Adevěrul, iulie 1912 (Anul 25, nr. 8190-8220)

1912-07-24 / nr. 8213

H 1 Anal al ZZV*'ea No. 8213 POWD&TOR ALEX. V. BELDiWIANU PUB­LICITATE­A CONCED&TA EXCLUSIV 1 Agenţiei de Publicitate­­ CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. 1. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 6 Bani Exemplarul Pr» an . . Şa&e l­uni tre» luni DIRECTOR POLITIC CONST. NULIE Abonamente cu premii: «vftotru străinătate prețul este îndoit.Ch. ■ - £ / - ' . ____ ' , **X TELEFON: Capitala.................Wo. 14 10 n ; • • • • • ,i 34 73 ■ Provincia.................. 14 39 Străinătatea . . . .. 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la cores^pgg^iții săi «i^id Marți 24 luli« ^313 IMBMIIIIHMMIlMffltMMUM'V1!11 '..mjdMniH Lei 20.- 11 — , 6— Dataţi ia toamnă Concentrarea Ce va fi la toamnă? aceasta e în­trebarea ce se unise în toate cercu­rile politice. Părerile sunt împărţite. Ele varia­­mi nu numai de la partid la partid, ci şi în sânul aceluiaşi partid. Intr-unul din articolele precedente, în care vorbeam de cele ce se petrec în partidul liberal, am arătat că sunt trei curente: unul care cere ca d. Ionel Brătianu să-şi fie angajămen­­­­tul ce a luat,faţă de şeful partidului conservator-democrat şi să nu pri­mească put­erea de­cît după ce va fi ■ guverna­t, şi d. Take Ionescu, altul care pretinde ca d. Ionel Brătianu să refuze puterea în favoarea d-lui Take Ionescu, dar imediat ce regele va tr­ee cea mai mică presiune asu­pra d-srle să accepte formarea ca­binetului, iar al treilea curent cere d-lui Ionel Brătianu să împiedice­­concentrarea cu orice chip şi profi­tân­ de dezbinarea dinţi conserva­torii puri, şi cei democraţi, să ceară puterea la toamnă. In fruntea ace­stui curent se găsesc vânătorii de portofolii cari pretind că partidul li­beral e dezorganizat şi că numai pu­­­­terea ar putea readuce disciplina în sinul lui. Impedecarea concentrărei se impune—spun reprezentanţii a­­cestui curent—pe motivul că odată unirea conservatorilor făcută va ţi­ne încă multă vreme pe liberali de­parte de putere şi aceasta ar duce la completa dezorganizare a parti­dului. Ei opun cuvîntului dat­ele d. Ionel Brătianu d-lui Taek Ionescu, raţiunea de a fi a partidului libe­ral şi pe, această bază încearcă să forţeze mina d-lui Ionel Brătianu şi să-l facă să acepte modul lor de a vedea. Evident că cuvîntul d-lui Brătia­nu va fi hotărîtor şi deocamdată d-sa nici nu voeşte să audă de altă combinaţie de­cît de aceea care ar aduce la guvern pe d. Take Ione­scu și partidul conservator-demo­crat. In rîndurile partidului conserva­tor-democrat se dă ca sigură venirea d-lui Take Ionescu la toamnă. Cu toate acestea nu se exclude posibili­tatea unei concentrări dacă­ se­ va da satisfacție deplină ultimelor ce­reri ale d-lui Take Ionescu, cereri cari au găsit, cu mici rezerve—du­pă afirmarea unui membru al cabi­netului—răsunet şi în rîndurile con­servatorilor. Ce fel e privită situaţia politică în sinul partidului de sub şefia d-lui P. P. Carp, se poate deduce uşor din următoarele declaraţiuni ce ne-a făcut un înalt funcţionar al re­gimului, ale cărui legături cu şeful partidului sunt de notorietate pu­blică. — Mai toţi factorii importanţi ai partidului văd cu ochi buni o reîn­tregire a partidului conservator — spunea interlocutorul nostru— prin readucerea la matcă a d-lui Take Io­nescu şi a elementelor grupate în jurul d-sale. Însuşi d. Carp s’a de­clarat un principiu partizan al con­­­centrărei conservatoare. Şi dorinţa d-sale e să o vadă înfăptuită cît mai curînd spre a putea continua opera de reforme a partidului conservator şi a stăvili astfel politica liberală a­­tît de nefastă tatei, prin principiul ei : totul pentru noi şi ai noştri. Politicei egoiste a liberalilor, cari nu urmăresc decit înavuţirea lor, indiferent dacă aduc daune statului, trebueşte opusă politica conserva­toare care preconizează principiul: totul pentru binele ţarei. Ce fel priveşte d. Carp pe d. Ta­ke Ionescu —continuă înaltul func­ţionar—se poate uşor vedea din vorbele pe cari le-a rostit şeful partidului conservator în Cameră. D-sa vorbind de şeful conservatori­lor democraţi a spus că dacă rămî­­nea în partidul conservator n’ar fi fost azi adversarul d-lui Al. Mar­ghiloman ci rivalul său. Vorbele a­­cestea au­ o mare însemnătate, dat fiind faptul că d. P. P. Carp vede în fostul ministru de­ interne pe succe­sorul său­ la șefia partidului. Solida­rizarea d-lui Carp cu d. Marghilo­man arată și mai bine care sînt ve­derile șefului partidului conservator asupra viitoarei șefii a acestui par­tid. D. Carp va cere la toamnă de la suveran restitutio in integrum atît pentru d-sa cît și pentru d. Al. Mar­ghiloman. Odată făcut acest lucru, d-sa va încerca­ din nou să realizeze concentrarea conservatoare. Şeful nostru, cu care am vorbit de curînd—ne spunea convorbitorul nostru—a declarat, încă odată, că concentrarea nu se poate face decit sub d-sa şi cu d-sa. Aceasta ca o garanţie că vom avea o concentrare sinceră, singură în stare de a pu­tea întări partidul conservator, dîn­­du-i putinţa să lupte cu succes con­tra liberalilor. O concentrare făcută sub ori­care altul, crede d. Carp, însemnează di­strugerea partidului conservator. Vom avea, spunea d-sa, în loc de două partide cum sînt azi, trei par­tide. Şi cu drept cuvînt, căci în loc de conservatori şi conservatori-de­­mocraţi vor apare pe arena politică trei grupări: takiştiî, marghiloma­­niştiî şi filipescanii. Din lupta aces­tor grupări, lupta care va avea un caracter plin de violenţă, va trage foloase numai partidul liberal, care se va ridica pe ruinele, partidului conservator. •5* 1­ * Dacă d. Carp nu va reuşi să re­capete prezidenţia consiliului şi re­intrarea d-lor Marghiloman şi Fi­­lipescu în minister — continuă înal­tul funcţionar — sail dacă nu va pu­tea guverna împedicat fiind de libe­rali şi de takişti, atunci se va re­trage dela putere şi va începe o violentă campanie de răsturnare a noului regim. D-sa înţelege — după cite ni s’a afirmat — să agite che­stiunea tramvaiului pe care n’o con­sideră închisă politiceşte. Chestiu­nea ororilor inutile va fi şi dînsa speculată ca o îndoită manifestaţie­ şii­ faţă de liberali şi faţă de rege către a devenit foarte sensibil cînd e vorba de cele făptuite de liberali la 1907. * * # întrebând pe convorbitorul nos­tru ce crede asupra unei spărturi în sinul conservatorilor, cari ar lă­sa izolaţi pe d. Carp şi pe d. Mar­ghiloman, precum şi asupra unei concentrări făcute de d. Take Ione­scu numai cu cîteva elemente con­servatoare, în special cantacuzinis­­te, ne-a răspuns : — Este exclusă posibilitatea ca d-nii Carp şi Marghiloman să ră­­mîie izolaţi. Prea sintem­ strînşi grupaţi în jurul şefului partidu­lui conservator pentru ca să pot admite părăsirea lui. In ce priveşte d. Marghiloman nimeni nu o va face, ■căci nimeni nu uită că venirea şi menţinerea la putere a conservato­rilor sunt strâns legate de persoana fostului ministru de interne. Concentrarea conservatoare fără Carp şi Marghiloman o cere nici un schris. A conta pe trădarea cantacu­­zu­miștilor e a face o socoteală gre­șită, întrucât realitatea președintelui senatului exclude posibilitatea unei astfel de combinațiuni. „Semi-con­­centrarea“ de care se vorbește în­ presa liberală e o glumă ca și nume­le ce i s’a dat. Cuvântul pe care l-a fi născocit arată că e vorba de o jumă­tate de concentrare şi în situaţia în care ne găsim cu jumătăţi de con­centrări, ca şi cu jumătăţi de mă­suri nu se poate limpezi atmosfera politică. G. ElSetar?a-00PO. „uartetul sociatisto-guvernamental O dovadă patentă Aştept de o săptămînă să-şi deslege Viitorul limba, să răspundă la modestele întrebări ce i-am pus privitor la senzaţionala descoperire ce făcuse: existenţa cîrdăşiei în re­gulă dintre guvern şi socialişti! Am aşteptat o săptămînă, sînt gata să aştept două, nouă, şi răspunsul, sînt sigur,, nu va­ veni. E în obiceiul ofi­ciosului brătienist să trăiască zilnic din neadevăruri, degradîndu-se,, da­că se poate, degradînd, în orice caz presa românească. Fiindcă a amuţit, şi nu putea face altfel, să întindem noi o mină gene­roasă foii panaitesciane. Să-i dăm dovada indiscutabilă a existenţii cartelului — cu clauze, mă rog! — socialisto-guvernamental. Dovada e privitoare la punctul II al faimoasei cârdăşii denunţată de­ Viitorul, la angajamentul formal luat de guvern „de a lăsa libertatea cea mai desăvîrşită propagandei socialiste". Guvernul lasă libertatea cea mai desăvîrşită propagandei socialiste­­sindicaliste! Dar Viitorul­­ trăeşte pe sub pă­mânt? Se face că nu ştie ce se pe­trece, de două luni încoace, în nor­dul Moldovei? Se face că n’a aflat că, din Mai pînă azi, prigonirile sindicaliştilor de către poliţie se ţin lanţ: la Iaşi, la Bacău, la Piatra-Neamţ, la Boto­şani, la Roman, pretutindeni unde încercări­ de înjghebare de noi sin­dicate muncitoreşti, se fac? Nu i-a trecut pe la ureche că în aceste ora­şe întrunirile sindicaliste sunt supri­mate cu forţa, lucrătorii stîlciţi în bătăi şi arestaţi, localurile sindica­telor violate, ca în plină ocîrmuire brătienistă? Nu ştie Viitorul că gu­vernul conservator gelos de laurii Brătienilo­r, şi-a pus în cap să-şi râ­dă de libertatea cetăţenilor, de Con­stituţia ţării?" Viitorului nu i-a venit încă vestea că — acum, în plină cîrdăşie sindi­­calisto-guvernamentală — un pre­fect de poliţie, banditul Stroja, a năvălit, în miez de noapte, în frun­tea unui pluton de gardişti, în clubul socialist din Iaşi, arestînd pe frun­taşul socialist Bujor şi pe lucrători, şi ducîndu-i sub excortă la secţia IlI-a? N’a aflat,­ în sfîrşit, Viitorul că, nu mai departe de cît alaltăeri, lucrătorul sindicalist Hălăucescu a fost, pentru a treia oară, arestat fă­ră motiv, la Bacău şi trimes „la ur­ma lui“, pe jos, cale de peşte? Ştie Viitorul că, cu toate protes­tările, guvernul conservator „carte­lat“ cu socialiştii, n’a luat nici-o măsură, n’a pedepsit pe nici unul din bandiţii poliţiei şi ai administra­ţiei? Nu ştie, n’aude, nu vede! Ciută numai că guvernul a intrat în cîrdă­şie cu socialiştii, lăsînd — firește — „libertatea cea mai desăvîrșită pro­pagandei sindicaliste“.... Tomia Dragu. «A.ZBI î­N­­ CLASIFICARE Revista­ literară a d-lui Banu, a făcut o achiziţie: un nou colabora­tor, care singur s’a botezat „Tita­nic“. Rămîne să facă­­proba dacă scrisul său va fi ca şi pseudonimul. Nostim e insă cum îşi recomandă revista pe noul colaborator. El e un scriitor care aparţine „celei mai no­bile elite“. Presupunem că cel puţin pentru d. Banu, toţi colaboratorii d-sale sînt de elită. De aci încolo începe însă clasificarea şi astfel d. Banu are co­laboratori de elită, de nobilă elită, de mai nobilă elită, de cea mai nobilă elită. Şi cînd te gîndeşti că sînt proşti cari cre­d că în producţia literară nobleţă elitei, o face talentul şi nu talanţiî, te miri ce caută Banu într’o ■aşa clasifi­caţie. Pac. I .tape și t M mm din­ Sinaia ' --: Ji’i i’iL i 't' 5y*. O convorbire inventată., Dezminţirea p*­ensială. —Nu amestecați persoaca regelui.-- Adevărata parare a suveranului. Gazetele liberale au relatat că re­gele ster fi exprimat în termeni as­pri contra tripolului din Sinaia. Prensul s'a grăbit să le epuie ur­mătoarea dezminţire : „Un ziar liberal a publicat o pre­tinsă convorbire ce ar fi urmat în­tre M. S. Regele şi d. Grigore Can­­tacuzino, cu privire la cazino. „Procedarea aceasta dovedeşte o totală lipsă de respect din partea presei liberale pentru Suveran. „Dacă ar fi să divulgăm noi ceea ce crede Suveranul despre campa­nia liberalilor asupra cazinoului, fra­ţii Brătianu n’ar fi de loc încîntaţi“. După cum vedeţi, dacă gazetele liberale publică declaraţii ale rege­lui, aceasta e o necuviinţă, dar e o dovadă de respect cînd prensul de­clară că „dacă ar divulga el adevă­ratele păreri ale regelui asupra tri­­ppuluî, frăţii Brătianu n’ar fi de loc Încîntatî“. Şi dacă liberalii n’ar fi îneîntaţi, înţelegeţi că prensul însă e îneîntat. De altmintrelea nu va divulgat nimic despre părerile rege­lui, de cît doar că e un partizan al buliei şi al celorlalte scule din cazin. Dar afacerea nu e aşa de simplă cum credeţi. Chestia bulei este pen­tru partidul conservator, ceea ce-i tramvaiul pentru partidul liberal. Aşa­dar ia trebuit să ia cuvîintul şi oficiosul partidului, „Conservatorul“. Iată cam în ce termeni se rosteş­te el : „Un ziar liberal a publicat o pre­tinsa convorbire ce, ar fi avut loc, între M. S. Regele şi d. Gr. Canta­­cuzino, efor al Spitalelor Civile şi deputat, cu privire la cazinoul din Sinaia, şi nu avem cuvinte în de­a­­juns, pentru a înfiera o asemenea procedare lipsită de cea mai ele­mentară bună, cuviinţă, faţă de per­soana Suveranului. „Ea este, cu atît mai de blamat, cu cît e încă şi inventată, cu o neruşi­nată lipsă de scrupule,­­ ceea ce pune, odată mai mult, în evidenţă a­­pucăturile mahalagieşti şi lipsa de educaţie socială şi publică a unui partid care se pretinde dinastic. „Aşa cum vorbeşte presa liberală de M. Sa Regele şi de familia rega­lă, o poate­ face­­numai ton ziar in­dependent, care nu reprezintă un partid de guvernămînt, şi dedînd- se la actul de mahalagism ce i se impută, foan­a colectivistă a comis o grosolană ireverenţă faţă de Su­veran. „Ne-am făcut totdeauna o linie de conduită, de la care nu ne-am abă­tut nici­odată, de a ţinea persoana şefului Statului departe de luptele noastre politice şi credem că acea­sta trebuie să fie regula şi atitudi­nea unei prese care se respectă, ca­re hrăneşte într’adevăr sentimentul leailităţei şi al dragostei de Suve­ran“. Iată deci, bula, pe care noi o credeam­ o simplă pungăşie, — de­venită o afacere politică de primul ordin şi iată că a spune ce crede regele despre bulă, este a tîlrî per­soana sa în luptele politice, — ceea ce „Conservatorul“ şi prensul, Doamne fereşte, nu vor să facă. Dar pentru că „Conservatorul“ face o excepţie pentru „un ziar in­dependent, care nu reprezintă­­un partid de guvernămînt“, care are prin urmare voie să spuie ce crede regele despre tripoul din Sinaia şi ce a vorbit în această privință cu prensul, — vom arăta noi exact moduli cum ia decurs această con­vorbire. Garantăm autenticitatea ei șr Scena se petrece în biuroul re­gelui din castelul Peleș. Regele : Am cetit în gazete că s’a introdus bula în cazinoul din Sinaia !.... Frumos joc... Prensul. Foarte frumos joc. Ju­cătorul pune una şi Cazinoul ia nouă. Regele: Asta-i excelentă idee. Şi eu joc fia hazard.... Joc bridge.... Chiar eri am luat prinţului doi lei în acest joc, doi lei maiestate ! La bulă e miza mică, dar beneficiul cazinoului e mare. Regele: Bine, bine! Miza e mică, dar sper că re...miza d-tale e mare. Prensul: Da’ ce? O să pun pe de­geaba munca naţională în slujba ca­pitalului ? Regele: Rezon! Rezon! Sper că nu sînteţi adversar al capitalurilor străine... Prensul: Doamne ferește ! Sco­pul bulei este tocmai de a atrage capitalurile străine... Regele: Cum asta ? Prensul: Iată cum... îmi daţi voie Sire... (Prensul scoate un joc de bu­lă în miniatură şi explică regelui mecanizmul). Regret că nu-i aci marchizul de Marcay... El se price­pe mai bine... Regele: Am înţeles ! Admirabil sistem... Bula este cea mai reuşită soluţie a problemei a­trager­ii capi­talurilor străine... Unde mai pui că, cu dînsa, adesea se va întîmpla ca să nu mai p­lece nici capitaliştii din tatra, ci să rămîie l­a noi pentru tot­deauna... Apropos ! La această aglo­meraţie de oameni, aţi luat măsuri ca să măriţi cimitirul ? Prensul (zăpăcit) Nu Sire ! La asta nu ne-am gîndit... Tot Majestatea Voastră mai prevăzător. Regele. Cred însă că nu neglijaţi capitalul românesc. Prensul. Doamne fereşte ! Avem­ o deosebită solicitudine pentru dîn­sul. Marchizul de Marcay e unul din puţinii străini veniţi la noi şi cari... gustă capitalurile naţionale.... Regele. Nobilă familie d-nii de Marcay cari au venit la noi. Prensul. Da, mareşali de Franţa. Regele. Da, da... Nu vorbesc de tatăl ci de fiii cari iau venit la noi... Ştiu, ştiu, nobilă familie: numai u­­nul­ dintr’îi îşii a stat în puşcărie. (După oarecare gîndire). Numeroa­sa familie, călătoreşte inumai în va­gon lit complect.... Prensul. Noblesse oblige. Regele. Da, da, obligue, mai mult.. orizontallă.... (Terrm­inînd audienţa) Vă mulţumesc de explicafiunile cita­te. Continuaţi pe calea pe care aţi apucat... E morală, e mobilă, e na­ţională, e agreabilă, mai ales agre­abilă.... Regele l-a­­­eţinut pe prens la dejun. Şi acum înţelegeţi de ce prensul nu divulgă părerile regelui cari n’ar încîinta pe adversarii cazinourilor ? Fonograf Curent­, Vintilă : Conductor închide ușa că i curent! Prim­arulDimpotrivă... JPe d-ta te doare că n­u i curent iaasis ilyrimi. Caracteristica mentalitate a primi­tivului este că experienţa nu-l înva­ţă niciodată nimic. Lecţiile dovedi­toare ale experienţei nu produc nici o întipărire asupra cuirasei de pre­judecăţi care-l înconjoară. Naţionaliştii noştri—cei din Brăi­la ca şi cei de aiurea — au rămas nişte primitivi, cari n’au învăţat ni­mic dela experienţă. Aşa marea dezvoltare industrială de azi şi is­toricul acestei dezvoltări nu i-a convins că nimic nu poate sta în calea perfecţiunilor technice. Do­vadă e faptul că în manifestul din Brăila, despre care ne-am mai ocu­pat, naţionaliştii se ridică „cu toată străşnicia“ în contra hotărîrei co­mercianţilor de a introduce camioa­­ne­ automobile şi declară că nu vor tolera întrebuinţarea elevatoarelor decit în cazul cînd s’ar constata o reală lipsă de braţe. Ori­cît de „straşnică“ ar fi împo­trivirea naţionaliştilor, de îndată ce interesul exportatorilor va cere ca neapărat să se introducă elevatoa­rele şi camioanele­ automobile, ele ia JLivisi se vor introduce. Istoria progresu­lui industriei stă martoră că nici o dată n’au putut fi oprite perfecţio­nările technice, chiar atunci cînd ele izbeau în existenţa muncitorilor şi cu toată împotrivirea acestora. Ani de zile lucrătorii, conduşi de o mentalitate simplistă ca aceea a naţionaliştilor noştri, au distrus ma­şinile cari îi scoteau din pîine; şi totuşi, victoria a rămas de partea maşinelor. E o lege fatală a progre­sului, căreia nimic nu i se poate îm­potrivi, ca munca braţelor să fie mereu înlocuită cu munca mecanică. Din fericire, trebuinţele omenirei sporesc mereu şi se diversifică, aşa în­cît lucrătorii alungaţi de o ma­şină găsesc întrebuinţare aiurea. Introducerea căilor ferate la noi a fost o adevărată calamitate pen­tru importanta clasă a cărăuşilor. Ei bine, dacă d. Iorga ar fi făcut politică acum 40 de ani, ar fi pro­testat d-sa „cu­­toată străşnicia“, în contra drumului de fer care lovea în cărăuşi, cum protestează azi în contra camioanelor­ automobile? Ar fi preferat d-sa să se ducă cu că­ruţa la Văleni, numai să nu se iz­bească în cărăuşii de pe acea linie? Lucrul este elementar şi, oricît de simplistă ar­ fi judecata naţioicalişti­­lor noştri, nu se poate 16%i’Vî i să nu aibă măcar o vagă intu­ifie a a­­cestui adevăr aşa în­cît, în atitudi­nea lor faţă de muncitorii brăileni, pe lingă simplism, este şi puţin po­liticianism. In adevăr muncitorii vor avea de suferit realmente de pe urma ele­vatoarelor şi camioanelor­ automo­bile, prin urmare o campanie con­tra acestora n’ar putea decit să-i a­­tragă. Şi naţionaliştii s’au şi grăbit s’o anunţe. Cît de mult contrastează această atitudine cu atitudinea socialiştilor cari, dîndu-şi seama de fatalitatea perfecţionărilor în industrie nu se ri­dică în contra lor, ci se gîndesc nu­mai la mijlocul de a asigura exis­tenţa celor izbiţi. In sensul acesta s’a rostit congresul social-democrat de deunăzi. Hotărîrea aceasta a iz­­vorît dintr’o concepţie cu adevărat ştiinţifică, pe cită vreme manifestul nationalist e izvorît dintr’o menta­litate de primitivi. Nestor. A APĂRUT: Schiţe ■ de I. L. CAR­AGI­ALE Un splendid volum de 300 pagini Ediţie populară PRO MEMORIA­L Lei 1,25 exemplarul De vînzare la toţi librarii din ţară Depozitul general la­ Librăria ALCALAY.— Bucureşti o© Adeveruri iP­artid nou — Cîte partide politice avem? — Cinci... _ ?! —• Socialist, liberal, takist, carpist şi... cazinoul din Sinaia. Hagi Tudose D. Delavrancea a scris o prefaţă la discursurile Nababului. Ar fi numai o dreaptă compensa­ţie ca Nababul să scrie prefaţa la noua piesă a d-lui Delavrancea al cărei erou e avarul Ioagi Tudose. Măsurătoiane Prensul ride sau plînge, după cum balametrul din Sinaia e în urcare sau scădere. Rigoletto. tu­rile luni în capitala Statelor Unite s'au descoperit fapte­ aşa de grave în sarcina ‘ funcţionarilor superiori ai Poliţiei în­cît a trebuit să ,intervină opinia publică ca să se pună sfîrşit Celui mai mare scandal înregistrat în analele poliţiei. , Este vorba de uşurinţa de care s’au făcut vinovaţi oamenii însăr­cinaţi cu paza ordinei şi salvgarda­rea moravurilor, în a se preta,mi­tuire­ organizate, deci celei mai pe­riculoase mituiri. A fost de ajuns , ca proprietarii celor 100 de tripouri din New-York să se unească şi să pună la dispozi­ţia cîtorva funcţionari superiori de la poliţie un venit anual fix, ca sim­ţul datoriei şi frica de răspundere să le dispară cu totul. Cîteva mii de dolari şi toată teo­ria ordinei pusă în paza oamenilor venali cade aşa de jos incit tocmai aceia cari trebue să asigure viaţa şi averea cetăţenilor, pregătesc şi patronează crime, proteguesc loca­lurile răfi famate şi ascund sub pul­pana hainei lor pungăşiile tripouri­­lor. In Statele Unite ca şi în alte tari, politia dovedeşte nu numai că nu poate face operă de ordine şi de în­sănătoşire a moravurilor, dar, este gata în orice moment să vîndă pentru un blid de linte sau pentru un taler cu aur toată înălţimea teo­retică a moralei puse sub scutul statului. O morală apărată şi propagată cu baioneta, iată ceea ce este un lucru greu cu atît mai mult cu cît oamenii puşi s’o apere preferă ve­nituri sigure, fie chiar necurate, sentimentului datoriei şi curăţeniei sufleteşti. Cauza răului, în cazul special de la New-York nu este însă venalita­tea cîtorva funcţionari, ci institu­ţia care nu poate trăi fără să trea­ létein d© drept la moartea lui Alfred Fouillée de B. BRANIŞTEANU­ ­#*• „Unul din cei mai fecunzi filozofi ai Franţei moderne, un idealist în cea mai frumoasă accepţie a aces­tui cuvînt şi în acelaş timp un cuge­tător care avea ochii deschişi pen­tru toate importantele probleme ce le pun tot mai urgent realitățile so­ciale. —Alfred Fouillée a încetat de a mai gîndi. Citind telegrama care aducea ve­stea morte­­lui, mi-am amintit de folosul cu care am citit unele din scrierile sale, în special aceea asupra ideei moderne de drept. Fouillée n’a fost atîta un creator,în cîmpul filo­zofiei, cît a fost un provocator de gîndire şi de idei, un savant cu o vastă cultură filozofică şi cu acel dar de expunere care face forţa şi caracterizează pe filozofii­­ galici, înaintea tuturor celor ai altor naţi­uni, înarmat cu cunoştinţa vitregei literaturi a ştiinţei sale, cunoscător perfect al filozofiei franceze, ca şi al celei germane, al celei engleze ca şi al celei clasice, —citirea unei lu­crări a lui Fouillée nu te punea nu­mai în curent cu tot ce ste scris şi spuie, vreodată în ordinea de idei pe care o trata, dar încă trezea în tine o furtună de idei, ,— şi simţeai, ci­tind, cum încolţeşte în sufletul tău, rodul aruncat de dânsul. Scot cartela care a lăsat mai mul­te u­rme în mine, — „L’Idée moder­ne du Droit“ şi o răsfoiesc şi în­că odată încerc acea binefăcătoare im­­presiune ce o dă recitirea u­nei cărţi după ani de zile. E ca şi cînd după multă vreme ai revedea un bun şi Sincer prieten. Şi tu, şi el, vă apă­reţi schimbaţi. Va copt experienţa şi poate şi lectura, — sau­ numai to­nul din voi s’a copt şi il înţelege mai bine pe celălalt, şi dacă-î recu­noaşte mai cu înlesnire cusururile, — are însă şii miai multă pătrundere pentru calităţi, ii descoperi frumu­seţi pe cari nu le văzuseşi, — şi la toate se adaogă amintirile tiinereţei entuziasmul cu care îl primeai a­­tunci, cu c­ari absorbeai cuvintele lui şi-l acceptai chiar şi greşelile. Aşa am păţit-o şi acum cu Fouillée, — am rămas uimit de universalitatea cunoştinţelor sale, şi dacă nu m’am putut împăca peste tot,cu concepţia ş­i soluţiunile sale, m’a fermecat în­să entuziasmul cald, avîntul generos cu care apără el ideile democratice şi liberale. Pentru dînsul ştiinţa nu se caracterizează prin acea răceală care tratează pînă şi viaţa sufle­tească, cum iar trata­­ fiziiologul un organ subordonat sub microscop,—. o: din mijlocul argum.­entaţuiinilor sa­vante răzbeşte moralistul şi Fouillée dezbate la persoana întîia sau la [a doua, toate problemele, acelea mo­rale cari agită un suflet de elită. * şi­ idé,ia de drept ? Există oare o a­­semenea idee ? Mai curînd sar pu­tea afirma că există idei de drept, mai multe idei de drept. Una singu­­ră, nu există şi una a existat, pentru că nu pe cale metafizică o poţi re­cunoaşte, nici combinînd toate căile posibile, cum a încercat să facă şi Fouillée, ci numai recunoscând că ea se deduce din realitatea relaţiu­­nilor economice şi sociale. Acestea variind însă după timp şi loc, ba va­riind chiar la acelaş popor dela cla­să la clasă, dela pătură şi categorie socială, ila pătură şi categorie so­cială,—ne aflăm după cum am spus, după timp şi împrejurări în faţa a diferite idei de drept. Fiecare are într’însul dezvoltat un sentiment de drept şi de dreptate, ■— dar şi el e produsul împrejurărilor, — şi gîndi­­rea şi cultura duc inumai la perfec­ţionarea şi subţierea lui. In general însă,îm ideia de drept se oglindesc realităţile relaţiunilor economice­ şi sociale şi sînt eu­, totul greşiţi aceia cari cred că contrariul e adevărat. Dar o anumită serie de conditiuni sociale şi economice, crează condi­­ţiunile de trecere, de transformare într’una nouă, — şi evoluţia idee! de drept pe care aceasta o deter­mină, se întîmplă să procedeze a­­ceastă transformare. Aşa se întîm­plă pe deoparte că instituţiunile de drept ale unui popor se menţin dar ele nu mai coincid cu ideia lui de drept, iar pe de alta vedem preves­­tindu-se transformările inevitabile, prin lupte cari se dau în numele unei idei metafizice de drept. Aceste idei de drept, cari au pre­ocupat pe toţi gînditorii mari, apar astfel ca purtătoare ale marilor re­­voluţiuni prin cari a trecut omeni­rea. Creştinismul se ridică în nume­le dreptăţei; reformaţiunea lui Lu­ther e purtată de suflul aceluiaş principiu şi conduce în cele din ur­mă consecinţe ale ei la marea re­­voluţiune din Anglia, întemeind con­stituţionalismul şi parlamentarismul modern; revoluţia franceză e pregă­tită de acea idee de drept natura­listă pe pare a aruncat-o marele Jean-.Jacques, — iar socialismul mo­denn, vrea şi el mai multă dreptate. Şi astfel ideea de drept, recunos­cută,­ şi deprimată mai departe • de cugetători în laboratoriile lor, — a­­pare ca mare motor al progresului omenire! şi­ ca, provocator al tutu­ror revoluţiunilor, savantul şi gîn­­ditorul străin de lume ca plămăditor al marilor, ,frământări ale omenirei,, In aceste laboratorii ale gîndirei, se deduce din toate ideile de drept, ideia aceia mare şi metafizică, de drept, care fiind o abstracţiune, este şi o ficţiune în acelaş timp. Acest llugru îl recunoaşte şi Fouillée. Dar el socoate că aceasta nu e o slăbi­ciune, ci o putere. In virtutea aces­tei puteri omenirea a realizat cele mai mari progrese. Ea dă omului darul devinaţiunei asupra viitorului, făcînd din visător, profet. Pentru dînsa au suferit cele mai splendide specimene ale neamului omenesc. Dintr’însa decurg marile idei de li­bertate şi egalitate, cari devin tot mai mult patrimoniul naţiunilor o­­menirei şi care după Fouillée, for­mează însăşi esenţa sufletului po­porului francez. „Omul — scrie el — aspiră să fie liber după cum pică­tura de­­ apă căzînd din nori, aspiră a fi o sferă, după cum curcubeul aspi­ră să fie un cerc. Dreptul ideal al om­­nului este deci să fie liber, după cum dreptul ideal al unei raze de lumi­nă ar fi să se propage în linie dreap­tă. Aşa cel puţin este noţiunea pe care­ anume oameni şi anume po­poare, şi-au făcut-o la diverse epo­­ce, despre aitocriupeia , de„se,fin­ală ,a umanităţei, poporul francez de e­­xemplu, nu şi-o poate închipui as­tăzi a­ltfel“.... Sub ochii noştri însă se îndepli­neşte şi un fenomen, care desigur nu scapă lui Fouillée. Cu cît o urmă­rim în dezvoltarea ei istorică, mai spre timpuriile noastre, vedem că i­­deia de drept se uniformizează tot mai mult la diferitele popoare. Capi­talismul cu grandioasele sale mij­loace de comunicaţiune, cu interna­ţionalizarea producţiunei în sensul că fie­care stat produce mai ales ceia ce poate face în conditiiunî mai favorabile şi exportă­ produsul aces­ta în tarile cari nu au aceste­­con­­ditiuni, cu talie cuvinte internaţiona­lizarea irelaţiunilor economice, uni­formizează odată cu viaţa exterioa­ră şi pe cea sufletească. Intre un francez, şi un englez, ■ ,sau german, sau american, sunt­ astăzi mai puţi­ne deosebiri de­cît erau altă dată între un basc şi un breton, între un prusac şi un şvab sau­ bavarez. Na­ţiunile se întâlnesc tot mai mult în aspiraţiunile lor, tot mai mult în no­ţiunile lor morale, tot mai mult în ideea lor de drept şi dezavantagiu­­ejaggipage, îi sp­

Next