Adevěrul, ianuarie 1912 (Anul 25, nr. 8011-8040)

1912-01-01 / nr. 8011

Anul care vine Obiceiul este de-a arunca toate păcatele pe anul care se duce şi a ne pune toate sper­anţele în anul care vine. An­l care se duce? Dar el nu a fost prea­­falnic şi prea încărcat de păcate Da chiar am putea spune că în ceea ce pr­iveşte politica noastră internă, anul 19*1 va fi Un olt istoric, fiindcă opera de extir­pare a Dinastiei Celor trei fraţi, este uni­ca in istoria patriei. Anul care se duce, va fi un început de eră nouă, detronarea nu numai a unei Dinastii politice, dar şi o pildă pentru toţi aceia cari ar avea gustul s’o imiteze. Dacă anul 1877 a însemnat in­dependenţa noastră externă şi începutul unei vieţi nouă, apoi anul 1911, va însem­na şi el încurajarea luptei de emancipare economică faţă de­ o singură familie, care credea că ţara îi este dată ei, prin dreptul de moştenire şi în esclusiva exploatare. Am fost sortiţi ce au dreptul ca pentru urnirea din loc a Dinastiei, să avem un guvern care a cucerit puterea cu pumnul şi cu frauda, dar origina lui urîtă şi-a plă­­tit-o în chip darnic prin faptul că a dat dezghin bandiţilor de sub firma La cei trei­­rali. & * Dacă în ceea­ ce priveşte politica internă anul 1911 nu prea poate fi blestemat şi u­­rît, în politica din afară el are păcatul de-a fi fost martorul unui act de bandi­­tism internaţional, care prin felul sălbatic cum a fost îndeplinit, fără nici o formă măcar, fără nici cel mai mic menajament, va fi o pată în istoria naţiunilor. E vorba de incursiunea italiană în Tripolitania, de atacarea fără de motiv şi dreptate şi fără de pretext a Turciei, de indiferenţa ori so­lidaritatea întragei Eutropi faţă de această hrăpire îndrăzneaţă, de ticăloşia tutulor statelor cari n’au găsit mai bun de făcut de cit să sfătuiască pe cel jefuit, să facă cît ma! repede pace, lăsînd în gh­iarele hrăpitorilor prada. Priveliştea aceasta, pentru noi statele cele mici, nu-i de loc asigurătoare, ea do­vedeşte că toate alianţele nu fac două pa­rale, că sîr­ fl­ute numai în interesul ce­lor tari, cari în ziua cînd vor găsi alte compensaţiunii, îşi trădează fără de scru­pul vecinul şi a ociatul lor. E şi o lecţiu­­ne pentru viitor, ca să nu ne mai bizuim de­cît în puterile noastre proprii, că cei mici sînt datori să’şî dea mîna împreună şi.rit. pentru O­­tontul EuropeL- exţwe nu­mai poftelor celor mari, se pune o nouă cestune, acea de a se uni într’un singur mărunchi­ puternic, defensiv şi ofensiv — contra celor mari şi lacomi.­ De ziua cînd Italia a hrăpit Turciei o întreagă ţară, fără ca Europa să’i vină în ajutor —­ se pune pe tapet, ca cestiune de imediata actualitate — confederaßunea statelor balcanice. * * * Şi fiindcă vorbim de anul car­e se duce, e natural să vorbim şi de acel care vine. In această ultimă ordine de idei, fie ca î­n anul 1912 să nu precipiteze astfel eve­nimentele, în­cît ideea confederaţiei balca­nice să nu mai fie cu putinţă de realizat, pentru moment cel puţin. Actul nesoco­tit a Italiei, a deşteptat pofte şi a dat na­ştere la chestiuni cari, cine ştie, dacă vor putea fi rezolvate, altfel de­cît cu tunul şi, cu armele. De unde va porni focul ? Cine ştie! Dar este fapt cert, că toată lume® este înfrigurată, că toată lumea se pregă­teşte, căci nimeni nu ştie ce ne va aduce ziua de mîine. In presa străina anului 1912 nu i s’a făcut, o primire entuziastă. E mul­tă pulbere de puşcă în aer, vechile alianţe par a se fi rupt, vechiul echilibru de-abea se mai ţine, scîrţie şi se prăbuşeşte din toate părţile, e ceva lugubru care pare că se aude, ceva identic cu ceea ce se petrece înainte de cutremurile cele mari. Şi este natural, să fim şi noi, în prima linie îngrijoraţi, deoarece alianţele pe cari le avem, nu credem să fie pentru folosul nostru, iar singuri contra tuturora, nu vor pute­a lupta, oricît de eroic și de pregătit ar fi soldatul român. * # .Jlirp?,­cînd terenul se clatină sub picioa­rele­ noastre, cînd ne întrebăm ce ne va aduce anul 1912, in tară se pregătește za­vistia nevistei, împotriva celor care a luat din ghiara Dinastiei... tramvaiul comu­nal. ■ Satul arde şi baba se piaptănă. E şi aceasta de văzut, dacă un partid condus de­ o bandă de piraţi politici şi fi­nanciari, urîţî şi compromişi, va putea să capete izbînda contra unui guvern, ca­re bun ori rau, cu originea negreşit bandi­tească, dar care luptă contra Celor trei frai în numele cinstei, e de văzut d­acă necinstea va triumfa împotriva corectitu­­idneî şi a luptei pentru moralitate. Chiar dacă lupta pe care o dă Dinastia, va avea drept rezultat venirea la putere a d-lui Take Ionescu — simpaticul nedrep­tăţit, de către toate partidele şi de către reatele său egoist şi nerecunoscător, — chiar dacă aceasta se va întîmpla, totuşi bucuria irosită, ar fi oarecum cu oarecare rezerve. Această izbîndă ar însemna, că Cei trei frat triumfă şi scapă de dezghintil ce li se dă, iar pe de alta pentru că graţie tutulor acestor împrejurări d. Take Ione­scu, vine la guvern, adus de Dinastie, ră­­mînînd oblisiatul şi vai! prizonierul ei un fel de guvern provizoriu pînă cînd par­tidul liberal va fi în măsură să ia din nou puterea ‘ V # * Bun ori rau, semănat de fapte bune ori rele, anul care începe să ne găsească oţe­­liţî din toate punctele de vedere şi din acel intern şi din acel extern. Datoria o­­mului — a ostaşului în general — este să fie vecinie gata şi pentru bucurie şi pen­tru jale şi pentru pace şi pentru rǎzboiu. Să salutăm dar pe cel ce pleacă, ducînd cu noi, o parte din noi înşine, să ne ridi­căm pălăria faţă de cel care vine şi să’i zi­cem : Bine ai venit! Vin’o cu bine ! CONST MILLE ________ Asaltul Bancei Naţionale Incontestabil că decizia luată de con­siliul de administraţie al Casei de depu­neri, în ceea ce priveşte avansurile de bani pe efecte, este o măsură îndreptată exclusiv împotriva Băncei Naţionale. Am văzut, în adevăr, că pe cînd prin noua dispoziţie toate efectele de­ stat vor fi a­­vantajate, singure acţiunile Băncei Naţio­nale vor fi dezavantajate,, intru­cit nu se va mai obţine pe ele ca împrumut decît 3090 lei de bucată, cu aproape 1500 lei mai puţin ca pînă acum. Cei de la Banca Naţională au­ simţit lo­vitura şi au şi început să se vaite. In ade­văr, Viitorul dă alarma şi se plînge că măsura Casei de depuneri face parte din seria de şicane pe cari guvernul le în­dreaptă împotriva acţionarilor Băncei­ Na­­ţionale. Viitorul are dreptate şi dacă avem ceva de obiectat împotriva măsurei luate, este tocmai faptul că sîntem în faţa unei lo­vituri prea timide, atunci cînd datoria gu­vernului ar fi să procedeze în mod mult mai energic faţă de cei ce au făcut un stat în stat din Banca Naţională. Ne-am fi aş­teptat de la guvern la un atac de front, e­­nergic şi hotărît, împotriva acelora cari terorizează toată piaţa şi întreaga noastră ţară comercială şi politică din citadela în are s-au­ încuibat. în loc de această acţiune făţişe pe care toţi cei ce gem sub apăsarea de fier a Băncei Naţionale ar urmări-o cu cea mai vie simpatie, guvernul vine cu jumătăţi de măsuri cari, oricît ar fi de îndreptăţite, nu satisfac pe deplin sentimentul pu­blic. Ori­cum ar fi însă, dispoziţia e îndrep­tată împotriva dictatorilor de la Bancă, şi ca atare, cu toată timiditatea ei, e bine venită. Şi apoi, ceea ce face Casa de de­puneri, este şi drept. Noua măsură intro­duce o uniformitate de tratament între toate titlurile asupra cărora Casa de depu­neri este autorizată să acorde împrumu­turi, uniformitate care lipsia pînă acum, şi aceasta în folosul exclusiv al celor, de la Banca Naţională. Singurul lucru de regretat în toată a­­ceasta afacere, e faptul că, pe­ lîngă sa­trapii de la Bancă, vor­ fi loviți și micii de­ținători de aortei­ni, Up. CRIZA BISERICEASCA DIFICULTATHiE REZOLBIREl Criza bisericească a intrat într’o fază aşa de acuta, incit nu mai poate fi rezolvată cu paliative. Acest sistem adoptat de ac­tualul guvern s’a dovedit a fi cu totul greşit. Cînd izbucnise criza credem a şti că d. G. C. Arion, ministrul instrucţiunei pu­blice şi al cultelor, propusese guvernului o soluţie care, dacă ar fi fost acceptată, se putea înlătura situaţiunea penibilă,şi in­tolerabilă în care se găseşte actualmente biserica. D-sa credea, cu drept cuvînt, că pedepsirea vinovatului va aduce linişte în sinul bisericei atît de crud lovită dela ne­­legaila detronare :— termenul este al ti­neia din actualii miniştri -- a fostului mitropolit Ghenadie. Evident că îndepărtarea mitropolitului Atanasie Mironescu­ din înalta funcţiune ce ocupa şi reformarea legei sinodale ar fi fost de ajuns să limpezească situa­ţi­u­­nea. Gu­vernul înţelesese râu cînd­­credea că fâcînd aceasta dă satisfacţie numai e­­piscopului de Roman. Nu era vorba ito satisfacţia — ce de altfel se cuvenea — episcopului Safirul , ci de aceia ce trebuia dată opiniei publice care fusese adine lo­vită în credinţa eî, in urma celor petrecu­te în sinul bisericei. Dar guvernul n’a înţeles atunci că răul trebuia tăiat din rădăcină cu curaj şi in mod franc şi s’a mulţumit cu o simplă „cîrpire” a situaţiei. Roadele le culege astăzi .. .li_. . .i ‘ % & Azi guvernul întîmpină dificultăţi - nu numai cu alegerea mitropolitului primat, ci şi cu aceia a episcopilor. Am arătat într’un articol precedent că guvernul nu voeşte cu vrei un preţ pe episcopul Conon, ca primat. Şi poate că are dreptate! Prin îndepărtarea acestui înalt prelat dela prim­aţie nu rămine can­didat serios decît mitropolitul Moldovei. Guvernul, în disperarea lui că nu va găsi un mitropolit, s’a cramponat de mi­tropolit Pimen. Acesta refuză. Motivul aparent e­ cel spu­s de sfinţia sa în inter­viewurile pe care le-a acordat şi care s’ar rezuma astfel: dragostea care i sra infil­trat în suflet, pentru Moldova şi dorinţa­ de a desăvîrşi reforme mari în special la­­faţă de mănăstiri îl opresc de a părăsi Moldova. Vom arăta şi la ce reduc aceste reforme Ziceam cu acest­­e motiv­e a­parent, cu a­­cel real este de ordin politic, iar nu afec­­tiv ca precedentul. Liberalii au­ cerut im­perios mitropolitului Pimen să nu pri­mească prim­aţia, aceasta spre a face în­curcături guvernului. Li s’a răspuns însă de către mitropoli­tul Moldovei că alegerea n­u depinde de el ci de Sinod şi că se poate întîmpla să fie­­ales fără voia lui. înaltul prelat dorea să afle cu acest mijloc care va fi atitudi­nea liberalilor — pe cari i-a servit cu atâta credinţă — faţă de un fapt îndeplinit. Cum însă liberalii au tot interesul să nu se re­zolve criza bisericească au lăsat, să înţe­leagă mitropolitului Pimen că va avea soarta predecesorului sau. Credinţa guvernului însă este că pînă la sfîrşit mitropolitul Moldovei va primi prim­aţia cu toate ameninţările. Oficioasele liberale au anunţat că epi­scopul Ghenadie al Rîmniculuî va fi­ nu­mit primat, aceasta după recomandarea ministrului de culte. — Sîntem informaţi că ministrul cul­telor n’a recomandat pe episcopul Ghena­­die la scaunul de mitropolit primat. La întrebarea ce am făcut unui membru din guvern privitor la acest svon ni s’a răspuns : „episcopul Ghenadie Bacaoa,nr.1 poate fi cel mult un mitropolit al liberali­lor nu al ţărei. Acest răspuns îşi are explicaţia în legă­turile strînse ce există de multă vreme în­tre episcopul Ghenadie al Rîmniculuî şi liberalii. De altfel episcopul de Rimnic s’a arătat adesea la numeroase banchete politice da­te în onoarea d-lui Ionel Brătianu, fapt cu totul nepotrivit pentru un episcop. A­­fară de asta atitudinea pe­ care a avut-o în procesul fostului mitropolit Atanasie Mironescu dovedeşte în­deajuns cît e de subjugat politicei liberale. * ’, f ■ ,■ * * Guvernul are oarecari dificultăţi şi cu viitorii episcop!. „v,v­­or fi aleşi trei ep’s cop! ș i anime: la Argeş, la Roman precum şi în scaunul ce va rămîne vacant prin trecerea unui epi­sc­p ca mitropolit al Moldovei, căci gu­ve­rnul e convins — după cum am arătat— că pînă în cele din urmă mitropolitul Pi­ntin va primi prim­aţia. Guvernul a hotărît să susţină alegerea următorilor archierei în scaunele de epi­scopii Calist Botoşeneanu, Nicodim de la Iaşi şi Meletie Gălăţeanu. Dificultăţile pe care Ie are guvernul cu alegerea viitorilor episcop­­e,că nici unul din ei nu voeşte sa primească jocul epis­copului Safirin­ al Romanului. Toţi pri­vesc alegerea la acest scaun ca ceva dacă nu nesigur, cel puţin turbure. — „Ne e frică de bocluc „iată răspun­suril­e ce primeşte guvernul din partea candidaţilor la episcopat. Pentru cine priveşte mai adine criza pri­n care trece biserica pricepe lesne şi din acel refuz ca afacerea demitere! episco­pii­­iî de Roman nu e definitiv închisă. Exista o dreptate care isvorăște din h­o . firea lucrurilor; de aceasta pare a st i convins și guvernul, dar cam tîrziu. MB« 8. Petaxa-Coro N­A­Z­B­I­T 1­1 Urări de Anul noii Omforia cu uzul şi următor vechilor tra­diţii, urez, de Anul noi­ : Dinastiei B­âi­anu, un ghinion mai puţin formidabil ca in 1918 ; ciricuiturilor un ca­­bin*­­ Deşliu, lui Procopsiu un kilogram de inteligenţă şi o tona de bun simţ; Prensuluî Griguţa o prensă mai ieftină şi mai bună; gendarmerie! romíne un nou Pantelimon; guvernului, o nouă afacere tramvaila brâ­­tieniste ca să-şi asigure pe încă zere ani pu­terea ; alegătorului romín îi urez cît tva­ a­propiate şi bogate­, alegeri generale. — iar mie îmi urez ca toţi furnizorii să-mî romine în viață, altfel treb­uie să demisionez­e Paci CHESTIA ZILEI Cadou Regal RegelS: Venim d-ta, lom fPrafiano, poftiţi un tramway. PeftBS: Dar, 31 ar es­tate, nu merge.... Ca, stricat d. Carp. iisiipi­titimîei Se cunoaşte larga publicitate dată de către presa, celor trei fraţi părereî dec­a­­m].”r .Facultăţei de droni din Iaşi, d. D. Alexandrescu, în chestia tram­vayeior co­munale.­­Deschizîndu­-se anunta discuţia dacă le­gea d-lui Marghiloman — în aceiaşi ches­tie —­ este sau nu constituţională­ şi mai cu seamă dacă în sistemul legilor noastre, tribunalele sunt îndrituite să se pronunţe asupra constituţionalităţei unei legi, cre­dem ca este locul să arătăm părerea ace­­luiaş­i decart asupra acestui punct, care agită toată mişcarea noastră politică şi juridică. ■ Vom vedea dacă aceeaşi presă liberală va acorda aceeaşi largă publi­citate şi ace­stei păreri a jurisconsultului profesor de la Iaşi în chestia, ce preocupă o­pinia publică. # In volumul 1, ediţia din 1886 a comen­tariilor sale asupra codului civil, pag. 7, 19 şi 20 text şi notă, d. Alexandrescu se pronunţa pentru afirmativă ; adică : jude­­cătorii au dreptul să controleze dacă o le­ge este sau nu constituţională, să pipbe constituţionalitatea internă a legei. Cu a­­cea ocazie d-sa combătea pa : Broptschli, Tonssen, Hello, etc., cari sunt partizanii opniunei contrară. În ed­ția Il-a a vol. I, din 1906, pag. 63 d. Alexandrescu revin­e asupra primei d-­jale, parer!. Cităm textual : ,Acum însă, după o mai matură re­flexie, părerea contrară ne pare mult mai jwidică. In adevăr, Constituția noastră nu, conferă judecătorilor dreptul de a pi­pa constituţionalitatea internă a legilor, şi în lipsa unui text expres în această pri­­vinţă,­ el nu poate avea acest drept. Ju­­decătorii au deci numai misiunea de a a­­plic­a legea, iar nu de a o judeca, de a o cont­rola şi de a o înlătura. Secundum le­­ges, non de legibus judicandum est. Prin un asemenea control judecătorul ar uzur­pa, prerogativele putere! legiuitoare, în ce principiu! separaţiunea puterilor ar fi ompromis, iar confuziunea şi anarhia ar fi tristul şi fatalul rezultat al unei ase­menea­ dezordine­ morale.” Punct! deocamdată. A devenirii- | Aranjaiuenfu! S. T. B. Se .spune că înainte de a aranja eaeîul de sarcini prin care comuna e obdlgala sa des­pfg’ibi­ască tramvaiul de re’asul pe care ar fi fost nevoit să-l facă în vreme viforoasă.— S. T. B s’ar­e aranjat ca Dumnezeirea ca si­-i tragă în fiecare iarnă este un vifor de 60 de zile. De ! Nu de­geaba Sf. Treime prezidează destinde S. T. B. . . & platformă La cu teatru, as­ară, unul dintre avocaţii S. T. B. ceru casierului un toc. A -Nu 'mnii am bilete! SLu vin da! Ţoalei Un jurnalist, care se afla p’alăturea, şopti casier­ului: —­ Da’i un loc pe platformă! Definiţie — De ce s’au­ pus Primăriei atâtea sarcini de cât d­e S. T. B. ? — Altminteri nu mai era caet de sarcini Rigoletto Vrajba , peste munţi Cazul dr. Vaida Voevod şi Oc­­tavian Gog­a In momentul cînd abia începusem să sperăm că îndemnaţi din toate părţile — şi din regat şi de dincolo -- conducă­torii fraţilor noştri din Ungaria vor cău­ta să readucă cît­ mai curînd pacea în si­nul lor, o ştire din cele mai dureroase ne anunţă o telegramă din Budapesta. In paroxismul încăerării profund re­gretabile dintre ,,Romínul“ şi „Tribuna", deputatul dr. Alex. Vaida-Voevod aruncă prin „Romínul" de Sîmbătă, 24 Decem­brie, d-lui Octavian Goga acuzarea gro­zavă de trădare de neam, tocmai în clipa în care talentatul poet şi entuziast luptă­tor pleca să intre în temniţa din Seghedin spre a-şi ispăşi o nouă osînda pentru ac­tivitatea sa naţională. Acuzarea d-lui dr. Vaida-Voevod este în rezumat următoarea: că d. Octavian Goga s’ar fi­ prezintat cînd­va la un băr­bat politic maghiar ca să-și ofere servi­ciile­­guvernului unguresc, acuzare pen­tru dovedirea căreia d.,Vaida-Voevod pro­pune instituirea unui juriu de patru ar­bitri — cite­z de fiecare parte. — cari să studieze probele ce li­ se vor prezintă de către acuzare și apoi să-și dea verdictul. In ajunul plecării sale la temniţa din Seghedin, adică în ziua­ de Crăciun, poe­tul Goga citind în „Românul" această grozavă acuzare, trimite ,,Tribunei'’ din Arad un articol intitulat, „Un atentat“, în care declară, adine indignat, următoa­rele : 1) Că primeşte instituirea juriului şi că cei doi arbitri delegaţi de d-sa au­ şi plecat la Braşov, unde se află acuzatorul d. dr. Vaida-Voevod ; n 2) CU nicî­odată, de cînd e pe lume l­a ovul |­îc* 1 c' fijrvv*HîCV nici un bărbat politic ungur şi 8) Că este gata să se retragă din viaţa piublică, să demisioneze din funcţiunile ce ocupă şi să părăsească ţara îndată ce i s’ar dovedi că are cunoştinţă personala cu vre­un­ politician maghiar sau că ar fi stat de vorbă cu unul dintre aceştia asupra situaţiei politice în ultimii patru ani de cînd poetul Goga joacă un rol în mişcarea politică de peste munţi. Pentru noi, cari privim de departe cu sînge rece, dar cu nespusă durere lupta fratricidă ce s’a încins de cît­va timp în­tre fraţii noştri de peste Carpaţi, mărtu­risim sincer că nu avem cuvinte c­u cari să ne exprimăm regretul şi să desapro­băm totodată furia şi limbagiul violent ce a început să se manifeste în ultimul timp în presa romînească de dincolo. Avem impresia întristătoare că fraţii noştri, în Ioc să aibă înaintea ochilor spec­trul duşmanului, care asistă cu o sete de­vorantă la toate certurile şi frămîntârile lor, şi-au pierdut pentru moment simţul realităţii, căci numai astfel ne putem ex­plica uşurinţa cu care îşi aruncă unii al­tora epitetele cele mai neuzîtate şi calom­niile cele mai înspăimîntătoare. Fraţii noştri să nu uite că dacă duşman­­ii lor rid şi jubilează în faţa spectacolu­lui urît şi ne mai­pomenit al dispreţului cu care se tratează unii pe alţii, nouă, celor din regat, ne înghiaţă sîngele în vine, ne ustură obrazul şi cine ştie dacă în multe inimi nu se clatină nădejdea într’un vii­tor mai bun al neamului nostru. Suflarea romînească de pretutindeni, ca şi marile interese ale neamului, pre­tind să înceteze cît mai curînd posibil li­cenţa politică din presa de peste munţi şi pacea binefăcătoare să troneze in toate i­­nimile cinstite romîneştî. Altfel rîsul şi dispreţul duşmanilor ne va acoperi pe toţi deopotrivă.­ ­. Rmsu Abg’sidseiüu 1 w Scrisori din‘Pariis Dansul fără voal.— Reluarea dansului grec din antichitate şi Isadora Duncai — Poetul Jean Richspin candidat la parlamentul francez De cttăva vreme, In munea teatrelor, a literelor şi a art­ei, s’au iscat nesfîrşite dis­cuţii asupra dansului,­­ manierei lui, în fine asupra artei de a­­ sa. Fapt e, că marea ca­satoere, Isadora Duncan a fost oprită de către politie de a ai da a doua reprezentaţie anunţată,­­& o dă in aceleaşi condiţiuni ca cea id­in. Or, iată te s'a intîmp’at la prima repre­­mntaţie. Era un marineu la teatrul Châtelet. Isa­dora Duncan, care în dansurile ei a reluat arta dansatoarelor antice din Grecia, a­­dică dansul cu întreg corpul nu mimai cu picioarele, nefiind acoperită decît de un voal, a fost victima unui accident. Sce­na teatrului Châtelet plină de figuranţi, apăsată de greutăţile decorurilor, nu este destul regulată şi covorul pe care dan­satoarea î­i arată arta nu putea nivela bi­ne neregularităţile scîndurilor. Fără de voe, dusă de hazardul paşilor prinşi în armonia muzicei, Isadora Duncan a călcat într’una din găurile dintre podele — s’a clătinat şi în mişcarea bruscă ce a făcut-o ca să evite o cădere, voalul care ascundea puţin o parte oarecare a corpului, s’a de­plasat şi n’a mai ascuns nimic. Au fost în public cîteva pufnituri de rîs, cîteva „oh“, „ah“, în timp ce Isadora Duncan, neştiutoare de ce s’a întîmplat, îşi continua dansul eî inspirat. Accidentul a scandalizat pe cîţîva şi pudoarea a văzut în aceasta un atac în contra ei. De aci toată mişcarea şi fierbe­rea din ultimul timp. Spuneam că Isadora Duncan e reluat metoda antică a dânsului. Este un curent nou care propovădueşte această­­reîntoar­cere, curent care, preocupat de estetica dansului, vrea ca acesta să nu fie decît triumful corpului omenesc debarasat de tot ce îl denaturează desproporţionîndu-l, de tot ce îl îngreunează şi îl jenează... Pentru c­a regularitatea corpului să ia­să mai mult în evid­enţă, pentru ca trăsă­turile lui să dea imagini artistice, pentru ca mişcările să fie libere, în timpul dan­sului nu trebue ca dansatoarea să aibă nici „maillot“ nici „tutu“ — picior­ goi, pentru ca contractarea muşchilor în miş­care să poată fi văzută dintr’o singură privire. Dansul trebue să exprime ceva, să re­dea un sentiment, trebue să aibă un stil care să-l poată clasa într’o anume stare sufletească pe care dansatoarea după rit­mul mişcărilor vrea să o dea cu caracterul esenţial al sentimentului căutat. Arta dansului, prin stilul sau, mai este o reconstituire a unor epoci trecute — a unor vremuri cari, nu pot fi înţelese decit cu caracteristicile care le marchează tim­pul, care le dă nota dominantă specială, aparte. Cînd corpul va fi liber, va avea forme desăvirşite şi va fi destul de bine exersat pentru ca din mişcările lui să iasă liniile de caracter, va putea să reconstituiască epocă după epocă, dela anticii greci, deta egipteni şi pînă în vremurile moderne, toate sinttriie cu expresiunile lor carnete­ristice. Ceea ce se cere, este virtuozitatea corpului şi a mişcărilor. Antichitatea greacă cere mlădierea ar­monioasă a dansatoarei grece — a liniei grece, a ansamblului atît de coordonat și de simetric — dulce și elegant, al înaripă­­teî line care iute se înmlădie ca să facă o curbă — al mi­cărei degajate par’că tă­­cută în neștire dar­ în aceîaș timp într’un teord perfect cu totalul liniilor — în sfîr­­fit a armoniei pe care sufletul nobil şi motivat al calităţilor şi virtuţilor greceşti le cerea. Intr’o reconstituire de dansuri greceşti, trebue să vedem defilînd toată epoca din care ele s’au născut şi ale cărei rezultante sunt. Corpul gol al dansatoarei numai liber ne poate ciuta epopea frumosul­,şi nu­mai liber,ne poate repune înaintea ochilor prin mişcările lui, misterul şi poezia E­­giptului de pildă. Aşa precum ne-am obişnuit să vedem Egiptul în picturile de pe ziduri, cu linii­le şi caracterele convenţionale şi rafinate, numai aşa, in acest stil putem să înţele­­gem o dansatoare redînd dansurile egip­­tencelor. Subţire, în forme hieratice, Cu linii simple şi pure, dansatoarea trebue să-ş î silească corpul ca să înfiripeze pen­tru o clipă neînţelesul şi puritatea notei predominante din sufletul egiptean. * Rămîne a se şti acuma dacă mimica şi gesturile sînt în adevăr de ajutor dan­sului. Atîta timp cît mimica e compusă din două, trei expresiuni, un surîs sau o u­­şoară încruntare de sprîncene, ea nu va folosi la nimic. Mimica şi gesturile nu trebuesc să..aibă bariere fixe — puterea şi expresiunea lor trebue să intre în ansam­blul creator al dansatoarei — ne­subordo­nate niciodată mişcărilor, ci să se asocieze libere cu linia corpului care îi convine, aşa cum natura ei îi denotă caracterul. Curentul nou nu c­urmaşte alt suveran în materie de dans decît linia. Linia spune epoca şi linia poate reda sentimente şi numai atunci cînd corpul va fi scos din închisoarea în care se află — cînd va fi deslegat şi în afară din miş­cările tradiţionale se va putea avea în linii reconstituite dansurile asirienilor, babi­lonienilor, israeliţilor, egiptenilor, grecilor şi romanilor. Natural că­­principiile noului curent îşi vor face loc numai cu mare greutate’. O femee aproape goală pe scenă, oricît ar avea corpul de armonios şi clasic, oricît ar fi de perfect acesta, mulţi din specta­tori au să uite să citească în el şi în miş­cările lui epoca şi sentimentele ce în­cearcă să le vadă, şi bestialitatea stupidă şi murdară are să-i readucă la starea lor primitivă animalică. Gustul frumosului, indiferent de mani­festarea în care se prezintă, în zilele de azi, nu este atît de cultivat ca odinioară, nu este atît de înflorit ca să poată prima toate celelalte sentimente. * Antichitatea — tocmai, poate, fiindcă contrastul e atît de mare între ea şi vre­murile moderne, în cari viaţa nu se scur­ge, ci e într’o fustă uimitoare şi continuă — ne dă şi azi modele de copiat. Elenismul e la ordinea zilei — pretu­tindeni savanţi, academician­, oameni de artă şi de litere profesează credinţa în frumosul şi clasicismul grecesc — fiecare aduce prinosul lui de omagiu gloriei şi luminei Acropolei. Iată că, aşa cel puţin se vorbeşte pretu­tindeni, imitînd pe marii filozofi şi poeţi greci cari pe lingă arta lor, luau­ parte şi la consiliile de apărare ale patriei şi chiar luptaţi pe cîm­pul de luptă, poetul Jean «sau ^1

Next