Adevěrul, iulie 1912 (Anul 25, nr. 8190-8220)
1912-07-24 / nr. 8213
H 1 Anal al ZZV*'ea No. 8213 POWD&TOR ALEX. V. BELDiWIANU PUBLICITATEA CONCED&TA EXCLUSIV 1 Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. 1. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 6 Bani Exemplarul Pr» an . . Şa&e luni tre» luni DIRECTOR POLITIC CONST. NULIE Abonamente cu premii: «vftotru străinătate prețul este îndoit.Ch. ■ - £ / - ' . ____ ' , **X TELEFON: Capitala.................Wo. 14 10 n ; • • • • • ,i 34 73 ■ Provincia.................. 14 39 Străinătatea . . . .. 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la cores^pgg^iții săi «i^id Marți 24 luli« ^313 IMBMIIIIHMMIlMffltMMUM'V1!11 '..mjdMniH Lei 20.- 11 — , 6— Dataţi ia toamnă Concentrarea Ce va fi la toamnă? aceasta e întrebarea ce se unise în toate cercurile politice. Părerile sunt împărţite. Ele variami nu numai de la partid la partid, ci şi în sânul aceluiaşi partid. Intr-unul din articolele precedente, în care vorbeam de cele ce se petrec în partidul liberal, am arătat că sunt trei curente: unul care cere ca d. Ionel Brătianu să-şi fie angajămentul ce a luat,faţă de şeful partidului conservator-democrat şi să nu primească puterea decît după ce va fi ■ guvernat, şi d. Take Ionescu, altul care pretinde ca d. Ionel Brătianu să refuze puterea în favoarea d-lui Take Ionescu, dar imediat ce regele va tree cea mai mică presiune asupra d-srle să accepte formarea cabinetului, iar al treilea curent cere d-lui Ionel Brătianu să împiediceconcentrarea cu orice chip şi profitân de dezbinarea dinţi conservatorii puri, şi cei democraţi, să ceară puterea la toamnă. In fruntea acestui curent se găsesc vânătorii de portofolii cari pretind că partidul liberal e dezorganizat şi că numai puterea ar putea readuce disciplina în sinul lui. Impedecarea concentrărei se impune—spun reprezentanţii acestui curent—pe motivul că odată unirea conservatorilor făcută va ţine încă multă vreme pe liberali departe de putere şi aceasta ar duce la completa dezorganizare a partidului. Ei opun cuvîntului datele d. Ionel Brătianu d-lui Taek Ionescu, raţiunea de a fi a partidului liberal şi pe, această bază încearcă să forţeze mina d-lui Ionel Brătianu şi să-l facă să acepte modul lor de a vedea. Evident că cuvîntul d-lui Brătianu va fi hotărîtor şi deocamdată d-sa nici nu voeşte să audă de altă combinaţie decît de aceea care ar aduce la guvern pe d. Take Ionescu și partidul conservator-democrat. In rîndurile partidului conservator-democrat se dă ca sigură venirea d-lui Take Ionescu la toamnă. Cu toate acestea nu se exclude posibilitatea unei concentrări dacă se va da satisfacție deplină ultimelor cereri ale d-lui Take Ionescu, cereri cari au găsit, cu mici rezerve—după afirmarea unui membru al cabinetului—răsunet şi în rîndurile conservatorilor. Ce fel e privită situaţia politică în sinul partidului de sub şefia d-lui P. P. Carp, se poate deduce uşor din următoarele declaraţiuni ce ne-a făcut un înalt funcţionar al regimului, ale cărui legături cu şeful partidului sunt de notorietate publică. — Mai toţi factorii importanţi ai partidului văd cu ochi buni o reîntregire a partidului conservator — spunea interlocutorul nostru— prin readucerea la matcă a d-lui Take Ionescu şi a elementelor grupate în jurul d-sale. Însuşi d. Carp s’a declarat un principiu partizan al concentrărei conservatoare. Şi dorinţa d-sale e să o vadă înfăptuită cît mai curînd spre a putea continua opera de reforme a partidului conservator şi a stăvili astfel politica liberală atît de nefastă tatei, prin principiul ei : totul pentru noi şi ai noştri. Politicei egoiste a liberalilor, cari nu urmăresc decit înavuţirea lor, indiferent dacă aduc daune statului, trebueşte opusă politica conservatoare care preconizează principiul: totul pentru binele ţarei. Ce fel priveşte d. Carp pe d. Take Ionescu —continuă înaltul funcţionar—se poate uşor vedea din vorbele pe cari le-a rostit şeful partidului conservator în Cameră. D-sa vorbind de şeful conservatorilor democraţi a spus că dacă rămînea în partidul conservator n’ar fi fost azi adversarul d-lui Al. Marghiloman ci rivalul său. Vorbele acestea au o mare însemnătate, dat fiind faptul că d. P. P. Carp vede în fostul ministru de interne pe succesorul său la șefia partidului. Solidarizarea d-lui Carp cu d. Marghiloman arată și mai bine care sînt vederile șefului partidului conservator asupra viitoarei șefii a acestui partid. D. Carp va cere la toamnă de la suveran restitutio in integrum atît pentru d-sa cît și pentru d. Al. Marghiloman. Odată făcut acest lucru, d-sa va încerca din nou să realizeze concentrarea conservatoare. Şeful nostru, cu care am vorbit de curînd—ne spunea convorbitorul nostru—a declarat, încă odată, că concentrarea nu se poate face decit sub d-sa şi cu d-sa. Aceasta ca o garanţie că vom avea o concentrare sinceră, singură în stare de a putea întări partidul conservator, dîndu-i putinţa să lupte cu succes contra liberalilor. O concentrare făcută sub oricare altul, crede d. Carp, însemnează distrugerea partidului conservator. Vom avea, spunea d-sa, în loc de două partide cum sînt azi, trei partide. Şi cu drept cuvînt, căci în loc de conservatori şi conservatori-democraţi vor apare pe arena politică trei grupări: takiştiî, marghilomaniştiî şi filipescanii. Din lupta acestor grupări, lupta care va avea un caracter plin de violenţă, va trage foloase numai partidul liberal, care se va ridica pe ruinele, partidului conservator. •5* 1 * Dacă d. Carp nu va reuşi să recapete prezidenţia consiliului şi reintrarea d-lor Marghiloman şi Filipescu în minister — continuă înaltul funcţionar — sail dacă nu va putea guverna împedicat fiind de liberali şi de takişti, atunci se va retrage dela putere şi va începe o violentă campanie de răsturnare a noului regim. D-sa înţelege — după cite ni s’a afirmat — să agite chestiunea tramvaiului pe care n’o consideră închisă politiceşte. Chestiunea ororilor inutile va fi şi dînsa speculată ca o îndoită manifestaţie şii faţă de liberali şi faţă de rege către a devenit foarte sensibil cînd e vorba de cele făptuite de liberali la 1907. * * # întrebând pe convorbitorul nostru ce crede asupra unei spărturi în sinul conservatorilor, cari ar lăsa izolaţi pe d. Carp şi pe d. Marghiloman, precum şi asupra unei concentrări făcute de d. Take Ionescu numai cu cîteva elemente conservatoare, în special cantacuziniste, ne-a răspuns : — Este exclusă posibilitatea ca d-nii Carp şi Marghiloman să rămîie izolaţi. Prea sintem strînşi grupaţi în jurul şefului partidului conservator pentru ca să pot admite părăsirea lui. In ce priveşte d. Marghiloman nimeni nu o va face, ■căci nimeni nu uită că venirea şi menţinerea la putere a conservatorilor sunt strâns legate de persoana fostului ministru de interne. Concentrarea conservatoare fără Carp şi Marghiloman o cere nici un schris. A conta pe trădarea cantacuzumiștilor e a face o socoteală greșită, întrucât realitatea președintelui senatului exclude posibilitatea unei astfel de combinațiuni. „Semi-concentrarea“ de care se vorbește în presa liberală e o glumă ca și numele ce i s’a dat. Cuvântul pe care l-a fi născocit arată că e vorba de o jumătate de concentrare şi în situaţia în care ne găsim cu jumătăţi de concentrări, ca şi cu jumătăţi de măsuri nu se poate limpezi atmosfera politică. G. ElSetar?a-00PO. „uartetul sociatisto-guvernamental O dovadă patentă Aştept de o săptămînă să-şi deslege Viitorul limba, să răspundă la modestele întrebări ce i-am pus privitor la senzaţionala descoperire ce făcuse: existenţa cîrdăşiei în regulă dintre guvern şi socialişti! Am aşteptat o săptămînă, sînt gata să aştept două, nouă, şi răspunsul, sînt sigur,, nu va veni. E în obiceiul oficiosului brătienist să trăiască zilnic din neadevăruri, degradîndu-se,, dacă se poate, degradînd, în orice caz presa românească. Fiindcă a amuţit, şi nu putea face altfel, să întindem noi o mină generoasă foii panaitesciane. Să-i dăm dovada indiscutabilă a existenţii cartelului — cu clauze, mă rog! — socialisto-guvernamental. Dovada e privitoare la punctul II al faimoasei cârdăşii denunţată de Viitorul, la angajamentul formal luat de guvern „de a lăsa libertatea cea mai desăvîrşită propagandei socialiste". Guvernul lasă libertatea cea mai desăvîrşită propagandei socialistesindicaliste! Dar Viitorul trăeşte pe sub pământ? Se face că nu ştie ce se petrece, de două luni încoace, în nordul Moldovei? Se face că n’a aflat că, din Mai pînă azi, prigonirile sindicaliştilor de către poliţie se ţin lanţ: la Iaşi, la Bacău, la Piatra-Neamţ, la Botoşani, la Roman, pretutindeni unde încercări de înjghebare de noi sindicate muncitoreşti, se fac? Nu i-a trecut pe la ureche că în aceste oraşe întrunirile sindicaliste sunt suprimate cu forţa, lucrătorii stîlciţi în bătăi şi arestaţi, localurile sindicatelor violate, ca în plină ocîrmuire brătienistă? Nu ştie Viitorul că guvernul conservator gelos de laurii Brătienilor, şi-a pus în cap să-şi râdă de libertatea cetăţenilor, de Constituţia ţării?" Viitorului nu i-a venit încă vestea că — acum, în plină cîrdăşie sindicalisto-guvernamentală — un prefect de poliţie, banditul Stroja, a năvălit, în miez de noapte, în fruntea unui pluton de gardişti, în clubul socialist din Iaşi, arestînd pe fruntaşul socialist Bujor şi pe lucrători, şi ducîndu-i sub excortă la secţia IlI-a? N’a aflat, în sfîrşit, Viitorul că, nu mai departe de cît alaltăeri, lucrătorul sindicalist Hălăucescu a fost, pentru a treia oară, arestat fără motiv, la Bacău şi trimes „la urma lui“, pe jos, cale de peşte? Ştie Viitorul că, cu toate protestările, guvernul conservator „cartelat“ cu socialiştii, n’a luat nici-o măsură, n’a pedepsit pe nici unul din bandiţii poliţiei şi ai administraţiei? Nu ştie, n’aude, nu vede! Ciută numai că guvernul a intrat în cîrdăşie cu socialiştii, lăsînd — firește — „libertatea cea mai desăvîrșită propagandei sindicaliste“.... Tomia Dragu. «A.ZBI îN CLASIFICARE Revista literară a d-lui Banu, a făcut o achiziţie: un nou colaborator, care singur s’a botezat „Titanic“. Rămîne să facăproba dacă scrisul său va fi ca şi pseudonimul. Nostim e insă cum îşi recomandă revista pe noul colaborator. El e un scriitor care aparţine „celei mai nobile elite“. Presupunem că cel puţin pentru d. Banu, toţi colaboratorii d-sale sînt de elită. De aci încolo începe însă clasificarea şi astfel d. Banu are colaboratori de elită, de nobilă elită, de mai nobilă elită, de cea mai nobilă elită. Şi cînd te gîndeşti că sînt proşti cari cred că în producţia literară nobleţă elitei, o face talentul şi nu talanţiî, te miri ce caută Banu într’o ■aşa clasificaţie. Pac. I .tape și t M mm din Sinaia ' --: Ji’i i’iL i 't' 5y*. O convorbire inventată., Dezminţirea p*ensială. —Nu amestecați persoaca regelui.-- Adevărata parare a suveranului. Gazetele liberale au relatat că regele ster fi exprimat în termeni aspri contra tripolului din Sinaia. Prensul s'a grăbit să le epuie următoarea dezminţire : „Un ziar liberal a publicat o pretinsă convorbire ce ar fi urmat între M. S. Regele şi d. Grigore Cantacuzino, cu privire la cazino. „Procedarea aceasta dovedeşte o totală lipsă de respect din partea presei liberale pentru Suveran. „Dacă ar fi să divulgăm noi ceea ce crede Suveranul despre campania liberalilor asupra cazinoului, fraţii Brătianu n’ar fi de loc încîntaţi“. După cum vedeţi, dacă gazetele liberale publică declaraţii ale regelui, aceasta e o necuviinţă, dar e o dovadă de respect cînd prensul declară că „dacă ar divulga el adevăratele păreri ale regelui asupra trippuluî, frăţii Brătianu n’ar fi de loc Încîntatî“. Şi dacă liberalii n’ar fi îneîntaţi, înţelegeţi că prensul însă e îneîntat. De altmintrelea nu va divulgat nimic despre părerile regelui, de cît doar că e un partizan al buliei şi al celorlalte scule din cazin. Dar afacerea nu e aşa de simplă cum credeţi. Chestia bulei este pentru partidul conservator, ceea ce-i tramvaiul pentru partidul liberal. Aşadar ia trebuit să ia cuvîintul şi oficiosul partidului, „Conservatorul“. Iată cam în ce termeni se rosteşte el : „Un ziar liberal a publicat o pretinsa convorbire ce, ar fi avut loc, între M. S. Regele şi d. Gr. Cantacuzino, efor al Spitalelor Civile şi deputat, cu privire la cazinoul din Sinaia, şi nu avem cuvinte în deajuns, pentru a înfiera o asemenea procedare lipsită de cea mai elementară bună, cuviinţă, faţă de persoana Suveranului. „Ea este, cu atît mai de blamat, cu cît e încă şi inventată, cu o neruşinată lipsă de scrupule, ceea ce pune, odată mai mult, în evidenţă apucăturile mahalagieşti şi lipsa de educaţie socială şi publică a unui partid care se pretinde dinastic. „Aşa cum vorbeşte presa liberală de M. Sa Regele şi de familia regală, o poate facenumai ton ziar independent, care nu reprezintă un partid de guvernămînt, şi dedînd- se la actul de mahalagism ce i se impută, foana colectivistă a comis o grosolană ireverenţă faţă de Suveran. „Ne-am făcut totdeauna o linie de conduită, de la care nu ne-am abătut niciodată, de a ţinea persoana şefului Statului departe de luptele noastre politice şi credem că aceasta trebuie să fie regula şi atitudinea unei prese care se respectă, care hrăneşte într’adevăr sentimentul leailităţei şi al dragostei de Suveran“. Iată deci, bula, pe care noi o credeam o simplă pungăşie, — devenită o afacere politică de primul ordin şi iată că a spune ce crede regele despre bulă, este a tîlrî persoana sa în luptele politice, — ceea ce „Conservatorul“ şi prensul, Doamne fereşte, nu vor să facă. Dar pentru că „Conservatorul“ face o excepţie pentru „un ziar independent, care nu reprezintăun partid de guvernămînt“, care are prin urmare voie să spuie ce crede regele despre tripoul din Sinaia şi ce a vorbit în această privință cu prensul, — vom arăta noi exact moduli cum ia decurs această convorbire. Garantăm autenticitatea ei șr Scena se petrece în biuroul regelui din castelul Peleș. Regele : Am cetit în gazete că s’a introdus bula în cazinoul din Sinaia !.... Frumos joc... Prensul. Foarte frumos joc. Jucătorul pune una şi Cazinoul ia nouă. Regele: Asta-i excelentă idee. Şi eu joc fia hazard.... Joc bridge.... Chiar eri am luat prinţului doi lei în acest joc, doi lei maiestate ! La bulă e miza mică, dar beneficiul cazinoului e mare. Regele: Bine, bine! Miza e mică, dar sper că re...miza d-tale e mare. Prensul: Da’ ce? O să pun pe degeaba munca naţională în slujba capitalului ? Regele: Rezon! Rezon! Sper că nu sînteţi adversar al capitalurilor străine... Prensul: Doamne ferește ! Scopul bulei este tocmai de a atrage capitalurile străine... Regele: Cum asta ? Prensul: Iată cum... îmi daţi voie Sire... (Prensul scoate un joc de bulă în miniatură şi explică regelui mecanizmul). Regret că nu-i aci marchizul de Marcay... El se pricepe mai bine... Regele: Am înţeles ! Admirabil sistem... Bula este cea mai reuşită soluţie a problemei atragerii capitalurilor străine... Unde mai pui că, cu dînsa, adesea se va întîmpla ca să nu mai plece nici capitaliştii din tatra, ci să rămîie la noi pentru totdeauna... Apropos ! La această aglomeraţie de oameni, aţi luat măsuri ca să măriţi cimitirul ? Prensul (zăpăcit) Nu Sire ! La asta nu ne-am gîndit... Tot Majestatea Voastră mai prevăzător. Regele. Cred însă că nu neglijaţi capitalul românesc. Prensul. Doamne fereşte ! Avem o deosebită solicitudine pentru dînsul. Marchizul de Marcay e unul din puţinii străini veniţi la noi şi cari... gustă capitalurile naţionale.... Regele. Nobilă familie d-nii de Marcay cari au venit la noi. Prensul. Da, mareşali de Franţa. Regele. Da, da... Nu vorbesc de tatăl ci de fiii cari iau venit la noi... Ştiu, ştiu, nobilă familie: numai unul dintr’îi îşii a stat în puşcărie. (După oarecare gîndire). Numeroasa familie, călătoreşte inumai în vagon lit complect.... Prensul. Noblesse oblige. Regele. Da, da, obligue, mai mult.. orizontallă.... (Terrminînd audienţa) Vă mulţumesc de explicafiunile citate. Continuaţi pe calea pe care aţi apucat... E morală, e mobilă, e naţională, e agreabilă, mai ales agreabilă.... Regele l-aeţinut pe prens la dejun. Şi acum înţelegeţi de ce prensul nu divulgă părerile regelui cari n’ar încîinta pe adversarii cazinourilor ? Fonograf Curent, Vintilă : Conductor închide ușa că i curent! PrimarulDimpotrivă... JPe d-ta te doare că nu i curent iaasis ilyrimi. Caracteristica mentalitate a primitivului este că experienţa nu-l învaţă niciodată nimic. Lecţiile doveditoare ale experienţei nu produc nici o întipărire asupra cuirasei de prejudecăţi care-l înconjoară. Naţionaliştii noştri—cei din Brăila ca şi cei de aiurea — au rămas nişte primitivi, cari n’au învăţat nimic dela experienţă. Aşa marea dezvoltare industrială de azi şi istoricul acestei dezvoltări nu i-a convins că nimic nu poate sta în calea perfecţiunilor technice. Dovadă e faptul că în manifestul din Brăila, despre care ne-am mai ocupat, naţionaliştii se ridică „cu toată străşnicia“ în contra hotărîrei comercianţilor de a introduce camioane automobile şi declară că nu vor tolera întrebuinţarea elevatoarelor decit în cazul cînd s’ar constata o reală lipsă de braţe. Oricît de „straşnică“ ar fi împotrivirea naţionaliştilor, de îndată ce interesul exportatorilor va cere ca neapărat să se introducă elevatoarele şi camioanele automobile, ele ia JLivisi se vor introduce. Istoria progresului industriei stă martoră că nici o dată n’au putut fi oprite perfecţionările technice, chiar atunci cînd ele izbeau în existenţa muncitorilor şi cu toată împotrivirea acestora. Ani de zile lucrătorii, conduşi de o mentalitate simplistă ca aceea a naţionaliştilor noştri, au distrus maşinile cari îi scoteau din pîine; şi totuşi, victoria a rămas de partea maşinelor. E o lege fatală a progresului, căreia nimic nu i se poate împotrivi, ca munca braţelor să fie mereu înlocuită cu munca mecanică. Din fericire, trebuinţele omenirei sporesc mereu şi se diversifică, aşa încît lucrătorii alungaţi de o maşină găsesc întrebuinţare aiurea. Introducerea căilor ferate la noi a fost o adevărată calamitate pentru importanta clasă a cărăuşilor. Ei bine, dacă d. Iorga ar fi făcut politică acum 40 de ani, ar fi protestat d-sa „cutoată străşnicia“, în contra drumului de fer care lovea în cărăuşi, cum protestează azi în contra camioanelor automobile? Ar fi preferat d-sa să se ducă cu căruţa la Văleni, numai să nu se izbească în cărăuşii de pe acea linie? Lucrul este elementar şi, oricît de simplistă ar fi judecata naţioicaliştilor noştri, nu se poate 16%i’Vî i să nu aibă măcar o vagă intuifie a acestui adevăr aşa încît, în atitudinea lor faţă de muncitorii brăileni, pe lingă simplism, este şi puţin politicianism. In adevăr muncitorii vor avea de suferit realmente de pe urma elevatoarelor şi camioanelor automobile, prin urmare o campanie contra acestora n’ar putea decit să-i atragă. Şi naţionaliştii s’au şi grăbit s’o anunţe. Cît de mult contrastează această atitudine cu atitudinea socialiştilor cari, dîndu-şi seama de fatalitatea perfecţionărilor în industrie nu se ridică în contra lor, ci se gîndesc numai la mijlocul de a asigura existenţa celor izbiţi. In sensul acesta s’a rostit congresul social-democrat de deunăzi. Hotărîrea aceasta a izvorît dintr’o concepţie cu adevărat ştiinţifică, pe cită vreme manifestul nationalist e izvorît dintr’o mentalitate de primitivi. Nestor. A APĂRUT: Schiţe ■ de I. L. CARAGIALE Un splendid volum de 300 pagini Ediţie populară PRO MEMORIAL Lei 1,25 exemplarul De vînzare la toţi librarii din ţară Depozitul general la Librăria ALCALAY.— Bucureşti o© Adeveruri iPartid nou — Cîte partide politice avem? — Cinci... _ ?! —• Socialist, liberal, takist, carpist şi... cazinoul din Sinaia. Hagi Tudose D. Delavrancea a scris o prefaţă la discursurile Nababului. Ar fi numai o dreaptă compensaţie ca Nababul să scrie prefaţa la noua piesă a d-lui Delavrancea al cărei erou e avarul Ioagi Tudose. Măsurătoiane Prensul ride sau plînge, după cum balametrul din Sinaia e în urcare sau scădere. Rigoletto. turile luni în capitala Statelor Unite s'au descoperit fapte aşa de grave în sarcina ‘ funcţionarilor superiori ai Poliţiei încît a trebuit să ,intervină opinia publică ca să se pună sfîrşit Celui mai mare scandal înregistrat în analele poliţiei. , Este vorba de uşurinţa de care s’au făcut vinovaţi oamenii însărcinaţi cu paza ordinei şi salvgardarea moravurilor, în a se preta,mituire organizate, deci celei mai periculoase mituiri. A fost de ajuns , ca proprietarii celor 100 de tripouri din New-York să se unească şi să pună la dispoziţia cîtorva funcţionari superiori de la poliţie un venit anual fix, ca simţul datoriei şi frica de răspundere să le dispară cu totul. Cîteva mii de dolari şi toată teoria ordinei pusă în paza oamenilor venali cade aşa de jos incit tocmai aceia cari trebue să asigure viaţa şi averea cetăţenilor, pregătesc şi patronează crime, proteguesc localurile răfi famate şi ascund sub pulpana hainei lor pungăşiile tripourilor. In Statele Unite ca şi în alte tari, politia dovedeşte nu numai că nu poate face operă de ordine şi de însănătoşire a moravurilor, dar, este gata în orice moment să vîndă pentru un blid de linte sau pentru un taler cu aur toată înălţimea teoretică a moralei puse sub scutul statului. O morală apărată şi propagată cu baioneta, iată ceea ce este un lucru greu cu atît mai mult cu cît oamenii puşi s’o apere preferă venituri sigure, fie chiar necurate, sentimentului datoriei şi curăţeniei sufleteşti. Cauza răului, în cazul special de la New-York nu este însă venalitatea cîtorva funcţionari, ci instituţia care nu poate trăi fără să trea létein d© drept la moartea lui Alfred Fouillée de B. BRANIŞTEANU #*• „Unul din cei mai fecunzi filozofi ai Franţei moderne, un idealist în cea mai frumoasă accepţie a acestui cuvînt şi în acelaş timp un cugetător care avea ochii deschişi pentru toate importantele probleme ce le pun tot mai urgent realitățile sociale. —Alfred Fouillée a încetat de a mai gîndi. Citind telegrama care aducea vestea mortelui, mi-am amintit de folosul cu care am citit unele din scrierile sale, în special aceea asupra ideei moderne de drept. Fouillée n’a fost atîta un creator,în cîmpul filozofiei, cît a fost un provocator de gîndire şi de idei, un savant cu o vastă cultură filozofică şi cu acel dar de expunere care face forţa şi caracterizează pe filozofii galici, înaintea tuturor celor ai altor naţiuni, înarmat cu cunoştinţa vitregei literaturi a ştiinţei sale, cunoscător perfect al filozofiei franceze, ca şi al celei germane, al celei engleze ca şi al celei clasice, —citirea unei lucrări a lui Fouillée nu te punea numai în curent cu tot ce ste scris şi spuie, vreodată în ordinea de idei pe care o trata, dar încă trezea în tine o furtună de idei, ,— şi simţeai, citind, cum încolţeşte în sufletul tău, rodul aruncat de dânsul. Scot cartela care a lăsat mai multe urme în mine, — „L’Idée moderne du Droit“ şi o răsfoiesc şi încă odată încerc acea binefăcătoare impresiune ce o dă recitirea unei cărţi după ani de zile. E ca şi cînd după multă vreme ai revedea un bun şi Sincer prieten. Şi tu, şi el, vă apăreţi schimbaţi. Va copt experienţa şi poate şi lectura, — sau numai tonul din voi s’a copt şi il înţelege mai bine pe celălalt, şi dacă-î recunoaşte mai cu înlesnire cusururile, — are însă şii miai multă pătrundere pentru calităţi, ii descoperi frumuseţi pe cari nu le văzuseşi, — şi la toate se adaogă amintirile tiinereţei entuziasmul cu care îl primeai atunci, cu cari absorbeai cuvintele lui şi-l acceptai chiar şi greşelile. Aşa am păţit-o şi acum cu Fouillée, — am rămas uimit de universalitatea cunoştinţelor sale, şi dacă nu m’am putut împăca peste tot,cu concepţia şi soluţiunile sale, m’a fermecat însă entuziasmul cald, avîntul generos cu care apără el ideile democratice şi liberale. Pentru dînsul ştiinţa nu se caracterizează prin acea răceală care tratează pînă şi viaţa sufletească, cum iar trata fiziiologul un organ subordonat sub microscop,—. o: din mijlocul argum.entaţuiinilor savante răzbeşte moralistul şi Fouillée dezbate la persoana întîia sau la [a doua, toate problemele, acelea morale cari agită un suflet de elită. * şi idé,ia de drept ? Există oare o asemenea idee ? Mai curînd sar putea afirma că există idei de drept, mai multe idei de drept. Una singură, nu există şi una a existat, pentru că nu pe cale metafizică o poţi recunoaşte, nici combinînd toate căile posibile, cum a încercat să facă şi Fouillée, ci numai recunoscând că ea se deduce din realitatea relaţiunilor economice şi sociale. Acestea variind însă după timp şi loc, ba variind chiar la acelaş popor dela clasă la clasă, dela pătură şi categorie socială, ila pătură şi categorie socială,—ne aflăm după cum am spus, după timp şi împrejurări în faţa a diferite idei de drept. Fiecare are într’însul dezvoltat un sentiment de drept şi de dreptate, ■— dar şi el e produsul împrejurărilor, — şi gîndirea şi cultura duc inumai la perfecţionarea şi subţierea lui. In general însă,îm ideia de drept se oglindesc realităţile relaţiunilor economice şi sociale şi sînt eu, totul greşiţi aceia cari cred că contrariul e adevărat. Dar o anumită serie de conditiuni sociale şi economice, crează condiţiunile de trecere, de transformare într’una nouă, — şi evoluţia idee! de drept pe care aceasta o determină, se întîmplă să procedeze această transformare. Aşa se întîmplă pe deoparte că instituţiunile de drept ale unui popor se menţin dar ele nu mai coincid cu ideia lui de drept, iar pe de alta vedem prevestindu-se transformările inevitabile, prin lupte cari se dau în numele unei idei metafizice de drept. Aceste idei de drept, cari au preocupat pe toţi gînditorii mari, apar astfel ca purtătoare ale marilor revoluţiuni prin cari a trecut omenirea. Creştinismul se ridică în numele dreptăţei; reformaţiunea lui Luther e purtată de suflul aceluiaş principiu şi conduce în cele din urmă consecinţe ale ei la marea revoluţiune din Anglia, întemeind constituţionalismul şi parlamentarismul modern; revoluţia franceză e pregătită de acea idee de drept naturalistă pe pare a aruncat-o marele Jean-.Jacques, — iar socialismul modenn, vrea şi el mai multă dreptate. Şi astfel ideea de drept, recunoscută, şi deprimată mai departe • de cugetători în laboratoriile lor, — apare ca mare motor al progresului omenire! şi ca, provocator al tuturor revoluţiunilor, savantul şi gînditorul străin de lume ca plămăditor al marilor, ,frământări ale omenirei,, In aceste laboratorii ale gîndirei, se deduce din toate ideile de drept, ideia aceia mare şi metafizică, de drept, care fiind o abstracţiune, este şi o ficţiune în acelaş timp. Acest llugru îl recunoaşte şi Fouillée. Dar el socoate că aceasta nu e o slăbiciune, ci o putere. In virtutea acestei puteri omenirea a realizat cele mai mari progrese. Ea dă omului darul devinaţiunei asupra viitorului, făcînd din visător, profet. Pentru dînsa au suferit cele mai splendide specimene ale neamului omenesc. Dintr’însa decurg marile idei de libertate şi egalitate, cari devin tot mai mult patrimoniul naţiunilor omenirei şi care după Fouillée, formează însăşi esenţa sufletului poporului francez. „Omul — scrie el — aspiră să fie liber după cum picătura de apă căzînd din nori, aspiră a fi o sferă, după cum curcubeul aspiră să fie un cerc. Dreptul ideal al omnului este deci să fie liber, după cum dreptul ideal al unei raze de lumină ar fi să se propage în linie dreaptă. Aşa cel puţin este noţiunea pe care anume oameni şi anume popoare, şi-au făcut-o la diverse epoce, despre aitocriupeia , de„se,finală ,a umanităţei, poporul francez de exemplu, nu şi-o poate închipui astăzi altfel“.... Sub ochii noştri însă se îndeplineşte şi un fenomen, care desigur nu scapă lui Fouillée. Cu cît o urmărim în dezvoltarea ei istorică, mai spre timpuriile noastre, vedem că ideia de drept se uniformizează tot mai mult la diferitele popoare. Capitalismul cu grandioasele sale mijloace de comunicaţiune, cu internaţionalizarea producţiunei în sensul că fiecare stat produce mai ales ceia ce poate face în conditiiunî mai favorabile şi exportă produsul acesta în tarile cari nu au acesteconditiuni, cu talie cuvinte internaţionalizarea irelaţiunilor economice, uniformizează odată cu viaţa exterioară şi pe cea sufletească. Intre un francez, şi un englez, ■ ,sau german, sau american, sunt astăzi mai puţine deosebiri decît erau altă dată între un basc şi un breton, între un prusac şi un şvab sau bavarez. Naţiunile se întâlnesc tot mai mult în aspiraţiunile lor, tot mai mult în noţiunile lor morale, tot mai mult în ideea lor de drept şi dezavantagiuejaggipage, îi sp