Adevěrul, august 1911 (Anul 24, nr. 7863-7890)

1911-08-02 / nr. 7863

> / M Anul XXIVLea Ho, 7 ouă FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCED­ATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI * București, Strada Sărindar No. 11 “’”7783 '•."■ j «...■ feîksi «(♦ii Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi « ♦ « o JotUii iiii Lempiai­ui » n m­­arți 7 Aygas»i III»i DIRECTOR POLITIC CONST­ MINLE Abonamente cu premii: L«t io.-r................................................... , ii.«*I luni................................................................. , ö»~ Pentru străinătate prețul este îndoit. m TELEFON: ■ bkur win • Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 14/10 Provincia Străinătata 14/99 12/40 Destăinuirea liberalilor Liberaliî încep să facă destăinuire asupra ureî... particulare a d-lui Al. Marghiloman Iată ultimul cuvânt al unei foi brătie­­­niste în polemica ce o duce contra d-lui Marghiloman : „Ura particulară, procedeul de a-șî răz­­buna resentimente personale — reprodu­cem textual! — a adus partidul conser­vator într’o situație critică față de takiștî cari, grație procedeurilor d-luî Marghilo­man, ai­ azî asupra conservatorilor și as­cendență numerică și morală“. . Așa indirect foaia liberală spune d-luî Marghiloman că nu-i frumos ce face acum cind are puterea, că a așteptat cîtî­va ani pentru a se pune la adăpostul autorităței ce o are ca ministru de interne pentru „a-șî răzbuna resentimente personale, pentru a-șî satisface urî particulare“. La ce anume face aluzie foaia liberală se cam știe. Firește că în polemicile poli­tice cari s’au încins, nu importă ce fel de sentimente au împins pe d. Marghiloman la o luptă așa de aprigă contra dinastiei Brătianu. Dar fiindcă tocmai un organ autorizat al fraților Brătianu afirmă că d. Marghiloman profită de situația sa de mi­nistru de interne ca să-șî satisfacă „urî particulare“, s’ar cuveni să se meargă cu destăinuirea pînă la capăt, să se arate lu­­mea pentru ce nutrește d. Marghiloman e așa de mare ură contra fraților Brătianu în­cît abuzează de autoritatea pe care o deține. Dar dacă foilor liberale nu le convine o astfel de polemică, dacă nu pot face complecte destăinuiri, de ce fac atunci așa de perfide aluziuni ? Se poate însă ca aceste aluziuni răută­cioase cari se fac azi asupra „resentimen­telor personale“ ale d-lui Marghiloman. Să fie un răspuns, cam tardiv, dar în fine un răspuns la situația comică și mizeri­­cordioasă în care a fost pus d. Ionel Bră­tianu de către d. Marghiloman, în alege­rile generale, prin faptul că șeful liberali­lor a fost lăsat să se aleagă numai la Su­ceava, unde și acolo fără concursul fostu­lui său cumnat d. Sebastian Moruzzi, nu se alegea. Relevăm aceste înțepături de ordin în­­tr’adevăr cu totul particular dintre d-nii Marghiloman și Ionel Brătianu, dar n’a­­vem ce face, căci aci a ajuns polemica și după nota, foilor brătieniste se pare că șe­ful liberalilor a permis organelor sale au­torizate să se răfuiască cu d. Marghilo­man și pe terenul resentimentelor... per­sonale. Așa fiind e și de datoria noastră să pu­nem­­ în evidență la ce diapazon a ajuns discuția dintre d-nii Marghiloman și Io­nel Brătianu. * * * O altă mărturisire foarte prețioasă pe care o fac acum foile brătieniste e că „gra­ție procedeurilor d-lui Marghiloman ta­­kiștii au azi asupra conservatorilor ascen­dența numerică și morală“. Constatarea aceasta ar fi fost mai la lo­cul ei dacă liberalii o faceau în toiul cam­paniei electorale sau măcar după alegeri, cind grație concursului takiștilor și con­tra tuturor actelor de banditism ordonate de d. Marghiloman s’au ales în centre re­cunoscute ca takiste, tocmai acei fruntași liberali cari n’aveau absolut nici un cole­­giu și erau să rămînă pe din afară. Atunci ar fi fost locul din partea libe­ralilor să mărturisească că takiștii au fă­cut dovadă de ascendență numerică și morală asupra carpiștilor. Mărturisirea ce o fac azî pe lîngă că e tardivă și banală, căci toți văd acum cît de hibridă și lipsită de autoritate morală e organizația carpistă, pe lîngă că această mărturisire vine. în mod indirect, ea mai este și interesată, căci în lupta dintre gu­vern și dinastia Brătianu, takiștii n’au in­tervenit încă și firește că intervenția lor nu poate fi indiferentă nici guvernului, nici liberalilor. Deci dintr’o parte se lan­sează, din nou, zvonuri de împăcare, iar dintr’altă parte se fac complimente takiș­tilor, arătîndu-se ascendența lor numerică și morală. Șefului conservatorilor-democrați nu i se va contesta abilitatea și bunul simț. Prin urmare are să priceapă și pe acei carpiști cari vorbesc azi de necesitatea u­­nei împăcări și va pricepe mai ales pe li­berali cari, la strîmtoare sînt ahtiați să atragă pe takiștî într’o campanie în care n’au ce căuta. Takiștii au în acest moment,, orice s’ar zice, o situație admirabilă. Guvernarea de pînă acum a carpiștilor a dat un complect faliment. Un fiasco pe toată linia, în special în rezolvirea mari­lor probleme economice, în chestia eftini­­rea traiului, pe acest teren guvernul d-lui Carp nu numai că s’a arătat incapabil, dar a făcut de rîs întregul partid conser­varor Față dar de această guvernare carpistă, acțiunile d-lui Take Ionescu stau sus de tot. Afacerile brătieniștilor pun într’o așa situație pe liberali, în­cît nici în glumă nu se poate vorbi acum de o sch­imbare de regim în favoarea d-lui Ionel Brătianu Aceasta este cu desăvirșire exclus pen­tru mai multă vreme. Așa se prezintă situația și or­ice om cu chap șirițț are să­ recunoască că guvernul Carp s'a dovedit absolut incapabil, iar li­­beralii s’au făcut imposibili. Nu e car posibil ca regele să nu caute să reț­pre greșala ce a făcut-o constituind u­n guvern personal care după ce a violen­tat corpul electoral s’a dovedit incapabil de a guverna. Takiștii au deci în acest moment cel mai mare interes de a-șî accentua o poli­tică proprie a lor față de ambele partide istorice. A. W­ N­A­Z­BIT II Convenția nocturnă In analiza sa asupra legei Societăței locuin­­țelor ieftine, d. Ciurcu a dat de o convenție nocturnă încheiată între Comună și Societa­te, prin care i se cedează acesteia terenurile Comunei București din trecut, prezent și viitor. Ceea ce a surprins pe d. Ciurcu este că o convenție de așa însemnătate s’a votat noap­tea.Adică nu cum­va d. Ciurcu se face forte să voteze asemenea convenții ziua’n’ameaza — mare ? NI desfidem! D-nu Vintilă Brătianu a știut Întotdeauna să seziseze ora și minutul — și a trebuit să sforăie bucureștenii, ca numita convenție să poată fi trecută. Vorba găinarului care a fost prins dăunăzi: — De-obiceiu furam între 9 și 12 noaptea, atunci mahalagii dormind somnul cel mai adinc! Se pricepe el d-nn Vintilă!— Pac­­legem­ o parodie. A biruit sechestrînd căr­țile de alegător ale tuturor slujbașilor, tri­­mițînd la vot pe ofițeri și oprind de la vot pe toți „bănuiții”. Frauda, corupția și violen­ța : iată secretul „biruinței“. Și cine a „biruit”? „Partidul conserva­tor?” Nu. Au biruit transfugii, mercenarii tocmiți de la liberali și de la conservato­­riî-democrațî. Au biruit lepădăturile poli­ticei — și nu asupra opozițiunei au biruit ci asupra însuși partidului conservator Aceasta o simte mai bine, ca oricine și azi mai mult ca ori­cînd guvernul actual. E o biruință care i-a osîndit guverna­rea și a ridicat orice autoritate morală tuturor adunărilor elective, parlamentu­lui ca și consiliilor comunale. E o biruință care nu poate fi expiată decât printr’o disolvare, care să permită partidului conservator să reintre în pose­siune de el însuși. Și se va vedea că guvernul va trebui să-și piardă vremea cu aceste „nerozii” dacă va voi să mai trăiască, sub o formă oarecare. S. Y. R. NEROZII? Un oficios al guvernului scrie: :,In ciuda primirei sălbatice, în ciuda cartelului, în ciuda unei campanii de o violență cum rar s’a văzut în trecut în Român­ia, partidul conservator a bi­ruit în alegerile generale, partidul con­servator n’a biruit dar a repurtat un ade­vărat triumf. „Știm că alegerile au fost și sunt con­testate, știm că s’a spus­ că se spune cum că alegerile au fost falsificate, darj cine își mai poate pierde vremea cu a­­ceste nerozii”. „Neroziile” acestea sunt adtinc înrădă­cinate nu numai în sufletul opiniei pu­blice, dar în însăși conștiința bărbaților cărora guvernamentalismul nu le-a su­­primat această conștiință. „Neroziile” acestea au fost proclamate de la tribuna Senatului, în discuția gene­­a ........ ~ ’ ----------­rală a adresei către Tron, de către cel mai luminat­ cap și cea mai onestă con­știință din cîmpul guvernamental: d. Mateiu Cantacuzino. Ne va da voe oficiosul guvernului ca între guvernamentalismul său obligatoriu și între cel dezinteresat al senatorului de Iași, să alegem pe acesta din urmă? Dar oare dacă n’ar fi fost această recu­noaștere , faptele nu și-ar fi menținut re­na lor ?­­ A „biruit” partidul conservator? Dar cum a biruit și ce fel de partid conservator a biruit? A biruit cu suveica, cu o corupție bă­nească fără seamăn, cu manopere și nele­giuirî administrative cari au făcut din a­ Brătieni șîil caută complic! Sînt räți la strîmtoare membrii dinas­tieî, cu afacerea tramwayului. Și acum caută complici. Așa­dar anunță prin „Independența” că chiar unii membrii ai partidului dela guvern, dezaprobază procedura acestuia în afacerea tramwaiului și vor lua cuvîn­­tul în Cameră pentru a combate guver­nul. Am fi curioși să vedem și noi pe omul cinstit din această țară care ar putea dez­­proba guvernul pentru ceea ce face ,toc­mai în afacerea tramvaiului și care din contră să nu-1 aprobe și să nu-i combată în cazul cînd ar vroi să dea înapoi. Nu ne-am mira însă dacă am­ vedea și pe unii partizani ai guvernului că nu le place zădărnicirea gheșeftului cu tramva­iul, căci se știe că Brătienii au înfruptat din acest gheșeft și pe membrii altor partide, tocmai pentru a avea complici și a-și asigura, ca toți oamenii de afaceri abili, trecere sub toate guvernele. Vom contesta însă dreptul de a susți­ne afacerea tramwayului tuturor politi­­cianilor care posedă acțiuni de ale lui Căci acești oameni nu pot vorbi altfel de­cît ca interesați, ca speculanți cărora le capă toceația. Și asemenea motive urîte nu pot da prestigiu unei acțiuni politice. ---------**--------­Rp. Filantropie cointeresată Societatea locuințelor ieftine — IV. In această tovărășie a Comunei cu­ clubul liberal pentru construirea de lo­cuințe eftine, chestia împărțirii dividen­delor e mult mai scandaloasă de­cît în afacerea tramvaiului. La tramvai cel puțin capitalul comunei—înțeleg numai pe cel pus în acțiuni—e egal îndreptă­țit cu al tovarășilor pînă la asigurarea dobînzei de 5 °­ C. La locuințele eftine nici atîta. Statutele spun lămurit că se vor pre­leva cu 6 % asupra capitalului ca prim dividend plătibil întîi acționarilor, în ur­mă comunei. E foarte deslușit. Dacă prin scăderea tuturor cheltuie­­lilor­­ de administrație, a dobînzilor și a­­mortizărilor obligațiunilor, a onorariilor (notați că se prevăd onorarii pesti­­<chel­­tuielile de administrație), a jetoanelor de prezență, etc., și după scăderea celor 10 la sută pentru fondul de rezervă, suma ce va mai rămânea nu va epr­e­­zenta de­cit­­ 5 la sută din capiti­lu­l to­varășilor comunei, toată această sumă o vor„ lua tovarășii, iar comuna nu va lua nici un ban. Acțiunile ei nu-i vor pro­duce nici o dobîndă. In cazul acesta, care prea lesne se poate ivi — alt­fel n’ar fi fost prevăzut în statute— comuna va pierde dobînda la acțiunile subscrise de ea. Insă tova­rășii vor primi 6 la sută, deosebit de onorariu și de jetoane de prezență­ , sa mai zică cine­va că liberalii n au îngrijit bine de interesele comunei. Comuna subscrie 40 la sută din ca­pital ; mai dă aproape pe nimic și toate terenurile ei actuale și pe cele ce le va dobîndi în răstimp de 50 de ani ; re­nunță la dări pe timp de 20 de ani ; renunță la jumătatea taxelor de cons­trucție pe 50 de ani; garantează dobin­­da de 5 la sută a obligațiunilor— de­și consiliul societății, în care Primăria nu are cuvînt, poate împrumuta banii pe cambii chiar cu o singură iscălitură — se obligă a face lucrări de milioane în jurul terenurilor pe cari societatea își propune se construiască ; ac mai că&g* a contribui cu jumătate la lucrările de edilitate pe terenurile societății; se su­pune la umilitoarea clauză care prevede că societatea poate să execrute lucrări de edilitate în contul comunei, chiar în contra voinței sale ; abdică drepturile și atribuțiunile sale în mînile unor parti­culari, acceptînd ca aceștia să adminis­­treze și să distribue fondul de îmbună­tățiri după bunul lor plac, cu toate că el e format mai ales cu banii comunei; renunță la ori­ce cîștig, mulțămindu-se cu rambursarea intereselor de 5 la sută la capitalul vărsat, pe care și ea trebuie să le plătească — și, după ce face toate astea, biata comună n’are drept nici la asigurarea acestor interese de 5 la sută la capitalul pus de ea în acțiuni, înainte ca tovarășii să-șî fi primit 6 la sută la capitalul lor. Frumoasă tovărășie ! * « Aportul acționarilor cu­ interesați e de 1.200.000 lei, plus meșteșugul, sau dibă­cia, dacă preferiți. Care e aportul Comunei, evaluat in bani ? Dacă pe lingă cei 800.000 lei puși în acțiuni, vom adăuga terenurile cedate în condițiunile știute, cu plus­ valuta lor adevărată, apoi toate renunțările înșirate mai sus și mai ales lucrările de edilitate ce s­a obligat să execute, cred că eva­­luînd aportul comunei la zece milioane sunt încă sub adevăr. Ei bine, în cazul cel mai bun Comuna primește dobînda de 5 la sută la acțiu­nile ei în valoare de 800.000 lei; în de­finitiv nu primește nimic, căci acești 5 la sută îi ia cu o mină și’o dă cu alta. In toate cele­l­alte cazuri poate primi 4, 3, 2, 1 la sută la capitalul de 800.000 lei sau chiar nimic, dacă beneficiile nu reprezintă de­cit 6 la sută la capitalul celor­l­alți acționari. In toate acestea ia­zuri comuna mai dă din pungă afară, pe cind tovarășii el încasează 6 la sută’ dividend, fără a mai pomeni de toc ma­­țele matadorilor. Am fost de o generozitate culpabilă cind am zis într’un precedent articol, deși în mod, ipotetic, că comuna renunță la ori­ce beneficiu, ba face chiar mari sacrificii, în favoarea interesului general. Nu e de loc așa. E foarte clar ,în favoarea cui renunță Comuna. Ea face toate sacrificiile în fa­voarea co-interesaților de la regia co in­teresată, le face pentru ca aceștia să poată incasa lefuri și diurne grase, je­toane de prezență, dobînzi de întîrziere 3 la ?util ?este contul Băncii Naționale’ (va să zică zaraflîc pe spinarea și cu ba­nii comunei), 7 la sută tantieme, plus dividendele ce se vor cuveni acțiunilor din care dividende, ori­cît de mari ar fi. Comuna nu se va putea împărță­i nici măcar cu o lățeaie, căci tot ce i-ar reveni peste 5 la sută se întoarce la fon­dul de îmbunătățiri, cel cu „subvenții“ și cu „propagandă“, pe care-l adminis­trează separat și-l distribuie consiliul societății, unde Primăria figurează nu­mai de paradă. Ea care aduce aportul cel mare, n’are drept să zică pis. de AL. CIURCU Să ne întrebăm acum ce s’ar fi intim­­plat dacă Comuna nu-și mai lua pe a­­cești tovarăși așa de co-interesați ? Locurile care constituie partea cea mai mare a capitalulului le avea Comuna. N’avea nevoie să le mai cumpere. Func­ționari iar are Primăria. Pentru clădi­rea locuințelor eftine două, trei planuri­­tip ar fi ajuns pentru mulți ani. La ne­voie se găsesc de cumpărat la librării. Dar să admitem că ar mai fi trebuit an­gajați cîți­va funcționari pentru partea administrativă. Retribuția lor ar fi fost bagatelă pe lângă ce costă Consiliul de administrație, cu toate loc­alele. Construirea caselor le-ar fi dat Pri­măria în antrepriză, cum dă alte lucrări neasemănat mai importante. Ce-i mai trebuia Primăriei? Un mic capital de rulment, capital pe care l-a și subscris. Nimic mai simplu pentru Primărie de­cît să construiască case ieftine, ea care execută atîtea lucrări mai grele și mai importante. — Da, așa e, dar atunci ce mai ră­­mînea pentru „ai noștri“ ? Din moment ce comuna nu trebuia să cîștige nimic din această afacere, ci să-și asigure numai — în cașul cel mai bun—rambursarea dobinzii de 5 la sută la capitalul ei numerar — nu și la cel l’alt — toate dispendioasele cheltueli de administrație ale actualei societăți, cu lefuri și diurne grase, jetoane de pre­zență, tantieme, dividende, premii și alte „subvenții“, ar fi revenit locuințelor eftine, adică cu atita ar fi putut fi a­­cestea mai eftine. Așa că, folosindu-se de averea Comu­nei, ticluitorii societăței pentru locuințe eftine au găsit mijlocul să le scumpească. Și să se scumpească spre a încasa ei di­ferența între ce vor costa aceste locuințe cu binevoitorul concurs național-liberal și ce ar fi costat fără binevoitoarea lor co-interesare. Iar dacă ar fi fost ca locuințele să coste tot atîta cît vor costa cu societatea zisă „comunală“ — poate ceva mai eftin — însă făcute de Primărie în regie, fără co-interesatul concurs al clubului libe­ral, atunci toate acele ciștiguri cari trec azi în pungile membrilor acelui club ar fi rămas în casa de fier a Comunei. Căci din două una, Ori avem aface aici cu o operă filan­tropică și atunci ce caută toate acele ciștiguri și locmale ale co-interesaților? ori e o afacere comercială și atunci se cuvenea și Comunei o jostă retribuțiune a capitalului ei. Filantropie cu tantieme știe ori­cine să facă Al. Ciurcu _ ■ -------------**------------­Partidul și Brătieni. Situația dinastie­i.,Omului dela Rätești“ » Am anunțat: — și pînă acum oficioa­sele brătieniste nu au desmințit* — că a­­pucăturile hrăpărețe ale dinastiei „Omu­lui dela Rătești“, au exasperat pînă și pe cei mai vechi liberali. Declarațiunea d-lui Anton Carp, făcută unui membru din guvernul conservator, înregistrată de noi, e pînă azi confirmată prin însăși tăcerea fostului ministru de domenii liberal. D. Anton Carp a judecat în termeni cu prisosință aspri, apucăturile celor trei frați calificînd de afacere necinstită concesiu­nea acordată societăței comunale de tram­­waie. Pe de altă parte la Banca Națională, ci­tadelă prin eminență liberală, bătrînii din partidul liberal au început să se ridice împotriva brătienilor, punînd la index pe d. Vintilă Brătianu. In partid, liberalii cari reprezintă tre­cutul în partidul liberal, au sfîrșit prin a murmura în contra d-lui Ionel Brătianu și a fraților d-sale, cari au transformat partidul în organizațiune de speculă pen­tru afacerile dinastiei. Cu alte cuvinte, nemulțumiri în partid și nemulțumiri în afară de partid, iată la ce se reduce, în mai puțin de trei ani, roadele șefiei d-lui Ionel Brătianu. Și nemulțumirile fățișe nu au început să se manifeste. Reluarea vieței politice la toamnă după cîte știm, rezervă dinas­tiei surprize, cari vor fi de natură să zdruncine șefia „Omului de la Rătești“, care și-a pus autoritatea de prim-ministru în serviciul afacerilor sale particulare. ---------**------------­ Rp.­ ­►3 Adeveruri Doliul Văzînd mereu In doliu balconul Clubului liberal, un provincial întrebă pe un bucureș­­tean, ce e atîta doliu pe liberali • — Le-a murit tramwayul t­i-a răspuns bu­­cureșteanul. _ Regie cointeresată — Ce e aia „regie cointeresată ?“ — Primăria pune paralele și Vintilă pune... mina pe ele! Scopul — Ce scop are legea locuințelor ieftine? — Să facă posibil autorilor ei locuinți cît mai scumpe : Rigoletto. CHESTIA ZILEI ft^a aman. Ionel: Vrei să facem o regie cointeresată ? Take : Da! Dar eu să fiu Tramwayul și d-ta Primăria !! Manevrele Cîteva ziare, întemeindu-se pe infor­mații culese chiar de la ministerul de razboiu, au anunțat zilele trecute că e vorba să se contramandeze manevrele regale ce urmează să aibă loc toamna a­­ceasta intre corpurile III și IV de ar­ Illata. Ca motiv al contramandări se dă sta­­rea Prea­ puțin favorabilă în care se gă­sește Moldova în urma inundațiilor, și în deosebi lipsa de furaj. Din sursă oficioasă se afirmă însă că manevrele vor avea loc negreșit, căci fu­raj există și chiar dacă n’ar exista, „a­­ceasta­­ ar putea fi o cauză care să poată nomili contramandarea manevrelor“. Nu știm dacă afirmația oficioasă vine direct de la ministerul de razboiu. O lă­murire se impune prin urmare. Noi știm ca o comisiune militară a fost însărcina­ta sa plece în Moldova și să studieze chestiunea la fata locului. Comisiunea și-a depus raportul, care, pe cit se spune e defavorabil. Cum rămîne atunci cu a­­firmarea oficioasă ? Nu avem intenția, să pledăm aici pen­tru contramandarea manevrelor. Știm foarte bine ce rol important joacă în e­­ducarea unei armate jocurile de război. Avem­ o armată numeroasă care ne costă destul de mult pentru a-l putea cere în schimb sa fie bine instruită și gata în tot momentul de a-șî face datoria. Pentru aceasta trebuie să-i acordăm mijloacele necesare, — și unul din aceste mijloace sunt și manevrele. De­cît, nu înțelegem ca manevrele să se faca cu orice preț, chiar și atunci cînd situațiunea regiunei în care e vorba că ele să se desfășure e de așa natură, încit sa sufere și trupele și populația Or, între cele afirmate pe cale oficioa­sa și intre raportul comisiunei militare e un dezacord ? Cerem, prin urmare lă­muriri. Cu atât mai bine dacă cele­ pu­­blicate prin ziare erau lipsite de te­mei și daca manevrele pot avea loc în con­­dițiun­^ mulțumitoare pentru trupă și nu prea împovărătoare pentru populația moldoveană, destul de încercată din cau­za inundațiilor. Nestor ciclicei Papei în contra spiritismului ar dispărut spiritil, și la noi, precum știm ca s’au stîrpit, toți, la moment după enciclică­ în toate țările catolice. Spiritul, rugat de reporterul Adevărului a chemat la aparat pe corespondentul sau din văzduh, și i-a pus întrebarea: Acesta, după un moment de reculegere i-a răspuns: — Da , acuma văz. — Ei? Ce vezi? — Ii văd, sunt acolo ; sunt toți adunați o sindrofie mare, rîd toți în hohote. Rîde Vodă, rîd toți cei dinprejurul lui, sa strîmba de rîs, rîde și Sf. Petru, zici și cei l’alți sfinți.... Ba facă acum că rîde și bunu Dumnezeu ! Da, da, e mare veselie în vai de cînd ci articolele Epocei și ale Viitorului asupra a­cestei caraghioase rivalități a celor doi feți logofeți, d’opotrivă ahtiați după o origini aristocratică. — Dar, ce zic ? — Ce să zică !... rîd... cînd rîde omul, nu zice nimic.... a, dar așteaptă. ..iacă că să scoală de la masa de preferant un Polcovnic s’apropie de Vodă.... li spune ceva la ureche și Vodă rîde și mai tare. — Dar­ ce ia spus ? — Ce i-a spus ? ...Asta nu știți, ...n’am am zit, îți spuse­ i că i-a vorbit la ureche, dar mă duc să afln... și ți-oi spune altă dată. * Atît a aflat reporterul Adevărului pe ziu de azi, dar acuma că și-a făcut drum­­ în lumea morților, sperăm că vom avea un șir de dialoguri la fel cu cele obținute de alt reporter, un oarecare Luchian, de la un știut ce gazetă din Antichitate. C. C. F. ----------------**■----------— Glumele unui spectator — Arcades ambo — Ochs und Esel unkten Sich Bel Spielergang, um die Wette Wer am meisten Weisheit hatte (Remmiscmțt din școală) Venind de la țară, am citit în tren Epoca. Dacă cumva ați citit-o și D-voastră, ați pu­­tut da peste un articol menit a stabili ve­chimea și nobilimea ilustrului nume „ Mar­g­hiloman“ în istoria Țărei Romîne­ști. . .X dacă, printr’o întîmplare, tot atît de fe­­ricită, ați mai citit și Viitorul, cu cîtva timp mai inainte, va reamintiți, poate, ca mine, și de niște scremete tot atît de vîrtoase și zgo­­motoase, ale altui istoric de ocazie, pentru Brăd­eal! ° r 8'neî medievale ale Seniorilor Asemenea citiri te fac să petreci momen­te foarte vesele, și merită să atragi asupra lor și atenția amicilor.­­ Unde Insă hazul a trebuit să fie mare de tot, a fost de­sigur pe lumea cealaltă, acolo un ral unde ne așteaptă, și pe noi, părinții și bunii noștri străbuni. ^ 1 Bănuesc că dintre aceștia unii au trebuit să Kirp,5c,l, drra,­ Și, fiindcă pe lumea cealaltă, toți fiind d’o­­potrva robii lui Dumnezeu, sufletele mai­mai ca nu se mai jenează între ele, (e un fel de republică spirituală) sufletul cel mai zeflemisit de s­gur că era acela al răposatu­­lui întru fericire Măria Sa Vodă Știrbey Mergînd la „Adeverul „să le dați articolul ce scrisesem la țară, comunicai aceste re­­flexiuni și celor din Redacție cu‚fîn­a’"Zharî’ Ce'­ drept­ W cunosc mește­­șugul gazetăresc, —la moment, au și pornit un reporter ca să cerceteze cu d’amănuntu cele petrecute in rai, această veselă sălăș­­luință de vecinică petrecere a tututor repi­­saților pe cari, noi,—nerozii de noi,—îl plîn­­gem și ii jelim ! 11 muort?n ° r^YUl ”Cvum­ *’a ?us’ s’a­i* întors ;­­ nu din rai, căci cine ajunge acolo, nu ^ai numaiSar*e^nu0arca pe Pămînt.­­și ar fi fost păcat, fiindcă e un reporter bun). — Ci s’a întors de la Spiritistul din colț, la care aler­gase spre intervievare. 1 . Și aci, vedeți ce noroc pe noi că n’am a­­juns încă cazaci, căci altfel, în «m. «! Tratativele i­ae ¥ piit — Care este situația - Zilele acestea pare a se fi produs un reviriment favorabil în situația tratati­velor franco-germane și, în mod general lucrurile sunt privite în chip mai opti­mist. La Londra, glasul presei a devenit mai moderat, atacurile contra politicei ger­mane mai ușoare. Se afirmă că această atitudine a pre­sei engleze se datorește în mare parte avertismentului diplomației rusești, care a făcut la Londra observație confiden­țială că, de­oare­ce e absurd să se cread­ă că Germania urmărește războiul, e cam­ primejdios să se lovească în amorul pro­priu al acestui stat. De e adevărat sau nu, fapt este că presa engleză nu mai are tonul violent de pine aci. La Viena, presa a luat de asemenea un ton mai împăciuitor. Un ziar, care e în legătură cu moștenitorul tronului, ar­hiducele Frantz Ferdinand, a publicat de curînd un articol oficios în care spunea că toată lumea e convinsă, în Austria și în Germania, că Marocul nu-i un subiect care să merite o discuție importantă. Ceea ce trebue este numai ca poporul german să nu piardă cu totul partida, căci unele din revendicările sale sunt drepte. In acest scop, diplomația austriacă ar putea interveni pentru a influența in mod amical cele două puteri și așa s-ar ajunge la o înțelegere care ar satisface și Ger­mania. La Paris, părerea ziarelor e împărțită. Unele sunt de părere că pînă la sfârșitul lunei se vor obține rezultate bune. Alt­fel, însă, se exprimă „Le Temps“. Acest mare ziar crede că nu trebue să se vorbească încă de o bază de apropiere care s’ar fi stabilit. O asemenea bază nu există. Nu se poate afirma nimica sigur asupra mersului tratativelor. Franța va ceda aceia ce este în mod firesc posibil. Germania va trebui să ac­cepte ceia ce i se poate da. Optimismul care se afișează e rezul­tatul unor iluzii exagerate mai ales că trebue să se aștepte mersul convorbi­rilor spre a se ști situația în mod cert. E cert, totuși, ca, provizoriu, s’a pro­dus o discordare, care ar putea duce la o înțelegere colonială. Germaniei nu’i convine ca lucrurile să ajungă la o conferință internațională, căci e îndoelnic ca într’un asemenea caz să obție mai mult de cit e hotărîtă Franța să-i dea, ba chiar s’ar putea întimpla să­­ sufere decepții cam prea mari.

Next