serios de această mașină de votare-Să mă ierte confratele, dar se vede că nu’i e bine!? Adică crede că d-nu Marghiloman a așteptat mașina d-lui Russo, ca să iasă în alegeri ? Și crede d. Russo că e mai tare în mașinăria electorală ca d. Marghiloman? Față de ase­menea pretenții, ministrul de interne nu poate de­cit să zîmbească! Inventatorul mașinei de­votat să-și ia ori­ce nădejde de a-șî vedea mașina adoptată de vr’un guvern. Nici un inventator nu va putea prezintă o mașină de vot la înălțimea mașinei guver­namentale, fiind­că nici unul nu dispune de șuruburile de cari dispun guvernele, nici nu știu să strîngă șurubul cum știu s’o facă guvernele. Pac. ■:t­ . --------------**-------------­Guvernul și cele două congrese După cele petrecute în cele două con­grese ce s’au ținut în același timp la Iași s’a putut vedea ce fel de guvern de asa­nare avem la cîrma statului. Ministrul de interne, înțelegînd că nici în congresul medicilor, nici în acela al comercianților de băuturi spirtoase pre­zența sa nu va stîrni entuziasm, ci din contra — a preferat să rămînă la Bucu­rești. In adevăr, nu avea ce să caute la con­gresul medicilor un ministru de interne care în zilele noastre, cînd pretutindeni se studiază crearea unui minister al să­­nătăței publice, a tăiat o jumătate de mi­lion de la serviciul sanitar și l’a trecut la poliție. Pe de altă parte, nu avea ce să caute la congresul negustorilor de băuturi spir­toase un ministru al unei formațiuni po­litice care de la o zi la alta l’a contrazis în atitudinea sa față de această categorie de comercianți, făgăduind în opoziție despăgubiri cîrciumarilor expropriați de la sate și neținîndu-se de vorbă la gu­vern. Era însă firesc ca aceste atitudini să iasă la iveală în cele două congrese de la Iași. Ele au și fost subliniate.. In congresul negustorilor de băuturi spirtoase s’a și spus că guvernul actual trebue dat la o parte ca unul care nu des­­fiiinteaza ifeea monopolului circiumelor precum a fost dat la o parte guvernul trecut, care l’a înființat. Iar în congresul medicilor s’a relevat faptul că mai oficial a fost primit la Iași congresul negustorilor de alcool de câ­ congresul medicilor! A spus-o d. dr­. Bo­­tescu, care e un militant al partidului liberal, dar nu a contestat-o nici un mem­bru al congresului, nici chiar după ce reprezentantul comunei Iași, d-rul Cos­­movici, a părăsit banchetul ostentativ. Cu apostrofa d. dr. Botescu și cu telegra­ma adresată fostului director al serviciu­lui sanitar, dr. I. Cantacuzino, s’a făcut politicianism liberal. Dacă însă s’a găsit teren favorabil pen­tru asemenea politicianism este că actua­lul guvern, venit în numele „asanărei” este legat de mîini și de picioare. El nu poate privi cu prestigiu și autori­tate la corpul medical, căci în locul unei politici sanitare serioase, a făcut o poli­tică electorală insalubră. Și nu poate fi popular nici în rîndurile cîrciumarilor, căci după ce datorește izbînda sa electo­rală speculărei respingătoare a voturilor lor, a rămas și față de aceasta categorie creditorul răui platnic, care după ce s-a bu­curat de credit, a cerut aranjamente ca să plătească treizeci din sută. Apostașia și ipocrizia politică nu poate crea guverne cu autoritate și atmosfera pe care o întâmpină guvernul de azi în sinul congreselor și a diferitelor categorii sociale, este dovada acestui adevăr ---------------------------­A dever u ri Ce? „Epoca“ desfide opoziția să arate ce ar trebui să facă guvernul în chestia sinodală E un truc cusut cu ață albă, spre a pur­­mina pe o soluție în această chestie, căci pînă acum nu vedem în mina guvernului altă soluție decit aceea de care vorbește mi­tropolitul în scrisoarea sa.... Fără dificultate Un oficios prevede că la alegerea din Ca­pitală candidatul guvernului se va alege fără dificultate“.­­Fără dificultate“ înseamnă „fără contra candidat“, cee ca ce înseamnă că de îndată ce se pune „contra-candidat“ încep dificul­tățile pentru guvern! Accident . Pe 2*un de est, „Dinastia La Trei FYlür*a încercat un accident de tramway... comunal D. Marghiloman a trimis primăriei o a­­dresă care.... n’a greșit adresa. Cum se vede, înainte de a-! pune în cir­culație, Dinastia a și înregistrat un accident pe urma tram­way­ului ei. -----------------------­Rigoletto S. Y. R. UN APOSTOL „E mai greul a trăi pentru o idee decit a muri pentru ea“ spune cunoscutul scriitor socialist Petre Lavros în lucrarea sa „Pro­paganda socialistă“. E mult adevăr în aceste cuvinte. E ne­măsurat mai greu, de exemplu, să dai so­cialismului pilda unei vieți întregi pătrunsă de principiile moralei socialiste, de­cit să-i oferi clipa care precede morțea. Și totuși, cu toată greutatea, se găsesc din cinci în cînd oameni cari își potrivesc întru totul viața principiilor pe cari le mărturisesc. Se găsesc și de aceștia, oameni tari, oameni de voință, cari nu pot admite că adevărul în cugetare e unul, și adevărul în viață e altul. Aceștia sînt împătimiții pentru o idee, luptătorii fanatici ai ei, a­­postolii. Un apostol este și d. Panait Mușoiu, des­pre a căruia existență revista Facla a­ a­­mintit contemporanilor intr’unul din nume­rele ei recente. Un apostol în adevăr, un a­­postol în felul său și care aduce în spriji­nul ideilor sale, afară de­ o lungă activitate publicistică, propaganda prin pilda propriei sale vieți. * Dacă amicul meu, umoristul Vasile Pop m’ar fi însoțit deună di­­n călătoria pe care am întreprins-o pînă la locuința d-lui Mu­șoiu, mi-ar fi fost, de­sigur, foarte recunos­cător că a putut să afle, în sfîrșit, „unde a înțărcat dracu copiii“. In realitate d. Mu­șoiu nu locuește chiar în acel celebru loc istoric, ci în strada Turturelelor No. 33. Mai puțin umoristic, dar cam tot așa de departe. Două odăi în fundul unei curți joase, în care locatarii trebue să aibă iarna iluzia Veneției sau a locuințelor lacustre din tim­purile preistorice: înăuntru, mobilierul strict necesar: o masă, un pat de vergele de fier, două scaune. Tot luxul locuinței e pe păreți: de sus pînă jos și pe toată întinderea, rafturi supra­încărcate cu cărți. E o nebunie de cărți îndesate, strînse, așezate așa în­cit să ocupe cel mai mic spațiu cu putință. La masă. Panait Mușoiu. Acelaș de acum zece ani. Acelaș cap păduros, aceeași cău­tătură țepoasă, acelaș obraz de sanguin, de­­notînd un singe cald care aleargă fai?os prin vine. Stăm de vorbă, și­ fără să bănuiască s­u­­dul rău­ pe care i l'am pus recheamă unele amintirii din trecutu­l furtunatec. Notez aici cîteva, în treacăt.. Cine ar putea bănui că Panait î­i șcbi « redutabil anarhist, așa de ir^Victibi­­ awíoViteVti a fost, cînd­va, u­ncționar public? Cine și ... t­uica închipui că vajnicul revo­luționar de la Revista Ideii a ieșit din mo­desta familie a colacilor de piele, atît, de puțin revoluționari prin­­ felul ocupațiuni­­lor lor ? Cu toate astea, așa e. Panait Mușoiu a debutat în viața publică în calitate de func­ționar la primăria din Roman, și era un bun funcționar, de­oarece încă înainte de a re­cruta ajunsese „cap de masă“, — pe atunci nu se zicea încă „șef de birou“. Și, cine știe, dacă n’ar fi venit, serviciul militar să-l smulgă din atmosfera somnolentă a bi­ro­­crației. Mușoiu ar fi poate și azi un rond­ de­ cult, casier comunal sau șef perceptor, în orî-ce caz cetățean respectabil al urbei sale, decorat­­ și familist, vorba d-lui Duiliu Zamfirescu. Armata rusă l-a nenorocit, căci i-a dat ră­gaz să-șî sistematizeze cunoștințele strînse din biblioteca orașului Roman donată de ră­posatul Melidon, fost director al școalei nor­male. Prieteni noui,­ cărți nouă, — destul că la liberare Mușoiu n’a mai vrut să știe de colacul de piele. Cu Eugen Vaian și cu d. G. Ibrăileanu, care pe atunci își zicea Cezar Vraja. Întemeiază o societate literară și re­vista „Școala Nouă“. Interesant e faptul că la această revistă au debutat d-na Izabela Andreiu-Sadoveanu, d-nii Corneliu Botez, C. Hamangiu, răpostul Rion și cunoscutul ziarist H. Streittman. Peste un an, în 1890, Mușoiu e în Bucu­rești, casier la clubul muncitorilor și mem­bru în comitetul de redacție al ziarului Munca, alături de d-nii Const. Mille, I. Nă­dejde, Al. Ionescu și Cătină. De pe vremea aceea are o amintire urîtă într’o zi, pe cînd era la club, a fi năvălit peste dînsul vre-o douăzeci de polițiști șî l’afi bătut măr cu bastoanele plumbuite. Is­prava fusese pusă la cale de fostul prefect Algiu, iar motivul era, faptul că se pregătia o grevă la calea ferată. Mușoiu a zăcut a­­tunci multă vreme la spital . Tot cam de pe atunci datează și ,,anar­­hizmul“ lui Mușoiu, anarhizm descoperit de ochiul vigilent al d-lui Ioan Nădejde, care din anarhistul înverșunat de pe timpul celebrului sau proces, ajunsese cel mai strașnic mâncător de anarhiști. Mușoiu, sus­pectat și denunțat, e nevoit să se retragă din mișcare și să lucreze pe socoteala sa proprie. In 1892 face cunoștința d-rului Panait Zo­sîn în împrejurări vrednice de amintit. In anul acela, un grup de tineri din Botoșani, frații Zosîn, Nicolau, Iacob Țăranii și alții, hotărăsc să manifesteze de 1 Mai și cheamă pe Mușoiu să-l diriguiască. Mușoiu se duce, tipărește două manifeste, unul pentru oră­șeni și altul pentru țărani, pe cari le răs­­pîndește pe o scară întinsă. Manifestul către țărani provocase o vie mișcare prin sate, fa­pt care alarmează autoritățile. S’au luat atunci măsuri de apărare, s’au împânzit barierele cu soldați, s’au operat numeroase arestări. Mușoiu cu amicii săi s’a baricadat în lo­calul clubului pe care-l transformaseră în­tr’un fel de fort Chabrol, și abia după trei zile s’au predat. De atunci datează prietenia cu Zosîn, îm­preună s’au dus la Bruxelles și împreună au scos m­i tîrziu Mișcarea Socială, organi­zed conferințe și publicînd broșuri de pro­pagandă. In 1900 a scos Revista Ideii, care apare și astăzi. De douăzeci de ani încoace Mușoiu— și a spune cu un sentiment de mîndrie — a trăit din idee și pentru idee. Nu e vorba, dacă am sta să precizăm ce conținut dă Mușoiu aces­tui cuvînt, am rămine cam nedumeriți, și nici cunoscutul articol cu care-șî începea primul număr al Revistei Ideal și intitulat „Ca să ne facem înțeleși“ nu ni s’a făcut mai înțeles in această privință. In orice caz, li dă un conținut larg, foarte larg, așa de larg în cât de o doctrină nu se poate vorbi. Mu­șoiu fuge de doctrine și de formule, fuge de categorisiri. Până azi a respins toate etiche­tele cari i s’au dat. Una singură, o primește: cea de lbertar. De fapt, e un fel de integra­list care întinde o manta protectoare peste toate curentele înaintate. In integralismul sau intră toate, și social-democrația, și sindicalismul, și anarhismul, cel comunist ca și cel individualist. Ca să fim drepți însă, în cugetarea lui Mușoiu singur anarhismul este la el acasă, celelalte doctrine sunt nu­mai tolerate. * Am­ spus mai sus că Mușoiu trăește din idee. Ca să fim mai concreți, trebue să spu­nem că trăește din Revista Ideii și din ce­lelalte „tipărituri“. Revista, care e în al unsprezecelea an, are un număr îndestulător de abonați, de toate categoriile sociale. Chiar și d. Romulus Voinescu, ba, dacă nu ne înșelăm, și d. Panaitescu sunt abonați și-și plătesc regulat abonamentul. Pe­­ngă abonamente Mușoiu mai primește nume­roase „subscripții voluntare“ de la cei ce apreciază revista. Toate astea, împreună cu venitul din vînzarea broșurilor și cărticele­lor de propagandă dau apostolului atît cît îi trebue ca să ducă o existență neatîrnată, înclinată în totul idealului sau. ... nu se creadă însă că Mușoiu duce o viaț­î de pustnic. Dimpotrivă, trăește obinc ..lai^â cum spune dînsul, și pe lîngă plăj­i Ji, superioare ale meditărei nu renunță nici una din mulțămirile vieței, cu atît ii puțin la cele — cum să ne exprimăm?... le galante. Apostolul înțelege să ducă i­ă cît mai plină. De altfel în aceasta e event cu sine însuși, căci unul din ar­­gmei sale este și „amorul liber“ .Tver in mipocul unei «societăți așa s^otivnice, de a duce­ o viață nemutilata prin renunțări și totuși închinată pe de-a ’ntregul ideilor sale. Cînd mă gîndesc la asta, cînd știm la cîte compromisuri îi obligă necesitățile vieței pe idealiștii de la noi și cînd văd, pe Mușoiu așa de mulțumit, fără voie mă gîndesc la vorbele doctorului din Un dușman al poporului. ..Cel mai tare om e acela care­ n’are ne­voie de nimeni’ Iosif Nădejde Panaite Mușoiu f CHESTIA ZILEI Noul Ludovic al XIV-lea Vintilă: Le tramway e'est moil I.Vin­ilă Briftonul i Capitala Fratele mai mic al șefului partidului liberal, socotește că a moștenit dela tatăl sau țara aceasta, — și în consecință face într’însa tot ce-î trăznește prin gind, fără a ține seamă de nimeni și de nimic. Scrisoarea pe care a adresat’o ministrul de interne primarului Capitalei, •— pune într’o vie lumină cinstea și dezinteresa­rea cu care a administrat d. Vintilă Bră­­tianu Capitala. Dar o preumblare pe tot parcursul li­niilor tramvaiului brătienist, ne lumi­nează asupra concepției ce are d. Vintilă Brătianu despre drepturile sale în țară.. A voit să treacă cu tramvaiul sau pe calea Victoriei, prin fața palatului regal. Liniștea suveranului și respectul datorit acestuia, au determinat însă actualul gu­vern să opune d-lui Vintilă Brătianu un veto hotărît. Dar în acest oraș oare numai regele are dreptul să fie ținut în seamă? Populațiunea acestuia, pe spinarea că­reia s’a făcut în definitiv întreaga această afacere a tramvaiului, nu are dreptul la nici un menajament? Viața persoanelor este oare în această țară, supusă chestiu­nei dividendelor d-lui Vintilă Brătianu? • Dar modul cum sunt puse liniile noului tramvai sunt o bătae de joc de siguranța vieței trecătorilor. Strada Karageorgevici colț cu Lipscani, unde tramvaiul face cotitură, și-a îngustat trotuarul, iar linia trece la o palmă de acesta. In plus pe a­­cest trotuar stricit, s’a mai pus pilonul diform, disgrațios, care va împedica com­plect circulația pietonilor sau va primej­dui neapărat viața lor. In strada Academiei, unde noua linie traversează pe cea veche și merge o bu­cată paralel cu dînsa, avem patru linii de tramvai. Pentru a li se face loc, tro­tuarul a fost atît de mult strimtat, în­cît abia mai poate circula un om pe el. Doi oameni alături nu mai pot trece. Și linia tramvaiului trece la un pas de acest tro­tuar. Desfidem să ni se arate în toată Europa civilizată ceva identic. Accidentele, mai ales de copii, vor fi inevitabile. Și să nu se mire de Vintilă Brătianu, dacă, cetățenii îl vor face per­sonal responsabil, de fiecare victimă a avidităței sale. Căci întreagă această afacere a tramva­iului nu e de­cît produsul avidităței sale. Tramvaiul sau nici n’a început să cir­cule încă,­­ și acțiunile în valoare no­minală de 500 lei, cotează 880, adică a­­proape îndoit. Această cotă, care nu e încă definitivă, arată și cu cît a fost pră­dată comuna și de ce d. Vintilă Brătianu ține atît de mult la societatea de tram­vaie. Ad­­i R­ampele de gunoaie de AL. CIURCU Citesc într’un ziar că o delegație de ce­tățeni din stradele Sf. Constantin, Schitu­ngureanu și calea Plevnei, au cerut pri­­lanului Capitalei desființarea rampei de o­oaie din calea Plevnei și că d. Do­­brescu, recunoscând dreptatea cererii a­­cstor cetățeni, le-ar fi făgăduit să le-o­atisfacă: «vi.. . sun doba ‘'Tâmpe ne­ griiüíi« Ia București, una, rampa Tunari, în strada Țăranilor și str. Căruțașilor, cu cel pu­țin 50 de vecinătăți jur împrejurul ram­pei și a doua, rampa Negru-Vodă, în str. Rovine, Căuzașilor și splaiul Dîmboviței, — într’un cartier foarte populat, la doui pași de calea Văcărești, vis-a-vis de școa­la de menaj a comunei și de băile Mei­tzer, la vre-o sută metri și ceva de casa mea. Am să adun și eu iscălituri de pe la cetățenii din vecinătatea acestor rampe și să mă duc cu dînșiî la primărie, cu jalba în proțap, ca să cerem și noi desființarea acestor două rampe cu mult mai mult te­meii de­cît cei cărora li s’a promis des­ființarea rampei din calea Plevnei Și primarul, ca un bun părinte al nos­tru, va trebui să ne acorde și nouă ceea ce va acorda cetățenilor din Gorgani, fi­ind și noi tot așa de buni copii ai acestui părinte, ca și cei din Gorgani. Și aceasta cu atît mai mult că rampele de lingă pro­prietățile noaste sînt în cartiere foarte po­pulate, cu o mulțime de vecinătăți jur împrejur, pe cînd rampa Plevna e mai mărginașe, izolată, aproape fără vecini cu o singură casă la spatele rampei, iar de aci încolo spre miază-noapte sunt nu­mai terenurile expropriate de C. F. R pentru gara centrală, de o eternitate în stare de proect. Așa că nu e admisibil ca să se desfiin­țeze numai această rampă și să se men­țină celelalte două. Vor tebui deci să se desființeze toate trei. Iar după ce se vor desființa aceste ram­pe, vom­ întreba pe d. primar: — Ei, ce ai să faci acum cu gunoaiele? * * * Căci rampele acestea pot să aducă oa­recare supărare vecinilor din jurul lor, dar ele sunt înființate pentru binele obș­tesc, pentru curățenia și igiena orașului, care fără asemenea rampe ar deveni și în părțile sale centrale o cloacă, cum e pe la margine. Și această măsură s’ar în­toarce și în contra acelora cari cer desfi­­ințarea rampelor, căci și ei ar suferi și de murdăria generală a orașului și de murdăria din stradele și din curțile lor. De bună seamă cetățenii din strada Sf. Constantin — cari de altmintrerea nu su­fere de loc din cauza acestor rampe - vor răspunde că n’are de­cît primăria să mute rampa în alt cartier. Cu același drept însă, s’ar ridica cetă­țenii din acel cartier și cum nimeni n’ar voi să se înființeze rampa lîngă el, ar urma ca ele să nu se poată înființa ni­­căiri. Dar aceste rampe sînt indispensabile și pentru o mai bună rînduială ar trebui să se mai înființeze și o a patra rampă, pe lîngă cele trei existente, iar nu să se desființeze cea din calea Plevnei, cea mai puțin supărătoare, cea mai la locul ei dintre toate Pentru o mai bună pricepere a chesti­unii, să dau cîteva lămuriri. Primăria adună toate gunoaele din oraș și le duce la gropile de la periferie, gropi cari și ele trebuesc astupate tot din con­siderațiuni igienice și în cari gunoaiele se transformă în scurtă vreme în pământ vegetal. Primăria adună și gunoaiele pu­­b­lice, ceea ce e în căderea sa și ie cele articulare, de prin case și din curți, ceea 3 constitue o afacere comercială afacere roastă pentru comună, n ’ bă, dar om ',râ­nd­ul ne­­ vedere igienic — nu din cel comercial — ar fii ca toate gunoaiele dintr’un oraș și publice și par­ticulare, să fie cărate afară din oraș in stare cit se poate de proaspătă, adică îna­inte de a începe să fermenteze. In starea aceasta gunoaiele nu sunt vătămătoare și aglomerarea lor la un loc, pentru scurtă vreme, nu poate să aducă nici o jignire sănătății publice, fie că ar sta prin casele și curțile particulare, fie că ar fi adunate la o rampă de gunoaie. O bucată de carne 0 „r^lc^e sa,~l legumă, în stare proas­pătă, nu pot fi considerate ca lucruri in­­fecțioase, dovadă că în această­ stare le mîncăm. Aceasta pentru toate resturile de la bucătărie. Același lucru se poate spune despre toate celelalte gunoaie. Dar dacă aceste gunoaie stau mai mult timp neri­dicate și mai ales dacă se amestecă unele cu altele, ele fermentează și în starea a­­ceasta gunoaiele pot deveni vătămătoare. Urmează de aci că datoria primăriei este să-șî organizeze în așa chip serviciul ridicărei gunoaielor, în­cît să adune în cel mai scurt timp posibil toate gunoaiele de prin curți și de pe strade și să le care afară din oraș iarăși în timpul cel mai scurt. Dacă primăria ar putea să ridice toate gunoaiele și publice și particulare și să le care direct la gropile de la periferie, fără a le mai concentra pe la diferitele rampe, mijlocul acesta ar fi espeditiv, dar nu mult mai espeditiv de­cît prin descărcarea la rampele de gunoaie. Dar lucrul acesta nu e realizabil, căci atunci primăria ar trebui să aibă zecimi de mii de cotigi și de furgoane și sutimi de mii de cai, ceea ce finanțele comunei nu îm­gădue , dar afară de asta stradele Capita­lei ar fi pline numai cu cotigi și cu fur­goane cu gunoaie. A pretinde lucrul acesta ar fi ca și cînd ai cere căilor noastre ferate să expedieze pe fiecare călător cu cite un tren­­ separat, adică cu o locomotivă și un vagon. Primăria nu poate avea de­cît un nu­măr determinat de cotigi și de cai și ea trebue să-șî facă o astfel de întocmire ca cu acest material să realizeze maximul de muncă utilă, căutînd să atingă idealul de a scoate toate gunoaiele afară din oraș în stare cît mai proaspătă, adică cît mai­ re­pede. Spre a face drumul direct de la punc­tele de unde au ridicat gunoaiele la gro­pile de afară, cotigele acestea n’ar putea face de­cât foarte puține călătorii într’o zi, patru cel mult, și cum la noi sînt curți din care se scoate cite o cotigă de gunoaie într’o zi și chiar mai mult, și cum avem vr’o 35 de mii în Capitală, apoi sutele de strade și de locuri virane, poate orî­ cine să-șî închipue cîți metri cubi de gunoaie s’ar putea scoate pe zi din oraș cu acest sistem. Gunoaiele s’ar aglomera pe stra­de, dar mai ales prin case și prin curți ar fermenta și ar expune Capitala la cele mai periculoase molime. Făcîndu-se transporturile mai întîi la rampe, drumurile pentru cotigi sînt scur­te, acestea pot face cite zece călătorii și mai mult pe zi și prin urmare și gunoa­ele se pot ridica într-un spațiu de timp mai scurt,­ Iar de la rampe gunoaiele se cară afară din oraș în aceiași zi prin alt chip de tracțiune, prin adevărate trenuri, pe șine de fier, ceea ce permite transpor­

Next