Adevěrul, noiembrie 1911 (Anul 24, nr. 7953-7980)

1911-11-02 / nr. 7953

A #anul AA IV-lea No 7963 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCED­ATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. —Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 c + 1» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «♦» 5 Bani Exemplarul Miereurî 2 Noe mbpto #n DIRECTOR POLITIC ICONST. MILLE Abonamente cu premii: * •...................................................**•* 8 /■*••• tflAi eeeeeeeeeeeee • llmeA '•> phlNțâ IHA! eeeeeeeeeeeee a #e«| ' <"* Pentru străb­âtete prețul este Indott. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 ” Redacția: cu Capitala „ 14/10 Provincia n­n Străinătate 14/99 12/40 FARSORI! Ar fi de făcut o mică experiență. De luat darea de seamă a congresului liberal ți­nut al altăeri, Duminică, în sala Germană și de mers în una din comunele din jude­­țele Vlașca, Teleorman, Romanațî, și mai ales Olt, Dolj și Mehedinți, de adunat sa­tul și de tălmăcit pe limba țăranului aceia ce partidul Celor trei frați, vor să între­prindă pentru țărănime, adică să o dezro­bească nu numai din punctul de vedere economic, dar și din cel politic, schim­­b­înd Constituția, în înțelesul lărgirea dreptului de vot și a intrarea satelor în viața publică. După ce te vor fi ascultat cu luare a­­minte și zmerenie, dacă i-aî întreba ce gîndesc despre această viitoare mișcare,­ dacă le-ai mai explica că în anul de groa­ză și de sînge în capul guvernului și în jurul lui erau tocmai domnii aceștia pe cari acum i-a apucat atîta dragoste de țărani, dacă astfel le-ai vorbi, fără de-a adăoga altceva nimic, dar absolut nimic, sătenii ar da din cap și dbar răspunde, în limba lor laconică : ■— Dă, domnule, o fi.... Și în același timp dacă le-ai urmări pri­virile, le-ai vedea îndreptate în spre cimi­tirul bisericei din sat, ori spre crucile de lemn dela marginea șoselei, unde zac de veci, uciși de mina reformatorilor de mîi­­ne, cu sutele și cu miile, copiii și frații lor­­— aceia cari, nu mai pot fi vai! deșteptat! la viața politică ! te te te Nu zac, ori cît ti s’a secat izvorul sfînt al indignare!, dar pare că îți vine să te ri­dici cu toată puterea sufletului tău­ și să întrebi pe acești farsori siniștri și crimi­nali, dacă nu le este măcar rușine să mai vorbească de țărănime și de reforme de­mocratice, din șii cari au pierdut pentru totdeauna dreptul de a se numi, nu de­mocrați, ci oameni ? E adevărat proverbul poporului, ca să ții seamă nu de ceea ce face papa, ci de ceea ce zice el. Dar oare este cu putință de a nu te indigna față de lipsa de rușine a celor din jurul Omului dela Bălcești, care încă ud pe mîinî de sîngele celor 11.000 de săteni dați morteî și sacrificați de © 1, mai ia în brațe țărănimea și declară că, dînsul și partidul lui, vor să p..v .. ..ca voi pentru intrarea în viața publică a țăranii Iui român ? Dar oamenii aceștia — călăii aceștia sîn­­geroși, n’au început guvernarea lor, dis­­trugînd cu­tunul și cu armele cele nouî cu repetiție — satele țărănești și nu au­ răpus atîtea vieți ? Apoi nu tot ei au­ făcut alegeri generale și n’au permis ca în nici umul din cele treizeci și opt de colegii ță­rănești, să nu pătrundă un singur țăran adevărat ? Nu lor se datorește regimul cel mai țarist, împedicarea muncitorilor dela orașe ca să se asocieze, nu dînșii i-au stil­cit și îmbătat în sînge pe stradele Capita­lei, i-au expulzat din țară străini și ro­­mîni, nu lor li se datorește legea scelerată prin care se răpește muncitorilor statului și așezămintelor publice dreptul de aso­­ciațiune și de grevă ? te te te f?i după aproape patru ani de un regim de urgie și despotism asiatic, aceiași mize­rabili — același neam pucios și spurcat, dovedit neam de bandiți și de găinari pe deasupra, jupuitori ai averei publice și private, după ce în acești patru ani, nici nu au deschis gura ca să ceară modifica­rea Constituției și lărgirea dreptului de vot, astăzi — câtoi călugăriți — deși cu ghiarele încă pline de sînge, se bat în piept cu fățărniciei declară că țara este gata pentru lărgirea dreptului de vot și șeful — care după ce a pus trîmbița la gură, ca să sune moartea celor 11.000 de țărani, acel­aș șef, ia în gură aceiași trîm­­biță, pentru a da alarma partidului șaht și — a­î da ordin ca să plece la o nouă luptă, aceia pentru reformele politice de­mocratice, pornește războiul pentru o lar­gă reformă a Constituției, care îi este cel puțin rușine să precizeze în ce constă și ce înțelege el prin lărgirea dreptului de vot... to­a­te Nu cred să existe în țară vre­ un singur naiv care să ia în serios cele ce s’a vorbit Duminica trecută în sala Germană din Capitală... Oamenii aceștia compromiși și ca oameni privați și ca oameni politici, in­capabili de-a rîvni puterea pentru mo­ment, cred că-șî pot face o nouă virgini­tate, agitînd reformele democratice, armă de lupta, bună în opoziție, imediat uitată atunci cînd ajungi la putere... Firește, că noi cari din anii tinereței luptăm — fără de preget — pentru lărgi­rea dreptului de vot, pentru votul obștesc și pentru intrarea claselor țărănești în viața publică, nouă ne sînt scumpe aceste reforme, dar tocmai pentru aceasta nu voim ca ele să fie­ murdărite de mîinile pătate de sînge ale Celor trei frați, nu voim să fie din nou compromise, fiind a­­gitate de un partid, condus de către o Di­nastie care îl compromite și pe dînsul și compromite ori și ce idee, ori și ce miș­care sfîntă pe care pune dînsa mina... to­a­te­Din fericire țara este pregătită, țara cu­noaște Dinastia, iar țăranii i-ar­ gustat re­formele și gustul de plumb și de mitralie, grație cărora s’a prăbușit la pămînt sate întregi și 11.000 de suflete de creștini și de romîni au fost sacrificate... Poate suna șeful în trîmbița ruginită, poporul va sta indiferent, masele de la o­­rașe și de la sate se vor uita cu zîmbet de dispreț la acești ticăloși cari se bat în piept și le declară că vin să le dea drep­turi și libertate... Tot astfel ar fi privită și o oribilă pros­tituată, care ar sosi în mijlocul copilelor nevinovate și le-ar propovădui moralita­tea și castitatea... Tot astfel ar fi de luați în considerație, dacă Zdrelea și Mărunțelu, eșiți din tem­niță cu capul încă ras și în costumul de penitenciar, ar veni și-ar propovădui con­cetățenilor lor respectul legilor, blîndețea și respectul vieței și avutului aproapelui... Cînd ai trecut pe la Răteștî și pe la Ho­­divoaia, pentru totdeauna ai pierdut dreptul să vorbești de dragoste pentru să­teni și de cinste privată și politică. Un imens hohot de rîs — dacă nu blestem și indignare a primit declarațiunile Dina­stiei, că vine în numele poporului și pentru a-1 deslănțui din robia lui politică! Farsori! Siniștri farsori! CONST­ MIL­E tete-Unde ! partidul ? ii Simulacrul de consfătuire înscenat Du­minică de firma La Trei Frați, cu con­cursul oardei de căpătuiți ai ..Dinastiei” a­ arătat mai bine ca orice că partidul libe­ral e redus de­ fapt, la firma acaparatoare și exploatatoare care l’a luat în antrepriză. Unde era, in adevăr, partidul; cu ce și prin cine s’a manifestat el la acel simula­cru de consfătuire,­ așa ca să se vadă și să se simtă că e o închegare de energii, voinți și însuflețiri ale unor oameni de­zinteresați, chibzuiți, dornici de a-și în­făptui ideile? Stelian, Porumbaru­, Orleanu, Stere, Ni­­colaescu­, Roman­e­scu , Banu, Duca, ar­ trebuit să se dea în lături spre a face loc d-lui Georgel Mărzescu, care de cînd a în­jurat în cameră pe Nicolae Fleva, în nu­mele celor Trei Frați implicați în afacerea Rătești,­­are prioritație față de cei mai ve­chi și mai de seamă liberali. Cînd e șef un Ionel, nu e de mirare ca steagul să-l desfășure Georgel. De­cît atunci să nu se vorbească de „marele” partid, de „matura lui chibzu­ință și „solemnele” sale hotărîri. Revizuirea Constituției, reforma electo­rală, anunțate­ de Ionel și puse sub pavă­za lui Georges sunt exibițiuni cari nu mai merg nici în Carnaval. Să ni se arate lucrările făcute de bărba­ții mai de seamă ai partidului asupra re­vizuirii Constituției și reformei electo­rale. Să ni se arate opera lor de apostoli în massele­­­rănești și ale muncitorilor de la orașe. Să vedem și noi că mulți—puți­nii oameni cari mai înseamnă ceva, prin valoarea lor personală în partidul liberal, se mișcă și se fac chezășii realizărei ime­diate a unor reforme democratice. Să vedem partidul liberal — căci nu vedem de­cât tramvaiul și pe Cei Trei Frați, cu Ferechidele și Georgelul lor! S Y. R. PACEA EUROPEI ,al doilea discurs al cancelarului german Am ară­tat cu oca­zia primu­lui discurs al domnu­lui de Beth­­mann Holl­­weg, în chestia Ma­rocului, că acest dis­curs, deși primit cu răceală de Reichstag, face totuși o excelentă impresie, prin since­ritatea sa, prin cin­stea sa po­litică, prin dragostea sa neclintită de pace. In urma acestui discurs, au urmat la tri­bună oratorii diferitelor partide. Afară de Bebel, toți l-au atacat cu înverșunare pe cancelar și mai cu seamă oratorul parti­dului conservator, d. de Heydebrand, ca­re a fost botezat acum de curînd „Regele neîncoronat al Prusiei”. In fața acestor a­­tacuri cancelarul a mai luat odată cuvîn­­tul și de astă dată a găsit accente calde, de adîncă indignare, care au­ produs un adevărat reviriment în opinia publică cu privire la dînsul. In acest al douilea dis­curs al cancelarului german sînt pasagii de o însemnătate universală, sînt și pasa­gii cari cu litere de joc Inscriu noua poli­tică ce trebue să triumfe în Europa. Le vom spicui și pe unele și pe celelalte. * * * Oratorul conservator declarase că nu vrea să scoboare în fața străinătăței , gu­vernul țarei sale, — totodată a atacat, însă pe cancelar sub cuvin­t că n’a știut să r­es­­pingă cuvintele ambasadorului englez din Viena din interviewul apărut în „Neu­e Freie Presse”, cuvinte ofensatoare pem­­tru demnitatea națională germană. Cance­larul a respins cu hotărîre această acu­zație și a continuat astfel: „Las domnului Heydebrand răspunde­rea faptului cum vrea să împace o ase­menea ofensă adusă propriului său­ gu­vern, cu afirmația sa că nu­ vrea să sd­o­­boare guvernul în fara străinătate­.*n conștiința s­a națională. Regret că s’a vor­bit în Reichstag despre relațiunile noas­tre cu un stat străin cu care avem relăți­­uni normale, într’un ton care poate fi fo­lositor în întruniri electorale, care însă nu se obicinuește într’un Parlament con­știent de răspunderea sa. Cînd conștient de răspunderea mea rostesc cuvinte bine cumpănite asupra cuvîntărilor bărbaților de stat străini,­ele trebue să contribue la lămurirea relațiunilor noastre internați­onale. Cuvinte pătimașe și cari întrec ori­ce măsură, ca acele ale oratorului con­servator, pot servi interese de partid, pă­gubesc însă imperiied german. Aș regre­ta dacă în această Cameră s’ar prinde o­­biceiul de a se vorbi în tonul acesta des­pre relațiunile noastre străine. Cel tare nu trebue să aibă mereu sabia în gură. Am petrecut luni și petreceri și acum în­că zile, înecate de o mare de patimi, cum nu s’a mai pomenit în Germania. Moti­vul fundamental al acestei stări sufletești este voința Germaniei de a impune în lu­me voința sa și­ tot ce poate. Aceasta e un fenomen bun și înălțător și sunt recunos­cător pentru sentimentele cari au domnit în poporul german”. * * ] ,Dar — a continuat cancelarul —■ în a­­ceste timpuri grele s’au manifestat și pu­teri cari au mai mult de a face cu alege­rile, de­cit cu Morocco și cu Congo. Dacă s’a făcut în presă un tablou de pare că Ger­mania ar fi în suferință și am sta în aju­nul­ cataclismului nostru ca națiune, — faptele nu justifică acest tablou. A ațîța pare că la fierbere pasiunile naționale pen­tru planuri utopice de cucerire și pentru scopuri de partid, asta însemnează a com­promite patriotismul, a risipi un bun pre­țios”. Pentru a se aprecia toată însemnătatea acestui discurs al cancelarului, trebue­ș­te categoric la adresa Kronprințului, ca­re, după cum se știe, a aplaudat în mod ostentativ, tocmai ucele pasagii din cuvîn­­tarea oratorului conservator contra cărora cancelarul a îndreptat cele mai energice atacuri. Pe de altă parte prin acest dis­curs cancelarul a rupt-o definitiv cu par­tidul conservator, pe­­ care pînă acum s-au sprijinit aproape toate guvernele germa­ne și de care guvernul d-lui Bethmann­­ Hollweg se desparte tocmai acum în a­­junul alegerilor generale. In sfîrșit mai e important că acest discurs a pus în­­tr’un mare impas pe liberali și democrați și a adus­ în sprijinul guvernului partidul „antipatriotic” al muncitorimei social-de­mocrat­e. Mai presus de toate însă acest discurs ca și­ cei dinții se pronunță clar și catego­ric contra ori și­căror planuri utopice de cucerire și opune șoviniștilor dornici de răzdui, un energic refuz. El arată în mod definitiv că ideia paci­fistă triumfă tot mai mult în Europa. Un mare stat european se mai poate gîndi la războiul colonial, în nici un caz însă nu la unul act pe continent. Goto în pustiu­rile Africei războiul poate sfîrși prin a civiliza, aci in Europa el nu poate de­cît­­ distruge civilizația Bettimann Hoffweg N A­Z BITI Spargerea ferestrelor Ușile fiind de­ocamdată închise. Cei Trei Frați au­ amenințat alaltăeri că vor să intre în guvern pe fereastră. Cum însă guvernul acesta a avut grija ca și ferestrele să fie închise — atîta i-e frică să nu-i prindă vr’un curent! — Cei Trei Frați au­ declarat că vor sparge ferestrele. Vor cu orice preț să aerisească guvernul. înclinăm însă a crede că mai mult își dau aere decit sînt în stare a aerisi pe alții. Cît despre spargerea ferestrelor, sîntem­­ nai de grabă dispuși a vedea în această ho­­tărîre o manoperă a cartelului sticlarilor, cari vor să mai urce nițel prețul geamu­rilor. Unde sînt Cei Trei Frați, trebue să be și un gheșeft!... Pac. «Jpșior. Ja Cînd politicianii noștri se găsesc în ma­re încurcătură, aleargă la Vodă. Î a­dunarea generală a societatei comuna­­e de tramvaie, — a hotărât și ea să tri­mită o delegațiune la Vodă. Cu alte cuvin­te, după ce dinastia n’a obținut ea nimic de la rege, pune adunarea generală ca să trimită și ea delegați... E vorba doar de a-l plictisi pe rege, căci atîta ar mai lipsi în țara noastră, ca regele să ia apărarea gheșeftului brătienist. Urmează din această procedare că di­nastia a pierdut ori­ce nădejde de a-șî mai salva afacerea. Aceasta se vede și din faptul că nici un orator de la consfătui­rea liberală nu a pomenit nici cu o vor­bă tramvayul. Brătieniștii au răspândit svonul că se va vorbi de tramvay, și­­ se va face chiar declar­ația că dacă guvernul actual­ va des­ființa societatea tramvayului, cel liberal o va­­ reînființa. Dar liberalii de vază cari au ceva mai mult bun simț de­cât d. Vin­­tilă Brătianu, au refuzat net să păteze consfătuirea cu discutarea unei afaceri, au refuzat să se solidarizeze cu gheșeftul tramvayului, și dinastia a trebuit să ce­deze. Afacerea tramvayului e deci pierdută pentru brătieniști! Guvernul va restitui co­­­mune î­n patrimoniul ei și dinastia va tre­bui să tacă. De soarta aceasta n’o vor mai putea cruța nici intervenția la rege, nici înju­răturile su­rugiești de cari răsună presa ei și cari sunt cea mai crasă manifestare a neputinței. Ad. -------------#te------------- -a* Adeveruri «­ Partid cu dinam Șeful „Dinastiei“ a declarat că are nevoe de un partid cu dinam de SO cal putere. Ce folos că în partid o să be 80 de cal și în fruntea lui alt patruped ?.... Calî D-nul Ionel Brătianu constatînd că nu mai găsește în partid cal de tramway, s’fi decis să-șî electrizeze partidul.... Luminare Tot d-sa a spus că nu se mulțumește ca alți șefi cu lumina slabă a unei lumînări. Am înțeles! D-sale Îi trebue uzina elec­trică a Primăriei!.... Rigoletto -tete* Austria și alianța cu Turcia Avantajele economice. — Aju­tor în caz de rázboiu.­ Des­facerea de Italia. Socotind ca pierdute posesiunile sale din Africa, Egipt și Tripolitania, Tur­ciei tot îi mai rămîn mai bine de 3 mili­oane de kilometri pătrați în Asia și Eu­ropa, o populație de peste 25 milioane lo­cuitori. Situația geografică, bogățiile na­turale ce posedă, indolența poporului turc au atras de mult privirile rasei germane, care a urmat și urmează cu o rară tena­citate, pătrunderea în interior pe cale e­­conomică. Celebrul „Drang nach Osten” se execută cu punctualitate. Astăzi însă a sosit momentul, cînd tre­bue a se da pe fată, a se alege, ori cu Ita­lienii, sau cu turcii. In Austria ziarele și o­pinia publică voesc a se lămurii spu­­nînd: rămînînd cu dragostea îndoelnică a Italiei, pierdem prietenia Turciei — sau trebue să sacrificăm pe cea din urmă pen­tru întîia. Ori, valorează una pentru alta? Și cum cumpăna diplomației, este făcută să tragă de partea celui care prezintă mai multe avantaje, să vedem de la cine le putem avea.­­ * * * .Avantajele economice ale Austriei față cu Italia sunt minime, pe cînd­­ ața. TO: Turcia sunt foarte mari. ^ Insă iată că și curentul militarist­­ MM pe față alianța cu Turcia, pe următoarle motive: Intri un conflict cu tripla înțeleg** re, Italia pune la dispoziție flota ** am­p l ta sa de uscat. Să vedem dacă sunt întang j­buințabile și cum? Ce folos poate aduc* flota italiană?­­4« Ea se compune din vase numere«*, 1 materialul sau navigabil este modern, tg« , să nu de categoria întâia. "%) Flotele reunite italo-austriece au fagi­i boi să fie prea norocoase ca să poată tri­cea măcar un succes asupra escadxdtar , franco-engleză din Mediterana. Flote. I­­talo-austriacă, ar fi redusă complici Je­­tăcere, dacă prin vre-o întâmplare, ar tea să iasă și flota rusă din Marea Neagrifa, unindu-se cu cea dintâi. Atît flotei idlSzti cit și celei austriace, nu le-ar retmune ato­­i să se retragă și să-și păzească aceilop contra unei eventuale debarcări. Rămîne să vedem cu ce poate fi­­ fap. los Italia pe uscat, unde vor avea loc. 1­6­tărîrile definitive. Italia posedă 24 divisit, la care se pot adăuga ;46 batalioane alpre* și 4 divizii de cavalerie. După o faccii­­cam de vre-o două săptămâni de re­lizare, se mai poate avea 12 divizii «wnhttf, de miliții sau un total de 356 batalipttt, 147 escadroane și 225 baterii, aproape 400 mii de oameni pentru linia tntffo cu ligi tunuri. .4 ^ Peste vre-o 20 zile s’ar mai putea sufe* ga încă 170 batal., 30 escadroane și 60 ba­ terii ale miliției mobile cam 170.000 meni cu 360 tunuri. Această miliție est* lipsită de cadre (grade), este foarte b­un chemată în timp de pace și din cauza opi»­sei de cai se va forma greul. Apoi tU­ B oamenii din această categorie se va* cu greu, fiind majoritate expatriat. In I*» tal s’ar putea conta pe 500.000 de armata de razboiu, din care o cincime, te bia după două săptămîni va putea fofjiga în luptă. "“Și Din această armată, aproape jumăteria va fi întrebuințată pentru­­ paza întâi­lor sale coaste. ‘ ' 1* Contra Franței va putea decî trimite, cam 12 divizii de infanterie și 2 de caste­­lerie, care­­ mai rămân disponible, la* frontiera de est. Franța are superiori!** tea naturală și i-ar fi prea suficient afară, opun corpurile din Marsilia, Lyon,­­ A§> S’A. JPUS JIS VIN ZARE: AVAUNORUL PE 1912 „Adeverii!“ și „Dimineața“ ---------- 30 BANI EXEMPLARUL AL Ziarelor Ionel: ............. Și ‘mai tare încă atunci cînd aș putea mina pe firele tramwayului electric ! ! Cronica, teatrală de EMIL D. FAGURE Teatrul național.—Pentru întîia oară : Fiul ei, piesă în 3 d-nii Emil Nicolau și Al. Simionescu Avem în societatea noastră, la adăpos­tul legilor, ipocrizii morale revoltătoare, împotriva uneia, din ele se revoltă și au­torii piesei „Fiul ei“, reprezentată aseară pentru întîia oară la Teatrul Național. Grigore Dîmbu, avocat tânăr și de va­loare, e logodit cu Elena Preda, fiica avo­catului George Preda, om de seamă și bo­gat. Gurile rele își fac meseria, scotocesc trecutul Măriei Dîmbu, mama lui Gri­gore Dîmbu și reușesc să convingă pe George Preda că acest trecut e de natură a compromite situațiunea socială a fiicei sale, dacă va lua de soț pe fiul acestei fe­mei. I se vor închide multe uși, va fi umi­lită, va suferi. Fata află, vine la logodnicul ei și ambii protestează, căci nu sînt eî vinovați ca să li se zdrobească dragostea. Vine și părin­tele fetei, să-și anunțe ginerele că retrage cuvîntul și rupe logodna. Alama lui Grigore Dîmbu, venind și ea la fiul ei, ghicește situația, vede că ea­ e pricina și se '!<■ [UNK] '<:! ■ să interne, spre a a­­sig­ura fericirea­­ fiului. In actul al doilea aflăm că George Pre­da, tatăl Elenei, trăește cu o femee mări­tată, Cleo Rudeanu, al cărei soț, mult mai în vîrstă ca ea, întreține la rîndul lui, o cocotă. Soția aceasta,,adulteră, care s’a măritat cu un moșneag și-și înșeală băr­batul, numai spre a­­ trăi în lux, este to­tuși aceea care are ipocrizia de a sfătui pe amantul ei George Preda, să nu cum­va să dea fata după fiuil unei femei ca d-na Dîmbu, ci să-șî caute un ginere „din so­cietatea lor“ !... Maria Dîmbu vine­ la părintele ființei care poate face fericirea fiului ei. Aici e umilită de amanta lui, de femeia mări­tată, care nici nu vrea­­ să o cunoască. Totuși sentimentul de mamă trece peste orice suferință. Nu se revoltă, ci caută să asigure cu orice preț fericirea fiului. Ea dă să înțeleagă mai întîiu că e gata să dis­pară pe vecie din calea fiului ei, numai ca tatăl fetei să nu se mai opue la căsă­torie. Dacă are un trecut ușuratic, vina e că după moartea soțului ei, căruia i-a fost soție credincioasă, a rămas văduvă cu doi copii de a căror creștere a trebuit să îngri­jească și pentru ei s’a sacrificat, spre a-î putea ține la studii, în străinătate. Firește că părintele fetei refuză propu­nerea mamei care vrea să plătească cu viața rușinea trecutului și fericirea fiului ei Primește însă la a doua propunere prin care mama se­men­­ă să dispară din socie­tate, din viața fii lui ei, din țară chiar. Ceea­ ce decide pe părinte este pe de o par­te hotărîrea fiicei sale de a lua de soț pe Grigore Dîmbu, iar pe de altă parte con­știința că nici legătura lui cu Cleo Ru­deanu, o femee măritată, nu-l îngădue să fie prea dificil la capitolul moralei. to­to­te Autorii nu fac apologia trecutului ma­mei, dar teza lor vrea să fie o lecție de morală comparată. Nu e un ideal pentru o mamă să-și păteze viața, să compromită viitorul copiilor ei, spre a-i putea crește în belșug. Cînd însă împotriva unei femei care după moartea soțului greșește, înțe­­legînd să-și crească cu asemenea mijloace copiii, se ridică una din femeile măritate, fără copii, de teama d-nei Cleo Rudeanu, atunci negreșit că te revoltă cenzura ipo­crită a adulterei de profesiune asupra fe­meii care singură în viață, cu douî copii ce trebue crescuți, se­ abate de la calea co­rectă. De aceia autorii au și căutat ca timpul să repare suferința mamei și în actul al treilea, după cinci ani, suntem­ la Dieppe, unde petrec vara familiile Preda, Dîmbu.. și Rudeanu!! Tinerii soți au un copil și o femm­e necunoscută, cernită, se furișează a­­proape zilnic, in lipsa lor de acasă, și vine să sărute și să acopere de flori pe micul ștrengar, care a fost bolnav. Ați ghicit: e bunica. Intr’o zi e surprinsă și nora pune capăt suferinței sale, strîngînd-o te, pieptul ei și zicîndu-i: „mam­ă”! E actul cel mai firesc și mai mișcător în piesa domnilor Nicolau și Simionescu —fiindcă e și cel mai bine motivat, înțele­gem din cele­ petrecute înaintea ochilor noștri că de cinci ani de zile durează su­ferința acestei mame și ne mișcă soarta ei. Ceea ce nu se petrece înaintea noastră, în teatru, e greu să ne miște. Elementul absent nu e un element de emoțiune în teatru, care este viața în acțiune. Trecutul mamei este un element ab­sent, esențial în conflictul ales de autori, dar introdus prin procedeul afirmațiunei. Lumea spune; femeia afirmă că a avut un trecut pătat; pe o dată moartă însă, e greu să se întemeieze un conflict așa fel în­cît să ne zguduie. O faptă precisă, o vină pe­trecută sub ochii noștri ar fi făcut vie, prezentă, suferința mamei și ar fi dat o de­osebită intensitate mobilului conflictului. Tot atît de vie era acea suferință, dacă trecutul sau unele fapte grele ale lui ar fi fost răscolite, scotocite, spre a’l învia și face dintr’însul cauza nenorocirei pre­zente. Cusurul primelor două acte este aceas­tă procedare prin afirmațiuni și nu prin desfășurarea, prin procesul acelui trecut care pricinuește acum, uni conflict atît de dureros. Alte inconveniente ale primelor două acte sînt intrările diferitelor perso­nagii, care apar artificiale, calculate. Așa, de pildă, cînd sosește în primul act lo­godnica, știi de mai înainte că cel care bate la ușă e tatăl ei, iar cînd iese acesta, știi că va intra mama. Tot astfel în ac­tul al douilea, cînd e Gheo la Preda, ghi­cești că cel care se anunță e soțul, iar cînd servitorul aduce apoi o altă cartă de­ vizită, știi bine că acum vine pledeze fericirea copiilor. Asemene* vități teh­nici descordeaza curioșii**, micșorează interesul, în loc să ’i sporeas­că, întreținînd mereu atenția, emoția. Actul al treilea, însă, simplul­ și fires­cul deznodămînt pe care îl aduce, duio­șia, situațiun el,de a vedea că perii albî"?al bunicei și dragostea ei pentru nepot fac să se uite tot trecutul, actul al treilea scoa­te în relief și gingășia ideii autorilor și caracterul ei moral. Fiul ei e maî­nțult, scheletul unei piese; mai mult scene cî­nematografice de­cît o lucrare desvoltata un film care, sfîrșește prin a te înduioșa. Sufletul personagiilor nu se contrazic ce, e just, dar prea simplu. Adîncul nu e turburat, abea dacă sunt încrețite unde­le suprafeței. Emoțiunea naște însă î­n frămîntările profunde, din valurile­ în­verșunate și înspumate. Pînă acolo n’au pătruns autorii „Fiului ei”. S’au mulțu­mit cu enunțarea unui conflict dramatic; au voit numai să ni-i treacă, pe dinaintea ochilor, să ne smulgă, o aprobare și o la­crimă — și ținte aceasta și-au­ atins’o, to te­te Interpreții le-au dat un concurs prețios: în primul rînd, d-na Lucia Sturza,care= * plîns lacrimi adevărate, cărora nu se poate acte de

Next