Adevěrul, august 1911 (Anul 24, nr. 7863-7890)
1911-08-02 / nr. 7863
> / M Anul XXIVLea Ho, 7 ouă FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI * București, Strada Sărindar No. 11 “’”7783 '•."■ j «...■ feîksi «(♦ii Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi « ♦ « o JotUii iiii Lempiaiui » n marți 7 Aygas»i III»i DIRECTOR POLITIC CONST MINLE Abonamente cu premii: L«t io.-r................................................... , ii.«*I luni................................................................. , ö»~ Pentru străinătate prețul este îndoit. m TELEFON: ■ bkur win • Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 14/10 Provincia Străinătata 14/99 12/40 Destăinuirea liberalilor Liberaliî încep să facă destăinuire asupra ureî... particulare a d-lui Al. Marghiloman Iată ultimul cuvânt al unei foi brătieniste în polemica ce o duce contra d-lui Marghiloman : „Ura particulară, procedeul de a-șî răzbuna resentimente personale — reproducem textual! — a adus partidul conservator într’o situație critică față de takiștî cari, grație procedeurilor d-luî Marghiloman, ai azî asupra conservatorilor și ascendență numerică și morală“. . Așa indirect foaia liberală spune d-luî Marghiloman că nu-i frumos ce face acum cind are puterea, că a așteptat cîtîva ani pentru a se pune la adăpostul autorităței ce o are ca ministru de interne pentru „a-șî răzbuna resentimente personale, pentru a-șî satisface urî particulare“. La ce anume face aluzie foaia liberală se cam știe. Firește că în polemicile politice cari s’au încins, nu importă ce fel de sentimente au împins pe d. Marghiloman la o luptă așa de aprigă contra dinastiei Brătianu. Dar fiindcă tocmai un organ autorizat al fraților Brătianu afirmă că d. Marghiloman profită de situația sa de ministru de interne ca să-șî satisfacă „urî particulare“, s’ar cuveni să se meargă cu destăinuirea pînă la capăt, să se arate lumea pentru ce nutrește d. Marghiloman e așa de mare ură contra fraților Brătianu încît abuzează de autoritatea pe care o deține. Dar dacă foilor liberale nu le convine o astfel de polemică, dacă nu pot face complecte destăinuiri, de ce fac atunci așa de perfide aluziuni ? Se poate însă ca aceste aluziuni răutăcioase cari se fac azi asupra „resentimentelor personale“ ale d-lui Marghiloman. Să fie un răspuns, cam tardiv, dar în fine un răspuns la situația comică și mizericordioasă în care a fost pus d. Ionel Brătianu de către d. Marghiloman, în alegerile generale, prin faptul că șeful liberalilor a fost lăsat să se aleagă numai la Suceava, unde și acolo fără concursul fostului său cumnat d. Sebastian Moruzzi, nu se alegea. Relevăm aceste înțepături de ordin într’adevăr cu totul particular dintre d-nii Marghiloman și Ionel Brătianu, dar n’avem ce face, căci aci a ajuns polemica și după nota, foilor brătieniste se pare că șeful liberalilor a permis organelor sale autorizate să se răfuiască cu d. Marghiloman și pe terenul resentimentelor... personale. Așa fiind e și de datoria noastră să punem în evidență la ce diapazon a ajuns discuția dintre d-nii Marghiloman și Ionel Brătianu. * * * O altă mărturisire foarte prețioasă pe care o fac acum foile brătieniste e că „grație procedeurilor d-lui Marghiloman takiștii au azi asupra conservatorilor ascendența numerică și morală“. Constatarea aceasta ar fi fost mai la locul ei dacă liberalii o faceau în toiul campaniei electorale sau măcar după alegeri, cind grație concursului takiștilor și contra tuturor actelor de banditism ordonate de d. Marghiloman s’au ales în centre recunoscute ca takiste, tocmai acei fruntași liberali cari n’aveau absolut nici un colegiu și erau să rămînă pe din afară. Atunci ar fi fost locul din partea liberalilor să mărturisească că takiștii au făcut dovadă de ascendență numerică și morală asupra carpiștilor. Mărturisirea ce o fac azî pe lîngă că e tardivă și banală, căci toți văd acum cît de hibridă și lipsită de autoritate morală e organizația carpistă, pe lîngă că această mărturisire vine. în mod indirect, ea mai este și interesată, căci în lupta dintre guvern și dinastia Brătianu, takiștii n’au intervenit încă și firește că intervenția lor nu poate fi indiferentă nici guvernului, nici liberalilor. Deci dintr’o parte se lansează, din nou, zvonuri de împăcare, iar dintr’altă parte se fac complimente takiștilor, arătîndu-se ascendența lor numerică și morală. Șefului conservatorilor-democrați nu i se va contesta abilitatea și bunul simț. Prin urmare are să priceapă și pe acei carpiști cari vorbesc azi de necesitatea unei împăcări și va pricepe mai ales pe liberali cari, la strîmtoare sînt ahtiați să atragă pe takiștî într’o campanie în care n’au ce căuta. Takiștii au în acest moment,, orice s’ar zice, o situație admirabilă. Guvernarea de pînă acum a carpiștilor a dat un complect faliment. Un fiasco pe toată linia, în special în rezolvirea marilor probleme economice, în chestia eftinirea traiului, pe acest teren guvernul d-lui Carp nu numai că s’a arătat incapabil, dar a făcut de rîs întregul partid conservaror Față dar de această guvernare carpistă, acțiunile d-lui Take Ionescu stau sus de tot. Afacerile brătieniștilor pun într’o așa situație pe liberali, încît nici în glumă nu se poate vorbi acum de o schimbare de regim în favoarea d-lui Ionel Brătianu Aceasta este cu desăvirșire exclus pentru mai multă vreme. Așa se prezintă situația și orice om cu chap șirițț are să recunoască că guvernul Carp s'a dovedit absolut incapabil, iar liberalii s’au făcut imposibili. Nu e car posibil ca regele să nu caute să rețpre greșala ce a făcut-o constituind un guvern personal care după ce a violentat corpul electoral s’a dovedit incapabil de a guverna. Takiștii au deci în acest moment cel mai mare interes de a-șî accentua o politică proprie a lor față de ambele partide istorice. A. W NAZBIT II Convenția nocturnă In analiza sa asupra legei Societăței locuințelor ieftine, d. Ciurcu a dat de o convenție nocturnă încheiată între Comună și Societate, prin care i se cedează acesteia terenurile Comunei București din trecut, prezent și viitor. Ceea ce a surprins pe d. Ciurcu este că o convenție de așa însemnătate s’a votat noaptea.Adică nu cumva d. Ciurcu se face forte să voteze asemenea convenții ziua’n’ameaza — mare ? NI desfidem! D-nu Vintilă Brătianu a știut Întotdeauna să seziseze ora și minutul — și a trebuit să sforăie bucureștenii, ca numita convenție să poată fi trecută. Vorba găinarului care a fost prins dăunăzi: — De-obiceiu furam între 9 și 12 noaptea, atunci mahalagii dormind somnul cel mai adinc! Se pricepe el d-nn Vintilă!— Paclegem o parodie. A biruit sechestrînd cărțile de alegător ale tuturor slujbașilor, trimițînd la vot pe ofițeri și oprind de la vot pe toți „bănuiții”. Frauda, corupția și violența : iată secretul „biruinței“. Și cine a „biruit”? „Partidul conservator?” Nu. Au biruit transfugii, mercenarii tocmiți de la liberali și de la conservatoriî-democrațî. Au biruit lepădăturile politicei — și nu asupra opozițiunei au biruit ci asupra însuși partidului conservator Aceasta o simte mai bine, ca oricine și azi mai mult ca oricînd guvernul actual. E o biruință care i-a osîndit guvernarea și a ridicat orice autoritate morală tuturor adunărilor elective, parlamentului ca și consiliilor comunale. E o biruință care nu poate fi expiată decât printr’o disolvare, care să permită partidului conservator să reintre în posesiune de el însuși. Și se va vedea că guvernul va trebui să-și piardă vremea cu aceste „nerozii” dacă va voi să mai trăiască, sub o formă oarecare. S. Y. R. NEROZII? Un oficios al guvernului scrie: :,In ciuda primirei sălbatice, în ciuda cartelului, în ciuda unei campanii de o violență cum rar s’a văzut în trecut în România, partidul conservator a biruit în alegerile generale, partidul conservator n’a biruit dar a repurtat un adevărat triumf. „Știm că alegerile au fost și sunt contestate, știm că s’a spus că se spune cum că alegerile au fost falsificate, darj cine își mai poate pierde vremea cu aceste nerozii”. „Neroziile” acestea sunt adtinc înrădăcinate nu numai în sufletul opiniei publice, dar în însăși conștiința bărbaților cărora guvernamentalismul nu le-a suprimat această conștiință. „Neroziile” acestea au fost proclamate de la tribuna Senatului, în discuția genea ........ ~ ’ ----------rală a adresei către Tron, de către cel mai luminat cap și cea mai onestă conștiință din cîmpul guvernamental: d. Mateiu Cantacuzino. Ne va da voe oficiosul guvernului ca între guvernamentalismul său obligatoriu și între cel dezinteresat al senatorului de Iași, să alegem pe acesta din urmă? Dar oare dacă n’ar fi fost această recunoaștere , faptele nu și-ar fi menținut rena lor ? A „biruit” partidul conservator? Dar cum a biruit și ce fel de partid conservator a biruit? A biruit cu suveica, cu o corupție bănească fără seamăn, cu manopere și nelegiuirî administrative cari au făcut din a Brătieni șîil caută complic! Sînt räți la strîmtoare membrii dinastieî, cu afacerea tramwayului. Și acum caută complici. Așadar anunță prin „Independența” că chiar unii membrii ai partidului dela guvern, dezaprobază procedura acestuia în afacerea tramwaiului și vor lua cuvîntul în Cameră pentru a combate guvernul. Am fi curioși să vedem și noi pe omul cinstit din această țară care ar putea dezproba guvernul pentru ceea ce face ,tocmai în afacerea tramvaiului și care din contră să nu-1 aprobe și să nu-i combată în cazul cînd ar vroi să dea înapoi. Nu ne-am mira însă dacă am vedea și pe unii partizani ai guvernului că nu le place zădărnicirea gheșeftului cu tramvaiul, căci se știe că Brătienii au înfruptat din acest gheșeft și pe membrii altor partide, tocmai pentru a avea complici și a-și asigura, ca toți oamenii de afaceri abili, trecere sub toate guvernele. Vom contesta însă dreptul de a susține afacerea tramwayului tuturor politicianilor care posedă acțiuni de ale lui Căci acești oameni nu pot vorbi altfel decît ca interesați, ca speculanți cărora le capă toceația. Și asemenea motive urîte nu pot da prestigiu unei acțiuni politice. ---------**--------Rp. Filantropie cointeresată Societatea locuințelor ieftine — IV. In această tovărășie a Comunei cu clubul liberal pentru construirea de locuințe eftine, chestia împărțirii dividendelor e mult mai scandaloasă decît în afacerea tramvaiului. La tramvai cel puțin capitalul comunei—înțeleg numai pe cel pus în acțiuni—e egal îndreptățit cu al tovarășilor pînă la asigurarea dobînzei de 5 ° C. La locuințele eftine nici atîta. Statutele spun lămurit că se vor preleva cu 6 % asupra capitalului ca prim dividend plătibil întîi acționarilor, în urmă comunei. E foarte deslușit. Dacă prin scăderea tuturor cheltuielilor de administrație, a dobînzilor și amortizărilor obligațiunilor, a onorariilor (notați că se prevăd onorarii pesti<cheltuielile de administrație), a jetoanelor de prezență, etc., și după scăderea celor 10 la sută pentru fondul de rezervă, suma ce va mai rămânea nu va eprezenta decit 5 la sută din capitilul tovarășilor comunei, toată această sumă o vor„ lua tovarășii, iar comuna nu va lua nici un ban. Acțiunile ei nu-i vor produce nici o dobîndă. In cazul acesta, care prea lesne se poate ivi — altfel n’ar fi fost prevăzut în statute— comuna va pierde dobînda la acțiunile subscrise de ea. Insă tovarășii vor primi 6 la sută, deosebit de onorariu și de jetoane de prezență , sa mai zică cineva că liberalii n au îngrijit bine de interesele comunei. Comuna subscrie 40 la sută din capital ; mai dă aproape pe nimic și toate terenurile ei actuale și pe cele ce le va dobîndi în răstimp de 50 de ani ; renunță la dări pe timp de 20 de ani ; renunță la jumătatea taxelor de construcție pe 50 de ani; garantează dobinda de 5 la sută a obligațiunilor— deși consiliul societății, în care Primăria nu are cuvînt, poate împrumuta banii pe cambii chiar cu o singură iscălitură — se obligă a face lucrări de milioane în jurul terenurilor pe cari societatea își propune se construiască ; ac mai că&g* a contribui cu jumătate la lucrările de edilitate pe terenurile societății; se supune la umilitoarea clauză care prevede că societatea poate să execrute lucrări de edilitate în contul comunei, chiar în contra voinței sale ; abdică drepturile și atribuțiunile sale în mînile unor particulari, acceptînd ca aceștia să administreze și să distribue fondul de îmbunătățiri după bunul lor plac, cu toate că el e format mai ales cu banii comunei; renunță la orice cîștig, mulțămindu-se cu rambursarea intereselor de 5 la sută la capitalul vărsat, pe care și ea trebuie să le plătească — și, după ce face toate astea, biata comună n’are drept nici la asigurarea acestor interese de 5 la sută la capitalul pus de ea în acțiuni, înainte ca tovarășii să-șî fi primit 6 la sută la capitalul lor. Frumoasă tovărășie ! * « Aportul acționarilor cu interesați e de 1.200.000 lei, plus meșteșugul, sau dibăcia, dacă preferiți. Care e aportul Comunei, evaluat in bani ? Dacă pe lingă cei 800.000 lei puși în acțiuni, vom adăuga terenurile cedate în condițiunile știute, cu plus valuta lor adevărată, apoi toate renunțările înșirate mai sus și mai ales lucrările de edilitate ce sa obligat să execute, cred că evaluînd aportul comunei la zece milioane sunt încă sub adevăr. Ei bine, în cazul cel mai bun Comuna primește dobînda de 5 la sută la acțiunile ei în valoare de 800.000 lei; în definitiv nu primește nimic, căci acești 5 la sută îi ia cu o mină și’o dă cu alta. In toate celelalte cazuri poate primi 4, 3, 2, 1 la sută la capitalul de 800.000 lei sau chiar nimic, dacă beneficiile nu reprezintă decit 6 la sută la capitalul celorlalți acționari. In toate acestea iazuri comuna mai dă din pungă afară, pe cind tovarășii el încasează 6 la sută’ dividend, fără a mai pomeni de toc mațele matadorilor. Am fost de o generozitate culpabilă cind am zis într’un precedent articol, deși în mod, ipotetic, că comuna renunță la orice beneficiu, ba face chiar mari sacrificii, în favoarea interesului general. Nu e de loc așa. E foarte clar ,în favoarea cui renunță Comuna. Ea face toate sacrificiile în favoarea co-interesaților de la regia co interesată, le face pentru ca aceștia să poată incasa lefuri și diurne grase, jetoane de prezență, dobînzi de întîrziere 3 la ?util ?este contul Băncii Naționale’ (va să zică zaraflîc pe spinarea și cu banii comunei), 7 la sută tantieme, plus dividendele ce se vor cuveni acțiunilor din care dividende, oricît de mari ar fi. Comuna nu se va putea împărțăi nici măcar cu o lățeaie, căci tot ce i-ar reveni peste 5 la sută se întoarce la fondul de îmbunătățiri, cel cu „subvenții“ și cu „propagandă“, pe care-l administrează separat și-l distribuie consiliul societății, unde Primăria figurează numai de paradă. Ea care aduce aportul cel mare, n’are drept să zică pis. de AL. CIURCU Să ne întrebăm acum ce s’ar fi intimplat dacă Comuna nu-și mai lua pe acești tovarăși așa de co-interesați ? Locurile care constituie partea cea mai mare a capitalulului le avea Comuna. N’avea nevoie să le mai cumpere. Funcționari iar are Primăria. Pentru clădirea locuințelor eftine două, trei planuritip ar fi ajuns pentru mulți ani. La nevoie se găsesc de cumpărat la librării. Dar să admitem că ar mai fi trebuit angajați cîțiva funcționari pentru partea administrativă. Retribuția lor ar fi fost bagatelă pe lângă ce costă Consiliul de administrație, cu toate localele. Construirea caselor le-ar fi dat Primăria în antrepriză, cum dă alte lucrări neasemănat mai importante. Ce-i mai trebuia Primăriei? Un mic capital de rulment, capital pe care l-a și subscris. Nimic mai simplu pentru Primărie decît să construiască case ieftine, ea care execută atîtea lucrări mai grele și mai importante. — Da, așa e, dar atunci ce mai rămînea pentru „ai noștri“ ? Din moment ce comuna nu trebuia să cîștige nimic din această afacere, ci să-și asigure numai — în cașul cel mai bun—rambursarea dobinzii de 5 la sută la capitalul ei numerar — nu și la cel l’alt — toate dispendioasele cheltueli de administrație ale actualei societăți, cu lefuri și diurne grase, jetoane de prezență, tantieme, dividende, premii și alte „subvenții“, ar fi revenit locuințelor eftine, adică cu atita ar fi putut fi acestea mai eftine. Așa că, folosindu-se de averea Comunei, ticluitorii societăței pentru locuințe eftine au găsit mijlocul să le scumpească. Și să se scumpească spre a încasa ei diferența între ce vor costa aceste locuințe cu binevoitorul concurs național-liberal și ce ar fi costat fără binevoitoarea lor co-interesare. Iar dacă ar fi fost ca locuințele să coste tot atîta cît vor costa cu societatea zisă „comunală“ — poate ceva mai eftin — însă făcute de Primărie în regie, fără co-interesatul concurs al clubului liberal, atunci toate acele ciștiguri cari trec azi în pungile membrilor acelui club ar fi rămas în casa de fier a Comunei. Căci din două una, Ori avem aface aici cu o operă filantropică și atunci ce caută toate acele ciștiguri și locmale ale co-interesaților? ori e o afacere comercială și atunci se cuvenea și Comunei o jostă retribuțiune a capitalului ei. Filantropie cu tantieme știe oricine să facă Al. Ciurcu _ ■ -------------**------------Partidul și Brătieni. Situația dinastiei.,Omului dela Rätești“ » Am anunțat: — și pînă acum oficioasele brătieniste nu au desmințit* — că apucăturile hrăpărețe ale dinastiei „Omului dela Rătești“, au exasperat pînă și pe cei mai vechi liberali. Declarațiunea d-lui Anton Carp, făcută unui membru din guvernul conservator, înregistrată de noi, e pînă azi confirmată prin însăși tăcerea fostului ministru de domenii liberal. D. Anton Carp a judecat în termeni cu prisosință aspri, apucăturile celor trei frați calificînd de afacere necinstită concesiunea acordată societăței comunale de tramwaie. Pe de altă parte la Banca Națională, citadelă prin eminență liberală, bătrînii din partidul liberal au început să se ridice împotriva brătienilor, punînd la index pe d. Vintilă Brătianu. In partid, liberalii cari reprezintă trecutul în partidul liberal, au sfîrșit prin a murmura în contra d-lui Ionel Brătianu și a fraților d-sale, cari au transformat partidul în organizațiune de speculă pentru afacerile dinastiei. Cu alte cuvinte, nemulțumiri în partid și nemulțumiri în afară de partid, iată la ce se reduce, în mai puțin de trei ani, roadele șefiei d-lui Ionel Brătianu. Și nemulțumirile fățișe nu au început să se manifeste. Reluarea vieței politice la toamnă după cîte știm, rezervă dinastiei surprize, cari vor fi de natură să zdruncine șefia „Omului de la Rătești“, care și-a pus autoritatea de prim-ministru în serviciul afacerilor sale particulare. ---------**------------ Rp. ►3 Adeveruri Doliul Văzînd mereu In doliu balconul Clubului liberal, un provincial întrebă pe un bucureștean, ce e atîta doliu pe liberali • — Le-a murit tramwayul ti-a răspuns bucureșteanul. _ Regie cointeresată — Ce e aia „regie cointeresată ?“ — Primăria pune paralele și Vintilă pune... mina pe ele! Scopul — Ce scop are legea locuințelor ieftine? — Să facă posibil autorilor ei locuinți cît mai scumpe : Rigoletto. CHESTIA ZILEI ft^a aman. Ionel: Vrei să facem o regie cointeresată ? Take : Da! Dar eu să fiu Tramwayul și d-ta Primăria !! Manevrele Cîteva ziare, întemeindu-se pe informații culese chiar de la ministerul de razboiu, au anunțat zilele trecute că e vorba să se contramandeze manevrele regale ce urmează să aibă loc toamna aceasta intre corpurile III și IV de ar Illata. Ca motiv al contramandări se dă starea Prea puțin favorabilă în care se găsește Moldova în urma inundațiilor, și în deosebi lipsa de furaj. Din sursă oficioasă se afirmă însă că manevrele vor avea loc negreșit, căci furaj există și chiar dacă n’ar exista, „aceasta ar putea fi o cauză care să poată nomili contramandarea manevrelor“. Nu știm dacă afirmația oficioasă vine direct de la ministerul de razboiu. O lămurire se impune prin urmare. Noi știm ca o comisiune militară a fost însărcinata sa plece în Moldova și să studieze chestiunea la fata locului. Comisiunea și-a depus raportul, care, pe cit se spune e defavorabil. Cum rămîne atunci cu afirmarea oficioasă ? Nu avem intenția, să pledăm aici pentru contramandarea manevrelor. Știm foarte bine ce rol important joacă în educarea unei armate jocurile de război. Avem o armată numeroasă care ne costă destul de mult pentru a-l putea cere în schimb sa fie bine instruită și gata în tot momentul de a-șî face datoria. Pentru aceasta trebuie să-i acordăm mijloacele necesare, — și unul din aceste mijloace sunt și manevrele. Decît, nu înțelegem ca manevrele să se faca cu orice preț, chiar și atunci cînd situațiunea regiunei în care e vorba că ele să se desfășure e de așa natură, încit sa sufere și trupele și populația Or, între cele afirmate pe cale oficioasa și intre raportul comisiunei militare e un dezacord ? Cerem, prin urmare lămuriri. Cu atât mai bine dacă cele publicate prin ziare erau lipsite de temei și daca manevrele pot avea loc în condițiun^ mulțumitoare pentru trupă și nu prea împovărătoare pentru populația moldoveană, destul de încercată din cauza inundațiilor. Nestor ciclicei Papei în contra spiritismului ar dispărut spiritil, și la noi, precum știm ca s’au stîrpit, toți, la moment după enciclică în toate țările catolice. Spiritul, rugat de reporterul Adevărului a chemat la aparat pe corespondentul sau din văzduh, și i-a pus întrebarea: Acesta, după un moment de reculegere i-a răspuns: — Da , acuma văz. — Ei? Ce vezi? — Ii văd, sunt acolo ; sunt toți adunați o sindrofie mare, rîd toți în hohote. Rîde Vodă, rîd toți cei dinprejurul lui, sa strîmba de rîs, rîde și Sf. Petru, zici și cei l’alți sfinți.... Ba facă acum că rîde și bunu Dumnezeu ! Da, da, e mare veselie în vai de cînd ci articolele Epocei și ale Viitorului asupra acestei caraghioase rivalități a celor doi feți logofeți, d’opotrivă ahtiați după o origini aristocratică. — Dar, ce zic ? — Ce să zică !... rîd... cînd rîde omul, nu zice nimic.... a, dar așteaptă. ..iacă că să scoală de la masa de preferant un Polcovnic s’apropie de Vodă.... li spune ceva la ureche și Vodă rîde și mai tare. — Dar ce ia spus ? — Ce i-a spus ? ...Asta nu știți, ...n’am am zit, îți spuse i că i-a vorbit la ureche, dar mă duc să afln... și ți-oi spune altă dată. * Atît a aflat reporterul Adevărului pe ziu de azi, dar acuma că și-a făcut drum în lumea morților, sperăm că vom avea un șir de dialoguri la fel cu cele obținute de alt reporter, un oarecare Luchian, de la un știut ce gazetă din Antichitate. C. C. F. ----------------**■----------— Glumele unui spectator — Arcades ambo — Ochs und Esel unkten Sich Bel Spielergang, um die Wette Wer am meisten Weisheit hatte (Remmiscmțt din școală) Venind de la țară, am citit în tren Epoca. Dacă cumva ați citit-o și D-voastră, ați putut da peste un articol menit a stabili vechimea și nobilimea ilustrului nume „ Marghiloman“ în istoria Țărei Romînești. . .X dacă, printr’o întîmplare, tot atît de fericită, ați mai citit și Viitorul, cu cîtva timp mai inainte, va reamintiți, poate, ca mine, și de niște scremete tot atît de vîrtoase și zgomotoase, ale altui istoric de ocazie, pentru Brădeal! ° r 8'neî medievale ale Seniorilor Asemenea citiri te fac să petreci momente foarte vesele, și merită să atragi asupra lor și atenția amicilor. Unde Insă hazul a trebuit să fie mare de tot, a fost desigur pe lumea cealaltă, acolo un ral unde ne așteaptă, și pe noi, părinții și bunii noștri străbuni. ^ 1 Bănuesc că dintre aceștia unii au trebuit să Kirp,5c,l, drra, Și, fiindcă pe lumea cealaltă, toți fiind d’opotrva robii lui Dumnezeu, sufletele maimai ca nu se mai jenează între ele, (e un fel de republică spirituală) sufletul cel mai zeflemisit de sgur că era acela al răposatului întru fericire Măria Sa Vodă Știrbey Mergînd la „Adeverul „să le dați articolul ce scrisesem la țară, comunicai aceste reflexiuni și celor din Redacție cu‚fîna’"Zharî’ Ce' drept W cunosc meșteșugul gazetăresc, —la moment, au și pornit un reporter ca să cerceteze cu d’amănuntu cele petrecute in rai, această veselă sălășluință de vecinică petrecere a tututor repisaților pe cari, noi,—nerozii de noi,—îl plîngem și ii jelim ! 11 muort?n ° r^YUl ”Cvum *’a ?us’ s’ai* întors ; nu din rai, căci cine ajunge acolo, nu ^ai numaiSar*e^nu0arca pe Pămînt.și ar fi fost păcat, fiindcă e un reporter bun). — Ci s’a întors de la Spiritistul din colț, la care alergase spre intervievare. 1 . Și aci, vedeți ce noroc pe noi că n’am ajuns încă cazaci, căci altfel, în «m. «! Tratativele iae ¥ piit — Care este situația - Zilele acestea pare a se fi produs un reviriment favorabil în situația tratativelor franco-germane și, în mod general lucrurile sunt privite în chip mai optimist. La Londra, glasul presei a devenit mai moderat, atacurile contra politicei germane mai ușoare. Se afirmă că această atitudine a presei engleze se datorește în mare parte avertismentului diplomației rusești, care a făcut la Londra observație confidențială că, deoarece e absurd să se creadă că Germania urmărește războiul, e cam primejdios să se lovească în amorul propriu al acestui stat. De e adevărat sau nu, fapt este că presa engleză nu mai are tonul violent de pine aci. La Viena, presa a luat de asemenea un ton mai împăciuitor. Un ziar, care e în legătură cu moștenitorul tronului, arhiducele Frantz Ferdinand, a publicat de curînd un articol oficios în care spunea că toată lumea e convinsă, în Austria și în Germania, că Marocul nu-i un subiect care să merite o discuție importantă. Ceea ce trebue este numai ca poporul german să nu piardă cu totul partida, căci unele din revendicările sale sunt drepte. In acest scop, diplomația austriacă ar putea interveni pentru a influența in mod amical cele două puteri și așa s-ar ajunge la o înțelegere care ar satisface și Germania. La Paris, părerea ziarelor e împărțită. Unele sunt de părere că pînă la sfârșitul lunei se vor obține rezultate bune. Altfel, însă, se exprimă „Le Temps“. Acest mare ziar crede că nu trebue să se vorbească încă de o bază de apropiere care s’ar fi stabilit. O asemenea bază nu există. Nu se poate afirma nimica sigur asupra mersului tratativelor. Franța va ceda aceia ce este în mod firesc posibil. Germania va trebui să accepte ceia ce i se poate da. Optimismul care se afișează e rezultatul unor iluzii exagerate mai ales că trebue să se aștepte mersul convorbirilor spre a se ști situația în mod cert. E cert, totuși, ca, provizoriu, s’a produs o discordare, care ar putea duce la o înțelegere colonială. Germaniei nu’i convine ca lucrurile să ajungă la o conferință internațională, căci e îndoelnic ca într’un asemenea caz să obție mai mult de cit e hotărîtă Franța să-i dea, ba chiar s’ar putea întimpla să sufere decepții cam prea mari.