Adevěrul, aprilie 1912 (Anul 25, nr. 8099-8128)

1912-04-01 / nr. 8099

* 1 Anul al XXV-lea No. S0®9 FONDATOR ALEX. V. BELOJIVSANU PUBLICITATEA CO­MCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/<? BIROURILE ZIARULUI , Bucureşti, Strada Sărindar No. 11 5 Bani Exemplarul PAGINI DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: Un »n ............... Lei­­Or Sase luni ............. trei luni................................. . Pentru străinătate prețul este îndoit. .A TELEFON: / ./C­apitala....................No. 14 10 o 34/73 ..­V 'Provincia 14/99 .ISStrăinătatea . . . „ 12/40 y­«♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦.* Duminică, 1 Aprilie Regim parlamentar aziatis Chipul cum a plecat d­. Carp — şi felul în care a venit la guvern d. Maiorescu — sunt nouî ilustraţii nu ale regimului nostru parlamentar. D. Carp se bucura în Camera de unani­mităţi, aceasta in urma retragere! opozi­­ţiuneî. Intre guvern şi parlament era cea mai perfectă concordanţă, cea mai umilă obedienţă din partea celui din urmă. Nici o notă discordantă, nici o greutate din partea paterei legislative, nici un mur­mur serios, nici o conspiraţie de culise, după cum a fost în parlamentul liberal, la 1903, contra d­-lui Sturdza şi a răposatu­lui Lascar, din partea Brătienilor. Deputaţii şi senatorii au­ plecat liniştiţi în vacanţa Paştelor, nu li s'a spus nimic de hotărî­rile deja luate de a se retrage patru miniştri, dintre cari însuşi primul ministru, umau fost consultaţi asupra chi­pului acestei retrageri, nu s'a sondat păre­rea parlamentului asupra celor cari vor veni să înlocuiască personalităţi aşa de co­­vîrşitoare, ca situaţiune în partid, cum sínt d-liii Carp, Marghiloman şi Filipescu. * r~' jäfc ■#: , Si rde­odată s’a anunţat plecarea celor patru miniştri şi înlocuirea lor cu d-niî Theodor Rosetti, generalul Argetoianu și cu profesorul Pangrati. Nici măcar nu s'a avut grija să se vestească ziarele oficioase, cari — unele din ele — nici n’au­ putut a­­nunţa evenimentul, necum să-l explice, să atenueze brutalitatea faptelor, pe cînd, daca li s’ar fi mărturisit situaţiunea ar fi pre­gătit cel puţin publicul pentru noua întor­sătură a lucrurilor. In această privinţa — biata presă guvernamentală, cu ceea ce ştia ea dinainte, s’a arătat ridiculă, cu o zi înainte arătînd că guvernul este mai tare decit ori cînd, iar a doua zi fiind nevoită, de trista realitate ca să înregistreze după Monitorul Oficial, ştirea că d-niî Carp, Marghiloman, Filipescu şi Delavrancea s’au­ retras şi că preşedinţia consiliului a fost luată de către d. Titu Maiorescu, că d­. Theodor Rosetti a luat finanţele, d. Pan­grati lucrările publice şi că d. Arion e ministru de interne şi de instrucţiune publi­că. Nu-i vorbă, că şi alte guverne tot astfel au căzut, tot astfel parlamentul n’a fost pus în cunoştinţă, tot astfel presa guver­nului a fost lăsată fără de indicaţiuni şi fără de posibilitate să dea şi ea la rîndul ci explicafiunî. .. . Şi poimîine Luni, noul cabinet, se va prezenta parlamentului, va face de formă 0 declaraţiune, va fi aplaudat, se va părea că nimic nu s’a întîmplat, ca acelaşi gu­vern este conducător al tarei, că în culise p’a­­surv­enit nici un eveniment. In tot ca­pul în public si în Corpurile legiuitoare nu se vor aduce explicatîunî exacte a celor întîmplate si nu se va arăta de ce a plecat guvernul d-luî Carp şi pentru ce a venit guvernul d-luî Maiorescu. Ba din potri­vă, vom avea de înregistrat declaraţiunî grave şi solemne, că noul guvern este con­tinuarea celui vechili, fără să se explice­­de ce, dacă aşa este, s’a făcut aceasta i­­nutilă pjrimeneală? alt stăpîn, ori al doilea, mult mai capri­cios, şi mult mai greu de convins, decit cel dintîiui? Xr ' * # ’ In privinţa rupereî cercului viţios în care ne învîrtim ca o veveriţă in colivia ei, a­­nul 1848, n’a făcut nimic şi nici 1907, n’a putut face mai mult. Totuşi, dacă în Tur­cia, dacă în China s'a dărîm­at puterea absolutistă­, treime să tragem nădejde că şi la noi, va veni acel nou 1907, organizat nu de plebea flămînda şi inconştienţa dela ţară, ci de masele populare conştiente de la oraşe, care să facă revoluţi­unea cea mai mare, care s'a îndeplinit la noi, revo­­luţiunea pentru aşezarea temeinică a regi­mului constituţional, revoluţiilne în numele legei şi pentru lege şi care să dea jos în­treaga această schelărie de minciună şi de robie deghizată, un tron bazat pe falsifi­carea vieţei politice, un rege aziatic cu forme constituţionale şi întreaga vermină a partidelor şi a politicianîlor, cari se­ tî­­răsc la picioarele tronului, striviţi cîteoda­­tă de călcîiu! potentatului, dar veşnic ser­vili, vînzîndu-şi totul — în­cepînd cu con­ştiinţa. ^ * * * ’ Sînt, fac parte dintre-acei’ iluzionist!’, pe cari decenţi smile de tot soiul nu­-l dezar­mează, nu-l aduc la simţul­ trist al realită­­ţei. Trag dar nădejde că nu voi ii închide ochii fără ca­ să văd şi aceste timpuri mai fericite. Fină atunci, cer ertare cititorilor, dacă am vorbit de lucruri, aşa de grave şi aşa de mari, cu prilejul unu­i eveniment atît de neînsemnat, cum este o prim­eneală mini­sterială, în al 46-lea an de domnie a re­gelui Carol ! 1 * $ * ■. . - Atesta este regimul nostru parlamentar, m­ai mult decit balcanic. E ceva­ identic cu aceea ce se petrecea altă dată în Turcia, sub regimul absolutist al foştilor sultani, cînd marele vizir, era înlocuit, fără să se ştie de ce — readus din nou la putere. Daca nu i se întimpla ceva mai tragic, a­­­dică să fie strîns de gît de şeful eunucilor, pus într’un sac cu pietre şi aruncat în Bos­for , „scoborît’’ în mare, cum ţi se spunea altă dată la ureche, bine­înţeles, la Con­­stantinopol. Astăzi,­ însă, pînă­­şi în Turcia lucrurile s’aîi schimbat, avem un început de regim parlamentar, avem crize ministeriale pro­vocate de conflictul diferitelor guverne cu parlamentul. Noi, însă, am rămas pe loc, cu comedia noastră politica, cu parlamen­tul nostru ficţiune, cu acelaşi regim hami­­dian azistîc, în care, în afară de parla­ment şi de ţară, se fac şi se desfac guver­nele, parlamentul există numai pentru de­cor, el de fapt, însă, nu intervine la schim­barea guvernelor, ori a miniştrilor, este inexistent, ori fel de cor antic pe scena po­litică, fără de voinţă, fără de individualita­te, fără de fiinţă reală, ■r ' ' * . Daca voim să ştim pentru ce vin şi se retrag guvernele, explicaţiunea­­nu­ o pu­tem avea decit doar spusă la ureche de către oameni politici şi destăinuită sus şi tare de aceie ziare cari au libertatea de a vorbi. Oraţie lor, ştim că există In ţară o singură putere reală, care dă viaţa şi, dă" şi moarte cînd­ socoate ea guvernelor, putere iresponsabilă după Constituţie, dar în mîinile căreia toate partidele ami abdicat individualitatea, vrednicia .şi Voinţa lor.... Cînd regele crede de cuviinţă îşi'schim­bă guvernul, 'care * fabrică un ’parlament, după pofta inimeî luî şi astfel guvernează cu quasi-unanimităţî, pînă cînd .acelaşi rege*, fără de nici o indicaţiune parlamen­­tariu­ iarăşi după cum, socoate mai folositor pentru el,­ chiamă alt partid la cîrma sta­­tuluî, şi alt parlament lit, majorităţi zdro­bitoare, reprezintă din nou „ţara“, şi aşa se urmează de aproape o jumătate de se­col. Regele se simte foarte fericit şi foarte comod cu acest sistem, partidele şi ele sunt mulţumite,­ fiindcă , astfel alternativ, ca la moară, li se­ asigură puterea, fără prea multă bătae de cap şi fără de a se coborî în masele adinei ale poporului, fără a le deştepta la viaţa­­politică şi fără să-şî dea osteneala să le cultive și sa le tie pe plac. Au va­­tăpia — regele — de ce și-ar da CONST. MILLE NAZBIT.II --------------------------­ fabricantul de sfori Noua lege a industriei a creat o situaţie priveligiată d-luî Filipescu, care este de si­gur cel maî mare fabricant de sfori d­in ţara noastră. S’a crezut că 15 luni cit a stat la putere, ,1. Vtmr .-H /n «.rum­-U (tc fimută . Acum se dovedeşte că d­-sa a fabricat în tot acest timp sforile în ’cari trebuia să încurce pe d-niî Carp şi ..Marghiloman. La urma urmei i s’a întîmplat însă ceea ce se întîmplă tuturor trăgătorilor de sfori: a căzut­­şi d-sa în lat. D. Filipescu a fabricat atîtea sfori, îneît nu numai că retragerea guvernului Carp a fost o retragere pe sfoară, dar şi­­noul gu­vern e un guvern de trageri pe sfoară, care va termina însă repede prin a se trage el însu­şi pe sfoară. Numai reducerea taxei pe sforile străine, ar fi în stare să descurajeze pe fabricanţii de sfori d­ej­a noi! Pac. -----------------------**----------------------­ Programul noului cabine! Intr’o mină ramura de măslin, în cealaltă steagul d-lui Carp Din atitudinea foilor guvernamentale se poate oarecum ghici care va fi programul de acţiune al noului minister. D. Maiorescu întinde partidelor de opo­ziţie ramura de măslin, liberalilor mai mult ramura, takiştilor şi.... măslinele! La spatele guvernului stau însă jandar­mii din fostul guvern şi anume d-nii Carp, Marghiloman şi Filipescu cari nu permit cabinetului Maiorescu, cel mai mic act care ar putea jigni fostul guvern şi politica, lui, mai ales ficţiunea lui în,chestia tramvaiu­lui. Cu alte cuvinte misiunea cabinetului Ma­iorescu este ca să împace capra şi varza. Aşa înţelege regele să rezolve criza şi să restabilească situaţia.... normala. Din prima zi însă echilibristica noului cabinet s’a dovedit foarte slaba: o ciocnire s’a produs tocmai pe chestia tramvaiului. Jandarmii din fostul guvern­ au­ oprit noul minister să’permită circularea tram­vaiului comunal. Un comunicat al „Epoceî” anunţă că ni­meni n’a avut intenţiunea­ să ceară pune­rea in­ circulaţie a tramvaielor, iar d. A­­­rion, ministrul de interne, declară că nu va face nici un act care ar putea jigni pe d. Marghiloman. Aşa­dar ne aflăm în fața unui minister prizonier fostului guvern, unui minister la spatele căruia veghiază cei trei jandarmi cari au­ ieşit dirn cabinetul Carp şi ,cari stau cu carabinele încărcate.­­?S­­îf jg. ..... r ■ A & Dacă aceasta este situația, noului cabi­net, atunci, cum are să ajungă ti. Maiore­­scu să.... „potolească patimile", să resta­bilească situaţia normală ? Deocamdată în chestia tramvaiului, gu­vernul de azi, dacă nu va putea rezolvi a­­facerea prin bunii învoială -și nu o poate aice fura a revenii asupra acărunei fostului guvern-—atunci va aștepta nioturîrea defi­nitivă a justiției, ceea ce' iuaenmaa că se declară gata *i se supuneăho­ta firilor justi­ției, lucru pe care. 1 a refuzat cabinetul Carp. Dacă aceasta este deciziubeă îipuviî­­n­ ca tranşată, şi e foarte probabil ca proce­sele să se judece complect în cel mult două luni, , * .T­­& #­­ tr Dar curăţind terenul politic de această afacere, guvernul tot n'a ajuns la restabi­lirea raporturilor cu partidele de opoziţie. Ce înţeleg politicianii noştri prin aşa zisa restabilire de raporturi normale? Desigur că reintrarea în parlament a o­­poziţiuneî? Or, aceasta este absolut exclus, căci prin declaraţia de retragere din parlament, o­­poziţia n’a ridicat numai chestia tramvaiu­lui, ci s’a ridicat şi împotriva parlamentu­lui constituit prin fraudă. Aşa dar opoziţiunea n’ar putea reintra decît in alt parlament. Prin urm­are a doua parte a misiune! ca­binetului Maiorescu—şi acesta-i punctul de căpetenie — este realizarea concentrare! conservatoare cu condiţia sine una non a disolvărei parlamentului. Numai aşa pretinde opoziţia că s’ar pu­tea relua raporturile normale, între par­tide. Se­ simte în stare d. Maiorescu să reali­zeze acest act? — Iată ce discută acum cu aprindere lumea politică. Pentru moment se sondează în mod dis­cret în dreapta și în stingă teremil de îm­păcare, dar punctul de reazări. nu s'a găsit î­ncă. Orice s’ar zice arbitrul situaţiei e tot d. Take Ionescu. Cei învinşi, d-niî Carp, Marghiloman s­. Filipescu­, cu partizanii lor devotaţi, stau însă la spatele actualului guvern stăpîniţi încă de un spirit de răzbunare şi preferind să dărîm­e totul. Opoziţia e tot unită şi va continua acţi­unea ei de răsturnare şi în potriva­ noului cabinet. Rămîne acum de văzut ce atitudine vor lua în consfătuirea majorităţilor parlamen­tare d-niî Carp, Marghiloman şi Filipescu­, dacă vor vorbi şi ce vor răspunde,la cuvîn­­tările şefilor opoziţiuneî. —-----------------------------------------------------­ R. X. Să circule tramvaiul Guvernul d-luî Maiorescu a făcut bun în­torcîn­d-o cu hotărîrea consiliului co­munal în chestiunea tramvaiului. Era şi absurd şi ridicol, ca acelaş consi­lier comunal care a cerut ca ministerul de interne sa intervie în afacerea tramvaiului şi a aprobat oprirea circulaţiuneî acestuia - -să vie acum şi să ceară, punerea lui Iu. circulaţie. Era să fie şi mai absurd şi mai ridicol, ca guvernul acesta,—care se declară conti­nuator al guvernărei d-luî Carp,—să puie în circulaţie tramvaiele pe cari tot el le-a oprit şi să asigure Brătienilor şi gheşeftul şi succesul, fără de cel maî mic sacrificiu din partea acestora. Ce însemna pentru Brătieni, chiar şi nu­mai moţiunea consiliului comunal, aşa cum se anunţase întîift, dovedeşte strigătul ca­nibalic de triumf pe care i’a fi scos şi pe care cu mult regret trebuie acum să şi-l înghită. Dar noi am înţelege ca consiliul comunal să ceară punerea în circulaţie a tramva­iului ! Tramvaiele sunt necesare populaţiu­­neî şi nu e nevoie ca odată cu autorii ghe­­şeftuluî să fie pedepsită şi ea. De aceea noi am spus că greşeala pe care a comis'o d. Marghiloman a fost­ că n'a mers pînă la ca­pat cu campania sa. Primul lucru pe care trebuia să-l faci era să propuie societatea răscumpărarea şi­nelor şi vagoanelor. Nu vroia societatea,­­şinele sunt în drum, iar vagoane se pu­teau cumpăra cu puţine parale. Uzina elec­trică este proprietatea primăriei. Pe dea­supra aceasta e cu jumătate coproprietară şi a şinelor şi a vagoanelor. Ea trebuia dcc să puie în mişcare tramvaiul pe socoteala ei şi să lase societatea ca s'o dea în jude­cată. La urmă s’ar fi văzut ce ar fi decis justiţia, s’ar fi lămurit însă şi proporţiile întregeî afaceri şi cit ar fi costat-o pe co­mună faimoasa regie cointeresată-Nu s'a făcut aşa la vreme! Timpii! nu i însă pierdut. Ce nu s’a făcut, se poate face trebuie să se facă. Comuna ar fi absolut în dreptul ei, şi societatea n’ar trage decît consecinţele atitudine! sale, care nu are nimic de a face cu interesele economice și financiare, ci a fost o atitudine exclusiv po­litică. , , Rp -----------------------..................................­ A­deveriri Surpriza „Conservatorul“ e convins că plecarea d-lui Carp şi venirea d-luî Pangrati este o surpriză neplăcută pentru opoziţie şi...... plăcută pentru guvernamentali! E momentul să se dea un banchet de către carpi­şti spre a sărbători plăcuta surpri­ză!.... ..Desiîndere“ —Ce înseamnă că noul guvern e un ca­binet de „destindere“? — Adică un cabinet care nu trebuie să se întindă prea mult la caşcaval!.... Program­il — Aşa­dar noul guvern şi-a stabilit pro­gramul? —Nu preia! Aşteaptă să i-l facă Take Io­nescu Duminică, la „Dacia“!! Rigoletto In curând 131 d­ | XI c n % & In 6, 8,10 și 12 pagini ■0WWSM«w«»uw»a« ll if"! Prima pagină ilustrata în B culori 66 Afacerea tramvaielor In cej constă ea - Un rezumat succint pentru documentarea unui viitor istoric al moravurilor noastre politice — In istoria luptelor noastre politice va rămîne, de sigur, memorabil chipul cum s’a făcut ultima schimbare de­ guvern. In paginile ei reci istoria va consemna faptul nem­ai auzit că un guvern, care la un mo­ment dat reprezenta aspiraţiile tuturor oa­menilor cinstiţi din această ţară de a se trage o linie de demarcaţie între politică şi afaceri, a trebuit să se dea bătut în faţa celor ce trag foloase din amestecul afa­cerilor cu politica. Guvernul Carp a fost silit să se re-, tragă pentru ca Brătienii sa-şî poată re-­ căpăta prada tramvaiului. Adevărul acesta e necontestat. Aşa fiind, e bine să exami­năm încă odată şi să rezumăm în ce con­stă afacerea tramvaiului, pentru a se ve­dea pe ce chestie a fost cu putinţă să cadă un guvern român în anul 1912. Socotim ne­cesar să facem aceasta cu atît maî mult, cu cit chestiunea tramvaiului a fost pri­vită in ultimul timp mai mult din punctul de vedere politic,­ lăsindu-se in umbră celalt punct de vedere, mult mai important, cel moral. La 4 Martie 1909, consiliul comunei Bu­cureşti autoriză comuna să constituiască o societate comunala pentru construcţia şi exploatarea de tramvai în Bucureşti. La 14 Aprilie 1909, în ajunul închidere! seziunea, se, aduce în Cameră şi se vo­tează în cea maî mare grabă — „între două credite şi trei bugete", cum bine ob­serva un deputat , un proeet de lege prin care comuna Bucureşti este autorizată a constitui o societate comunală pentru con­strucţia şi exploatarea de linii noul şi pen­tru transformarea şi exploatarea liniilor existente astăzi după expirarea concesiei. Legea fiind adusă­ prin surprindere, n’a pu­tut fi examinată cu atenţie de­ Opoziţia din Cameră. Singur d. N. Fieva s'a ridicat cu energie contra ei, denunţâid societatea comunală ce se înfiinţa ca o societate Ico­­nim­, în care unul din asociaţi, comuna, pune totul, iar celalt, acţionarii, maî nimic. La 26­ Marti 1909 statutele sunt aprobate de consiliul de miniştri, după care s’a a­­n­­in­ţat subscripţia publică ,pentru prima emisiune. Dela început afacerea a fost privită cu Tristaţiune, ca o afacere de familie a‘ libe­ralilor, în deosebi a Brătienilor. In ade­­­ver, cine da concesia ? Consiliul comunal în cap cu d. Vintilă Brătianui. Cine era concesionarul ? D. Vintilă Brătianu cu ac­ţionarii, printre cari se aflafi 20 de con­silieri comunali. Actul esenţial de constituire a societăţii, repartiţimea acţiunilor, s’a făcut în chipul cel mai neregulat. In loc sa se facă de pri­mar, cum prevede art. 39 din statute, re­partiţia se face de un împuternicit al Băn­­cei Naţionale, de un reprezentant al băn­cilor, care garantează emisiunea si de un delegat al primăriei. Urmarea a fost că acţionarii aut fost aleşi pe sprinceană. Cu dovadă de chipul absolut neregulat cum a procedat d. Vintilă Brătianui şi con­sorţii, e faptul că la primărie nu s’a găsit nici un dosar cu actele privitoare la con­stituirea societatea Listele de subscripţiiine nu s'au­ găsit; actele de repartiţie a sub­­­scripţiunilor nu s’au găsit ; deliberaţiunea prin care s'a hotărît prospectul de emisi­une nu s'a găsit ; actul de constituire al primului consiliu de administraţie nu s’a găsit. Ceva mai mult, listele, de acţionari au fost refuzate pînă şi înaintea justiţiei. Toate astea dovedesc că s’a procedat de la început cu intenţia vădită de a­­face din societatea comunală de tramvaie o nouă citadelă liberală. * *­Pentru ca să se vadă chipul cum a înţe­les consiliul comunal liberal să reprezinte interesele comunei in constituirea regiei cointeresate, vom aminti acea ruşinoasă şi mai mult decît scandaloasă discuţie care s'a făcut în jurul statutelor în consiliul co-­ mimal. S'ar putea crede că consilierii comunali,­­ ca reprezentanţi al oraşului, au căutat sa treacă în statute destule garanţii pentru comună faţă de asociaţii ei .Din contra, toţi consilierii comunali cari au­ luat cuvintel, au cerut garanţii pentru acţionari, des­­puind comuna in folosul acestora. ■ ^ Aşa, un consilier comunal a cerut să se specifice limpede de tot în statute că pri­măria este obligată să dea, gratuit liniile cele­ vechi la expirarea concesiei. Un altul,­­se plîngea că e prea scump preţul pe care-l va plăti societatea uzinei comunale, pen­tru curentul electric,­ şi astfel, de unde la crearea uzinei se pusese preţul de 15 bani pentru curent, în statute s-a trecut 11 bani. Un alt consilier — primarul însuşi — cerea să se limiteze numărul voturilor co­munei în adunările generale la 20, din peste o mie de voturi ! Un alt consilier cere ca fondu­l de rezervă să rămînă­­intact pînă va ajunge la 50 la sută din capital, iar altul cere 100 la sută. In­ sfîrșit, un alt consilier întreabă dacă la expirarea concesiei fon­dul de rezervă se va împărţi între acţio­nari ! Tot în urma cererilor consilierilor, se alcătueşte statutul în aşa fel în­cît, de­ unde actualele societăţi plătesc comunei, ca diverse taxe, 140.000 Iei anual, societa­­­tea comunală nu va mai plăti decît 42.000 de lei ! iată cum erau­ apărate interesele contu- • neî în consiliul comunal I n­ir toate astea arfi floare la ureche pc cari Ic vom­ • expune nfif lingă ilegalitățile pc -cu.ni si cari arata pina unde a mers d­cs­pui a rea c­airinvci de către societatea d-lui Vintilă Brătianu. Mai întîiu observăm lucrul foarte curios, că societatea nu s'a constituit pe baza mini caet de sarcini, ci maî întîiu s'a constituit societatea şi apoi ea şi-a alcătuit caetul de sarcini. Iniţiatorii societate! au profitat de fap­tul acesta pentru a introduce in caetul de sarcini după cum introduseseră si in sta­une, o mulţime de clauze cari nu existau­ in lege, şi anume : că concesiunea dată societăţii comunale este im MONOPOL asupra străzilor; că liniile actuale sunt cedate de comună în mod gratuit ; căi primăria nu poate cere nici o linie nouă dela societate decît dacă­­ garantea­ză un cîştig de 5 la sută ; că primăria nu are dreptul a cere nici o linie în cei 15 ani dinţii ai societăţii şi cei cinci ani din urmă ; că primăria este datoare să exproprieze orice loc cerut de societate, etc. In plus, de unde în lege se prevăzuse că primăria va avea 3 membri din cei 9 ai consiliului de administraţie, statutele corectează şi lasă primăriei numai două reprezentanţi. * Monopolul a fost introdus pentru prima tiară in statute. Legea nu prevedea al­,­solul nimic in această privinţă, iar statu­tele au adăugat, prin călcarea legei, para­graful final: „Drepturile acestea sunt ex­clusive pentru societate“. Şi astfel, in mod furişat, printr’un adevărat abuz de putere, d. Vintilă Brătianuu şi-a luat singur dreptul de a confisca, pe timp de 40 de ani, orice iniţiativă a comunei pe străzile ei. Tot în mod hoţesc s’a trecut în statute şi in caetul de sarcini că liniile actuale sunt cedate societăţii în mod gratuit. Nicăeri, in lege, nu se face vreo aluzie la o aseme­nea cesiune a unui aşa de important fond industrial în plin venit. Nici nu era cu pu­tinţă ca primăria să înstrăineze gratuit fon­dul sau­ care astăzi produce 2.200.000 lei venit anual. Venitul acesta, la expirarea concesiei se va urca la 3 milioane şi­ jumă­tate. însuşi d. Vintilă Brătianui, într’un ra­port către consiliul comunal, spunea, sub propria-i iscălitură, că liniile actuale, trans­formate în linii electrice, ar da un bene­ficiu de 3.500.000 lei! Acest beneficiu ar urma să rămînă în­treg comunei peste patru ani. Cui i-ar fi putut trece prin minte ca im asemenea ve­nit primăria îl va ceda in mod gratuit ? Şi totuşi acest act’ de spoliatiime s’a săvîrşit. Precum şi-au­ luat singuri mono­polul, aşa şi-au­ apropiat liniile actuale fără nici o redevenţă i­­ss dată, prin urmare, situaţia în toată goli­ciunea ei. D Vintilă Brătianu în calitate de primar îşi dă sieşi o concesie, în care comuna pune jumătate din capital. Tot d-sa in calitate de acţionar şi prin violarea legeii răpeşte comunei monopolul pe timp de 40 ani; îi rapeştte fondul exploatărei actuale care azi dă 2 milioane şi jumătate venit iar peste patru ani 3 milioane şi jumătate; îi interzice orice influenţă în conducerea so­cietate! întru­cît ii lasă numai doui mem­bri din nouă în consiliul de administraţie şi 20 de voturi din peste o mie la adunările generale. Toate acestea, repetăm, prin sta­tute şi prin abatere dela lege. In faţa acestei situaţii, ce a voit să facă guvernul­ d-lui Garp? A căutat să repună comuna în o parte din drepturile ei. Nu s’a atins de constituirea societatei, nici de drepturile acţionarilor; a anulat numai sta­tutele făcînd altele în conformitate cu le­gea, şi a cerut­ limitarea monopolului, şi redevenţă pentru liniile actuale. Precum s’a văzut­ această încercare de a smulge prada din ghiarele liberalilor şi a reda primăriei o parte din bunul ei răpit banditește, a fost plătită scump. „Afacerile patriotice” ale liberalilor sunt intangibilie ! S. R. •*­& S irlanda spre autonomie 112 ani de luptă pentru independenţă Ce este reforma Home rule, cum a ajuns în stadiul de astăzi şi car­ îi sunt sorţii de izbindă Telegraful ne-a adus ştirea că primul mi­nistru englez, d. Asquith, a depus in­.Came­ra comunelor proiectul de lege privitor la autonomia irlandei, proiect zis „Home rule bill”. Sunt tocmai o sută doisprezece Elin ele cînd a fost îngrădită independenţă­ parla­mentară a regatului Irlandei şi, dejatuncî, agitaţia pentru restaurarea libertatei Irlan­dei n'a încetat nici o clipă.­­ v Ea a avut diferite forme. Adesea a fost cu totul constituţională;­ uneori, a luat un caracter revoluţionar; întotdeauna, însă, a avut acelaşi mobil: dorinţa legitima a unei naţiuni de­ a-şi putea conduce singură tre­burile. De o sută doisprezece anî naţionaliştii irlandezi n’aui încetat să ceara un parla­ment cu dreptul să legifereze şi o autorita­te executivă responsabilă în­ faţa acestui parlament, care, altminteri, să fie subordo­nat parlamentului imperiului britanic. Aceeaşi cerere le formulează­­şi astăzi partidul national irlandez.­­. . - Ce vor irlandezii Intr’un articol consacrat chestiei Home­nitului, John Redmond, şeful partidului 1xa­­ţional irlandez, spune:­­ „Această cerere a fost formulată şi de­ Parnell. Noi cerem astăzi acelaş lucru. Ce­rem ca parlamentul imperiului să se poarte cu noi ca pe teritoriile coloniale şi, prin ur­mare, voim să creeze printr’un statut o Ca­meră legislativă care să aibă competenţa controlului asupra afacerilor irlandeze. Recunoaştem, însă, că faţă cu situaţia geografică a celor două insule, acestea tre­buie să­ păstreze între ele legături mai strînse decît cele cari există ,cu Canada, bună­oară.­­ Propunem ca afacerile Coroanei, c­e politică externă, şi ale coloniilor să fie lă­sate cu totul în competenţa parlamentului din Westminster. Consimţim ca afacerile militare ale celor două insule să fie regulate de o singură unitate şi ca parlamentul im­periului să aibă competența exclusivă pen­tru controlul armatei și al marinei. Cererile noastre se rezumă astfel s Vrem un parlament care să se ocupe d­e afacerile curat irlandeze, cu o putere exe­cutivă responsabilă în faţa lui, care, deși liber aleasă de poporul irlandez, să fie le­gată de Marea Britanie nu numai prin Co­roana comună, ci și­ prin formă unui singur control militar”. Prin urmare, irlandezii Cer o situaţie­ care, într’o măsură oarecare, sa corespun­dă legătureî ce există între Austria și Un­garia, , „ Vi, p.13W«iGcumI Etapele unei reforme Nu e întîia oara ca s'a propus mi Home' mie în favoarea Irlandei. In 1886, Glad­stone a propus pentru întîia oară an bill asupra Home nilului irlandez, dar, acest proiect de lege a fost respins în urma unei mari sciziuni care s’a produs în partidul lui Gladstone. n. «.. Intre 1886 și 1890, chestia Home nilului a fost cea mai importantă în Englitera. A­ venit apoi evenimentul tragic din viața lui Parnell și,timp de zece ani Irlanda a avut de luptat cu ea însăși, . *­*­. Dar chiar în aceste con­dițiuni nefavora­bile Home nilul a avut în alegerile din 1892 o majoritate de 40 de voturi. Camera co­munelor a adoptat atunci un Home rule bill, care a fost respins de Camera Lorzilor- Gladstone retrăgîhdu-se, i-a urmat Rose­­berry, acesta n'a fost nici­odată sincer față de Home rule. L'a sprijinit la început, dar pe urmă i-a devenit dușman declarat. In 1895, unioniștiî au fost din nou­ feri, iar în 1900 ei au exploatat războiul sud­­african pentru a-șî întări și mai bine sîtua-i tia. Dar în alegerile legislative din 1910, chestia Home­nilului a fost pusa in fata 3- CHESTIA ZILEI Triumful lui Ionel Clienţii de la Coftsns , esti in­ libertate ro Să trăeşti,­­iai dat jos procoro}

Next