Adevěrul, august 1912 (Anul 25, nr. 8221-8251)
1912-08-01 / nr. 8221
nnT ftl XX^-Iea Wo. 8 2 21 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 5 Bani Exemplarul iStermsrl % August ÎBÎ2 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: O» ..........................................................Lei 20— Sa*« Ioni................................................... . , 11.— Trei Ioni....................................................... » 6 . Pentru străinătate preţul este îndoit. TELEFON: Capitala..................No. 14 10 » •••■•» 34/73 Provincia 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «*♦*» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «**» Ce să fie? Ce să fie? Zilele trecute, abătindu-mă prin Bucureşti, am primit vizita unui personagiu misterios, care venea să-mi aducă o ramură de măslin din partea Prensului şi a tripourilor sale din Sinaia şi Constanţa. Am rugat pe personagiul misterios, să transmită Prensului o dorinţă care nu se poate tipări, ceva care seamănă cu vorba celebră a lui Cambronne—şi care—deşi este eminamente naţională—are înrudire cu o stradă populară din Paris. Cred, că simpaticul de altfel, personagiu misterios şi-a îndeplinit în chip conştiincios misiunea şi daca a ezitat, îl rog respectuos pe Alteţa Sa Prensul să inziste sa îî se comunice exact răspunsul meu. Dar nu pentru a denunţa aceasta nouă încercare de conrupţiune, scriu rîndurile acestea. Răuvoitorii şi cei interesaţi în cauză pot contesta faptul şi — personagiul misterios îmi este prea simpatic, pentru a-l da de gît si a polemiza în jurul său ,și a misiiuneî sale... * ‘ * * E altceva care mă împinge să scriu acest articol. Plecînd personagiul misterios mi-a ţinut următorul limbagiîi : „Faci rău, că nu te înţelegi cu Prensul şi cu Marcay fiindcă o să râmîi singur în campania d-tale. Te pot asigura că „s’au luat măsuri“ ca chiar ziarele brătieniste să înceteze campania...“ N’am dat importanţă acestor ultime cuvinte, cînd peste cîteva zile Viitorul a publicat un articol plin de retractări şi de reticente ruşinoase, şantajul cu publicarea numelor celor cari joacă și a bancherilor, a dispărut ca prin farmec^ tonul a scăzut și — dacă se mai daîî lovituri, ele au aparenta unor focuri de armă izolate, care se mai aud răsunînd noaptea după încetarea marilor bătălii. De abia atunci, mi-a revenit în minte conversatiunea cu misteriosul personagiu si cuvintele lui m’afi impresionat, fiindcă ceea ce mă prevenise, s’a întîmplat — măsurile luate pentru a pune botniţă presei Celor trei fraţi au dat roade... * * * Ce să fie ! Ce să fie ? Cum se poate explica această nouă dare înapoi, cum se face că Prensul- Marcay, cei doi oameni cinstiţi şi tripourile lor din Sinaia şi Constanţa, sínt lăsaţi în pace?... Toate ipotezele şi toate presupunerile sínt posibile. Dinastia în primul rînd, nu are alt D-zeu decit cîştigul. Ea s’a ridicat contra hilariantuluî Prens şi cosmopolitului crupier de Marcay, numai pentru bunul cuvînt că gheşeftul s’a făcut de alţii. Cei trei fraţi nici nu admit participarea. .Ei înţeleg să ia totul şi cum Prensul şi Marcay, au înţeles lucrul cu totul dimpotrivă. Dinastia s’a aruncat nebună contra acestei afaceri ce i-a scăpat din ghiară... Se vede, însă, ,că au intervenit „aranjamente", se vede că Dinastia şi-a luat şi de astă dată partea leului, că bietul Prens s’a convins că fără de Cei trei fraţi pungaşi, nu se poate face nimic în ţara romînească şi s’a mulţumit cu un p oscior — lăsînd o parte mare din întreaga pradă în ghiarele brătieniste.Şi astfel triumful. Dinastiei fiind complect, de ce şi-ar tăia ca singură craca de sub picioare, de ce ar mai combate o operă care este acum menită să-i umple buzunările şi să o facă ,şi mai puternică ? A furat primăria Bucureşti. De ce adică n’ar prăda. Eforia spitalelor civile, cum a jefuit-o cu Moşia Răteşti, nus pe toţi găgăuţii cari aleargănebunii după „bula“ norocului? * * * Aceasta este o ipoteza, mai este una şi aceasta constă în faptul că avem în ţară o putere ponderatoare, un arbitru, care intervine totdeauna cind lupta între partide şi între cetăţeni este prea acerbă. Această putere a intervenit ca afacerea urîtă a tramvayurilor să fie aranjată, această putere a regulat chestia ororilor inutile, luînd din mina Omului de la Răteşti, dosarele crimelor sale, această putere o simţi, o vezi, o mirosi pretutindeni, ea este marele puitor în scenă al comediei noastre politice şi sociale. Desigur Dinastia a fost chemată la palat. Cînd zic Dinastia, e indiferent , care, membru, fiindcă Cei trei fraţi sînt ca şi D-zeu, întrupaţi în una şi aceeaş fiinţă. A fost chemată Dinastia la palat şi îi s’a pus în vedere că este nedreaptă şi lipsită de prudentă în lupta ei apriga contra gheşefturilor altora. — Voi ati mincat cit ati poftit, v’ati ghiftuit, sinteti pretutindeni şi de pretutindeni sugeti, le-a spus regele. Vă las să vă îndopaţi, dar mai lăsaţi şi pe alţii să facă la fel, fiindcă altmintrelea in curind veti avea revolta flămînzilor d in noii 1907, in felul lui. Ce aveţi ca Prensul ? A făcut şi el o mică pungăşie mică fată de a voastră. Lăsati-l in pace, că şi el este om, este patriot, este român si pe deasupra este şi feciorul „Nababului". Numai astfel se poate stabili armonia intre partide, mai ales că ceea ce s’a făcut pină acum, că v’ati dat în spectacol. şi unii şi alţii, tiu-î de loc folositor nici pentru dv. şi nici pentru... Coroana mea... * & Ce să fie? Ce să fie? E plauzibilă şi această expiicatiune. Ori cum, însă, s’ar explica încetarea campaniei contra tripourilor de către presa brătienistă, ea este un fapt îndeplinit. Bietul Prens trebue să răsufle şi să se jure pe tot în-zeii şi pe toate carele de fîr că de aci înainte cine l’o prinde că face gheşeftari fără de Cei trei fraţi să-i zică şi prens şi cutu. Dar din toată această gălăgie, din întreaga imoralitate, şi a celor cu tripourile ,şi a celor cari le-au combătut, din mocirla aceasta de noroi, în care s’au tăvălit şi unii şi alţii, reese şi mai mult ticăloşia partidelor politice şi a politicianilor — în cap cu regele lor. Misteriosul personagiu a avut dreptate. Afacerea cu presa brătienistă s’a aranjat. Cum și prin ce mijloace nu pot preciza — dar s’a aranjat — și singurii sîntem noi cari vom rămîne să ridicăm perdeaua asupra acestei vermine, vom fi tot noi, nu cu gindul că vor îndrepta ceva, dar, cu conştiinţa împăcată, că n’am contribuit la conspiraţiunea tăcere! şi că am adăugat încă o pagină la istoria morală şi socială a veacului în care trăim. CONST. MILLE N AZ Bl T l1 Regele... Persieî Stat oameni cari întreabă, de ce cred unii necesar să atace pe rege.... Răspunsul îl dă următoarea istorioară (pentru..., copii: Un rege al Persieî, trecea pe o arșiță dogoritoare pe lingă1 o pădure de portocali ale căror crengi attrnad Ta jj&mînt, de greutatea rodirii*. Deşi îi se uscase cerul gurei de sete, el refuză să se atingă de un fruct. — De ce ? — îl întrebară curtenii. — Pentru că dacă aş mînca cu una, supuşii mei ar mînca toată pădurea. Puneţi în loc de supuşi politician! şi în locul regelui Persiei, pe unui care nu refuză de a rupe o portocală, și aveți morala acestei istorioare pentru... copil. Pac. Risipa banului public Cum liberalii creau avantaje falei Capi- Acum cîteva zile am arătat că în magaziile primărieiCapitalei s’a găsit un mare număr de lămpi cu arc, neîntrebuinţate încă. Cercetîndu-se provenienţa lor s’a putut afla, din registrele primăriei, că ele au fost comandate de d. Vintilă Brătianu în timpul primariatului d-sale, că au costat comuna peste două sute de mii de lei şi că din scripte se dovedeşte ca aceste lămpi au sosit în Bucureşti şi au intrat în posesiunea primăriei înainte ca consiliul comunal, de pe vremuri, să îi aprobat comanda lor. Gravitatea faptului că d. Vintilă Brătianu a dispus de averea comunei fără să aibă o prealabilă destegare din partea consiliului comunal nu scapă nimănui. Noi am întrebat ziarele liberale, cari fac atîta paradă de cinstea administraţiei comunale de pe vremea cînd d. Vintilă Brătianu făcea și desfăcea toate la primăria Capitalei, cum explică această atitudine insolită a primarului de pe vremuri. Cele ce s’au petrecut cu ocaziiuea comandei lămpilor cu arc, dovedesc halul de destrăbălare în care se găsea administraţia comunala de sub ultima guvernare liberală, precum şi slugărnicia consiliului comunal de atunci care mergea pînă la comiterea unei grave abateri de la legea de contabilitate a statului numai şi numai să complacă d-lui Vintilă Brătianu şi dinastiei brătieniste. Naşte acum întrebarea, în ce scop d. Vintilă Brătianu a comandat aceie lămpi? Din toate cercetările făcute la primărie nu s’a putut afla nimic. Se spune totuşi că d-sa avea intenţiunea să forţezesocietatea de gaz şi electricitate să facă oarecari avantaje comunei ,iar pentru cazul cînd societatea n’ar fi voit să cedeze la cererile primăriei să se renunţe ca dînsa să mai lumineze oraşul, rămînînd să se facă uz de lămpile comandate de d. Vintilă Brătianu. După cit se ştie societatea n’a făcut nici un avantaj mai mult de cît făcuse la începutul căpătărei concesiunea de iluminat. Atunci, cum rămîne cu comanda d-lui primar de pe vremuri care a costat comuna peste 200 de mii lei pentru ca lămpile ce s’au adus să fie aruncate în depozitele primăriei și să sedeteriorez ca măcar să fi fost întrebuinţate o singurii dată ? Condiţiunile neobişnuite în can s’a făcut comanda, misterul ce s’a păstrat în jurul ei pînă cînd într’o bună zi, în treacăt, d. Vintilă Brătianu a supus-o aprobăreî consiliului comunal, dovedesc că e la mijloc o afacere care nu are aerul să fie curată. Dacă e să credem că comanda s’a făcut în scop ca comuna să profite ceva, apoi e logic să ne întrebăm care a fost profitul ei? Că a dat peste două sute de mii de lei în vînt? Şi dacă aşa stau lucrurile n’are oare dreptate publicul să bănuiască cum că aceasta comandă a profitat aceluia care a făcut-o şi care a luat toate măsurile că ea să nu fie descoperită şi zădărnicită? Ziarele brătieniste au cuvîntul să explice acest nou mod al liberalilor de a aduce foloase comunei, răpindu-i din averea ei un sfert de milion şi... sa arate mai ales cine e cointeresat în comanda lămpilor făcută de d. Vintilă Brătianu?6. Metaxa-Coro. BerinBîcotniîBişte A trecut a fita vreme de cînd „Romínul“ dim Arad a dat publicitate acea scrisoare în care valorosul romín Vasile Stroescu spunea regelui Carol şi politicienilor noştri adevăruri aşa de crude, şi nimeni dela noi n’a încercat să respingă atacul. In adevăr, nu pot fi considerate ca răspunsuri îngăimările lamentabile ale unui poet într’o revistă literară, sau încercarea d-luî dr. Tărăşescu de a apăra pe rege... ca funia pe spînzurat. Politiciani noștri au încasat usturătoarele sfîrcuiri de biciîi ale d-luî Stroescu și a fi tăcut chitic. Ce erau să răspundă, în adevăr, unui om ca- j re-î cunoaşte atît de bine ! S’ar pu- tea tăgădui oare 'adevărul că romi- ‘ nii de dincolo nu trebue să aştepte ! nimic dela politicianiî noştri, deod- J rece pentru aceştia naţiune, patrio- tism sint mofturi, reală fiind numai' fiinţa lor? ! Fraţii noştri de dincolo să nu se amăgească de geaba şi să fie corn i viinşî de adevărul spuselor d-luî Stroescu. Inadmirabila luptă pe ] care o duc pentru păstrarea, flintei l ior naţionale, să se bezdd flmnităr pe propriile lor forţe şi să nu se gin- dească un singur moment la poliţă- danii noştri, cari sunt exact aşa cum na zugrăvit valorosul români Stroescu. 3nh. 1 Adeveruri Caracatiţele „Voinţa Naţională" vorbeşte de oarecare „caracatiţe" conservatoare. Toată lumea ştie însă că adevărata caracatiţă S. G. D. G. e cea brâtienistă. Aceasta e o caracatiţă permanentă, nu numai de post! Spionagiu. Gazetele Prensului acuză pe d. Vintilă Brătianu că a înființat un serviciu de spionaj. Hei, iată-1 pe Panaitescu scos din pîine. Calificări. In Romînia partidul conservator e partidul dreptei, cel liberal mai ales — la stingă, Rinoletto. Ei asi! o văzurăm şi pe aceasta ! Regele Carol darnic, risipitor, ajutînd ţara din propria lui avere şi scăpînd-o de dezastru !... Şi n’am văzut-o aevea, ci tipărită într’un ziar vienez Neues Wiener Journal, căci de- orîcît de slugarnice sînt ziarele partidelor noastre şi orîcît sînt lipsite de contact cu sentimentul public, această enormitate nu s’a tipărit la noi, fiindcă ar fi produs un enorm hohot de rîs... O fi avînd și calităţi regele Carol — căci cine are numai cusururi ? Dar dacă în istoria tărei se va scrie despre el, va fi tocmai din punctul de vedere al setei sale de banî, al zgîrcimei sale, al faptului că n’a făcut aproape nici un sacrificiu pentru ţară, că a venit sărac lipit pămîntului şi că va lăsa o moştenire colosală din care supuşii săi nu s’au împărtăşit şi nu se vor împărtăşi. Regele, însă, se mulţumeşte cu puţin. Ştiind că în ţară asemenea comedii nu pot prinde, le scrie în străinătate, unde nu se ştie istoria adevărată a vieţeî regelui Carol. C şi aceasta o satisfacţie oarecare — deşi adevărata mulţumire ar fi dragostea poporului, legătura strînsă cu el — prosperitatea lui mergînd mînă în mină cu aceea a suveranului — ceea ce la noi este cu totul contrariu. In tot cazul, pînă la o alta, să rîdem de legenda regelui galantuomo pe care vrea să Si*;o creeze suveranul nostru, cel puţin peste hotar. N’o fi, însă, articolul din Neues Wiener Journal, un fel de încercare de contrabalansare a efectului Ploşniţei revistei Facla ? nul nostru, cel puţin peste hotar. N’o fi, îns.â... articolul din Neues Wiener Journal, un fel de încercare de contrabalansare a efectului Ploşniţei revistei Facla ? A.B. BIBI eaba vii, geaba te duci... ——-------------——— Sîmbăta trecută s’a petrecut la clubul social-democrat din Capitală, unde e şi sediul sindicatelor, o scenă foarte caracteristică. Azistan re şedinţă, pierdute între sutele de azistenţi, cîteva femei, lucrătoare la fabrica de ţesătorie „Viitorul“, unde a avut loc mai deunăzi cunoscuta grevă... liberală. La sfîrşitul şedinţei, lucrătoarele ţesătoare au cerut casierului să le înscrie în sindicatul respectiv. — Poate că tot n’am fi venit să ne înscrim în sindicat,— a spus una din ele — dacă nu ne-ar fi deschis liberalii capul. — Cum așa ? au întrebat cei de fată surprinşi. — Apoi, să vedeţi. Pînă la grevă, noi nu prea auzisem de sindicat. La „Sfatul muticei“ insă, unde ne-au dus oamenii d-luî Botez, tinichigiul, am văzut ca în loc să se vorbească de nevoile noastre, ni s’a vorbit numai de sindicat, ca să nu călcăm pe acolo, că trebue să trăim în „armonie“ cu patronii și altele. Cînd am mai văzut apoi că nu se mai dau și bani, numai să nu dăm pe la sindicat, ne-am zis că nu e lucru curat cu domnii liberali. Ne-am interesat atunci de scopul sindicatului și cînd am aflat cum sta îi lucrurile, am văzut că locul nostru este alături de tovarăşii noştri de muncă şi am venit aici. Uite, cotizaţiile le plătim din banii pe cari i-am luat dela liberali. Vă închipuiţi cu ce hohote de veselie au primit sindicaliştii ştirea că liberalii s-au apucat să răscolească mahalalele, pentru ca să furnizeze noii membri sindicatelor socialiste! Căci acesta este rezultatul jetumei liberalilor printre muncitori. In afară de cîteva elemente rele şi viţioase, cari se lasă conrupte de sumele puse de clubul liberal la dispoziţia „propagandei“, lucrătorii cinstiţi resping cu indignare atacul îndreptat în contra demnitatelor, şi prin instinct simt nevoia de a se strînge în jurul sindicatellor. „Propaganda" merge, prin urmare, lamentabil şi afară de şmecherii cari au primit cu plăcere cariera de muncitori liberali, încolo nimeni nu mai asistă la întrunirile dela d-nii Ion Nădejde, tinichigiul Botez sau Ulvineanu, cari zadarnic s’au aprovizionat cu nenumărate borcane cu dulceaţă... Voinţa Naţională se laudă, totuşi, ba chiar zilele trecute anunţa că „foarte numeroşi“ muncitori din trecuta mișcare socialistă, ar fi părăsit crezul luptei de clasă perrtru a devenit „solidariști“ a la Ion Nădejde. Cînd însă a fost somată să citeze nume, n’a putut da decît linul: pe al cizmarului Nae Grigorescu, care e... mort! Or, chiar și pe acest unic partizan, Voința nu l’a putut revendica decît comițînd un fals nerușinat. In adevăr, Nae Grigorescu — de altfel un om de ispravă — făcea politică liberală cu mult înainte de dezertarea generoșilor. Încă acum cincisprezece ani Grigorescu fusese numit de liberali delegat de mahala. Revendicarea acestei „convertiri“ — singura pe care aui putut-o formula — arată, mtai bine decît orice, falimentul acţiunieî liberale printre muncitori. Falimentul este, în adevăr, desăvirşit, căci, cu toata necinstea mijloacelor de propagandă întrebuinţate, cu toate promisiunile, cu toată coruptiunea, muncitorii fug de d. Nădejde ca dracul de tămîie. Incercarea de a întemeea obşti nu dă nici un rezultat, cu toate că propagandiştii nu neglijează să spună tuturor că la spatele obştilor stau puternicele bănci liberale, gata să le ajute. De fapt, toată aceasta mişcare nu e decît o vastă tentativă de corupţiiune cu ajutorul băncilor. Propagandiştii liberali nici n’o ascund. Ei spun lămurit muncitorilor: „Inscriţi-vă în obştii numaî de formă; bani avem noi la bănci“. In asemenea împrejurări trebue să fie, în adevăr, peste măsură de deochiatî liberalii, pentru ca să nu izbutească a înjgheba cel puţin cîteva obştii, cari să justifice cheltuiala fondurilor puse la dispoziţie de club. Şi totuşi, toate sforţările libera- litar se risipesc în vînt, sau, în cazul cel mai bun, ajung la rezultatul de a spori numărul membrilor sindicatelor socialiste. D. Ioan Nădejde, care şi-a mîncat ieftenia ca ţiganii biserica, se frămîntă, aleargă, vorbeşte şi tratează zadarnic cu dulceaţă pe şmecherii cari îi exploatează naivitatea. Vorba cînteculuî: „Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieţii papuci“. «este?*. Atolii fie topim Ziarele .Adevărul“ şi „Dimineaţa“ primesc abonamente de vilegiatură cu : Lei 1.50 pe lună în ţară 3— „ „ „ străinătate CHESTIA ZILEI Acordul gastronomic S’a închis chestia tripourilor. Tac cu toții fiindcă sunt cu gura plină. Gheşeftui de la Sinaia Se vorbeşte mereu de pungăşia tripouluî din Sinaia. Un tripou e o pungăşie, asta nu are nevoie de demonstraţie. Dar cei mai puţini ştiu că acest tripou este grefat pe o pungăşie, că dacă pungaşii detentori ai tripouluî pungâşesc publicul, apoi au organizat şi o vâslă escrocherie pentru a păgubi pe acţionarii societătei „Sinaia". Incepind cu numărul de miine vom publica o serie de articole prin cari.ţi, dovedeste^vasta escrocherie financiară pusa la cale de fraţii Marcay sub patronajul şi cu concursul prensului. Griguţă. Se va vedea cum s’a luat capitalul romînesc şi s’a dat fraţilor Marcay, aşa că publicul acestei tun are să se lupte acum cu trei dinastii cari ii sug sîngele: cea brătienistă cea prensială, si dinastia de Marcay. îhî s'a u a GOHHI? E vorba de infamia îndreptată împotriva d-luî dr. C. Popescu de la Azuga, despre al cărui caz ne-am ocupat la timp. Se ştie că d. dr. Popescu a fost izbit în însăşi existenţa sa şi lăsat pe drumuri de politica de favoruri care este incit la noi atotstăpînitoare. După mai bine de cincisprezece ani de muncă stăruitoare, de adevărat apostolat in mijlocul păturei muncitoare, pe valea Prahovei, d-sa s’a văzut înlocuit din postul de mediic al corporaţiei meseriaşilor de un oarecare dr. Colceag, al cărui singur merit este că se găseşte în nu ştim ce fel de relaţii cu un domn ministru. Şi astfel, un post care servea drept mijloc de existenţă unui medic din cei mai distinşi, de o cultură medicală şi generală pe baza căreia ar fi putut aspira la o catedră universitară, a devenit o sinecură pentru un fiu al norocului. Infamia aceasta a provocat cea mai vie agitaţie în sinul corpului medical, care la congresul trecut, a vestejit cum se cuvine fapta celor dela ministerul industriei, — căci de aci s’a dat lovitura. S’a făgăduit atunci că răul se va repara. Ei bine, au trecut aproape trei luni şi nici un gest al d-lui ministru de industrie n’a venit să repare enorma nedreptate săvîrşită. D. dr. Colceag, care făgăduise că va demisiona, s’a răzgîndit şi-şi roade în tihnă sinecura, iar cei dela minister tac. Infamia s’a consumat. Şi în vremea aceasta un om cinstit, muncitor, capabil, un adevărat apostol al răspîndirei sănătate! si luminei în popor, îndură poate mizeria împreună cu toată familia sa. Intr’o ţara cu opinie publică nimeni n’ar îndrăzni să izbească astfel în existenta unuii om, şi chiar dacă ar îndrăzni, infamia s’ar repara în douăzeci şi patru de ore. La noi, pînă şi aceia cari cunosc valoarea excepțională a celui atît de greu lovit, privesc faptul ca un fel de scepticism filosofic, nu fac și ei. Folia extents a loialis -------------------**------------------- ■r Cum aflăm despre relaţiunile noastre cu ţările straine, Romînia faţă de situaţia tulbure din Europa Rusia şi Austria ne îndrăgesc prea mult. — Unde ne duce politica noastră externă de pînă acum. Despre politica externă a ţărei noastre nu se ştie decît foarte puţin în ţară. Nu va pretinde doar nimeni că numirile de miniştri plenipotenţiari pe cari le aflăm puţin după ce, ele sa produs, ajung să edifice poporul român asupra direcţiuneî politicei în afară a României. Este adevărat că factorii hotărîtori in pontica noastră externă, dafi din cînd în cînd mulţimel prilejul să reconstituiască prin asociaţie de idei situaţia Romînieî în politica internaţională. De pildă vizita unui suveran străin, cum a fost şi de cine a fost întîmpinat la gară, de cite ori s’a îmbrăţişat şi cum s’a îmbrăţişat suveranul nostru cu oaspetele său încoronat, iată momente, singurele de altfel, cari daţi opiniei noastre publice măsura după care să poată cunoaşte unde am ajuns şi cum stăm cu politica noastră externă. Pentru aceia dintre cetăţenii Romîniei Cari duc nemodestia prea departe şi vor să afle şi din alte surse politica din afară a ţarei noastre, cercurile autorizate înscenează şi vizite de miniştri străini sau de rubedenii de ale cutării sau cutărui cap încoronat, vizite de-ale suveraniilor sau miniştrilor noştri în ţări străine şi aşa mai departe. Dar dacă cetăţeanul român nu e mulţumit nici cu acest bogat şi apreciabil izvor de indicii, atunci o singură cale îi mai rămîne deschisă : citirea gazetelor străine. Căci, să nu se uite, dacă „Monitorul oficia!“ nu înregistrează în ceea ce priveşte legăturile noastre cu străinătatea, decît naşterile, căsătoriile şi decesele produse în familiile suveranilor, presa străină se însărcinează din cînd în cînd cu oficiul, rareori desinteresat, al înregistrări faptelor din domeniul politicei noastre externe. Zvonul acordului nostru militar cu Austria, în ziarele străine a văzut întîiași dată lumina zilei şi tot în presa străină au apărut confirmările şi dezminţirile cercurilor noastre autorizate. Presa noastră, este adevărat, a discutat chestiunea, oficioasele noastre, cu multă timiditate au înregistrat-o, dar aceasta numai după ce ziarele străine au dezbătut-o în coloanele lor. Parlamentul nostru, parlamentul unui regim constituţional înaintat, nu prea are voie să discute chestiunea politicei noastre externe, aceasta fiind rezervată exclusiv regelui, care nu înţelege să pună Europa în legătură cu aleşii colegiilor electorale din ţară. Deputaţilor şi senatorilor noştri li se dă drept compensaţie câmpul larg al culoarelor, terenul şi mai vast al cluburilor politice şi dreptul necontestat de-a vota biruri noui şi de-a prelungi şi întări, dacă guvernul voeşte, existenţa legilor vechi. Opinia noastră publică s’a obişnuit cu situaţia aceasta. Se mulţumeşte fiecare cu gestul discret al politicianului care, neştiind ce ar putea spune alegătorului despre politica din afară a Romîniei, duce solemn degetul arătător la gură. Şi totuşi acela pe al cărui umăr apasă greu creditele militare ar avea cel puţin dreptul să ştie, încotro se vor îndrepta într’o zi puştile şi tunurile cumpărate din rodul maurrilor mulţi.* *x-In ultimul timp se petrec dincolo de graniţele noastre, la apus şi răsărit, la miază-zi şi miază noapte, evenimente de acelea cari nu numaî că ne pot interesa, dar privesc în de aproape viitorul ţăreî noastre. In Turcia evenimente de cea mai mare gravitate se succed cu repeziciunea caracteristică vremurilor, tulburi, hotărîtoare. Vecinele noastre Serbia şi Bulgaria pîndesc cu nerăbdare şi în frigurile preparativelor, ziua cea mare cînd vor avea să rişte tot ce sînt, spre a deveni ceea ce doresc să fie. Austria şi Rusia, vecinele noastre puternice, de mult în duşmănie una cu alta, se ceartă deasupra capetelor noastre şi îşi ascut săbiile şi îşi înlocuesc tunurile ruginite cu altele mai noui şi cu tragere mai sigură..! voteiază miliarde pentru înarmarea lor şi se îrămintă să-şi asigure de pe acum prada de miine, în timp ce noi.... cine ar putea spune ce facem în vederea zilelor de miine ?. Presa din Austria polemizează cu presa oficioasă din Rusia, apărînd fiecare exclusivitatea dreptului lori asupra domniei în Balcani. Ziarul „Novoje Vremja“ declară solemn şi cu mult pathos că monopolul dragostei pentru Romînia şi ţările balcanice aparţine numai Rusiei şi că numai aceasta ne va dezrobi du stăpînirea Austriei şi în general a triplei alianţe. Pe de altă parte, un ziar vienez publică elogii la adresa regelui Carol .elogii cari sînt aşa de exagerate încît nu ne putemopri să le calificăm ca cea mai interesată linguşire. La Viena se ştie mai bine decît la Petersburg unde este coarda care trebue atinsă ca simpatia Romînieî să fie cîştigată... In torentul acesta de dragoste care ne curge din apus şi răsărit, nu sîntem oare în pericol de-a suferi riscurile cu Car marile Puteri ştiu să compenseze dragostea lor pentru micile naţiuni ? Tripla alianţă se zbuciumă acum în frămîntarea premergătoare divorţului şi noi, înfeodaţî la politica* tripticei, nici nu ne punem măcar întrebarea cetăţeanului lui Carragiale: Noi cu cine votăm ?, Comistelaţiuni noui se formează şi* se întăresc în politica internaţională ; la graniţa noastră de răsăriţi ursul cu picioare de lut îşi face te- melie de tunuri şi vase de războiu, construeşte noui porturi militare şi noui centre de acţiune navală, trimite dreadnought-uri în marea Neagră şi se frămîntă să-şi cîştige un loc de frunte în Mediterrană prin libertatea neîngrădită de-a trece strîmtorile turceşti. Şi noi am cheltuit doar milioane pentru întărirea noastră pe ţărmul măreî Negre şi avem atîtea interese cari sînt legate de strîmtorile turceşti. Şi nu avem nimic de spus cui privire la strîmtorile de cari depinde, în bună parte, dezvoltarea noastră economică şi însăşi existenţa noastră de ţară producătoare ? Să nu fim oare îndreptăţiţi să fie interesăm de poziţiunea ce-o ia ţara noastră în aceste momente de frămîntare în cari se găsesc vecinii noştri mari şi mici ? Printre oamenii noştri politici, deputaţi sau senatori, nuse va găsi oare nimeni care să ceară guvernului, ca el să spună ţăreî unde am ajuns cu politica noastră externă de pînă acum şi la ce ne putem aşteptai pe ziua de inline ? In ţara noastră aşa de bogată ÎS patrioţi de toată mîna, nu se găseşte nici unul către să trăiască zbuciumul