Adevěrul, februarie 1912 (Anul 25, nr. 8041-8069)

1912-02-01 / nr. 8041

­vitui Mi« * ■ tan ou si f­ondator ALEX. V. SELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, București, Strada Sărindar No. 11 b Bami exemplarat director politic CONST. IVHIIE Abonamente cu premii: On »n . . . . .................. Lei «O, Sue lant . . .......... H **■ Trei luni ............ * *•' Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala . . ... No. 14 10 .................„ 34/73 Provincia 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40­­!*11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi * ❖­­* Tăinuitori­le cadavre! Ucigaşi fără de suflet! HOŢI DE DOCUMENTE! Se pare­ că între guvernul d-luî Carp şi opoziţia liberală — între fie­rul roşu şi Dinastie s’a făcut din nou un „acord patriotic“, obiectul fiind ororile inutile. Se vede că d. N. Fili­­pescu, a renunţat să acuze pe Cei Trei Ucigaşi, că au­ dat din liniştea biurourilor ministeriale ordinele de suprimare a celor 11.000 de ţărani; se vede că ministrul de război şi nu va­ mai vorbi în această privinţă — şi „încă tare de tot“, după cum se rostise tot d-sa ! O fi avînd dreptate d. general Ave­resen, cinci prin glasul transparent al unui prieten al d-sale, afirmase că de­geaba se răţoese Cei Trei Fraţi şi cer publicarea dosarelor ororilor inutile, fiindcă este cineva, care va opri aceas­tă dare la iveală. Se vede clar că, acel cineva s’a amestecat şi acum şi că a stricat treaba, a pus căluş guvernului d-lui Carp, iar Dinastiei i-a făcut să-i crească la loc inima ei de cline, care se făcuse mică cu­ un purece, la auzul că asasinarea celor 11.000 de săteni se va pune din nou­ pe tapet şi că se vor pu­blica puţinele documente ce au rămas nedistruse de ei, ori n’au fost trans­portate acasă la d. I. Brătianu, de că­tre şeful Siguranţei de la ministerul de interne. Aşa cel puţin anunţă unul din­­zia­rele Prensuluî — care cînd este vorba de asasinarea ţăranilor, o naturală so­lidaritate îl leagă de ucigaşii celor 1­1.000 de copii aî Patriei­ ­ . . . . * * * . dar presupunînd că guvernul va tă­cea, ba încă mai mult îşi va da silinţa ca întunericul să se întindă ,şi mai mult asupra celor întâmplate lansate în anul de groază şi de sînge 1907, presupu­­nînd că acelaşi cineva, care nu s’a în­grozit faţă de baia de sînge a Dinas­tiei Brătianu, acum intervine ca să se în­chidă discuţia asupra ei, şi luînd ca fapt cert, că d. N. Filipescu va fi nevoit să dea înapoi, să înghită, lovitura ce i se dă de rege şi de Cei Trei Ucigaşi, f­i­i­nd lucru sigur că acordul patriotic este fapt îndeplinit — totuşi tăcerea de mormânt nu se va întinde asupra gro­zăviilor făptuite — fiindcă mai există cineva — şi acel cineva sîntem noi care nu sîntem de loc — dar de loc — dis­puşi să luăm parte la acest complot în­tre’ toate partidele — complot care de altfel nu-î lucru nou, fiindcă partidul d-luî Carp — prin glasul şefului a de­clarat în plin parlament, în faţa răs­coalelor cari se întindeau — ca de nevoe mai întîiu de represiune şi apoi de avi­zare. Acel­aş partid a stat impasibil — cînd se dădeau m­orţei cei 11.0­10 de ţă­rani, nu a protestat contra salbătâcii­­lor ororilor inutile, a conspirat cu gu­vernul liberal de erî, pentru ca lumină să nu se facă şi este foarte natural, ca astăzi să­ revin la aceleaşi sentimente de laşitate şi de îngădui­re faţă de uci­gaşii ţărănime?. * * * Noi însă nu vom tăcea. Vom acuza mereu­­ şi tare de tot pe Cei Trei Fraţi, că din liniştea ca­binetelor ministeriale, au­ dat ordine ca să se ucidă ţăranii şi aceasta după încetarea luptei, cînd oamenii erau li­niştiţi şi cînd datoria putereî armate şi a celei judecătoreşti era să-i prindă şi să-i dea judecăţei. Va trebui să se ştie odată de la cine au purces ordinele cele ucigătoare ale execuţiunilor sumare. Generalul Ave­resen , ministru de războiţi, a negat şi neagă şi acum să le fi dat ei; cei trei generali, acuzaţi de către d-sa că i-au depăşit ordinele d-sale precise, se de­clară la rîndul lor acoperiţi de ordine­le primite. Cine dar le-a dat? Nu ve­dem decît pe Cei Trei Fraţi, cari tre­când peste autoritatea ministrului de războiu, am­ poruncit execuţiile sumare, împuşcarea fără de judecată a­ unspre­zece mii de ţărani, torturarea lor, dă­râmarea cu focuri de tun a locuinţelor lor. Ei bine, încă odată, trebuie să­ se ştie­­— şi se va şti — cine sunt, autorii ordi­nelor în dosul cărora se ascund ateeia cari au comis de fapt ororile inutile. Că ele au­ fost comise, nici cei vinovați, nu neaga, fiindcă faptele sînt fapte,, fiindcă altfel le-am infrige imediata publicare a dosarelor noastre. Să în­drăznească aceasta și mîine chiar sîn­tem gata­ să începem. #• •* * Şi vom putea face uşor aceasta, fiind­că dacă toate dosarele de la ministerul de interne şi o parte de la cel de răz­boi nu ară dispărut, cele ale noastre sunt încă în plină fiinţă, — păstrate cu şap­te chei şi cu şapte lacăte închise. De ce au dispărut în chip misterios acele dosare? Fiindcă ele erau osîndi­­rea Celor Trei Ucigaşi, fiindcă dînşii se temeau că odată căzuţi de la putere, cine ştie,— se poate găsi un guvern, *zire să respingă cu piciorul acordul patriotic în privinţa sîngeluî vărsat cu atîta îmbelşugare şi cu atâta lipsă de milă. Că dosarele au dispărut, au­ făcut do­vadă actele­ oficiale emanate de la în­suşi fostul ucigaş cu şef şi ministru de­ interne pe acele vremuri de sînge şi de groază. In adevăr prin adresa No. .455 din 18 Aprilie 1907 a d-luî I. I. Brătianu, se cere ministrului de răz­boini, ca să dispună ca ofiţerii cari au operat în timpul răscoalelor, să refere direct acestuia toate amănuntele aces­tei represiuni. Ministrul de războiu a satisfăcut do­rinţa colegului său şi prin circulara No. 443 din 28 Aprilie 1907, se adresează corpului IV de armată, ca să satisfacă, la rîndul lui, cererea ministrului de interne, fixînd ziua de 10 Mai­ 1907, pentru expediarea acelor rapoarte. In armată se știe, că ordinele se execu­tă. Deci, dacă la ministerul de interne nu au putut şi nu au trebuit să existe alte dosarei, ca rapoartele prefecţilor de pildă, trebuia neapărat să fi existat dosarele cari cuprindeau rapoartele tuturor ofiţerilor cari au luat parte la operaţiile de represiune. La Ministe­rul de Interne însă, afirmăm că nu există nici un fel de dosare a­­supra răscoalelor şi desfide® pe ori şi cine să afirme contrariul. Desfidem pe Cei trei ucigaşi, ca să afirme că au lăsat plecind de la putere vreun dosar, relativ la răscoale! Desfidem pe actua­lul guvern ca să se încerce a a­firma că a găsit vre­un dosar re­lativ la potolirea acelorași răs­coale ! •* % & In cazul acesta, dosarele au­ fost dis­truse ori furate — și cele trei camioa­ne, pe cari le încărca d. Panaitescu, de la Siguranţa generală, în ajunul căde­re! Celor Trei Ucigaşi, poate sînt toc­mai acelea ce cuprindeau dosarele cri­melor foştilor săi stăpîni de erî! Dar dacă aşa stau­ lucrurile — toată bănuiala cade­ asupra Dinastiei de sin­ge, ca ei îi se datoresc ordinele, graţie cărora 11.000 de ţărani au fost execu­taţi sumar şi fără de judecată şi după potolirea focului!. Dar dacă astfel s’au întîmplat toate, tot Celor­ Trei Fraţi li se datoreşte fur­tul dosarelor relativ la răscoale, cari o acuzaţi ca ucigaşi... Ori cit acum din nou­ se încearcă să se facă tăcere asupra acestor fapte şi asupra acestor oameni, glasul opiniei publice nu poate tăcea. Pe deasupra partidelor de guvernământ, pe deasu­pra şi în ciuda acordurilor patriotice , ţara, va arăta cu degetul pe Cei Trei Fraţi şi le va striga şi azi şi mîi­ne, după cum le-a strigat şi elî, le va striga mereu: Tăinuitori de cadavre! Ucigaşi fără de suflet! Moţi de documente! * I CONST. MILLE cei şi rezolvirea chestiunilor iritante la ordinea zilei, s’a lansat vestea că regele este acuţit sondat de d. Carp dacă nu se va primi un cabinet Theodor Rixsetti sau Olă­­nescu, cu elemente, pur car­piste, cabinet care să rezolve toate încurcăturile inclusiv şi afacerea tramvaiului,—­adică un fel de guvern Aurelian. Dar se■ zice că d­. Carp pune o condiţie: să revină după o lună şi să continue gu­vernarea! Faptul că au început că circule aseme­nea versiuni în lagărul guvernamental, e încă o dovadă cit de puţin e clarificată situaţia. A. W. N AU­BIT II Greva de la Cameră Pe ziua de orî membrii majorităţeî din Cameră s’au întrunit — era să zic la clubul muncitorilor! — şi au declarat greva gene­rală ! La urma urmei, eu­ le dau dreptate. Adică opoziţia să se poată retrage „pertujul“ şi majoritatea să fie obligată a se plictisi cu proectele guvernului ? Trebue să recunosc însă că şi guvernul are nevoe ca majoritatea să lucreze şi cu greva nu-î poate conveni. Rămîne deci, să se recurgă la mijloacele obicinuite în cazuri de grevă ■■ să se ceară ministru­lui­ de război şi numărul de soldaţi necesar spre a face majoritate și cu modul acesta o să ajungă și d-nul Filipescu să aibă majoritate în Cameră, sub guvernul actual! P*c O soluție sHvatoare I — Un cabinet de... tramvai —­­ împăcarea conservatorilor a fost post- 'a■ bilă atunci cinci regele:s’a hatârit să elen.1 puterea 'd-luî Carp. Dacă șeful junimiști-­ lor ar fi avut atunci buna inspirație să se­­ ducă la d­. Take lonescu și sci-i smină: 1 — Vezi Take că am reușit: puterea nu se ia prin alegeri, ci prin rege. Am hiat-o.­­ Acum noi să ne împăcăm ca să fac alegeri libere şi să guverneze în linişte partidul­­ acesta oropsit . ( C. C. Petrake insă s’a ambiţionat şi du-­­­pă ce a biruit pe rege, a voit să biruiască­­ singur şi corpul electoral pentru ca să­­ facă dovada că poate guverna singur. A biruit pe rege, a biruit şi corpul elec­toral, ca pe vremea lui Costache Chiorii, ‘ dar de guvernat nu poate guverna, merge­­ foarte greu­ şi după un an cabinetul aces­ta pare istovit şi intr'o­­încurcătură din­­ care nu va putea să iasă de­cit schimbind­ citit tactica politică cit şi actuala organiza­ţie de partid, inclusiv formaţia ministeria­lă, sau să plece en bloc. *­­ Cum era de prevăzut împăcarea a ele- ( venit din ce în ce mai imposibilă şi s'ar f­i putea spune că orice încercare e de acum­­ zadarnică: boeriî vor să rămînă cu orga- , nizatia lor de azi şi d­. Take lonescu vrea , să ducă partidul conservator-democrat­­ înainte. Toată preocuparea carpiştilor este insă in acest moment de a înlătura un guvern , Take lonescu. In această direcţie se desfă- t­şură o acţiune disperată în culise şi mai­­ ales la palat. j i ~~ Cuvîntul .de ordine la car piști este sa .seit spună, nihci et orbi, că regele nu vrea un c guvern Take lonescu. Cum insa guvernul este încurcat t și unii, c chiar d. Filip­eseu. cer schimbarea tăcu- j gratorii documentelor Am publicat oarecari documente auten­tice, cari dovedesc că la ministerul de in­terne trebuia să existe dosare asupra răs­coalelor și dacă nu există, trebuie să fie a­­devărat că d. Ionel Brătianu te-a dus la d-sa acasă. Dar în joc de a răspunde la aceasta che­stiune de fond : unde sunt dosarele ? prin ziarele brătieniste s’a început o campanie pe altă strună. „D. Filipescu a dat docu­mentele „Adevărului“ !“ şi d. Filipescu s’a grăbit să dezmintă şi să anunţe că a ordo­nat o anchetă pentru a stabili cine ne-a dat documentele. Cu relaţiunile „amicale“ dintre noi şi d. Filipescu, era, nu-i aşa, foarte natural ca d-sa să ne dea documentele. Iar noi pentru a ridica chestiunea ororilor inutile, am aş­teptat, nu-i aşa, ca d. Nicu Filipescu să se repeadă în întrunirea de la Eforie contra di­nastiei ! Nu, nu politiciani ne-am înlesnit aduna­rea acelor formidabile dosare asupra oro­rilor inutile cari vor asigura istoriei posi­bilitatea de a judeca întreagă mizerabila activitate a autorilor represiune! din 1907! Colo jos în popor unde clocoteşte sufe­ri­n­­ţi şi domneşte compătimirea ; apoi în raidurile cetăţenilor cinstiţi cari nu-s încurcaţi în mrejele necurate ale politici­anismului nostru, acolo sunt colaboratorii noştri cei credincioşi, acolo sunt „indiscre­ţii“ cari trimit documente ca acelea pe cari le-am publicat şi încă altele mult mai usturătoare pentru dinastie. Şi d. Filipescu,—care la Eforie anunţase că va vorbi tare asupra represiunieî bră­tieniste, — anunţă acum ca a ordonat o anchetă asupra „indiscreţilor“ cari ne-au furnizat documentele. Dar oare chiar acea­stă ameninţare nu e o indiscreţiune ? Ea nu conţine oare destăinuirea că sunt docu­mente și încă multe cari vor apare,.., la vreme. Ad --------------------------------------­ CHESTIA ZILE! d-luî Filipescu Ionel: Ia s’o tulim, că rumînu ăsta e nebun!! Cuza. Ea arată că d. Cuza chiar cînd re­zumă părerile unui autor, nu face un re­zumat original, ci-l scoate deadreptul din alt autor, aşa că trebuie presupus că nici fiu şi-a luat măcar sarcina de a-l citi pe primul. Acestea nu sînt uneltiri, ci fapte. Şi ele nu apar zdruncinate fiind că au rămas ne­cunoscute şi au scăpat din vedere Senate­lor Universitare şi Academiei. Dacă buna credinţă a acestora a fost înşelată de d. Cuza, vina d-sale apare cu atît mai mare De altfel d. Matei Cantauzino, pe care-l credem un bărbat care gîndeşte prin sine însuşi şi deci nu cunoaşte autoritate ne­supusă greşelei şi exceptată de la critică, nu afirmă curăţenia literară, a d-luî Cuza după propria d-sale convingere, ci pe ba­za avizelor Senatelor, Universitare şi a A­­cademieî. Noi însă am vrut să vedem pe un bărbat ca d. Matei Cantacuzino iscălind că gă­seşte cinstit, din punctul de vedere literar chiar şi numai procedeul recunoscut de d. Cuza, de a nu pune ,nici semnele citaţiu­­nei, nici mimele­ autorului, la bucăţile re­produse intr’o mulţime de locuri, pentru că odată undeva în voluminoasa sa lucrare d. Cuza a pomenit numele acestui autor. Nu ne îndoim că d. Matei Cantacuzino nu poate socoti cinstită o asemenea proce­dare literară şi de aceia credem că rău­ a făcut d-sa încurajînd pe elevii d-luî Cuza la o acţiune care trebuie să falsifice noţiu­nile lor de cinste literară. B D-nul Matei Cantacuzino şi d-nul A. C. Cuza D. Matei Cantacuzino publică prin „E­­poca“ o scrisoare în care spune că deoarece o autoritate ştiinţifică pentru ca să dărî­­me părerea Senatelor Universitare şi Aca­demiei n’a intervenit pină acum. Univer­sitatea e datoare să continue ,­a dispreţui uneltirile îndreptate împotriva uilui pro­fesor al ei“. Să ne înţelegem ! Să zicem că nu există la noi o autorita­te generalmente recunoscută pentru a dis­cuta cestiunea specială a poporaţiei. Dar pentru a constata dacă anumite procedeuri literare sunt sau nu cinstite, pentru aceas­ta sperăm că chiar şi d. Matei Cantacuzino este o autoritate destul de competentă. Intr’adevăr, broşura d-lui Şocor nu este o uneltire. Ea pune pe două coloane pa­gini întregi şi esenţiale d­in lucrarea d-luî Adeveruli Bunurile Nababul nu vrea să ştie de „trecerea“ bu­nurilor de mină moartă la stat Taman cînd şi-a rotunjit jumătatea de mi­­liard, să se vadă expus a „trece“ statului bu­nurile de mină vie?.. Literaţii „Violenţa“ de aseară constată că „literaţii noştri se macină şi se mistuie“ ! Noi constatăm că marele partid al Băncei Naţionale nu i-a putut înghiţi nici­odată. Demisia şi dezminţirea Regele a respins demisia d-lui Filipescu, iar partidul­­ a respins, prin comunicate ofi­­­ciale şi Banca de Stat şi redeschiderea oro­rilor inutile. Şi aşa... s'a­­clarificat“ situaţia ! CEREŢI la toţii librarii şi de­pozitarii de ziare No. 2, Anul al 2*­ ea din Revista Modei Cea mai bogată şi elegantă publicațiune a Islodei. ipfifl« 1H1ÜSTBIE1 PfMiiE Chestiunea şantierelor navale Interview cu d-1 G. Ferm­e preşedintele Camerei de comerţ -i industrie ____ din Galaţi Este cunoscut faptul ca în urm­a, artico­lelor publicate de d. E. Costinescu în ziarul „Viitorul“ în chestia industriei naţio­nale, gazetele liberale şi d. deputat Ciu­lea, ai­ relevat chestiunea şantierelor­­ha­vaie, cari s’ar bucura de prea mar! avaih­­­agi! prin proiectul legi! de încurajare a industriei, constituindu-se pentru ele un regim de excepţională favoare. Cum discuţia în jurul acestei chestiuni priveşte cred numai şantierul naval al d-luî D. Férn­e din Galaţi am crezut necesar să obţin lămuriri în această privinţă, în care scop, m’am şi adresat d-sale. D. Férnie m’a primit cu amabilitatea-i cunoscută şi după ce i-am expus scopul vizitei, d-sa mi-a declarat că e gata să-mi dea toate lămuririle de cari am ne­voe­ pe,li­tru clarificarea chestiune!. Ara întrebat pe d. Ferm­e, care e şi mem­bru activ în consiliul superior al comerţu­lui, următoarele : Aţi văzut de sigur campania ce s’a por­nit contra şantierelor navale şi în special contra şantierului d­v. din Galaţi şi vă rost să­ nu­ comunicaţi care este părerea d-v. asupra înrâurire! politicei în ce priveşte complexul activităţii noastre economice şi în special asupra chestiunei şantithe pjr navale ? „Din nefericire 'da, am văzut. La măi, spune d. Ferm­e, din tot ce se mişcă mn. m ceasta''-țară, dar absolut din tot. se face.,pd- ». GR. FERNIC Cronica teatrală de EMIL­Y FA­URE TEATRUL NAŢIONAL. — Cu prilejul aniversarei a 60-ea de la naşterea lui Caragiale : reluarea comediei „Scrisoarea pierduta“ Ori de cite ori se aducea vre­o modifi­care uniformei poliţailor­­şi ipistaţilor, ori vreo schimbare în ce priveşte poliţia în ju­rul birourilor electorale, se găseau ipistaţi dramatici şi literari cari filosofau asupra „dispariţiei tipurilor lui Caragiale“, cari nu mai corespund „moravurilor noastre de azi“. Nu trebue să ne mire acest fel de jude­cată, întru cît ori de cite ori sa pus la noi pe hîrtie o lege nouă, ori o dispoziţie regulamentară, au fost indivizi pentru cari aceasta a fost „începutul unei ere nouă“. Romînia era „la o cotitură a istoriei sale“ şi „intra într’o fază decisivă a dezvolta­rei­ sale“. Schimbările de forme şi unifor­me au fost la noi o trebuinţă a­ statului de a­ se apropia tot mai mult ca înfăţişare exterioară, întocmire­ şi organelor state­lor din Apus. Şi, astfel ne-am schimbat pă­rul, ni lam vopsit în toate culorile şi am adoptat toate coafurile — ceea ce n'a îm­piedicat, însă ca năravul din născare să nuişi găsească leacul în legiuirile şi mai ales în nelegiuirile noastre. „Grattez le russe, vous trouverez le co­saque“, spune o vorbă înţeleaptă, tot ast­fel , zgîriaţi puţin pe „stîlpii“ politicei din provincie, pe poliţişti, mahalagii, candidaţi în alegeri şi veţi da de galeria glorioasă a lui nenea Zaharia Trah­anache, a lui Ipin­­gescu şi Pristanda, a lui lupin Dumitrache cu Chiriac, cu Veta şi cu Ziţa, a lui Ca­­ţavencu, Farfuridi şi Agamemnon Danda­­nache. Veţi da de fondul prim, de elemen­tul determinant a! isprăvilor acestei lumi'' care constitue, orice s’ar zice, starea la­tentă a vieţei noastre publice şi private în păturile largi ale orăşenimei.­­ Însemnătatea socială a geniului lui Cara­giale este tocmai de a fi prins acest fond prim şi a-l fi fixat, în tiparul artei,­ aşa fel ca , pricind ,vom­ deschide galeria acestor moşi şi strămoşi, ■ să nu-l putem renega. Căci dacă e de folos ca istoria să păstreze zbu­­ciumările naţionale şi figurile superioare ale vremiior de demult, e tot atît de­ folo­sitor mersului înainte al unui popor să păs­treze, în literatură, tiparul cusururilor sa­le. Cu­ atît mai­ adevărată şi mai preţioasă ca expresiune literară este opera lui Ca­ragiale, cu cît nici pînă astăzi n’a trecut multor indivizi şi categorii sociale para­ponul că au fost ,,categorisiţi" şi „daţi în stambă - astfel de vigurosul talent al lui Caragiale. ” Nu numai că nu se poate vorbi de „dis­pariţia tipurilor lui Caragiale“, dar, cred, din potrivă, că tocmai prin faptul că tră­iesc încă prea mulţi fraţi buni, fii şi ne­poţi­ de ai Farfurizilor şi Gaţavencilor, în­­tîmpinăm acest fenomen că rudele ajun­se, descendenţii parveniţi, se grăbesc să-şi ascundă origina. Le e ruşine şi reneagă pe acei din rîndurile cărora au ieşit. E un­ a­ct şi antipatic şi fără folos, care face­­şi mai ridiculî pe renegaţi.­­ E antipatic, fiindcă orîcît de ridiculî a­­par eroi! In­ Caragiale, geniul lui cel mare nu i-a făcut şi respingători. Pina şi cele mai josnice şi,mai viclene ipoch­imene, ca Farfuridi, Caţavencu ori Agamemnon Dan­dar­ache, rămîn nişte secături simpatice. Cit despre venerabilii: domn Zaharia Trananache, jupîn Dumitrache, Ipingescu, Pristanda, Nae Girimea, corni Leonida. Ce­tăţeanul turmentat şi graţioasele: madam Trananache (coana Zoiţica), coana Veţa şi soră-sa Ziţa— apoi, ridicul o fi mult in sufletele lor, dar, soarta şi firea lor au gă­sit în Caragiale nu numai verva care să-şî rida de ei, ci şi simpatia care sa le plîngă de milă şi să ni-î înfăţişeze cu bunătatea cu care un părinte şi nu un străin vede cusururile făpturilor sale. Această dragoste umană, această alin­tare chiar, pentru creaturile sale, constitue puterea morală și moralizatoare a satirei lui Caragiale. Fără a o slăbi, el o înnaltă prin această lăture­ a geniului său. Toate aceste cusururi, toate aceste rele mora­vuri publice­­și private n’au stîrnit veninul unui­ om de Talent, ci compasiunea, mîh­­nirea lui De aceea nu am avut revolta şi pamfletul, ci indulgenţa filosofică şi satira. O minte ca a lui Caragiale nu putea fi înă­buşită de puterea revoltei. Ea şi-a proec­­tat lumina asupra tuturor Fusurilor colec­tive şi individuale şi cînd a constatat ca în bună parte aceste­ cusururi proveniau din ciocnirea subită cu fondul şi formele unor întocmiri cu tradiţii seculare, în inima lu! s’a trezit toată solidaritatea care-l leagă de aceste victime ale unor începuturi de civilizaţijine. --- -• Vt * , . ’ * * Aseară, in faţa unui public pătruns de morala superioară a operelor lui Cara­giale, această lăture a geniului lui, a ieşit şi mai bine în relief. Reluarea „Scrisorii pierdute“ a regăsit toată frăgezimea suc­cesului de odinioară. Fiecare scenă a fost gustată cu acea bucurie pe care o simţi la revederea unui bun prieten de demult Interpretarea a regăsit şi ea o pleiadă de devotată cari tresar numai la ideia de a reîncarna pe eroii lui Caragiale. Dintre creatorii rolurilor, numai doi mai erau la postul lor.­ Ion Petrescu şi Ion Niculescu. Cel d­intîiu e Trah­anache în carne şi oase, cel de al doilea prototipul Gaţavencilor. Ambii pun în creaţiile lor comori de ob­­servaţiune şi humor. Cetăţeanul turmentat al lui Brezeanui e nrai exploziv ca orîcînd , totul masează în.­ verva, sa , şampanie de cea mai bună marcă ! Toneanu e un Farfu­ridi, de un pitoresc adorabil şi Soreanu un Pristanda pe cit de înveselitor, pe atîta şi de mişcător. Prefectul Tipătescu al d-luî Demetriad a căpătat pecetea definitivă a capului­ de judeţ,­iar Maria Ciucurescu e de sigur, cea mai puţin factice madam’ Trahanache : d-sa intră cu trup şi suflet cn rolul energicei coana Zoiţica. Un Brînzo­­venescu de cel mai realist colorit e Mitta­­lescu şi Grigorescu e de o­­admirabilă ră­­guşală electorală în profesorul Popescu, întrunirea şi manifestaţia erau străbă­tute de suflul adevărului şi totul concura să facă dovada că ..Scrisoarea pierdută" e aceeaşi capodoperă plină de­ seva unei inspiraţiuni­ neperitoare. Entuziasmul publicului a atins un diapa­zon pe care poate, că numai în seara dim triu a reprezentărei,a stabilit „Scrisoarea pierdută“. Artiştii au jucat în mijlocul unei veselii olimpice şi a unior aclamaţii nes­­fîrşite, printre cari mereu­ era proclamat numele autorului. La spectacolul de aseară a vibrat deva­ din dragostea şi­ mindria cu care ţara în­treagă aclamă pe tir­anul ei sexagenar Ca­ragiale !.... Emil­y Fagure

Next