Adevěrul, martie 1912 (Anul 25, nr. 8070-8098)

1912-03-01 / nr. 8070

is. Anul al XXV-lea No. 80 cu ŞASE 5 Bani Exemplarul PAGINI FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: Bucureşti, Strada Sărindar No. 11 «♦ » Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice și telefonice de la cores Jor 1 Martie 19ia DIRECTOR POLITIC CONS T. M I L L E Abonamente cu premii: ................................................................... Sase Ion.................... . **■" Trei luni ............................................. » Pentru străinătate prețul este îndoit. ■ .7 .VV.­ TELEFON: •­ Capitala....................No. 14 10 ......................................34/73 .­­provincia ...... 14/99 ■ ^^Străinătatea . . . . 12/40 enții săi «♦ • Transportul petrolului­­ export — Chestia pipe-line-ului — ........ Hotărirea guvernului. — Discursurile d-lor Al. Cottescu şi P. P. Carp — In urma întrunirei, care a avut loc Du­minica trecută la ministerul industriei în­tre şefii diferitelor administraţii petrolifer­­e şi cei­ mai­ autorizaţi reprezentanţi ai guvernului, printre cari însuşi d. P. P. Carp preşedintele consiliului de miniştri, impor­tanta chestiune a facilitării transporturilor de petrol destinat exportului şi-a găsit, după cum se afirmă din cercurile autoriza­te, soluţiunea indicată de împrejurări, ri­dică înfiinţarea de conducte între centrul petrolifer Cîmpina şi portul de export Con­stanţa. Intr adevăr, după cîte aflăm din sursa cea mai autorizată, in urma explicaţiilor lumi­noase date de către d-nii P. P. Carp şi Alex. Cottescu, după consfătuirea cu repre­zentanţii societăţilor petrolifere, s’a hotă­­rît ca statul să construiască între Cîmpina şi Constanţa o conductă de capacitate ma­re pentru ţiţei (produs brut) ,şi o altă con­ductă tot de capacitate mare pentru petro­lul lampant, apoi, dacă se va simţi nevoe, o conductă mijlocie pentru lampantul or­dinar şi alta mai mică pentru lampanturile speciale. Cercurile competente cred că prin în­fiinţarea de conducte şi pentru ţiţei­ şi pen­tru lampanturi, statul va satisface cerin­ţele întregei industrii petrolifere, deoarece o­ conductă numai pentru ţiţei ar­ fi avan­tajat în special nouile fabrici ce s’ar înfiin­ţa la mare, adică la Constanţa, iar prin construirea unei conducte numai pentru, petrolul lampant s’ar fi favorizat numai fabricile din interiorul ţării în detrimentul acelor industrii cari ar vroi să se instaleze la mare în vederea exportului. Iată de ce guvernul a hotărît de a face conducte şi pentru un produs şi pentru al­tul. El urmăreşte astfel să împace­­— aşa cum trebue —­ toate interesele şi să înlătu­re unele obiecţiuni de ordin tecult şi finan­ciar ridicate de şefii diferitelor adminis­traţii petrolifere, cari însă după părerea cercurilor oficiale au­ prezintat chestiunea prea mult sub influenţa preocupării, mai cu seamă de interesele lor, şi prea puţin de in­teresele generale. Aşa se­­şi explică pentru ce reprezentan­ţii fabricilor mari din interior preconizaţi, înfiinţarea conductei numai pentru lam­pant, pe cînd fabricanţii cari vor să se in­staleze la mare dorian­ înfiinţarea de con­ducte numai pentru ţiţei. Toate aceste importante şi delicate che­stiuni economice au dat ocazie in întruni­rea de Duminică atît d-lui P. P. Carp, şeful guvernului, cît şi d-lui Alex. Cottescu, di­rectorul general al cailor ferate, de a pre­ciza în mod luminos punctul d-lor de ve­dere. * & * D. Al. Cottescu, ale cărui profunde cu­noştinţe economice sînt apeciate de toţi factorii hotărîtori d­in ţară, a arătat că as­tăzi situaţia transporturilor de petrol în­greuiază nespus de mult serviciul de cir­­culaţiune a căilor ferate, cari din cauza taxelor reduse înregistrează pagube con­siderabile. Şi cum scopul urmărit de dife­ritele administraţii petrolifere este de a spori cantităţile de export, piedicele în cir­­culaţiune pe căile ferate vor deveni cu timpul aşa de mari — mai cu seamă că pa­ralel cu desvoltarea industriei petrolifere se semnalează o desvoltare generală a tu­­turor celorlalte industrii ale ţării — încît direcţia căilor ferate ar fi silită să cheltu­iască zeci de milioane pentru transforma­re­a, liniilor sale, pentru sporirea instala­ţiilor, a personalului, a locomotivelor etc., ca să poată face faţă acestor transporturi. Ori nici într’un caz nu s’ar putea admi­te să se facă asemenea cheltueli costisi­toare, cari să atragă după sine pentru căile ferate pierderi foarte însemnate. Azi deja aceste transporturi se traduc pentru căile ferate cu o pierdere anuală de aproximativ 500.000 lei, care ar putea să se urce la un milion și mai bine. Este evident, deci, că dăinuirea unei a­­semenea stări de lucruri ar impune ridi­carea tarifelor pentru transportul petrolu­lui, ceea ce în mod fatal ar împinge pe petrolişti să ceară ei îţişişi construirea de conducte. Pentru a împăca însă şi interesele di­recţiei căilor ferate şi pe acele ale petro­liştilor, d. Cottescu a propus ca să se con­struiască cît mai curînd posibil un pipe-line cu cel puţin două conducte, una pentru ţi­ţei şi alta pentru petrolul lampant. * * * D. prim-ministru P. Carp a ţinut — spun petroliştii — un discurs magistral în acea­stă ■ chestiune. D-sa a făcut­ istoricul indus­triei petrolifere, a arătat fazele prin cari a trecut conducta şi greşelile ce s’au comis cu privire la dînsa şi a conchis că înfiinţa­rea pipeline-ulu­î este inevitabilă. Pipe­lîne-u­l se va face de către stat şi se va exploata de către s­fat. Administraţia îu­i, care va fi încredinţată direcţiei căilor ferate, va fi foarte binevoitoare şi echita­bilă pentru toţi. D. Carp a mai adăogat că, dacă se va constata că într’adevăr prin înfiinţarea de conducte, fabricile interioare ar fi cu prea mult desavantajate faţă de cele de export, statul nu se va da în lături să le vină în­­tr’ajutor, pentru a grăbi amortizarea lor. In ce mod însă şi în ce măsura va putea face statul aceste compensatiuni, d. Carp n’a precizat nimic. A declarat numai că nici într’un caz compensaţiile nu se vor putea face pe baza de concesiuni de tere­nuri petrolifere. I. Rusu-Abrudeanu B­locul ministerial şi capitularea » — Din declaraţiunile d-lui N. Filipescu —­ ­ Se ştia in cercurile guvernamentale ca d. Marghiloman nu avea aprobarea tuturor fruntaşilor în ce priveşte procedarea în Chestia tramvaiului. La un moment dat, cînd ministrul de in­terne a fost încolţit, guvernul şi partidul conservator au simţit nevoia ahneî manifes­­taţiunî de solidaritate pe care de altfel a impus’o d. Carp prin discursul sau dela Senat. Cu toate acestea d. Filipescu a susţinut, în culise, o schimbare de procedare şi de atitudine în chestia tramvaiului şi la un moment dat a propus soluţia regiei, care implica abrogarea ambelor legi privitoare la tramvai. D. Marghiloman, insa, a rezistat, fiindcă abrogarea legei sale implica retragerea sa din guvern. . A intervenit sentinţa tribunalului. Atunci guvernu­l a luat h­otărîrea ca să se facă re­curs şi dacă decizia Casaţiei va fi nefavo­rabilă, guvernul să se supună, iar d. Mar­ghiloman să se retragă. De cîteva zile, însă, circulă versiunea că şi această hotărîre a guvernului s’a schim­bat şi că oricare ar fi decizia Casaţiei şi orice ar îi silit guvernul să facă în chestia tramvaiului, d. Marghiloman să răm­înă la idepartamentu! său. Noua atitudine a guvernului se atribue faptuluî ca d. Carp ar îi pus regelui chesti­unea în mod formal, adică ar fi somat pe rege să-i spună dacă vrea ca guvernul să plece pe afacerea tramvaiului. Dacă nu, a­­tuncî suveranul să lase ca această afacere sa fie descurcată cu vremea, dacă nu poa­te fi acum descurcată cu binele. Regele, aşa pretind guvernamentalii, tiar fi dat d-lui Carp vreo ifidicaţie că Soarta guvernului ar îi legată de modul re­­geluirei chestiune!­ti am vadului. In schimb d. Marghiloman a căutat sil satisfacă pe regeln alte chestiunî,și anume l0 chestiuni cari ar fi determinat pe su­veran să intre în conflict cu guvernul Așa se explică cuvîntarea dela Eforie a ministrului de interne. Acea cuvîntare constitue, însă, o bla­mare a atitudinei d-lui Filipescu în chestia ororilor, iar amînareei reformei administra­tive constitue o capitulare în faţa campa­niei opoziţiunei,— căci parte din această­­reformă trebuia să intre în aplicare ,la 1 Aprilie. Prin urmare capitularea generală a gu­vernului faţă de rege in anumite chestiuni, faţă de opoziţie în ce priveşte reforma ad­ministrativă, a fost primită de blocul minis­terial numai şi numai în speranţa că astfel se va zădărnici un cabinet Take Ionescu. Pentru a se ajunge la acest rezultat d. Filipescu s’a resemnat, a înghiţit blamul ce l-a dat d. Marghiloman la Eforie, iar d. Î ^arp a sacrificat pentru salvarea ministru­­uî său de interne idealul săîî — reforma dministrativă, precum a sacrificat orice porturi cu partidul liberal atunci cînd e altfel foarte cavalerește, a apărat în jisenat pe colegul său­ dela interne.­­ Ce reese, insă, din această politică a d-lui Jearp ? Reese că întregul guvern, ba chiar între­gul partid conservator, se vede azi silit a £§» Solidariza în totul, fără absolut nici o rezervă în nici o chestiune, cu d. Marghilo­man, pe cînd d-nii Carp și Marghiloman «n s’aiî solidarizat cu d. Filipescu nici în chestia Băncei Naţionale, nici în acea a o­­rorilor, — ba în chestia represiunei dela 1907 d. Marghiloman a dezavuat în pu­blic pe colegul săîî dela războiu. * Ce situțiune mizericordioasă se creiază guvernului prin această politică de capitu­lare,­—asta o simte acum toată lumea. Nimic din reformele agrare făcute de li­berali, nu s’a schimbat, de şi d. Carp a luat angajamente formale în opoziţie şi i­­mediat după ce s’a deschis Parlamentul­­actual. Somat fiind de d. Take Ionescu. Altfel judeca d. Filipescu în opoziţie a­­­ceste angajamente. In ajunul retragerea liberalilor, d. Fi­lipescu spunea în Cameră : „In ceea ce priveşte reformele ţără­neşti, am cîteva explicaţiuni de dat. D. Păltineanu a văzut în ziare o inf­or­maţiune pe care şi-a însuşit-o şi cu care a crezut că poate să ne pue la strîmtoare. Era pur şi simplu o intrigă, şi cu acel veşnic scris pe buze, cu vocea dulceagă şi cu mina tot­deauna pe inimă, chiar cină face o intrigă,­­d. Păltineanu ne-a spus: Ce faceţi cu ma­ximum şi minimum ? Am citit în adevăr prin ziare că noi am fi luat angajamente faţă de guvern în această chestiune. Sunt la largul meu­ ca să răspund. „D-lor, nu odată dar adesea, în conver­­saţiuni cu membrii guvernului sau ai ma- Ijorităţei am auzit preocuparea dumnealor ca reformele pe cari le-au săvîrşit să fie trainice. Nu se poate o preocupare mai o­­norabilă. Nu înţelegem, însă, să luăm pu­terea cu preţul unei abdicări, cu preţul convingerilor noastre. Ce avem de făcut pentru ţărani vom face fără nici un fel de îndemn. „D. Carp ne spunea deunăzi: Puteţi de­clara în Cameră că voiu modifica tot ce va fi defavorabil ţăranilor şi nu mă voiu­ a­­tinge de nimic ce ar fi în folosul lor !” D. Barbu Păltineanu l-a întrerupt atunci pe d. Filipescu spunînd: Iată un program foarte concret!” Legea învoelilor agricole a rămas in­­tactă. D. Carp nu s’a atins de maximul și minimul. A capitulat dar și în această chestie. Dar iată cum judeca d. Filipescu faptul că în ultimele zile de guvernare liberală d. Brătianu a început să retragă oarecari legi ! „Aleii neînsemnate, dar caracteristice din bnza modului cum cu toate sforţările gu­vernului nu s’a putut traduce in lege acele proecte, sint proectele privitoare la cate­drele universitare şi la proectul pentru do­­taţiimea preşedinţilor Corpurilor legiui­toare. „Noi am văzut in retragerea silita a acelor proecte o slăbire a acţiunei d-v. parlamen­tare şi am tras chiar de aci unele conclu­­ziunî. D-lor, nici în Constituţiunea noastră, nici in regulamentul Camerei nu se zice ca un vot de blam atrage după sine retrage­rea guvernului. Şi totuşi e un lucru înţeles. „Dar dacă un vot de blam are asemenea consecinţe, deşi un vot de blam poate să fie cîteodată efectul unei surprinderi, deşi poate să nu se atingă decit persoana unui singur ministru, mi se pare că e mult mai gravă înlăturarea unui proiect de lege, care are, şi nu poate să nu aibă, încuviinţarea întregului cabinet. Şi cînd proectul înlătu­rat cuprinde credinţele d­v. cu privire la politica noastră economică, la politica noa­stră electorală, şi cltur nu un proect, dar o serie de proecte, sunt sistematic retrase, noi socotim că retragerea acelor roiecte trebue să atragă după sine retragerea gu­vernului. „Aceasta, d-lor, am spus-o neted şi dar­in primăvara trecută in Parlament, şi am spus-o şi in întruniri publice, căci am voit să subliniem prin întruniri publice această slăbire a activităţei d-voastre legislative“. Iată guvernul d-lui Carp — din care face parte şi oratorul care a rostit la 5910 cu­vintele de mai sus — exact în situaţia car­­inetului din ultimele zile ale regimului li­beral. . „ ... R. S. NAZBIT11 Nouile triumfuri! După — vorba „Epoceî“ — „triumful gu­vernului“ şi „dezastrul opoziţiei“, în urma renunţărei la­ „Ororile inutile“ şi la legea administrativă, guvernul a repurtat două nouă triumfuri: Universitatea din Bucureşti i-­a respins catedrele pe care voia să le în­fiinţeze, iar Sinodul i-a respins candidaţii la archierie. Astfel rămîn pe drumuri o sumă de suflete cu „famelie mare şi remu­neraţie, după­ bug­et, mică“! • Un dezastru mai cumplit nu a îndurat niciodată o opoziţie, şi un triumf mai extra­ordinar n’a avut de înregistrat un guvern. Numai pe temeiul celor două respingeri de mai sus, conu Petrache mai stă opt ani la putere! Dacă-l mai respinge şi Casaţia, nu mai pleacă niciodată de la guvern! Pac. Guvernul respins de Sinod Se pare că guvernul a intrat in seria neagră. Capitulările au­ fost o inspiraţie ne­norocită, căci ele au­ dezvăluit slăbiciunea celor dela putere şi am­ dat tuturora senti­mentul că regimul actual e sfirşit. Ceea ce s’a petrecut în Sinod este foar­te caracteristic. Se pornise vorba că guvernul „a resta­bilit pacea în biserică". De fapt, acest fel de prestabilire a păceî in biserică" a fost o continuă serie de capitulări. Guvernul nu a putut să-şi aleagă pe nici unul din adevă­raţii săi candidaţi la demnităţile bisericeşti. Candidaţii, susţinuţi în ultimul moment de către guvern, au­ fost acei cari erau­ agreaţi de Sinod, dar nici de cum acei pe cari gu­vernul i-ar fi voit. In cele din urmă, guvernul s’a decis să pue piciorul în prag la alegerea arhiereilor în cele trei locuri vacante, ca apoi scoţind patru din vechii arhierei şi trei episcopi --- fie printr’un articol din lege, fie prin a­­cordarea de recompense naţionale în schim­­bul obţinereî demisiilor — să ajungă să pue mina pe Sinod. Acela care lucra cu stăruinţă în acest sens, cu concursul gu­vernului, era arhimandritul Scribun, la care d. Ior­ma făcea aluzie, cirul încă acum trei­­patru anii, la alegerea de mitropolit primat al lui Atanase Mironescu, a scris pe bule­tinul său­ că acela care ar trebui ales pri­mat — adică arhimandritul Scriban — nu este încă Sinod. Acum, prin alegerea arhimandritului Scriban ca arhiereu urma ca el să fie nu­mit vicar al mitropoliei din Bucureşti şi ori primatul Konon devenea instrumentul obe­dient al mitropolitului de fapt — arhiereul Scriban — ori, pus sub supraveghere, tre­buia să-şi ia lumea în cap şi să deschidă astfel larg drumul....„partidului" în capul căruia se află arhimandritul Scriban. Cum a ajuns guvernul să-și lege soarta sa de aceea a acestui „partid" al arhiman­dritului Scriban — asta se explică, în parte, prin faptul că în actualul Sinod regimul de azi nu prea are partizani : arhimandritul Scriban s’a pus la dispoziţie cu „partidul său­". Planul de luptă in contra actualului Si­nod a fost insă, mai întiiu bănuit şi apoi descoperit de către membrii Sinodului, cari, drept răspuns, s’au declarat bloc şi au respins guvernul, ştiind că resping astfel pe acei cari vor să pue stăpînire pe Sinod. In adevăr, deşi ministrul cultelor, supu­sese Sinodului trei candidaţi la locurile va­cante de arhierei — printre cari pe arhi­mandritul Scriban — ca aceştia să fie re­comandaţi, prin votul Sinodului, alegerea pe care o face ministrul, tustrei candidaţii guvernului au­ fost ori respinşi de Sinod, cari a recomandat nouă alţi candidaţi, cite trei adică de fiecare lor vacant. Gu­vernul a rămas perplex, fiind nevoit a pri­mi lucrurile aşa cum sint şi a capitula din nou­, îndurînd o adevărată inifingere şi provocînd blocul Sinodului contra sa. E un fapt care va avea consecințele sale.Ad. Adeveruri de- Caterisire Guvernul, care se lăuda că „a adus pacea în biserică“, a fost tulburat era de Sinod care l-a caterisit împreună cu cei trei can­didaţi ai săi la archierie. Cînd se amestecă popii , să ştiţi că e vorba de­ colivă! „Accidentul“ D. Marghiloman a calificat de „accident“ partidul d-lui Take Ionescu. Numai de n’ar fi un accident mortal pen­tru guvern! Catedrele Guvernul a suferit un eşec şi cu proectul sǎu de a crea noul catedre universitare. E un adevărat ghinion pentru un guvern de „catheder-socialistî“! Rigoletto Universităţile şi reorganizarea lor »Proiectul universitar al d-lui Árion în­­timpină dificultăţi în sinul universităţilor. De astă dată profesorii liberali şi cei con­­servator-democraţi se opun proiectului pe care, pentru diferite motive, îl resping. D. Árion e de­sigur supărat de această manifestaţie. Proiectul d-sale, ca toate pro­iectele, are de sigur lipsuri, dar are şi părţi bune. Adversarii săi insă, refuză să-l dis­cute, de­şi d-sa s’a declarat gata să ţie sea­mă de toate observaţiunile întemeiate. Nu vom hezita să recunoaştem că dacă în combaterea proiectului d-lui Arion, pro­fesorii ce i se opun a fi de sigur şi motive de ordin obiectiv, atitudinea lor este însă determinată şi de motive politice. Aceasta o dovedeşte îndeajuns şi faptul că adver­sarii proiectului sunt toţi adversari politici ai ministrului instrucţiunei. Politica este deci în ultimă linie cauza care zădărniceşte reforma universitară a d-lui Ariosi. Dar dacă d-sa sufere acum din cauza ei, îşi ia o piaţa binemeritată, după cum­ binemeritată a fost şi piaţa ce­­şi-a luat d. Haret al cărui proiect de reformă universitară a fost deasemenea respins. E in amintirea tuturor campania puţin frumoasă ce s’a dus contra reformei uni­versitare a d-lui Dissescu. Atunci pentru prinsa oară s’a dus in Universitate făţiş politica, amestecindu-se chiar şi studenţii intr’însa. Profesorii liberali în unire cu cei carpiştî, pentru a zădărnici proiectul d-lui Dissescu au­ mers pînă la a proclama gre­va universitară. A venit mai tîrziu d. Haret cu proiectul d-sale. De asta dată profesorii conservator­­democraţî şi carpiştî au­ opus rezistenţa şi ’i-au zădărnicit. In sfîrşit lupta o duc acum profesorii liberali şi conservator-democratu contra proiectului d-lui Ario» şi de sigur vor reu­şi şi ei. ! Universitatea răm­îne nereformată, dar tot avem o mingîiere : nimic nu rămîne nepedepsit şi pe unde păcătuesc, politicia­­nii îşi primesc pedeapsa. «P Cine plăteşte tramvaiul Viitorul triumfă ! Tramvaiul îi se pare salvat şi cum pofta vine, mîncînd se şi gîndeşte la un nou mod de spoliare a comunei Bucureşti. Dacă tramvaiul reintra în stăpînirea di­nastiei, daca­ tribunalele recunosc că spo­­liaţiunea comunei Bucureşti s’a făcut în formele legale, că adică nici un articol al codului n’a fost călcat în mod vădit, ceea ce după cum se ştie, nu garantează încă corectitudinea, dinastia anunţă că va cere comunei despăgubiri... Şi iarăşi va începe cointeresarea... O ve­dem cu ochii... Primar va fi un partizan al dinastiei , consiliul comunal va fi tot al ei , — şi iată cum dinastia după ce şi-a dat altă dată tramvaiul, îşi va da şi despăgu­birile. Cu atît mai vîrtos îşi va acorda aceasta dinastia, cu cit ştiţi doar argumentul vechi­i : tramvaiul e al comunei, comuna a tramvaiului, dacă deci comuna plăteşte despăgubiri, cine le ea ? — Tot ea. Cu ra­mie ceva și­ pentru ai noștri? Apoi toc­mai asta e regie ,cointeresată ! ...Asta-i socoteala brătienistă, care răsu­flă din Viitorul. Dar socoteala aceasta de acasă nu se va potrivi cu cea din târg. Afacerea tramvaiului e recunoscută de întreaga suflare din ţară, ca o afacere ne­corectă, necurată. Ori ce ar decide justiţia, — nic­ici dinastia nu i-a supus afacerea însăşi, ci a chemat-o numai să judece for­mele, adică dacă legea care a desăvârşit spoliaţiunea e lege sau nu, dacă statului e valabil sau­ nu, etc. — ori ce ar decide deci justiţia, opinia publică nu va tolera, ca pra­da, să rănile în ghiarele dinastiei. Sfidăm pe brătienişti să-şi redea vreo­dată tramvaiul în condiţiimile legei şi sta­tutelor lor. De ar încerca-o, ca să vorbim în limbagiul lor, pietrele sar ridica şi ar protesta. Sî' CHESTIA ZILEI 41e Conu Petrache : Am retras tot, Take dragă, ce mai rămîne să fac ? Take : Să te retragi și d-ta! ! PĂRERILE UNUI SPECTATOR De vorbă cu d. P. P. Carp în chestia descentralizăm Azi noapte am visat pe d. Carp. Lucru ciudat; căci, de obicei, nu visez..., decit treaz. Se făcea că mă certa de articolul scris ori, zicindu-m­i: ..­­ — N’aî înțeles nimic din legea mea. Te-ai oprit la cele scrise. N’ai mers mai adine. Că ţi-a plăcut expunerea mea de moti­ve, nu mă mir ; aşa am făcut-o eu să fie pe placul tuturor. Legea însă, am făcut-o pe placul şi în folosul meu, guvern, şi, prin urmare, şi în folosul tărei. __? v ? — N’o înţelegi, precum n’o s’o înţeleagă nici gugumanii cari o s’o voteze. Chiar nici vreau s’o înţeleagă, căci împotriva lor am făcut-o. __???... — întrebi cum? Ce încă nu înţelegi? D-t­ a nu ştii că racina tuturor guverne­lor sínt chiar deputaţii şi senatorii m­ajori­­tăţei ? Ei, şi numai ei, sínt pricina tuturor relelor în judeţe ca şi la centru! — Da? — Negreşit. Fiecare vine zilnic cu cîte o cerere, care, aproape regulat, este vr’un hatîr, o ne­­d­r­eptate, o ilegalitate, un abuz. La judeţ, sînt tari şi mari. Poruncesc prefecţilor, intră în toate administraţiile ca la ei acasă. La centru, cînd le refuzi ceva, nemulţu­miţii s’adună, dau m­îna, fac grup, şi pîn­­desc ocazia unui vot mai important ca să se declare în grevă contra cutărui ministru sau chiar contra întregului guvern. E o curată pacoste! Aşa că trebue mini­strul sau guvernul să cază la tocmeală pentru a nu cădea....în opoziţie. Ce, d-ta, acestea nu le ştii? Le ştiu , dar unii văd ce a­s a face cu descentralizarea. — Au atîta a face incit legea, în reali­tate, pentru stîrpirea acestui rău­ e făcută. Vreau să scap guvernele de deputaţii şi senatorii cari azi zilnic mişună prin mi­nistere şi prin toate administraţiunile pu­blice, răpindu-ne timpul de muncă şi în­­curcînd mersul trebilor. — Asta ar fi bine. Din concesiile, călcările de legi, abuzu­rile şi nedreptăţile de tot felul ce izbutesc a ne smulge se încarcă atmosfera nemul­ţumiri publice care răstoarnă guvernele. — Aşa e. Chiar eu,— care, de regulă, îi dau a­­fară, sau, cînd îi primesc, îi bruftuiesc de le piere pofta d'a mai da ochi cu mine, — și tot n’am putut s’o scot la capăt. A trebuit să le daîi un secretar general mai­ primi­tor ca cellalt. Altfel treceau la Take. Zău­ așa! mi-a spus-o Marghiloman. — Te cred. Cu legea ce propui, basta î Se isprăveş­te comedia. Scap ministerele, scap­­şi pre­fecturile. La centru Ie vom răspunde frumuşel. Domnu­le deputat, domnule senator, pof­tiţi la regiune. Vorbiţi cu d. director re­gional. Cestia nu mai depinde de minister. La prefectură, li se va vorbi la fel. Iar cînd se vor adresa directorului re­gional, acesta.—care se va şti inamovibil,— îi va trimite la plimbare.....şi gata. ■ - A! acum înţeleg. Aci recunosc c’aî nem­erit-o. — - Dar mi poţi să ’ţ­îîi.ich­ipucşti cit am nem­erit-o de bine! Cîte mai puţine nedrep­tăţi vor. ii atunci în ţară, cită economic de abuzuri, de hatîrurî şi.... de bani. Da. Da. Iar, noi miniştrii, scăpaţi de balamucul solicitatorilor, vom putea în fine găsi pu­ţin timp, să ne ocupăm de departamentele noastre. Vom ajunge a le cunoaşte şi să mai lu­crăm cîte ceva. Vom răsufla în fine şi de iscălitul zilnic al spăimîntătorului vraf de hîrtii. Toate astea le trimitem la regiune! La regiune cu numirea slujbelor mici, a celor cu leafă puţină şi cu recomandaţii multe ! La regiune petiţiile , la regiune disolvu­ri­le de consilii ! — un adevărat chin — la regiune ! toate, toate ! ! — Bine , dar asta nu e descentralizare, obiectai eu. — Cum nu e? Ba prea este. D-ta se vede că nu vrei să înţelegi. Des­centralizarea o fac pentru uşurarea şi înles­nirea miniştrilor. — Aşa? — Negreşit! Descentralizez din ministere şi din prefecturi pe deputaţi şi pe senatori. De la centru îi trimit la regiuni. Asta nu e descentralizare? — Dar independența comunelor și a ju­dețelor? Dar liberarea lor de „sub tutela atrofiantă a statului?“... Dar... — Astea sînt mofturi. Le-am înșirat în expunerea mea de motive ca să le admire gugumani ca d-ta. — Mă iartă, d-le Carp­­­efi nu sînt 8’aii dumitale. — O știu; d’aceea și stau la vorba. — Foarte mulțumesc. — D’astă dată însă ai meritat și dum­neata denumirea de guguman... — De ce ? — Fiindcă am văzut.că mc :•/foiri fără a r.iă intelege !... ■ A -..--------­Un rîs, 9 pirueta elegantă și visiunea d-lui P. P. Carp dispăruse. Deșteptîndu-mă, mi-am scris repede vi­sul ca să vi-1 spui și d-voastră, aidoma. „ G. fi. Costa Forn -------------------------------------------------- 3 Porunca ţarului Rusiei Bulgaria sa nu se mişte! Acuzările contra regelui Ferdinand In cercurile politice din Bulgaria s'a ob­servat de curînd un fel de surescitare, de mînie abia stăpînită faţă de Rusia. Aceasta stare de spirit destul de curioasă a avut ecou şi în presă şi un ziar bulgar a avut o esire violentă la adresa ţarului Nicolae al 11-lea. Faptul apare surprinzător, deoarece Ru­sia nu pierde nici un prilej ca să-şi arate simpatia pentru poporul bulgar asupra că­ruia defilară că întinde toată ocrotirea sa influenta și a­tot puternică. Se pare, însă, că ultimele împrejurări din Balcani impun Rusiei o atitudine maî severă faţă de poporul bulgar, care, în a­­ceste momente tulbure, e socotit ca ele­mentul cel mai primejdios şi care în primul rînd trebue ţinut în frîiî. Ceea ce e neîndoios este că însuşi Nico­lae al II-lea a exprimat guvernului bulgar ,necesitatea de a potoli zelul războinic al bulgarilor, deoarece Rusia nu poate în îm­prejurările de faţă sa le dea vreun concurs eficace. Dăr dacă ar îi numai atîta, poate că ne­mulţumirea bulgarilor. n’ar. 'avea un carac­ter aşa de acut şi de surprindere dureroasă. Avertismentul ţarului Rusiei pare a fi fost mai grav, aproape deconcertant. Din discuţiunile ce se fac în sferele po­­litice bulgare şi din unele comentarii ale

Next