Adevěrul, iulie 1911 (Anul 24, nr. 7831-7860)

1911-07-01 / nr. 7831

KR Anul XXIV •MMM FONDATOR ALEX. V. BELDHViÂNU I ICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. to Karageorgevici No. 18.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI) irești, Strada Sărindar No. 11 o Jaani­n/sem­piaru­l «’♦.» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi i" ~ iwwtowiiwiwiww5i iwii»iwi­ i wwiiwini o 7831 ostul demisiunel .................. ................. i s’a obținut și pentru ce s a grăbit de către guvern retragerea primarului Pentru marele public, necunoscător al anilor din culisele lun­ei noastre , dem­isiunea mitropolitului pr­­­upă sentința de achitare a Sinod a­­fost o surpriză, care a fost primită 1 o reală satisfacțiune. ‘­­ia publică sfidată prin judecata minceală a tribunalului bisericesc, ci perfect îndrituită să presupună matul va profita de prilej să se­­ v­i­oneze și cu mai mult cuvînt de sca­­nitropolitan. altfel, declarațiunile categorice pe­­ făcuse a doua zi chiar după sen­­anunțînd că nu mai are motiv să aibă, întărise și­ mai mult credința a păstra scaunul, pentru menține­­ru sa făcuse toate sforțările omeneș­­putință. rolul d-lui Ionel Brătianu, care a încă de la începutul redeschiderei sinodale să tragă maximum de fo­­l­n această scandaloasă chestiune, a­­­ mitropolitului sprijinul său ne­­ionat. Mijloacele de cari liberalii ; put­ut ca să-și salveze prelatul sunt câte : amenințări pentru unii ju­ri din Sinod și promisiuni ispititoa­­­ra dintre acești imaculați sfinți pă­rinți, oare operațiunile liberalilor s’au fă- i văzut guvernului, care s’a arătat o putință, — și sentința a dovedit-o,— ■­ste în contra manoperilor fățișe ale­șilor din partidul d-lui Ionel Bră­ * * * Pus în această penibilă situațiune, gu­vernul a căzut la tocmeală și, atunci, fără vre­ o înțelegere directă s’a pus la cale •— m­ nrnul sentinței: cor­nul sentinței, târg în care s’a vîndut de linii și s’a cumpărat de către alții conș­tiințele din tribunalul bisericesc. Acesta e adevărul, fără înconjur, asu­pra demisiunei primatului, pe care regele s’a grăbit, s’o primească, de îndată ce i-a fost prezintată. Că suveranul aștepta a­­ceastă demisiune, lucrul este iarăși sigur, de­oare­ce ea fusese ,de mai înainte stabi­lită, odată cu deschiderea tîrgului de la Sinod, de comun acord cu regele, care și de data aceasta a jucat un anume rol. Și am putea adăuga, de­oare­ce ținem știrile noastre din cele mai bune surse, că re­gele Carol e cu partea sa de acțiune în obținerea demisiunei mitropolitului. Am ținut să complectăm cu acestea in­­formațiunile noastre asupra retragerea primatului, pe care noi am continuat s’o dăm ca fapt sigur încă de acum cîteva zile, cu toate dezmințirile de porunceală ale presei liberale. In aceste condițiuni produsă de misiu­­nea, ni se pare, — și aceasta e judecată dreaptă, — că nu mai încape umbră de îndoială că numai dovadă de nevinovăție nu poate face sentința achitatoare a tribu­nalului bisericesc. Și e bine, astăzi mai ales, ca lucrul să fie complect lămurit. Alex. fl pavrodi 'ml. liberalilor, a eu. „__ ä ate sforțările pentru a obține cel pu­­s emisiunea în condițiuni altele de cit­i e• dictate de către partidul liberal,­ntru a se ajunge la acest rezultat, a­t în joc d. Nicu Filipescu, singurul momental în mai bune relațiuni cu mei Brătianu. Și, astfel, datorită vi­­ctim­ei ministrului de războiă, i­ice­­au renunțat și la ideia demisiunei apolitului pentru Ia toamnă, — un ,­ termen ce-l acordase, — convenind­­ fîrșit, ca primatul să demisioneze în­­ 6 zile* de la pronunțarea sentinței. * * *­o­­m, însă, guvernul nu avea­ încredere respectarea acestui angajament, s’a în­ălțat d-lui Titu Maiorescu, în ajunul v­ireî, dem­isiunea mitropolitului, râ­nd ca în audiența de la rege prima­­■ s ă-șî prezinte demisia, identic formu­­l, cu acela ce se găsea în mîinele pre­­f’i­­ 1­telui ad-interim al consiliului. A­easta e, de alt­fel, și explicațiunea •ru care presa guvernului nu a dez­­i­s­tat în cele patru zile cari au urmat ■­ntei, cu toate protestările presei fi­ra u­le, dem­isiunea primatului, pe care o anunțasem odată cu sfîrșitul judo­de la Sinod. Dar dacă, cu tot termenul de zece zile, le mai înainte fixat, s’a grăbit retragerea primatului, lucrul își are explicațiunea sa. Și explicațiunea care ni s’a dat la Si­­r­ia­, în lumea guvernamentală, chiar în ou­i, producerei demisiei, e cea următoa­­re sentința produsese în opinia publică indignare, care îngrijorase cercurile conducătoare. Nu trebuia de­cit foar­te puțin lucru, ca indignarea aceasta se explodeze sub o formă, care, prin ur­mările ei, putea fi primejdioasă­­niștei publice. Pe de altă parte ridicarea silită a episcopului Gherasim din palatul epis­copal de la Roman, enervase și mai mult opinia publică, care în tot timpul conflic­tului din biserică, s-a arătat vădit de par­tea cauzei prelatului de la Roman. Așa stînd lucrurile, menținerea cu cîte­va zile mai mult a primatului pe scaunul mitropolitan, nu numai că făcea să creas­că indignarea publică, dar ajuta, în mod indirect, acțiunea de protestare a episco­pului de Roman. De aceia pentru a înlă­tura, fie ele o parte e foarte probabilă miș­­care serioasă de stradă și, pe de altă par­te, pentru a paraliza cel puțin în parte acțiunea episcopului, guvernul a crezut nimerit să­ facă uz de dem­isiunea prima­tului înaintea termenului hotărît în tîr­­șuiala cu mitropolitul și cu liberalii. * * *■ ,jd clipuri acesta explică guvernamen­­t [UNK]> ■ ■ grăbită a mitropolitului mimat.­De ai.­­ , î­n ori de zece zile, nu are­­................................."eros­ul și semnificații­; ei g 1 ni a. putut obUne demisii;; -<­mn uî de cit, condiționat și că, acra ' »vit uine, e prețul tîrgului urît făcut în N­AZRITM N’a demisionat­ încă odată pressa ma Marelui Partid liberal, condusă de Jean Procopsiu, b­ină et Ițic Ru­binstein, a fost cu totul la înălțimea cerin­țelor ziaristicei moderne. In cap cu „Disidența“ și în coadă cu „Vio­lența" pressa Societate­ comerciale „Cassa Partidului liberal" a dezmințit urgent și ener­gic știrea dată întîiu de Adevărul că mitro­politul a demisionat. r­A­ ajuns ca 1 °) Adevărul să-și politul să plece la fi o de la rege și ii0) nouă ediție specială că marele partid li­­cînd face pe A­let­­sa nu poate servi de identului Clubului li­ Srul“, cum face zilnic j.­ Pac. și ororile muțenie ca a guver­­ zăilor cu fumia udă­­, s’a mai pomenit, ptului unei intervenții — n­­ui văzînd revolta opiniei publice față de primirea arc­i-orientală pe care ministrul de interne a făcut-o victimelor, s’a văzut silit să declare că „nimeni nu scuză maltratările”. N’au trecut însă două zile și comedia anchetei oficiale s’a­ terminat cu trim­ete­­rea a 3—4 jandarmi dinaintea judelui de pace­­— aceluiași jude­ț­ contra căruia obștea Rucărului a adresat denunțuri grave. Pentru a se preface însă că vorbește în chestia grozăviilor de la Rucăr, presa gu­vernului a găsit un truc destul de ordi­nar. Se vede însă că nu e momentul de a sta să aleagă. Presa guvernului vorbește presei libe­rale de ororile de la 1907, iar aceasta îi răspunde, arătîndu-i că atunci d. Carp .și ai d-sale, nu numai că aveau ca singura lozincă­­ „represiune”, dar o cereau prin ori­ce mijloace. Negreșit că amindouă taberele au drep­tate. Liberalii în urma grozăviilor din 1907 au pierdut și dreptul și autoritatea morală de a protesta contra unor sălbate­cii. Pe de altă parte, prin atitudinea lor de atunci,d. Carp și al d-sale, nu au azi autoritatea de a face imputări liberalilor. Țara însă are dreptul de a judeca în­treaga această oligarhie a poli­tic­ian­ilor și cu sistemul din 1907 și cu cel de la Ru­căr va fi val .și amar de această oligarchie cînd va veni cu adevărat momentul jude­­cătei. Dacă­ însă guvernul de azi poate scăpa prin tangență în polemici cu liberalii fată ele opinia publică grozăviile de la Rucăr apasă cumplit asupra lui. Un guvern al cărui șef a vorbit 10 d­e ani de­ civilizare, de europenizare și de a­­sanare administrativă , un guvern care are tupeul să spue că va veni cu reforma administrației și care nu face de­cit să gu­verneze cu jandarmii și cu furia udă, un asemenea guvern poate să se ciorovăiască cu cealaltă tabără a Oligarh­iei dar față de opinia publică rămîne un guvern de sălbăticie și ipocrizie, la a cărui răstur­nare ori­cine va fi gata să pue umărul. P. 0 —----------**---------------­A­dever­uri -------_—-------------­Do ut des! Intre guvern si Mitropolit negocierile au­ mers după practica formula: do ut des: Iți dăm o achitare și ne dai demisia ! Pentru prostime, asta se chiamă judecată fară de prihană!! Cauza Demisia mitropolitului e dată pentru cauză de boală. Dac’o dădea la vreme, nu s’ar mai fi cer­cetat boala! Cadou D-nul Maiorescu a trimis erî în Elveția drept cadou lui conu Petrache—de onomas­tica sa — textul demisiei Mitropolitului, pe care l’a ras—fără să vrea: nici el, nici Mi­tropolitul­­ Rigoletto PIN FIGURILE NOASTRE MARI Gherasim Safirin Gît de adevărat este că nu-î destul să fie omul, ci mai trebuiesc să se combine și îm­prejurările de așa fel ca omul să răsară intru toată strălucirea și revărsarea făpturii sa. Cine, pînă mai dăunăzi, pină la iscarea s­­raiei crize bisericești denoiind un rău adine ■ [UNK]A incurabil, știa de episcopul Romanului? Cir­culau fel­ de­ fel de legende, printre cari aceia c’ar fi un mistic de zi ca mult ce este cârti; •ar in cele religioase, avea toată precădere» : și ca despre ori­ce mistic, se aprecia că i­n­capabil de vre-o acțiune mare cu caracter de folosință obștească. Și atât. Nici de bănuit exuberanta energie ce se desfășură cu pro­cesul sinodal, nici de bănuit erudițiunea teo­logică ce se revărsă și seninătatea ce se de­gajă din ființa lui pînă în cele din urmă clip ate acestei tragi-comedii. Ayind prin­s să citesc romanul „Rome“ al lui Zola, mi-au rămas și astăzi în minte, pal­­pitind de măreție, acele figuri de cardinali catolici, ortodocși ca să-i numesc astfel, re­zistîn­d cu o fenomenală energie ori­căi.*" Încercări de-a se da vre-o altă îndrumare și închegare catolicismului. Acele figuri de cardinali mi-au rămas în minte ca niște s­i­­tui granitice, oferind o măreție și o resis­tență admirabile curentului modern cople­­șiten­, rămas totuși parcă neputincios față de dînșiî. Și nu rare ori m­ă gîndeam la um­eșia a­celor figuri eterne — eterne atît pe cit ome­nirea poate revindeca parte la eternitate—fi­­gurî­tară doar zis nise de către Zola din rea­litatea vieții, și piticia figurilor religioase e­­fem­ere ce oferă în­deobște ortodoximul. Urmăriam chiar cu o neîncredere aprioristică începutul dezbaterilor sinodale, cînd, nu-mi fu fără surprindere față de convingerea m­ea oare­cum definitivă, de a simți că o figură se desprinde din cadrul comunului, se de­semnează, in formidabilă consistență, se im­pune atențiunii, surpa îndoielile și plastici­­zază oare­cum cu ființa ei ceia ce în reali­tate putu să­ farmece în așa mare grad no­roadele în­cît veacurile să n’o poată surpa decît cu o nespusă greutate: figura epis­­copului de Roman. Și urmărit acest proces sinodal cu tot ze­lul, pentru­ că ceia ce-i dădu interes și va­loare, spre a nu se putea zice că­ î o simplă ceartă ori intrigă monahală, fu tema spri­ji­­nită de Episcopul Romanului. Gherasim Sa­­firin c­ăuta să redea esența doctrinei crești­­n­e getodoxe și să ne arate mocirla în care s au­ înglodat aceia ce-ar fi trebuit mai cu tă­rie să respecte acea esență. Și înteleserăm toată enorma greutate ce are loc pentru a corespunde acelei esențe, și cîtu-s de redu­și de cea mai tristă duplicitate reprezentan­ții relig­inei spre a nn .c» «i­­luminarea ce aduc acelei esențe, gîndindu-se numai la faptul că în popor ea trebue să re­verse curățenia ei primitivă. Amară înșelare ! Duplicitatea poate cel mult să fie de folos unui individ și încă și aces­tuia în cazuri anumite și excepționale; dupli­citatea nu poate constitui o metodă ori o tactică de călăuzire în categorie socială. Du­plicitatea unei categorii sociale nu denotă de­cît decăderea definitivă a acelei categorii; în în­cît toate încercările de acoperire, de mu­șamalizare, spre a se arăta și în definitiv a părea numai că a­numite norme s’au­ respec­tat, nu fac decit să grăbească sfîrșitul. Toc­mai ceia ce se întîmplă cu tagma bisericeas­că, căci cu cît tinde să apară sub o lumină mai frumos și prin duplicitate, cu atît popo­rul o vede sub­ o lumină mai trista, pentru­­că dacă duplicitatea nu se expune fățiș, în ori­ce caz dînsa se simte, și ceia ce se simte devine evidență. Pot prea sfinții­ sinodului să pretindă a fi invocat toată inspira­ți­unea sfintului Duh, se simte cît de colo că dînșii au­ acceptat in­­spirațiunea interesului lor propriu și c’au­ dat sentința în așa chip ca nici capra să nu răm­îie cu deul­ezi și nu t­rupul flămînd, în­cît duplicitatea să-și continui« mersul și jo­cul fantasmagoric al iluziunilor încurca­t oa­re să reînce­apă. Singur Gherasim Safirin nu s’a pi­ctat acestei comedii pentru popor, ță­­ranuicl acelaș om croit pe de-antregul dintr'o bucata cum se­ arătă din capul locului. * * # Ne hrănim in alte idei, cu totul opuse ce­lor ale părintelui Gherasim. Socotim că sal­te vremile ce le trăim dorit acele ce desfă­șurăm­­ acel interminabil șirag de canoane pe cari episcopul Safirin le mînuește cu o ex­emplară măestrie. Socotim că vremile actuale cer cu totul alte preocupări, pe cari prea sfinții din sinod neavindu le și pe cele bisericești necultivindu­le­­ ca episcopul Gherasim le ră­­m­îne prea îndestulă vreme ca se cultive patimile și înclinările lumești. Drept care năzuim­ ca lumea să se pătrundă tot mai mult de aceste adevăruri și de aceste cons­tatări și sinoadele, să devie pînă într’atît de inutile, ca să dispară. Dar nu putem s­ă nu recunoaștem în Ghera­sim Safirin o figură eternă , un om pătruns pînă­­ în adîncul firii lui de esența dogmatică a ortodoximului, un om pe­­ însăși încarna­rea spiritului creștin ortodox, un supra­­vețuitor al acelor mari inspiratori al religi­­unii, fără de care­e însa i-ar fi putut cuceri țările și noroadele. O osîndă evident ne­dreaptă, dar relativ ușoară, s’a dat episco­pului de Roman; de­sigur el ar fi dorit-o, precum a și cerut-o, să fie extremă, pentru că el nu înțelege decît ori dobîndirea drep­tății absolute ce-o are, ori cufundarea defi­nitivă, înfrins de răutatea lumei. Lucrurile n’au eșit potrivit duhului­ său. Și n’au eșit astfel ori absolvindu-l ori o­­sindindu-l cu toată cruzimea — tocmai fiind­că vremile s­au schimbat, fiind­că or­ cît marele episcop ar lua dein serios cauza sa, nici prea sfinții săi frați și nicî laicii reprezentați prin d. Arion — ni mai văd seriosul in criza sinodală. Laicii constată și prea sfinții­ văd și nu prea văd, simt și den văd, simt și de nu simt, îndură falai ca a­­nahronismul acesta să mai fie, și anahro­nism­ele, ca toate anahronismele,­ dăinuesc pînă la stingere fir­i nici un fond, ceea ce-și face că nu pot determina vreodată o luptă serioasă, așa cum ar fi dorit-o episcopul Ro­manului. Nu mai puțin însă silința lui rămîne un ce­sui generis, ori­ce unic care dacă nu contri­buie cu nimic la însuflețirea religiunii și în­dreptarea în sensul strict creștinesc al ce­lor puși în frunte,în schimb ne arata o pildă de viga roșie a­ rasei noastre cum parcă desi nădăjduiam a mai vedea în zi c­ ie noastre și în ticăloșire» noastră­­." Dîndu-se a păzi anun mite regale și a răspunde unei anumite mi­siuni, episcopul Romanului­ și-a luat rolul într’atîta de in serios că s’a putut tinde, nici mai mult nici mai puțin, să cadă jea fă se­riozității sale pină aproape în gradul de a i se imputa aceasta ca o nebunie,­­ Și-i întradevăr prin excelență magistrală Își duioasă partea aceia di­n apărarea sa, unde com­bate nebunia ce i se impută. De-acolo transpiră atîta sinceritate, atîta sagacitate, a­­­ta i tărie și atîta seninătate sufletească, că parcă nu șt­ii cum se doare că unui astfel de lam se încearcă a i se imputa ceea ce cu bunii știință adversă rit­mul cunosc că-i ine­xact. Dar atîta de rigid apare el, atîta de nebunător de amenințări și de consecințe c e­pocii personal incalculabile între lume de ipocrizie și duplicitate, că par’că te întărește și aștiepți cu satisfacțiune a vedea cît poate cri­ticul suporta și cit de mare apare în sufe­­rința și nedreptatea ce i s’ar produce. Snt oameni despre cari, în sensul bun al cuvîntului și în sensul măreției, se poate sperie că s’au ivit prea de timpuriu, și tot așa sunt oameni despre cari, tot în sensul ma­riiei, se poate spune că s’au ivit prea tí­ijiu. De printre aceștia este Gherasim Să­li rjn. El va trebui, dacă biserica mai ține la esențialul misiune­ el, să fie trecut în rindul sfinților. Cît despre noi modernii, noi pozi­tiviștii, noi urmăritorii unul ideal care să servească omenirea în cele mai vitale ale ei interese și care să nu comporte bine înțeles duplicitate, noi a­m avut prilejul de-a vedea, de-a retrăi in persoana episcopului de Roman toată acea măreție ce-a constituit însușirea și­­ fiara străbunilor noștri mari și vrednici. Prin aceasta, cu prețul umilirii sale dînd o albnă strălucire și o ultimă licărire de viață bisericii, Gherasim Safirin adăugește strălu­cire reală țării și neamului ce s’au produs, slu­jind generațiunilor de pildă vrednică de urm­at și de cinstit Căci, afară dacă nu cumva lumea va ține ■­a îndărătnicie ca marele episcop să nu fie­­ coborît din scaunul­ lui, întrevăd un epizod . ...Anii s’au scurs. Conflictul s’a potolit. Nu wa’ e de­cît o slabă reminiscență toată răs­­t­olirea aceia de păcate în necurmată mani­festare de altfel. Oficialitatea religioasă îșî are aranjamentul eî obișnuit, ca și cum nimic nu s’ar fi petrecut, ba episcopii s’au înmulțit­­ c­u­ ai, căci așa cer calculele politice. O schim­bi.T’6 s'il petrei” I tAl«c* I «■» îm’iil rk-fî^­înb­ț­ul iV religioase gol­peliții și vlăd masistați de multe ori pe vizirate, gloati tori se îndres­c de adevăra pentru­ că apr suflu credințe ri:t care acun­ folii lui. íavopir Cum opere­tă d­aJm află i * la s»ci etatea pe cunoaște azi de toată lumea rolul dubios al Dinastiei Brătianu în chestia „fluviotuței comunale a tramvaielor din Biurești”. De­viza Dinastiei a fost și este : Totul pijttru noi ,și ai noștri, în disprețul tufni­ról legilor țării și a moralei politice.­­,m spus nu de mult că d. Vintilă Bră­­t­ianu, pentru a căpătui pe unul dintre favmții și acoliți! Dinastie! — e vorba de­ inginerul Arthur Pukliczky — i-a dat acestuia fără licitație, deci fără con­­cu­rență, lucrările construcției lotului 1 de linii nou! pentru tramvaiele socie­­tății comunale. Aju­torul“, organul apărare! cinste­ și a talerilor Dinastiei, rău sfătuit de cei t­rei frați, a avut greșita inspirație să pro­­fe­leze și să spurtă că afirmațiile noastre sunt neexacte. Să stăm acum puțin de vorbă cu pu­țini onorabili! Gatoni de la „Viitorul“. Arest ziar, în zelul său inconșt­ient de a acoperi toate murdăriile Dinastiei, nu se sf­ie­s­c să spună „că societatea tram­va­­ielor a publicat și ținut licitație publică penr­in numitele lucrări în ziua de 25 Iu­­niei­6i6, licitație la care pe lingă ingineri ant­eprenori din ce! mai cunoscut­ ce au fost invitați, a putut lua parte orice contractor, pe baza publicațiunilor fă­cu­tin „Monitorul Oficial” și diferite ziare Fiúrul brut în sine este așa­ cum îl is­­torisește gazeta Dinastiei. De­cît să nu ne credă ce! de la „Viitorul“ așa de naiv­, ca și nu știm ce soiu de licitație scanda­­loas a fost aceasta, făcută în scopul de a fi victorios tot favoritul Publiczky a! Dinstiei. Intr’adevăr, la licitație au fost invitați nuna! douî ingineri și anume d-ni! Ar­thur Aukliczky și N. T. Brătescu — um­­irii colit­­a! Dinastie! — apoi cîțiva ta­­ș.d­’ou, oameni de paie a! acestora, care s’a foșt retras la începutul licitației, con­­form­ ordinului patronilor lor, așa că au­ rămas în luptă numai d-niî Publiczky și Brăesc­u.­­La­ licitația, tinută în ziua de 25 iunie 1910, lucrarea a rămas adjudecată asu­pra l lui Pukliszky care în înțelegere cu d. Brătescu —celalalt concurent de for­mă -i­ oferise prețul cel mai avantagios. Da: pentru ca lumea, să înjfileagă cu­ sínt­io meșteri liberali! în a aranja li­citații scandaloase și afaceri necinstit , n’avea decît să trimitem pe ce! neîn­­crezători la secția de notariat a Tribu­­nalului! Ilfov și acolo vor vedea auten­tificat sub No. 0943 din 12 Iunie 1910 un con­tract, de asociație încheiat în­tre d-nii Publiczky și Brătescu pentru exe­cutare de lucrări tectonice la Stat, județ, comuni­și particulari. Cu­ 18 zile deci înainte de licitația dela 25 Iunie, acești favorită ai dinastiei se pregăteau în vederea lucrărilor societă­ței tramwayelor. Iv­srări de cari erau absolut sigur! de ma! înainte că le vor obtine. cu­m dovedește de altfel însuși contractul de­ asociație autentificat­ de tri­bunalul Ilfov în ziua lui­i? Iunie RM.0 Urmăririle unui razboiu între Tur­cia și Muntenegru (Dela corespondentul nostru particular) Corespondentul nostru din Constanti­­nopole ne scrie cu data de 25 iunie. De ieri, lumea e mai liniștită și teama ce-și făcuse loc în spirite în ultimul timp a început să se mai risipească. Schimbarea se datorește, nici vorbă, presiune! făcute de puteri la Cetinge. Termenul fixat pentru supunerea mali­­sorilor apropiindu-se de sfîrșit, era ne­voie să se ia o hotărâre. Chestiunea nu e­ ca mali­sori! ar lăsa să treacă termenul fără să se supue și că ar continua să se bată; chestiunea e de-a ști dacă Munte­negrul va continua să primească pe­­ refugiați­ albanezi, cari, pentru a scăpa de urmărirea trupelor, caută adăpost pe teritoriul său; sau da­că, după ce i-a primit, îi va dezarma pen­tru a-i împiedeca astfel să se reîntoarcă pe teritoriul turcesc și să atace din nou trupele. Turcia nici nu cere altceva. Ea spune guvernului muntenegrean: Dacă din spirit de umanitate, din mi­lă, deschizi brațele celor cari, urmăriți de soldați! mei, vin să caute adăpost la d-ta, fac! un lucru împotriva căruia n’ara ce zice , dar odată ce sunt la d-ta, dezar­mează­!. In felul acesta, eî n’or să se mai poată reîntoarce pentru a ataca și situa­ția se va limpezi în cîteva zile. Se pare, după ultimile știri, că regele Muntenegrul nu și-a dat seama de zădăr­nicia atitudine! ce a luat-o țara lui și că ar fi hotărît să concentreze de-a lungul frontierei vre-o cîte­va mii de oameni pentru a împiedeca trecerea pe teritoriul său a fugarilor malișori. În același timp, a invitat la masă­ pe ministrul Turciei la Gelinge și pe arhi­episcopul catolic din Scutari, care se du­ce la Pods­orita p­entru a încerca să con­vingă pe malisori să se supue, și a ex­primat sentimentele sale pacifice, mitul arhiepiscopului cel mai mare succes în misiunea sa. Apoi, ministrul Muntenegrului la Constantinopole a dat ministrului de ex­terne otoman asigurări de liniște. A ex­plicat rostul concentrări­i trupelor mun­­te­ne arene la frontieră și a declarat că guvernul muntenegrean nici nu cere alt­ceva decît să trăiască în cel mai bune ter­men­ cu­ Turcia., * * Dacă Muntenegrul se menține în a­­ceste bune dispoziții, se poate spune că chestia mâțișorilor e ca și încheiată; dar dacă lucrează altfel decît arată, declara­țiile sale, atunci — va fi războiu­ și daca­va izbucni războiul, ar fi o iluzie să er rlon'i rîi o] va fi locator-4­ '■ O ’1­ie oere ce spune guvernu t­ și patriotismul albane­­zamente îi vor duce la Slavii s’au folosit de gi Iul otoman ca să se pue a­banezî și, în parte, aü i militară contra albanezii a făcut cu construirea de­ c dificultățile ce s’au indica­tia alfabetului, toate ac dușmanilor Turciei, cari tre în bunele grații ale al declarat apărători­­lor. Deci, dacă Turcia vre, albanez! și să-l aibe ca apărători ai patriei, trei de politica pe care a ura Prea se încrede în patr­iilor și nu face absolut­i­veste propășirea lor into­rală, dezvoltarea industi agriculture­. S­­’a construit nici din nici căi ferate. Comunici de anevoioase. In ce pr s’a pierdut o vreme preț asupra alfabetului latin face nici un ca?, d. f«*cc, m­mn. de m­agîele lor. Firește, sînt îfestule tu să dispară. în fața progi dar ele trebue să dispară simtă. Turcilor’, însă, le teza­ metoda. In loc să crai­lor față de, albanezi mo­car! s’au produs pînă ac străin! că ați creat acest Așa. au fost guvernați laetului Scutari, întreba la actuală, a spus că a guvernul dezarmase și strînseseră 90.000 de arm puține mai putuseră rări Malisorii, însă, a spus c­ruri­ minunate, prin i­ import de arme și numi acest, import, nu se face cut. dec­." prin Mansone.­ * * * Iată cum se explică­m de grabă durata eî, fără team­a că dacă albanezi­­i Hr de­ guvern așa cum s’ar fi cuvenit s’ar fi făcut ceva pentru ei, dacă fost cu eî ceva mai mlădios și un baciu, dacă, în sfîrșît, nu s’ar­ fi buiitat cu dînșiî pumnul și î-ar­­ ras cu dragă inimă și­ eiLu­’ar fi avu voe să recurgă la viior? clandesti arm­e și să ceară am­firii Mimiî popi care vecinie a fost P­riptă. R­A­SI­ CER £ 7* la toți librarii poziței Ziare Revista Modi cea mai bogați ți elegant» pue ...u, ... "'fadei'. rfiii

Next