Adevěrul, iulie 1911 (Anul 24, nr. 7831-7860)
1911-07-01 / nr. 7831
KR Anul XXIV •MMM FONDATOR ALEX. V. BELDHViÂNU I ICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. to Karageorgevici No. 18.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI) irești, Strada Sărindar No. 11 o Jaanin/sempiarul «’♦.» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi i" ~ iwwtowiiwiwiww5i iwii»iwi i wwiiwini o 7831 ostul demisiunel .................. ................. i s’a obținut și pentru ce s a grăbit de către guvern retragerea primarului Pentru marele public, necunoscător al anilor din culisele lunei noastre , demisiunea mitropolitului prupă sentința de achitare a Sinod afost o surpriză, care a fost primită 1 o reală satisfacțiune. ‘ia publică sfidată prin judecata minceală a tribunalului bisericesc, ci perfect îndrituită să presupună matul va profita de prilej să se vioneze și cu mai mult cuvînt de scanitropolitan. altfel, declarațiunile categorice pe făcuse a doua zi chiar după senanunțînd că nu mai are motiv să aibă, întărise și mai mult credința a păstra scaunul, pentru mențineru sa făcuse toate sforțările omeneșputință. rolul d-lui Ionel Brătianu, care a încă de la începutul redeschiderei sinodale să tragă maximum de foln această scandaloasă chestiune, a mitropolitului sprijinul său neionat. Mijloacele de cari liberalii ; putut ca să-și salveze prelatul sunt câte : amenințări pentru unii juri din Sinod și promisiuni ispititoara dintre acești imaculați sfinți părinți, oare operațiunile liberalilor s’au fă- i văzut guvernului, care s’a arătat o putință, — și sentința a dovedit-o,— ■ste în contra manoperilor fățișe aleșilor din partidul d-lui Ionel Bră * * * Pus în această penibilă situațiune, guvernul a căzut la tocmeală și, atunci, fără vre o înțelegere directă s’a pus la cale •— m nrnul sentinței: cornul sentinței, târg în care s’a vîndut de linii și s’a cumpărat de către alții conștiințele din tribunalul bisericesc. Acesta e adevărul, fără înconjur, asupra demisiunei primatului, pe care regele s’a grăbit, s’o primească, de îndată ce i-a fost prezintată. Că suveranul aștepta această demisiune, lucrul este iarăși sigur, deoarece ea fusese ,de mai înainte stabilită, odată cu deschiderea tîrgului de la Sinod, de comun acord cu regele, care și de data aceasta a jucat un anume rol. Și am putea adăuga, deoarece ținem știrile noastre din cele mai bune surse, că regele Carol e cu partea sa de acțiune în obținerea demisiunei mitropolitului. Am ținut să complectăm cu acestea informațiunile noastre asupra retragerea primatului, pe care noi am continuat s’o dăm ca fapt sigur încă de acum cîteva zile, cu toate dezmințirile de porunceală ale presei liberale. In aceste condițiuni produsă de misiunea, ni se pare, — și aceasta e judecată dreaptă, — că nu mai încape umbră de îndoială că numai dovadă de nevinovăție nu poate face sentința achitatoare a tribunalului bisericesc. Și e bine, astăzi mai ales, ca lucrul să fie complect lămurit. Alex. fl pavrodi 'ml. liberalilor, a eu. „__ ä ate sforțările pentru a obține cel pus emisiunea în condițiuni altele de citi e• dictate de către partidul liberal,ntru a se ajunge la acest rezultat, at în joc d. Nicu Filipescu, singurul momental în mai bune relațiuni cu mei Brătianu. Și, astfel, datorită victimei ministrului de războiă, iiceau renunțat și la ideia demisiunei apolitului pentru Ia toamnă, — un , termen ce-l acordase, — convenind fîrșit, ca primatul să demisioneze în 6 zile* de la pronunțarea sentinței. * * *om, însă, guvernul nu avea încredere respectarea acestui angajament, s’a înălțat d-lui Titu Maiorescu, în ajunul vireî, demisiunea mitropolitului, rând ca în audiența de la rege prima■ s ă-șî prezinte demisia, identic formul, cu acela ce se găsea în mîinele pref’i 1telui ad-interim al consiliului. Aeasta e, de altfel, și explicațiunea •ru care presa guvernului nu a dezistat în cele patru zile cari au urmat ■ntei, cu toate protestările presei fira ule, demisiunea primatului, pe care o anunțasem odată cu sfîrșitul judode la Sinod. Dar dacă, cu tot termenul de zece zile, le mai înainte fixat, s’a grăbit retragerea primatului, lucrul își are explicațiunea sa. Și explicațiunea care ni s’a dat la Siria, în lumea guvernamentală, chiar în oui, producerei demisiei, e cea următoare sentința produsese în opinia publică indignare, care îngrijorase cercurile conducătoare. Nu trebuia decit foarte puțin lucru, ca indignarea aceasta se explodeze sub o formă, care, prin urmările ei, putea fi primejdioasăniștei publice. Pe de altă parte ridicarea silită a episcopului Gherasim din palatul episcopal de la Roman, enervase și mai mult opinia publică, care în tot timpul conflictului din biserică, s-a arătat vădit de partea cauzei prelatului de la Roman. Așa stînd lucrurile, menținerea cu cîteva zile mai mult a primatului pe scaunul mitropolitan, nu numai că făcea să crească indignarea publică, dar ajuta, în mod indirect, acțiunea de protestare a episcopului de Roman. De aceia pentru a înlătura, fie ele o parte e foarte probabilă mișcare serioasă de stradă și, pe de altă parte, pentru a paraliza cel puțin în parte acțiunea episcopului, guvernul a crezut nimerit să facă uz de demisiunea primatului înaintea termenului hotărît în tîrșuiala cu mitropolitul și cu liberalii. * * *■ ,jd clipuri acesta explică guvernament [UNK]> ■ ■ grăbită a mitropolitului mimat.De ai. , în ori de zece zile, nu are................................."erosul și semnificații; ei g 1 ni a. putut obUne demisii;; -<mn uî de cit, condiționat și că, acra ' »vit uine, e prețul tîrgului urît făcut în NAZRITM N’a demisionat încă odată pressa ma Marelui Partid liberal, condusă de Jean Procopsiu, bină et Ițic Rubinstein, a fost cu totul la înălțimea cerințelor ziaristicei moderne. In cap cu „Disidența“ și în coadă cu „Violența" pressa Societate comerciale „Cassa Partidului liberal" a dezmințit urgent și energic știrea dată întîiu de Adevărul că mitropolitul a demisionat. rA ajuns ca 1 °) Adevărul să-și politul să plece la fi o de la rege și ii0) nouă ediție specială că marele partid licînd face pe Aletsa nu poate servi de identului Clubului li Srul“, cum face zilnic j. Pac. și ororile muțenie ca a guver zăilor cu fumia udă, s’a mai pomenit, ptului unei intervenții — nui văzînd revolta opiniei publice față de primirea arci-orientală pe care ministrul de interne a făcut-o victimelor, s’a văzut silit să declare că „nimeni nu scuză maltratările”. N’au trecut însă două zile și comedia anchetei oficiale s’a terminat cu trimeterea a 3—4 jandarmi dinaintea judelui de pace— aceluiași județ contra căruia obștea Rucărului a adresat denunțuri grave. Pentru a se preface însă că vorbește în chestia grozăviilor de la Rucăr, presa guvernului a găsit un truc destul de ordinar. Se vede însă că nu e momentul de a sta să aleagă. Presa guvernului vorbește presei liberale de ororile de la 1907, iar aceasta îi răspunde, arătîndu-i că atunci d. Carp .și ai d-sale, nu numai că aveau ca singura lozincă „represiune”, dar o cereau prin orice mijloace. Negreșit că amindouă taberele au dreptate. Liberalii în urma grozăviilor din 1907 au pierdut și dreptul și autoritatea morală de a protesta contra unor sălbatecii. Pe de altă parte, prin atitudinea lor de atunci,d. Carp și al d-sale, nu au azi autoritatea de a face imputări liberalilor. Țara însă are dreptul de a judeca întreaga această oligarhie a politicianilor și cu sistemul din 1907 și cu cel de la Rucăr va fi val .și amar de această oligarchie cînd va veni cu adevărat momentul judecătei. Dacă însă guvernul de azi poate scăpa prin tangență în polemici cu liberalii fată ele opinia publică grozăviile de la Rucăr apasă cumplit asupra lui. Un guvern al cărui șef a vorbit 10 de ani de civilizare, de europenizare și de asanare administrativă , un guvern care are tupeul să spue că va veni cu reforma administrației și care nu face decit să guverneze cu jandarmii și cu furia udă, un asemenea guvern poate să se ciorovăiască cu cealaltă tabără a Oligarhiei dar față de opinia publică rămîne un guvern de sălbăticie și ipocrizie, la a cărui răsturnare oricine va fi gata să pue umărul. P. 0 —----------**---------------Adeveruri -------_—-------------Do ut des! Intre guvern si Mitropolit negocierile au mers după practica formula: do ut des: Iți dăm o achitare și ne dai demisia ! Pentru prostime, asta se chiamă judecată fară de prihană!! Cauza Demisia mitropolitului e dată pentru cauză de boală. Dac’o dădea la vreme, nu s’ar mai fi cercetat boala! Cadou D-nul Maiorescu a trimis erî în Elveția drept cadou lui conu Petrache—de onomastica sa — textul demisiei Mitropolitului, pe care l’a ras—fără să vrea: nici el, nici Mitropolitul Rigoletto PIN FIGURILE NOASTRE MARI Gherasim Safirin Gît de adevărat este că nu-î destul să fie omul, ci mai trebuiesc să se combine și împrejurările de așa fel ca omul să răsară intru toată strălucirea și revărsarea făpturii sa. Cine, pînă mai dăunăzi, pină la iscarea sraiei crize bisericești denoiind un rău adine ■ [UNK]A incurabil, știa de episcopul Romanului? Circulau fel de fel de legende, printre cari aceia c’ar fi un mistic de zi ca mult ce este cârti; •ar in cele religioase, avea toată precădere» : și ca despre orice mistic, se aprecia că incapabil de vre-o acțiune mare cu caracter de folosință obștească. Și atât. Nici de bănuit exuberanta energie ce se desfășură cu procesul sinodal, nici de bănuit erudițiunea teologică ce se revărsă și seninătatea ce se degajă din ființa lui pînă în cele din urmă clip ate acestei tragi-comedii. Ayind prins să citesc romanul „Rome“ al lui Zola, mi-au rămas și astăzi în minte, palpitind de măreție, acele figuri de cardinali catolici, ortodocși ca să-i numesc astfel, rezistînd cu o fenomenală energie oricăi.*" Încercări de-a se da vre-o altă îndrumare și închegare catolicismului. Acele figuri de cardinali mi-au rămas în minte ca niște situi granitice, oferind o măreție și o resistență admirabile curentului modern copleșiten, rămas totuși parcă neputincios față de dînșiî. Și nu rare ori mă gîndeam la umeșia acelor figuri eterne — eterne atît pe cit omenirea poate revindeca parte la eternitate—figurîtară doar zis nise de către Zola din realitatea vieții, și piticia figurilor religioase efemere ce oferă îndeobște ortodoximul. Urmăriam chiar cu o neîncredere aprioristică începutul dezbaterilor sinodale, cînd, nu-mi fu fără surprindere față de convingerea mea oarecum definitivă, de a simți că o figură se desprinde din cadrul comunului, se desemnează, in formidabilă consistență, se impune atențiunii, surpa îndoielile și plasticizază oarecum cu ființa ei ceia ce în realitate putu să farmece în așa mare grad noroadele încît veacurile să n’o poată surpa decît cu o nespusă greutate: figura episcopului de Roman. Și urmărit acest proces sinodal cu tot zelul, pentru că ceia ce-i dădu interes și valoare, spre a nu se putea zice că î o simplă ceartă ori intrigă monahală, fu tema sprijinită de Episcopul Romanului. Gherasim Safirin căuta să redea esența doctrinei creștine getodoxe și să ne arate mocirla în care s au înglodat aceia ce-ar fi trebuit mai cu tărie să respecte acea esență. Și înteleserăm toată enorma greutate ce are loc pentru a corespunde acelei esențe, și cîtu-s de reduși de cea mai tristă duplicitate reprezentanții religinei spre a nn .c» «iluminarea ce aduc acelei esențe, gîndindu-se numai la faptul că în popor ea trebue să reverse curățenia ei primitivă. Amară înșelare ! Duplicitatea poate cel mult să fie de folos unui individ și încă și acestuia în cazuri anumite și excepționale; duplicitatea nu poate constitui o metodă ori o tactică de călăuzire în categorie socială. Duplicitatea unei categorii sociale nu denotă decît decăderea definitivă a acelei categorii; în încît toate încercările de acoperire, de mușamalizare, spre a se arăta și în definitiv a părea numai că anumite norme s’au respectat, nu fac decit să grăbească sfîrșitul. Tocmai ceia ce se întîmplă cu tagma bisericească, căci cu cît tinde să apară sub o lumină mai frumos și prin duplicitate, cu atît poporul o vede sub o lumină mai trista, pentrucă dacă duplicitatea nu se expune fățiș, în orice caz dînsa se simte, și ceia ce se simte devine evidență. Pot prea sfinții sinodului să pretindă a fi invocat toată inspirațiunea sfintului Duh, se simte cît de colo că dînșii au acceptat inspirațiunea interesului lor propriu și c’au dat sentința în așa chip ca nici capra să nu rămîie cu deulezi și nu trupul flămînd, încît duplicitatea să-și continui« mersul și jocul fantasmagoric al iluziunilor încurcat oare să reînceapă. Singur Gherasim Safirin nu s’a pictat acestei comedii pentru popor, țăranuicl acelaș om croit pe de-antregul dintr'o bucata cum se arătă din capul locului. * * # Ne hrănim in alte idei, cu totul opuse celor ale părintelui Gherasim. Socotim că salte vremile ce le trăim dorit acele ce desfășurăm acel interminabil șirag de canoane pe cari episcopul Safirin le mînuește cu o exemplară măestrie. Socotim că vremile actuale cer cu totul alte preocupări, pe cari prea sfinții din sinod neavindu le și pe cele bisericești necultivindule ca episcopul Gherasim le rămîne prea îndestulă vreme ca se cultive patimile și înclinările lumești. Drept care năzuim ca lumea să se pătrundă tot mai mult de aceste adevăruri și de aceste constatări și sinoadele, să devie pînă într’atît de inutile, ca să dispară. Dar nu putem să nu recunoaștem în Gherasim Safirin o figură eternă , un om pătruns pînă în adîncul firii lui de esența dogmatică a ortodoximului, un om pe însăși încarnarea spiritului creștin ortodox, un supravețuitor al acelor mari inspiratori al religiunii, fără de caree însa i-ar fi putut cuceri țările și noroadele. O osîndă evident nedreaptă, dar relativ ușoară, s’a dat episcopului de Roman; desigur el ar fi dorit-o, precum a și cerut-o, să fie extremă, pentru că el nu înțelege decît ori dobîndirea dreptății absolute ce-o are, ori cufundarea definitivă, înfrins de răutatea lumei. Lucrurile n’au eșit potrivit duhului său. Și n’au eșit astfel ori absolvindu-l ori osindindu-l cu toată cruzimea — tocmai fiindcă vremile sau schimbat, fiindcă or cît marele episcop ar lua dein serios cauza sa, nici prea sfinții săi frați și nicî laicii reprezentați prin d. Arion — ni mai văd seriosul in criza sinodală. Laicii constată și prea sfinții văd și nu prea văd, simt și den văd, simt și de nu simt, îndură falai ca anahronismul acesta să mai fie, și anahronismele, ca toate anahronismele, dăinuesc pînă la stingere firi nici un fond, ceea ce-și face că nu pot determina vreodată o luptă serioasă, așa cum ar fi dorit-o episcopul Romanului. Nu mai puțin însă silința lui rămîne un cesui generis, orice unic care dacă nu contribuie cu nimic la însuflețirea religiunii și îndreptarea în sensul strict creștinesc al celor puși în frunte,în schimb ne arata o pildă de viga roșie a rasei noastre cum parcă desi nădăjduiam a mai vedea în zi c ie noastre și în ticăloșire» noastră." Dîndu-se a păzi anun mite regale și a răspunde unei anumite misiuni, episcopul Romanului și-a luat rolul într’atîta de in serios că s’a putut tinde, nici mai mult nici mai puțin, să cadă jea fă seriozității sale pină aproape în gradul de a i se imputa aceasta ca o nebunie, Și-i întradevăr prin excelență magistrală Își duioasă partea aceia din apărarea sa, unde combate nebunia ce i se impută. De-acolo transpiră atîta sinceritate, atîta sagacitate, ata i tărie și atîta seninătate sufletească, că parcă nu știi cum se doare că unui astfel de lam se încearcă a i se imputa ceea ce cu bunii știință adversă ritmul cunosc că-i inexact. Dar atîta de rigid apare el, atîta de nebunător de amenințări și de consecințe c epocii personal incalculabile între lume de ipocrizie și duplicitate, că par’că te întărește și aștiepți cu satisfacțiune a vedea cît poate criticul suporta și cit de mare apare în suferința și nedreptatea ce i s’ar produce. Snt oameni despre cari, în sensul bun al cuvîntului și în sensul măreției, se poate sperie că s’au ivit prea de timpuriu, și tot așa sunt oameni despre cari, tot în sensul mariiei, se poate spune că s’au ivit prea tíijiu. De printre aceștia este Gherasim Săli rjn. El va trebui, dacă biserica mai ține la esențialul misiune el, să fie trecut în rindul sfinților. Cît despre noi modernii, noi pozitiviștii, noi urmăritorii unul ideal care să servească omenirea în cele mai vitale ale ei interese și care să nu comporte bine înțeles duplicitate, noi am avut prilejul de-a vedea, de-a retrăi in persoana episcopului de Roman toată acea măreție ce-a constituit însușirea și fiara străbunilor noștri mari și vrednici. Prin aceasta, cu prețul umilirii sale dînd o albnă strălucire și o ultimă licărire de viață bisericii, Gherasim Safirin adăugește strălucire reală țării și neamului ce s’au produs, slujind generațiunilor de pildă vrednică de urmat și de cinstit Căci, afară dacă nu cumva lumea va ține ■a îndărătnicie ca marele episcop să nu fie coborît din scaunul lui, întrevăd un epizod . ...Anii s’au scurs. Conflictul s’a potolit. Nu wa’ e decît o slabă reminiscență toată răstolirea aceia de păcate în necurmată manifestare de altfel. Oficialitatea religioasă îșî are aranjamentul eî obișnuit, ca și cum nimic nu s’ar fi petrecut, ba episcopii s’au înmulțit cu ai, căci așa cer calculele politice. O schimbi.T’6 s'il petrei” I tAl«c* I «■» îm’iil rk-fî^înbțul iV religioase golpeliții și vlăd masistați de multe ori pe vizirate, gloati tori se îndresc de adevăra pentru că apr suflu credințe ri:t care acun folii lui. íavopir Cum operetă daJm află i * la s»ci etatea pe cunoaște azi de toată lumea rolul dubios al Dinastiei Brătianu în chestia „fluviotuței comunale a tramvaielor din Biurești”. Deviza Dinastiei a fost și este : Totul pijttru noi ,și ai noștri, în disprețul tufniról legilor țării și a moralei politice.,m spus nu de mult că d. Vintilă Brătianu, pentru a căpătui pe unul dintre favmții și acoliți! Dinastie! — e vorba de inginerul Arthur Pukliczky — i-a dat acestuia fără licitație, deci fără concurență, lucrările construcției lotului 1 de linii nou! pentru tramvaiele societății comunale. Ajutorul“, organul apărare! cinste și a talerilor Dinastiei, rău sfătuit de cei trei frați, a avut greșita inspirație să profeleze și să spurtă că afirmațiile noastre sunt neexacte. Să stăm acum puțin de vorbă cu puțini onorabili! Gatoni de la „Viitorul“. Arest ziar, în zelul său inconștient de a acoperi toate murdăriile Dinastiei, nu se sfiesc să spună „că societatea tramvaielor a publicat și ținut licitație publică penrin numitele lucrări în ziua de 25 Iuniei6i6, licitație la care pe lingă ingineri anteprenori din ce! mai cunoscut ce au fost invitați, a putut lua parte orice contractor, pe baza publicațiunilor făcutin „Monitorul Oficial” și diferite ziare Fiúrul brut în sine este așa cum îl istorisește gazeta Dinastiei. Decît să nu ne credă ce! de la „Viitorul“ așa de naiv, ca și nu știm ce soiu de licitație scandaloas a fost aceasta, făcută în scopul de a fi victorios tot favoritul Publiczky a! Dinstiei. Intr’adevăr, la licitație au fost invitați nuna! douî ingineri și anume d-ni! Arthur Aukliczky și N. T. Brătescu — umirii colita! Dinastie! — apoi cîțiva taș.d’ou, oameni de paie a! acestora, care s’a foșt retras la începutul licitației, conform ordinului patronilor lor, așa că au rămas în luptă numai d-niî Publiczky și Brăescu.La licitația, tinută în ziua de 25 iunie 1910, lucrarea a rămas adjudecată asupra l lui Pukliszky care în înțelegere cu d. Brătescu —celalalt concurent de formă -i oferise prețul cel mai avantagios. Da: pentru ca lumea, să înjfileagă cu síntio meșteri liberali! în a aranja licitații scandaloase și afaceri necinstit , n’avea decît să trimitem pe ce! neîncrezători la secția de notariat a Tribunalului! Ilfov și acolo vor vedea autentificat sub No. 0943 din 12 Iunie 1910 un contract, de asociație încheiat între d-nii Publiczky și Brătescu pentru executare de lucrări tectonice la Stat, județ, comuniși particulari. Cu 18 zile deci înainte de licitația dela 25 Iunie, acești favorită ai dinastiei se pregăteau în vederea lucrărilor societăței tramwayelor. Ivsrări de cari erau absolut sigur! de ma! înainte că le vor obtine. cum dovedește de altfel însuși contractul de asociație autentificat de tribunalul Ilfov în ziua luii? Iunie RM.0 Urmăririle unui razboiu între Turcia și Muntenegru (Dela corespondentul nostru particular) Corespondentul nostru din Constantinopole ne scrie cu data de 25 iunie. De ieri, lumea e mai liniștită și teama ce-și făcuse loc în spirite în ultimul timp a început să se mai risipească. Schimbarea se datorește, nici vorbă, presiune! făcute de puteri la Cetinge. Termenul fixat pentru supunerea malisorilor apropiindu-se de sfîrșit, era nevoie să se ia o hotărâre. Chestiunea nu e ca malisori! ar lăsa să treacă termenul fără să se supue și că ar continua să se bată; chestiunea e de-a ști dacă Muntenegrul va continua să primească pe refugiați albanezi, cari, pentru a scăpa de urmărirea trupelor, caută adăpost pe teritoriul său; sau dacă, după ce i-a primit, îi va dezarma pentru a-i împiedeca astfel să se reîntoarcă pe teritoriul turcesc și să atace din nou trupele. Turcia nici nu cere altceva. Ea spune guvernului muntenegrean: Dacă din spirit de umanitate, din milă, deschizi brațele celor cari, urmăriți de soldați! mei, vin să caute adăpost la d-ta, fac! un lucru împotriva căruia n’ara ce zice , dar odată ce sunt la d-ta, dezarmează!. In felul acesta, eî n’or să se mai poată reîntoarce pentru a ataca și situația se va limpezi în cîteva zile. Se pare, după ultimile știri, că regele Muntenegrul nu și-a dat seama de zădărnicia atitudine! ce a luat-o țara lui și că ar fi hotărît să concentreze de-a lungul frontierei vre-o cîteva mii de oameni pentru a împiedeca trecerea pe teritoriul său a fugarilor malișori. În același timp, a invitat la masă pe ministrul Turciei la Gelinge și pe arhiepiscopul catolic din Scutari, care se duce la Podsorita pentru a încerca să convingă pe malisori să se supue, și a exprimat sentimentele sale pacifice, mitul arhiepiscopului cel mai mare succes în misiunea sa. Apoi, ministrul Muntenegrului la Constantinopole a dat ministrului de externe otoman asigurări de liniște. A explicat rostul concentrării trupelor muntene arene la frontieră și a declarat că guvernul muntenegrean nici nu cere altceva decît să trăiască în cel mai bune termen cu Turcia., * * Dacă Muntenegrul se menține în aceste bune dispoziții, se poate spune că chestia mâțișorilor e ca și încheiată; dar dacă lucrează altfel decît arată, declarațiile sale, atunci — va fi războiu și dacava izbucni războiul, ar fi o iluzie să er rlon'i rîi o] va fi locator-4 '■ O ’1ie oere ce spune guvernu t și patriotismul albanezamente îi vor duce la Slavii s’au folosit de gi Iul otoman ca să se pue abanezî și, în parte, aü i militară contra albanezii a făcut cu construirea de c dificultățile ce s’au indicatia alfabetului, toate ac dușmanilor Turciei, cari tre în bunele grații ale al declarat apărătorilor. Deci, dacă Turcia vre, albanez! și să-l aibe ca apărători ai patriei, trei de politica pe care a ura Prea se încrede în patriilor și nu face absolutiveste propășirea lor intorală, dezvoltarea industi agriculture. S’a construit nici din nici căi ferate. Comunici de anevoioase. In ce pr s’a pierdut o vreme preț asupra alfabetului latin face nici un ca?, d. f«*cc, mmn. de magîele lor. Firește, sînt îfestule tu să dispară. în fața progi dar ele trebue să dispară simtă. Turcilor’, însă, le teza metoda. In loc să crailor față de, albanezi mocar! s’au produs pînă ac străin! că ați creat acest Așa. au fost guvernați laetului Scutari, întreba la actuală, a spus că a guvernul dezarmase și strînseseră 90.000 de arm puține mai putuseră rări Malisorii, însă, a spus cruri minunate, prin i import de arme și numi acest, import, nu se face cut. dec." prin Mansone. * * * Iată cum se explicăm de grabă durata eî, fără teama că dacă albanezii Hr de guvern așa cum s’ar fi cuvenit s’ar fi făcut ceva pentru ei, dacă fost cu eî ceva mai mlădios și un baciu, dacă, în sfîrșît, nu s’ar fi buiitat cu dînșiî pumnul și î-ar ras cu dragă inimă și eiLu’ar fi avu voe să recurgă la viior? clandesti arme și să ceară amfirii Mimiî popi care vecinie a fost Priptă. RASI CER £ 7* la toți librarii poziței Ziare Revista Modi cea mai bogați ți elegant» pue ...u, ... "'fadei'. rfiii