Adevěrul, august 1912 (Anul 25, nr. 8221-8251)

1912-08-01 / nr. 8221

nnT ftl XX^-Iea Wo. 8 2 21 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 5 Bani Exemplarul iStermsrl % August ÎBÎ2 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: O» ..........................................................Lei 20— Sa*« Ioni................................................... . , 11.— Trei Ioni....................................................... » 6­ . Pentru străinătate preţul este îndoit. TELEFON: Capitala..................No. 14 10 » •••■•» 34/73 Provincia 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «*♦*» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «**» Ce să fie? Ce să fie? Zilele trecute, abătindu-mă prin Bucureşti, am primit vizita unui personagiu­ misterios, care venea să-mi aducă o ramură de măslin d­in partea Prensului şi a tripourilor sale din Sinaia şi Constanţa. Am rugat pe personagiul­­ miste­rios, să transmită Prensului o do­rinţă care nu se poate tipări, ceva care seamănă cu vorba celebră a lui Cambronne—şi care—deşi este eminamente naţională—are înrudire cu o stradă populară din Paris. Cred, că simpaticul de altfel, per­sonagiu misterios şi-a îndeplinit în chip conştiincios misiunea şi daca a ezitat, îl rog respectuos pe Alteţa Sa Prensul să inziste sa îî se co­munice exact răspunsul meu­. Dar nu pentru a denunţa aceasta nouă încercare de conrupţiune, scriu rîndurile acestea. Răuvoitorii şi cei interesaţi în cauză pot con­testa faptul şi — personagiul miste­rios îmi este prea simpatic, pentru a-l da de gît si a polemiza în jurul său ,și a misiiuneî sale... * ‘ * * E altceva care mă împinge să scriu acest articol. Plecînd perso­nagiul misterios mi-a ţinut urmă­torul limbagiîi : „Faci rău­, că nu te înţelegi cu Prensul şi cu Marcay fiindcă o să râmîi singur în campania d-tale. Te pot asigura că „s’au­ luat măsuri“ ca chiar ziarele brătieniste să înceteze campania...“ N’am dat importanţă acestor ul­time cuvinte, cînd peste cîteva zile Viitorul a publicat un articol plin de retractări şi de reticente ruşi­noase, şantajul cu publicarea nu­melor celor cari joacă și a banche­rilor, a dispărut ca prin farmec^ tonul a scăzut și — dacă se mai daîî lovituri, ele au aparenta unor focuri de armă izolate, care se mai aud răsunînd noaptea după înceta­rea marilor bătălii. De abia atunci, mi-a revenit în minte conversatiunea cu misterio­sul personagiu si cuvintele lui m’afi impresionat, fiindcă ceea ce mă prevenise, s’a întîmplat — măsurile luate pentru a pune botniţă presei Celor trei fraţi au­ dat roade... *­­ * * Ce să fie ! Ce să fie ? Cum se poate explica această nouă dare înapoi, cum se face că Prensul- Marcay, cei doi oameni cinstiţi şi tripourile­­ lor din Sinaia şi Cons­tanţa, sínt lăsaţi în pace?... Toate ipotezele şi toate presupu­nerile sínt posibile. Dinastia în pri­mul rînd, nu are alt D-zeu decit cîş­­tigul. Ea s’a ridicat contra hilarian­­tuluî Prens şi cosmopolitului cru­­pier de Marcay, numai pentru bu­nul cuvînt că gheşeftul s’a făcut de alţii. Cei trei fraţi nici nu admit participarea. .Ei înţeleg să ia totul şi cum Prensul şi Marcay, au înţe­les lucrul cu totul dimpotrivă. Di­nastia s’a aruncat nebună contra a­­cestei afaceri ce i-a scăpat din ghia­­ră... Se vede, însă, ,c­ă au­ intervenit „aranjamente", se vede că Dinastia şi-a luat şi de astă dată partea leu­lui, că bietul Prens s’a convins că fără de Cei trei fraţi pungaşi, nu se poate face nimic în ţara romî­­nească şi­ s’a mulţumit cu un p os­cior —­ lăsînd o parte mare din în­treaga pradă în ghiarele brătieni­ste.­Şi astfel triumful. Dinastiei fiind complect, de ce şi-ar tăia ca sin­gură craca de sub picioare, de ce ar mai combate o operă care este a­­cum menită să-i umple buzunările şi să o facă ,şi mai puternică ? A fu­rat primăria Bucureşti. De ce adică n’ar prăda. Eforia spitalelor civile, cum a jefuit-o cu Moşia Răteşti, n­us pe toţi găgăuţii cari aleargă­­nebunii după „bula“ norocului? * * * Aceasta este o ipoteza, mai este una şi aceasta constă în faptul că avem în ţară o putere pondera­toare, un arbitru, care intervine totdeauna cind lupta între partide şi între cetăţeni este prea acerbă. Această putere a intervenit ca afa­cerea urîtă a tramvayurilor să fie aranjată, această putere a regulat chestia ororilor inutile, luînd din mina Omului de la Răteşti, dosa­rele crimelor sale, această putere o simţi, o vezi, o mirosi pretutin­deni, ea este marele puitor în scenă al comediei noastre politice şi so­ciale. Desigur Dinastia a fost chemată la palat. Cînd zic Dinastia, e indi­ferent , care, membru, fiindcă Cei trei fraţi sînt ca şi D-zeu, întru­paţi în una şi aceeaş fiinţă. A fost chemată Dinastia la palat şi îi s’a pus în vedere că este nedreaptă şi lipsită de prudentă în lupta ei a­­priga contra gheşefturilor altora. — Voi ati mincat cit ati poftit, v’ati ghiftuit, sinteti pretutindeni şi de pretutindeni sugeti, le-a spus regele. Vă las să vă îndopaţi, dar mai lăsaţi şi pe alţii să facă la fel, fiindcă altmintrelea in curind veti avea revolta flămînzilor d in noii 1907, in­ felul lui. Ce aveţi ca Pren­sul ? A făcut şi el o mică pungăşie mică fată de a voastră. Lăsati-l in pace, că şi el este om, este patriot, este român si pe deasupra este şi feciorul „Nababului". Numai astfel se poate stabili armonia intre par­tide, mai ales că ceea ce s’a făcut pină acum, că v’ati dat în specta­col. şi unii şi alţii, tiu-î de loc folo­sitor nici pentru dv. şi nici pentru... Coroana mea... * & Ce să fie? Ce să fie? E plauzi­bilă şi această expiicatiune. Ori cum, însă, s’ar explica încetarea campaniei contra tripourilor de către presa brătienistă, ea este un fapt îndeplinit. Bietul Prens trebue să răsufle şi să se jure pe tot î­n-zeii şi pe toate carele de fîr­ că de aci înainte cine l’o prinde că face gheşeftari fără de Cei trei fraţi să-i zică şi prens şi cutu. Dar din toată această gălăgie, din întreaga imoralitate, şi a celor cu tripourile ,şi a celor cari le-au­ combătut, din mocirla aceasta de noroi, în care s’au­ tăvălit şi unii şi alţii, reese şi mai mult ticăloşia par­tidelor politice şi a politicianilor — în cap cu regele lor. Misteriosul personagiu a avut dreptate. Afacerea cu presa brătie­nistă s’a aranjat. Cum și prin ce mijloace nu pot preciza — dar s’a aranjat — și singurii sîntem noi cari vom rămîne să ridicăm per­deaua asupra acestei vermine, vom fi tot noi, nu cu gindul că vor în­drepta ceva, dar, cu conştiinţa îm­păcată, că n’am contribuit la conspi­­raţiunea tăcere! şi că am adăugat încă o pagină la istoria morală şi socială a veacului în care trăim. CONST. MILLE N AZ Bl T l1 Regele... Persieî Stat oameni cari întreabă, de ce cred unii necesar să atace pe rege.... Răspunsul îl dă următoarea isto­rioară (pentru..., copii: Un rege al Persieî, trecea pe o ar­șiță dogoritoare pe lingă1 o pădure de portocali ale căror crengi attrnad Ta jj&mînt, de greutatea rodirii*. Deşi îi se uscase cerul gurei de se­­te, el refuză să se atingă de un fruct. — De ce ? — îl întrebară curtenii. — Pentru că dacă aş mînca cu una, supuşii mei ar mînca toată pă­durea. Puneţi în loc de supuşi politician! şi în locul regelui Persiei, pe unui care nu refuză de a rupe o porto­cală, și aveți morala acestei istorioa­re pentru... copil. Pac. Risipa banului public Cum liberalii creau avantaje falei Capi- Acum cîteva zile am arătat că în magaziile primăriei­­Capitalei s’a găsit un mare număr de lămpi cu arc, neîntrebuinţate încă. Cerce­­tîndu-se provenienţa lor s’a putut a­­fla, din registrele primăriei, că ele au fost comandate de d. Vintilă Brătianu în timpul primariatului d-sale, că au costat comuna peste două sute de mii de lei şi că din scripte se dovedeşte ca aceste lămpi au­ sosit în Bucureşti şi au­ in­trat în posesiunea primăriei înainte ca consiliul comunal, de pe vremuri, să îi aprobat comanda lor. Gravitatea faptului că d. Vintilă Brătianu a dispus de averea comu­nei fără să aibă o prealabilă deste­gare din partea consiliului comunal nu scapă nimănui. Noi am întrebat ziarele liberale, cari fac atîta para­dă de cinstea administraţiei comu­nale de pe vremea cînd d. Vintilă Brătianu făcea și desfăcea toate la primăria Capitalei, cum explică a­­ceastă atitudine insolită a primaru­lui de pe vremuri. Cele ce s’au pe­trecut cu ocaziiuea comandei lăm­pilor cu­ arc, dovedesc halul de des­trăbălare în care se găsea adminis­traţia comunala de sub ultima gu­vernare liberală, precum şi slugăr­nicia consiliului comunal de atunci care mergea pînă la comiterea unei grave abateri de la legea de conta­bilitate a statului numai şi numai să complacă d-lui Vintilă Brătianu şi dinastiei brătieniste. Naşte acum întrebarea, în ce scop d. Vintilă Brătianu a comandat a­­ceie lămpi? Din toate cercetările făcute la primărie nu s’a putut a­­fla nimic. Se spune totuşi că d-sa avea intenţiunea să forţeze­­societa­tea de gaz şi electricitate să facă oarecari avantaje comunei ,iar pen­tru cazul cînd societatea n’ar fi voit să cedeze la cererile primăriei să se renunţe ca dînsa să mai lumine­ze oraşul, rămînînd să se facă uz de lămpile comandate de d. Vintilă Brătianu. După cit se ştie societatea n’a făcut nici un avantaj mai mult de cît făcuse la începutul căpătărei concesiunea de iluminat. Atunci, cum rămîne cu comanda d-lui primar de pe vremuri care a costat comuna peste 200 de mii lei pentru ca lămpile ce s’au adus să fie aruncate în depozitele primăriei și să se­­deteriorez ca măcar să fi fost întrebuinţate o singurii dată ? Condiţiunile neobişnuite în can s’a făcut comanda, misterul ce s’a păstrat în jurul ei pînă cînd într’o bună zi, în treacăt, d. Vintilă Brătia­­nu a su­pus-o aprobăreî consiliului comunal, dovedesc că e la mijloc o afacere care nu are aerul să fie curată. Dacă e să credem că co­manda s’a făcut în scop ca comuna să profite ceva, apoi e logic să ne întrebăm care a fost profitul ei? Că a dat peste două sute de mii de lei în vînt? Şi dacă aşa stau lucrurile n’are oare dreptate publicul să bănuias­că cum că aceasta comandă a profi­tat aceluia care a făcut-o şi care a luat toate măsurile că ea să nu fie descoperită şi zădărnicită? Ziarele brătieniste au cuvîntul să explice a­­cest nou mod al liberalilor de a a­­duce foloase comunei, răpindu-i din averea ei un sfert de milion şi... sa arate mai ales cine e cointeresat în comanda lămpilor făcută de d. Vin­tilă Brătianu?6. Metaxa-Coro. Be­rinBîcotniîBişte A trecut a fi­ta vreme de cînd „Ro­mínul“ dim Arad a dat publicitate­ acea scrisoare în care valorosul ro­mín Vasile Stroescu spunea regelui Carol şi politicienilor noştri adevă­ruri aşa de crude, şi nimeni dela noi n’a încercat să respingă atacul. In adevăr, nu pot­ fi considerate ca răs­punsuri îngăimările lamentabile ale unui poet într’o revistă literară, sau încercarea d-luî dr. Tărăşescu de a apăra pe rege... ca funia pe spînzu­­­rat. Politiciani noștri au încasat ustu­rătoarele sfîrcuiri de biciîi ale d-luî Stroescu și a fi tăcut chitic. Ce erau­­ să răspundă, în adevăr, unui om ca- j re-î cunoaşte atît de bine ! S’ar pu-­­ tea tăgădui oare 'adevărul că romi- ‘ nii de dincolo nu trebue să aştepte ! nimic dela politicianiî noştri, deod- J rece pentru aceştia naţiune, patrio-­­ tism sint mofturi, reală fiind numai' fiinţa lor? ! Fraţii noştri de dincolo să nu se­ amăgească de geaba şi să fie corn i viinşî de adevărul spuselor d-luî­­ Stroescu. In­admirabila luptă pe ] care o duc pentru păstrarea, flintei l ior naţionale, să se bezdd flmnităr pe­­ propriile lor forţe şi să nu se gin-­ dească un singur moment la poliţă-­ danii noştri, cari sunt exact aşa­­ cum na zugrăvit valorosul români Stroescu.­­ 3nh. 1 Adeveruri Caracatiţele „Voinţa Naţională" vorbeşte de oarecare „caracatiţe" conservatoare. Toată lumea ştie însă că adevăra­ta caracatiţă S. G. D. G. e cea brâ­­tienistă. Aceasta e o caracatiţă permanen­tă, nu numai de post! Spionagiu. Gazetele Prensului acuză pe d. Vintilă Brătianu că a înființat un serviciu de spionaj. Hei, iată-1 pe Panaitescu scos din pîine. Calificări. In Romînia partidul conservator e partidul dreptei, cel liberal mai ales — la stingă, Rinoletto. Ei asi! o văzurăm şi pe aceasta !­ Rege­le Carol darnic, risipitor, ajutînd ţara din propria lui avere şi scă­­pînd-o de dezastru !... Şi n’am văzut-o aevea, ci tipă­rită într’un ziar vienez Neues Wie­ner Journal, căci de­­- orîcît de slu­garnice sînt ziarele partidelor noa­stre şi orîcît sînt lipsite de contact cu sentimentul public, această enor­mitate nu s’a tipărit la noi, fiindcă ar fi produs un enorm hohot de rîs... O fi avînd și calităţi regele Ca­rol — căci cine are numai cusu­ruri ? Dar dacă în istoria tărei se va scrie despre el, va fi tocmai din punctul de vedere al setei sale de banî, al zgîrcimei sale, al faptului că n’a făcut aproape nici un sacri­ficiu pentru ţară, că a venit sărac lipit pămîntului şi că va lăsa o moştenire colosală din care supuşii săi nu s’au împărtăşit şi nu se vor împărtăşi. Regele, însă, se mulţumeşte cu puţin. Ştiind că în ţară asemenea comedii nu pot prinde, le scrie în străinătate, unde nu se ştie istoria adevărată a vieţeî regelui Carol. C şi aceasta o satisfacţie oarecare — deşi adevărata mulţumire ar fi dra­gostea poporului, legătura strînsă cu el — prosperitatea lui mergînd m­înă în mină cu aceea a suveranu­lui —­ ceea ce la noi este cu totul contrariu. In tot cazul, pînă la o alta, să rî­­dem de legenda regelui galantuomo pe care vrea să Si*;o creeze suvera­nul nostru, cel puţin peste hotar. N’o fi, îns­ă, articolul din Neues Wiener Journal, un fel de încer­care de contrabalansare a efectului Ploşniţei revistei Facla ? nul nostru, cel puţin peste hotar. N’o fi, îns.â... articolul din Neues Wiener Journal, un fel de încer­care de contrabalansare a efectului Ploşniţei revistei Facla ? A.­B. BIBI eaba vii, geaba te duci... ——-------------———­ Sîmbăta trecută s’a petrecut la clubul social-democrat din Capita­lă, unde e şi sediul sindicatelor, o scenă foarte caracteristică. Azistan re şedinţă, pierdute între sutele de azistenţi, cîteva femei, lu­crătoare la fabrica de ţesătorie „Vii­torul“, unde a avut loc mai deunăzi cunoscuta grevă... liberală. La sfîrşitul şedinţei, lucrătoarele ţesătoare au cerut casierului să le înscrie în sindicatul respectiv. — Poate că tot n’am fi venit să ne înscrim în sindicat,— a spus una din ele — dacă nu ne-ar fi deschis libe­ralii capul. — Cum așa ? au­ întrebat cei de fată surprinşi. — Apoi, să vedeţi. Pînă la grevă, noi nu prea auzisem de sindicat. La „Sfatul muticei“ insă, unde ne-au dus oamenii d-lu­î Botez, tinichigiul, am văzut ca în loc să se vorbească de nevoile noastre, ni s’a vorbit nu­mai de sindicat, ca să nu călcăm pe acolo, că trebue să trăim în „ar­monie“ cu patronii și altele. Cînd am mai văzut apoi că nu se mai dau și bani, numai să nu dăm pe la sindicat, ne-am zis că nu e lucru curat cu domnii liberali. Ne-am in­teresat atunci de scopul sindicatu­lui și cînd am aflat cum sta îi lucru­rile, am văzut că locul nostru este alături de tovarăşii noştri de mun­că şi am venit aici. Uite, cotizaţiile le plătim din banii pe cari i-am­ luat dela liberali. Vă închipuiţi cu ce hohote de ve­selie au­ primit sindicaliştii ştirea că liberalii s-au­ apucat să răscolească mahalalele, pentru ca să furnizeze no­ii membri sindicatelor socialiste! Căci acesta este rezultatul je­tu­mei liberalilor printre muncitori. In afară de cîteva elemente rele şi viţioase, cari se lasă conrupte de sum­ele puse de clubul liberal la dis­poziţia „propagandei“, lucrătorii cinstiţi resping cu indignare atacul îndreptat în contra demnitate­­lor, şi prin instinct simt nevoia de a se strînge în jurul sindicatellor. „Propaganda" merge, prin ur­mare, lamentabil şi afară de şme­cherii cari au primit cu plăcere ca­riera de muncitori liberali, încolo nimeni nu mai asis­tă la întrunirile dela d-nii Ion Nădejde, tinichigiul Botez sau Ulvineanu, cari zadar­nic s’au aprovizionat cu nenumă­rate borcane cu dulceaţă... Voinţa Naţională se laudă, totuşi, ba chiar zilele trecute anunţa că „foarte numeroşi“ muncitori din trecuta mișcare socialistă, ar fi pă­răsit crezul luptei de clasă perrtru a devenit „solidariști“ a la Ion Nă­dejde. Cînd însă a fost somată să citeze nume, n’a putut da decît li­nul: pe al cizmarului Nae Grigores­cu, care e... mort! Or, chiar și pe acest unic parti­zan, Voința nu l’a putut revendica de­cît comițînd un fals nerușinat. In adevăr, Nae Grigorescu — de altfel un om de ispravă — făcea po­litică liberală cu mult înainte de dezertarea generoșilor. Încă acum cincisprezece ani Grigorescu fuse­se numit de liberali delegat de ma­hala. Revendicarea acestei „conver­tiri“ — singura pe care aui putut-o formula — arată, m­tai bine decît orice, falimentul acţiunieî liberale printre muncitori. Falimentul este, în adevăr, desă­­virşit, căci, cu toata necinstea mij­loacelor de propagandă întrebuin­ţate, cu toate promisiunile, cu toată coruptiunea, muncitorii fug de d. Nădejde ca dracul de tămîie. Incer­carea de a întemeea obşti nu dă nici un rezultat, cu toate că propa­gandiştii nu neglijează să spună tu­turor că la spatele obştilor stau pu­ternicele bănci liberale, gata să le ajute. De fapt, toată aceasta mişca­re nu e decît o vastă tentativă de corupţiiune cu ajutorul băncilor. Propagandiştii liberali nici n’o as­cund. Ei spun lămurit muncitorilor: „Inscriţi-vă în obştii num­aî de for­mă; bani avem noi la bănci“. In asemenea împrejurări trebue să fie, în adevăr, peste măsură de deochiatî liberalii, pentru ca să nu izbutească a înjgheba cel puţin cîte­va obştii, cari să justifice cheltuiala fondurilor puse la dispoziţie de club. Şi totuşi, toate sforţările libera- litar se risipesc în vînt, sau, în ca­zul cel mai bun, ajung la rezultatul de a spori numărul membrilor sindi­catelor socialiste. D. Ioan Nădejde, care şi-a mîncat ieftenia ca ţiganii biserica, se fră­­mîntă, aleargă, vorbeşte şi tratează zadarnic cu dulceaţă pe şmecherii cari îi exploatează naivitatea. Vor­ba cînteculuî: „Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieţii papuci“. «este?*. Atolii fie topim Ziarele .Adevărul“ şi „Dim­i­neaţa“ primesc abonamente de vilegiatură cu : Lei 1.50 pe lună în ţară 3— „ „ „ străinătate CHESTIA ZILEI Acordul gastronomic S’a­ închis chestia tripourilor. Tac cu toții fiindcă sunt cu gura plină. Gheşeftui­­ de la Sinaia Se vorbeşte mereu de pungăşia tripouluî din Sinaia. Un tripou e o pungăşie, asta nu a­­re nevoie de demonstraţie. Dar cei mai puţini ştiu­ că acest tripou este grefat pe o pungăşie, că dacă pungaşii detentori ai tripouluî pungâşesc publicul, apoi au­ organi­zat şi o vâslă escrocherie pentru a păgubi pe acţionarii societătei „Si­naia". Incepind cu numărul de miine vom publica o serie de articole prin cari.­ţi, dovedeste^vasta escrocherie financiară pusa la cale de fraţii Marcay sub patronajul şi cu con­cursul prensului. Griguţă. Se va vedea cum s’a luat capita­lul romînesc şi s’a dat fraţilor Mar­cay, aşa că publicul acestei tun are să se lupte acum cu trei dinastii cari ii sug sîngele: cea brătienistă cea prensială, si dinastia de Marcay. îhî s'a­ u a GOHHI? E vorba de infamia îndreptată împotriva d-luî dr. C. Popescu de la Azuga, despre al cărui caz ne-am ocupat la timp. Se ştie că d. dr. Popescu a fost izbit în însăşi existenţa sa şi lăsat pe drumuri de politica de favoruri care este incit la noi atotstăpîni­­toare. După mai bine de cincispre­zece ani de muncă stăruitoare, de adevărat apostolat in mijlocul pă­­turei muncitoare, pe valea Praho­vei, d-sa s’a văzut înlocuit din pos­tul de mediic al corporaţiei meseria­şilor de un oarecare dr. Colceag, al cărui singur merit este că se gă­seşte în nu ştim ce fel de relaţii cu un domn ministru. Şi astfel, un post care servea drept mijloc de existen­ţă unui medic din cei mai distinşi, de o cultură medicală şi generală pe baza căreia ar fi putut aspira la o catedră universitară, a devenit o sinecură pentru un fiu al norocului. Infamia aceasta a provocat cea mai vie agitaţie în sinul corpului medical, care la congresul trecut, a vestejit cum se cuvine fapta celor dela ministerul industriei, — căci de aci s’a dat lovitura. S’a făgăduit atunci că răul se va repara. Ei bine, au­ trecut aproape trei luni şi nici un gest al d-lui minis­tru de industrie n’a venit să repare enorma nedreptate săvîrşită. D. dr. Colceag, care făgăduise că va de­misiona, s’a răzgîndit şi-şi roade în tihnă sinecura, iar cei dela minister tac. Infamia s’a consumat. Şi în vremea aceasta un om cinstit, mun­citor, capabil, un adevărat apostol al răspîndirei sănătate! si luminei în popor, îndură poate mizeria îm­preună cu toată familia sa. Intr’o ţara cu opinie publică ni­meni n’ar îndrăzni să izbească ast­fel în existenta unuii om, şi chiar da­că ar îndrăzni, infamia s’ar repara în douăzeci şi patru de ore. La noi, pînă şi aceia cari cunosc valoarea excepțională a celui atît de greu lo­vit, privesc faptul ca un fel de scep­ticism filosofic, nu fac și ei. Folia extents a loialis -------------------**-------------------­ ■r Cum aflăm despre relaţiunile noastre cu ţările st­ra­ine, Romînia faţă de situaţia tulbure din Europa Rusia şi Austria ne îndrăgesc prea mult. — Unde ne duce politica noastră externă de pînă acum. Despre politica externă a ţărei noastre nu se ştie decît foarte pu­ţin în ţară. Nu va pretinde doar nimeni că numirile de miniştri ple­nipotenţiari pe cari le aflăm puţin după ce, ele sa produs, ajung să edifice poporul român asupra direc­­ţiuneî politicei în afară a Rom­âniei. Este adevărat că factorii­ hotărî­­tori in pontica noastră externă, dafi din cînd în cînd mulţimel prilejul să reconstituiască prin asociaţie de i­­dei situaţia Romînieî în politica in­ternaţională. De pildă vizita unui suveran străin, cum a fost şi de cine a fost întîmpinat la gară, de cite ori s’a îmbrăţişat şi cum s’a îmbrăţişat suveranul nostru cu oaspetele său încoronat, iată momente, singurele de altfel, cari daţi opiniei noastre publice măsura după care să poată cunoaşte unde am ajuns şi cum stăm cu politica noastră externă. Pentru aceia dintre cetăţenii Ro­­mîniei Cari duc nemodestia prea de­parte şi vor să afle şi din alte surse politica din afară a ţarei noastre, cercurile autorizate înscenează şi vizite de miniştri străini sau de ru­bedenii de ale cutării sau cutărui cap încoronat, vizite de-ale suvera­­niilor sau miniştrilor noştri în ţări străine şi aşa mai departe. Dar dacă cetăţeanul român nu e mulţumit nici cu acest bogat şi a­­preciabil izvor de indicii, atunci o singură cale îi mai răm­îne deschi­să : citirea gazetelor străine. Căci, să nu se uite, dacă „Moni­torul oficia!“ nu înregistrează în ceea ce priveşte legăturile noastre cu străinătatea, decît naşterile, că­sătoriile şi decesele produse în fa­miliile suveranilor, presa străină se însărcinează din cînd în cînd cu o­­ficiul, rare­ori desinteresat, al în­registrări faptelor din domeniul politicei noastre externe. Zvonul acordului nostru militar cu Austria, în ziarele străine a vă­zut întîiași dată lumina zilei şi tot în presa străină au apărut confir­mările şi dezminţirile cercurilor noa­stre autorizate. Presa noastră, este adevărat, a discutat chestiunea, o­­ficioasele noastre, cu multă timidi­tate au înregistrat-o, dar aceasta numai după ce ziarele străine au dezbătut-o în coloanele lor. Parlamentul nostru, parlamentul unui regim constituţional înaintat, nu prea are voie să discute chestiu­nea politicei noastre externe, acea­sta fiind rezervată exclusiv regelui, care nu înţelege să pună Europa în legătură cu aleşii colegiilor electo­rale din ţară. Deputaţilor şi senatorilor noştri li se dă drept compensaţie câmpul larg al culoarelor, terenul şi mai vast al cluburilor politice şi dreptul necon­testat de-a vota biruri noui şi de-a prelungi şi întări, dacă guvernul vo­­eşte, existenţa legilor vechi. Opinia noastră publică s’a obiş­nuit cu situ­aţia aceasta. Se mulţu­meşte fiecare cu gestul discret al politicianului care, neştiind ce ar putea spune alegătorului despre po­litica din afară a Romîniei, duce so­lemn degetul arătător la gură. Şi totuşi acela pe al cărui umăr apasă greu creditele militare ar a­­vea cel puţin dreptul să ştie, încotro se vor îndrepta într’o zi puştile şi tunurile cumpărate din rodul maur­ri­lor mulţi.* *­­x-In ultimul timp se petrec dincolo de graniţele noastre, la apus şi ră­sărit, la miază-zi şi miază noapte, evenimente de acelea cari nu num­aî că ne pot interesa, dar privesc în de aproape viitorul ţăreî noastre. In Turcia evenimente de cea mai mare gravitate se succed cu repe­ziciunea caracteristică vremurilor, tulburi, hotărîtoare. Vecinele noastre Serbia şi Bulga­­­ria pîndesc cu nerăbdare şi în fri­gurile preparativelor, ziua cea ma­re cînd vor avea să rişte tot ce sînt, spre a deveni ceea ce doresc să fie. Austria şi Rusia, vecinele noastre puternice, de mult în duşmănie una cu alta, se ceartă deasupra capetelor noastre şi îşi ascut săbiile şi îşi în­­locuesc tunurile ruginite cu altele mai noui şi cu tragere mai sigură..! voteiază miliarde pentru înarmarea­ lor şi se îrămintă să-şi asigure de pe acum prada de miine, în timp ce noi.... cine ar putea spune ce facem în vederea zilelor de miine ?. Presa din Austria polemizează cu presa oficioasă din Rusia, apărînd­ fiecare exclusivitatea dreptului lori asupra domniei în Balcani. Ziarul „Novoje Vremja“ declară solemn şi cu mult pathos că monopolul dra­gostei pentru Romînia şi ţările bal­canice aparţine numai Rusiei şi că­ numai aceasta ne va dezrobi du­­ stăpînirea Austriei şi în general a triplei alianţe. Pe de altă parte, un­ ziar vienez publică elogii la adresa­ regelui Carol .­elogii cari sînt aşa de exagerate încît nu ne putem­­opri să le calificăm ca cea mai interesa­tă linguşire. La Viena se ştie mai bine decît la Petersburg unde este coarda care trebue atinsă ca simpa­­tia Romînieî să fie cîştigată...­­ In torentul acesta de dragoste ca­re ne curge din apus şi răsărit, nu sîntem oare în pericol de-a suferi riscurile cu Car­ marile Puteri ştiu­ să compenseze dragostea lor pentru micile naţiuni ? Tripla alianţă se zbuciumă acum în frămînta­rea premergătoare di­vorţului şi noi, înfeodaţî la politica* tripticei, nici nu ne punem măcar întrebarea cetăţeanului lui Carragia­­le­: Noi cu cine votăm ?, Comistelaţiuni noui se formează şi* se întăresc în politica internaţiona­lă ; la graniţa noastră de răsăriţi ursul cu picioare de lut îşi face te-­ melie de tunuri şi vase de războiu, construeşte noui porturi militare şi noui centre de acţiune navală, tri­mite dreadnought-uri în marea Nea­gră şi se frămîntă să-şi cîştige un loc de frunte în Mediterrană prin li­bertatea neîngrădită de-a trece strîmtorile turceşti. Şi noi am cheltuit doar milioane pentru întărirea noastră pe ţărmul măreî Negre şi avem atîtea interese cari sînt legate de strîmtorile tur­ceşti. Şi nu avem nimic de spus cui privire la strîmtorile de cari depin­de, în bună parte, dezvoltarea noa­stră economică şi însăşi existenţa noastră de ţară producătoare ? Să nu fim oare îndreptăţiţi să fie­ interesăm de poziţiunea ce-o ia ţa­ra noastră în aceste momente de frămîntare î­n cari se găsesc vecinii noştri mari şi mici ? Printre oamenii noştri politici, de­putaţi sau senatori, nu­­se va găsi oare nimeni care să ceară guvernu­lui, ca el să spună ţăreî unde am a­­juns cu politica noastră externă de pînă acum şi la ce ne putem aşteptai pe ziua de inline ? In ţara noastră aşa de bogată ÎS patrioţi de toată mîna, nu se găseşte nici unul către să trăiască zbuciumul

Next