Adevěrul, august 1912 (Anul 25, nr. 8221-8251)

1912-08-05 / nr. 8225

P­AX XXV-Iea No. 8255 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 6 Bani exemplarul DIRECTOR POLITIC C O N S T. M I L L E ......Abonamente cu premii: .ATtt.ii­kj,] * ................................................Ui 20.» iggî . ......................................................... '•» .......................................... » •met­preţul este indoiL i TELEFON: $ ..... No. 1410 j» .^'3\ :\Âi'■& ........................ 34/73 ::: :: gS Apare zilnic cu ultimele știri telegrance și telefonice de la corespondenții sâi «i­ y*rr**tT*#+'* * Pamflet!... Pamfletari! Cînd ataci pe cineva şi nu are ce-ţî răspunde — toţi mişeii, toţi eunucii gîndirei şi ai faptului, toţi cei lipsiţi de originalitate şi^ de pu­terea de a cugeta — toţi, cînd este vorba de un ziar care spune lucrurile pe numele lor, toţi ridică din umeri şi dispreţuitor îl distrug, cred ei — numindu-l pamflet! In cazul acesta Adeveriţi a fost, este şi sper că va fi încă multă vre­me un pamflet — şi această denu­mire este una din gloriile noastre— reputaţia bună şi mîndria noastră. Da, sîntem un pamflet, fiindcă în loc de proza dulceagă a unora, pro­za noastră este virulentă şi cu re­lief, sîntem pamflet — şi noi pam­fletari — fiindcă facem apologia dreptăţeî şi a adevărului şi cînd în­­tîlnim infamia şi minciuna le biciuim, rîdem cu hohot de ridicoli, dăm la iveală toate ticăloşiile, nu facem compromisuri cu conştiinţa noas­tră, ci totdeauna sîntem în luptă, totdeauna avem sfîrcul biciului pe spinarea cuiva care l’a bine meritat. Cum n’o să fim, de pildă, pamflet faţă de Cei trei fraţi ? Să-î iei de gît, să-î zgîltîi, să le zici pe nu­me pungaşi, să le descrii întreaga fire şi întreaga lor viaţă de ruşine şi de ticăloşii, de acte incorecte în dauna banului public şi în folosul lor propriu­, să nu le dai răgaz o zi, un ceas, un minut, să creezi contra lor curentul opiniei publice, să-î faci odioşi şi imposibili, să-î im­­pingî să facă nouî prostii si infamii, sa nu-î crtî niciodată — toate a­­cestea cine le poate face decît un imund pamflet şi nişte infami pam­fletari cari nu au nimica scump şi sfînt ?... Ce voiţi să creadă Prensul, hila­­riantul Prens, dublat de un mic pun­gaş, crescut la şcoala Celor trei fraţi?... Vinde omul, nişte fîn şi pac putrede primăriei Capitalei, pri­mar fiind fratele săfi ! Şi iată, un ticălos de pamflet, care află lucrul, îl dă în vileag, duce campanie pe chestia aceasta, ba, la alegeri la Olt, te face să cazi, tot pe chestia finului, cînd ai cheltuit o groa­ză de parale şi ai depus atîta muncă... Cum voiţi ca acelaş hilariant şi pungaş Prens să nu te numească pe tine pamfletar, care îi dai la i­­veală întreaga afacere a tripoului de la Sinaia, tripou, făcut după mo­delul Dinastiei Brătianu, cu banii Eforiei Spitalelor Civile şi cu riscul pentru aceasta să plătească ca toa­te oalele sparte de tovărăşia veroasă Prensul-Marcay, Prensul, fiind prim efor al acestei instituţiunî — şi în acelaş timp tovarăş pe sub mînă al Celor trei fraţi Marcay ? * Cum voiţi ca onorabilul d. Pro­­copiu — directorul ziarului L'Indé­­pendance Roumaine şi prezidentul Sindicatului ziariştilor,—un eminent publicist, care nu ştie să scrie, nici în romîneşte, nici în franţuzeşte şi mai puţin încă să vorbească, cum voiţi ca d-sa, din înălţimea înaltei sale făpturi, să nu ne strivească sub cuvîntul de Pamflet şi Pamfle­tari, cînd noi îi spunem şi îi dove­dim că-i un prost? De altfel origi­nalitatea acestei denumiri nu-î a noastră, este a d-luî Ch. Diamandy, care, la Paris, l'a poreclit prostul grupărei socialiste române. Gru­parea aceasta vai ! a dispărut, a dispărut și socializmul membrilor ei, dar onoratul d. Procopiu a ră­mas la fel, ceea ce a fost, nu s’a schimbat... Or, lucruri de aseme­nea natură nu ţi se spun în public şi în faţă şi cînd spui aceasta, nu eşti de­cît un simplu pamfletar, vrednic de dispreţul aceluia pe care îl denunţi, că nu a inventat praful de puşcă, şi că — ziarist cu nu­mele,­­ are această caracteristică specială de a nu fi scris nici un rînd — şi a nu putea, exercita a­­ceastă meserie, întocmaî cum nu o putea face nici celebrul porcar Ju­pan, din Voevodul Ţiganilor. Pamfletar şi pamflet gazeta ta, îţi strigă cu dispreţ d. Ion Proco­piu şi epitetul este bine meritat ! * ... Şi cu toate astea pamfletul a­­cesta este citit şi iubit de toată lu­mea. Trebue,ca să fie între senti­mentul public şi ceea ce scrim şi cum­ scrim noi, o afinitate, o legătu­ră spirituală. Meritul nostru—dacă este un merit,—este de a spune cu glas tare aceea ce se spune la ure­che, ori ce s­e gîndeşte. De altfel în toate campaniile noastre, am fost a­­jutaţi de­­întregul public. El ne-a pus şi ne pune pe urma atîtor ticăloşii, el ne procură acte şi documente, el ne­­călăuzeşte şi tot el ne aplaudă cînd opera lui ocultă o vede concreti­zată, cristalizată şi aude vîjîind în aer biciul care va lovi spinarea ce­lor vinovaţi... Inchipuiţi-vă, dacă n'ar exista pamfletul nostru ! Astăzi, mai ales, cînd cu acordurile patriotice între partide, cînd presa lor le reprezin­tă pe ele, nu publicul, închipuiţi-vă g.mime­ni fără de lesi h& fece fără să fie date la iveală, cită cu­tezanţă ar căpăta toţi necinstiţii şi prevaricatorii, cînd s'ar şti asiguraţi din partea justiţiei şi cînd marele public habar n'ar avea de operaţiu­nile lor ! Din fericire pamfletul nostru e­­xistă şi sper că după cum a existat după moartea fondatorului lui, A­­lexandru V. Beldiman, va trăi şi după ce eu nu voi mai fi — va trăi desigur cu o nouă vigoare, dar va trăi tot aşa, la fel, ca pamflet, ca cenzor al marelui public, ca biciui­­tor al necinstei şi al celor necin­stiţi ! CONST. MILLE N­AZ­BIT 11 Brătienii şi purgativa! ţăranilor E lucru cunoscut că liberalii, în specie brătieniştii, nu lasă pen­t­­răni să iasă din bezna în care trăesc Acum, brătieniştii, în apriga lor dragoste pentru ţărani nu-î lasă­­ pardon dexpresie! — nici să iasă afară! Intradevăr, înainte de a pune mi­na liberalii pe staţiunile Govora-Căii Hrăneşti, sătenii din acele regiuni se foloseau in mod gratuit de izvoare­le minerale din aceste staţiuni pen­tru nevoile lor stomachale, căci a permis şi unui ţăran să sufere de stomach! Acum însă ei sunt puşi la o taxă de 25 de bani, căci brătieniştii vor să se îmbogăţească nu numai din mun­ca ţărăniimeî, ci şi din... altceva! Ţăranii însă se lipsesc de purga­tivul brătienist şi aşteaptă să vie d Duca să le ţie vre-o cuvântare despre votul universal pentru a putea înlo­cui mineralele ape de la Călimă­­neşti. ■* Pac Lupi în piei de oaie Pentru falima de oaie se bucură cei trei fraţi din capul partidului liberal, este foarte caracteristic, fap­tul că,atunci cînd partidul a voit să se ducă la ţară şi să înceapă organizare­a ţăranilor în scopuri c­ari la urma urmelor se reduc la cele electorale, au simţit nevoia de a schimba firma şi de a dosi pe cei trei fraţi. Prea s’au deochiat aceştia, prea le-a mers vestea de pungaşi, prea s’ai­ compromis cu afacerile lor murdare în cari s’au virat pînă în gît, pentru a mai putea începe o acţiune la sate, cu sorţi de izbîndă. Dinastia, prin urmare, a fost dată frumuşel la o parte, a fost rugată să se „elaseze“ ca să nu sperie de la început pe aceia cari era vorba să fie ademeniţi. Aşa se face că liga „Deştepta­rea“ a apărut pe piaţă sub firma d-lui Spiru Haret şi nu sub firma celor trei fraţi. Dar aşa cum a apărut şi cum şi-a început activitatea liga rămîne o întreprindere liberală, căci printre aderenţii ei se numără aproape nu­mai liberali cunoscuţi. lată însă că delta un timp încoa­ce ziarele liberale şi conducătorii ligei dau cea mai largă publicitate declaraţiei că „Deşteptarea“ nu va face politică, de­oar­ece e o operă naţională, a tuturor romînilor. Este mai mult decît ciudată stăruinţa pe care o pun liniştii şi ziarele libe­rale să dezmintă un lucru pe care toată lumea îl ştie, anume că „Deş­teptarea“ este o întreprindere li­berală, menită să aducă Brătienilor, acum cînd oraşele le dau cu picio­rul, o clientelă electorală la sate. Cum se explică atunci osteneala pe care şi-o daiî liniştii ca să con­vingă lumea că „Deşteptarea“ nu face politică? Nu e decît o singură explicaţie. Nu numai Brătieniî sînt astăzi com­promişi, ci şi întreg partidul care suferă directiva acestor oameni i­­morali şi incorecţi. Şi a fost de a­­juns să se vadă că în fruntea Îigeî sînt cîteva mutre liberale, pentru ca lumea să fugă de ele ca dracu de tămîe. Aşa se explică disperarea cu ca­re ligiştii ţipă acum că nu fac po­litică ci urmăresc numai un scop naţional. Fac şi ei ca lupul care n’are altă resursă decît să se îm­brace în piele de oaie, căci altfel 11 simte lumea și-l ia la goană. Rob. Vandali Nimic nu mai stă în calea tram­­vaiştilor. Sprijiniţi de sus, avînd la ordinele lor o magistratură­­slugar­nică, stăpînî pe resursele economi­ce ale acestei ţări dinastia Brătia­nu socoate că poate fi stăpînă şi pe vieţile locuitorilor Capitalei. Fără această îndrăzneală din partea spo­liatorilor comunei nu s’ar explica continuarea lucrărilor de aşezare a Liniilor de tramvai pe calea Victo­riei şi în special prin piaţa regele Carol. Deşi societatea în conbandită S. T. B. îşi luase angajamentul să schimbe traseul şi să nu treacă cu liniile prin punctul cel mai frecven­tat al Capitalei, unde circulaţia es­te cea mai intensă, deşi în consi­­derantele Curţea de apel se ia act de acest angajament formal şi deşi se decide­ că liniile nu vor putea tre­ce prin piaţa Carol; cu toate ace­stea dinastia brătienistă în dispre­ţul angajamentelor formale, dă po­runcă ca traseul să treacă chiar prin locul oprit. D. Marghiloman obţinuse în nu­mele siguranţei trecătorilor ca li­niile de tramvai să nu treacă pe calea Victoriei, iar în acela al es­teticei ca piaţa cea mai frumoasă a Capitalei, în faţa palatului să nu fie locul de racordare a liniilor şi tramvaiiştii achiesaseră la acest lu­cru. Cu toate acestea imediat ce au­ căpătat sentinţa de tristă memo­rie, au hotărî­t să nu mai respecte nici un angajament. Dar oare în această ţară nu se găseşte o autoritate care să îm­­pedice pe vandalii brătieniştii de la opera lor de distrugere? Se aşteaptă oare ca apărarea drepturilor Capitalei să se facă de către cetăţenii ei? Dacă aici au ajuns lucrurile să se ştie cel puţin că ţara e dată pe mîinia Brătienilor cari la guvern sau în opoziţie fac ce vor, dispunînd după bunul lor plac, pînă şi de via­ţa cetăţenilor. Fericită ţară ! Or Adeveruri La sigur! Mai mulţi cititori ne roagă să le răspundem dacă brătieniştii joacă la loteria Statului. Le răspundem că brătieniştii joa­că cu Statul, dar nu la loterie, ci la siguri Curios. Se afirmă că unele din­ articolele ziarului „Viitorul" sunt scrise de Steichman. Curios! Băiatul acesta părea mai inteligent! Preşedinţie Ziarele liberale afirmă că la toam­nă preşedinte al consiliului de mi­niştri va fi d. Take Ionescu. Obraznici cum sunt însă, brătie­niştii sunt în stare să-i ceară d-luî Take Ionescu să se demită şi din această preşedinţie cum i-a­i cerut s-o facă cu preşi­denţia societăţii „Si­naia“­ Rigoletto. a Complicii noştri —--------------**------------­ Necunoscute sînt căile Domnului şi nepătrunse gîndurile lui. Imî simt azi în suflet veleităţi de creştin. îmi pare că trebue să existe undeva o providenţă care în­grijeşte cu solicitudine de faptele noastre şi dacă un duhovnic dibaci mi-ar p pune pe neaşteptate întreba­rea supremă, nu ştiu dacă n’ar mărturisi încurcat existenţa unui Dumnezeu. Am recunoscut degetul lui în zi­lele din urmă. lată ani întregi de cînd cîţiva prieteni grupaţi în jurul revistei Facla ducem lupta bună împotriva putregaiurilor de tot felul sămăna­­te din belşug de pronia cerească pe pămîntul acesta binecuvîntat al pa­triei romîne. Ce m­am încercat, ce liam făcut, ca să dăm cu tîrnăcopul in movilele imense de gunoi ale vie­­ţeî publice naţionale şi ca să tre­zim cu biciul cuvintelor, alese întra­­dins violente şi colorate, apatia, in­dolenţa, conştiinţa adormită a o­­rientalilor noştri contimporani. Cu ochii în patru nu lăsam să ne scape o nedreptate, nu treceam cu vede­rea o samavolnicie sau­ o ruşine, fără să tragem învăţămintele nece­sare şi fără să scoatem strigătul nostru de desnădejde şi de revoltă. Cu vîrful peniţelor celor mai ascu­ţite împungeam cînd balonul um­flat al unei reputaţii uzurpate, cînd vanitatea enormă a unui politician de duzină, cînd obrazul rezistent al d-luî Brătianu. La zile mari, ne siliam să dove­dim cît mai sugestiv cu putinţă, o­­pera nefastă a regelui Carol şi în dorinţa noastră infinită de îndrep­tare, de lecuire a tuturor relelor, nu cruţăm pe nimeni şi nu respec­tam nimic. Dar Dumnezeu­ care era se vede şi el de partea celor răi şi celor pu­ternici, sau­ care voia să pună răb­darea noastră la grea încercare, ne lăsa să ne frămîntăm zadarnic şi nu încununa luptele Faclei cu nim­bul popularităţei. Mărturisesc că în vremea aceea am cunoscut cu toţii zile negre de descurajare şi de îndoială. Ne spuneam pe şoptitele că forţele noastre tret prea mici, sail că putregaiul social e prea ma­re, ca să-i putem clătina cu umerii noştri. Priveam exasperaţi şi nepu­tincioşi, cum relele se perpetuau ca la ele acasă, cum dreptatea era căl­cată în picioare, cum vanităţile goale triumfau pretutindeni, cum linguşirea şi minciuna, ospătau — vorba poetului Vlahuţă — cu regele la masă. Glasul nostru n’avea răsu­net. Strigătul nostru de alarmă nu găsea crezare. Cînd iată că într’o bună dimi­neaţă, pe negînditele, fără să fim preveniţi, fără să ne treacă măcar prin vis speranţa asta, minunea s’a săvîrşit. Primul procuror de lifov, d. Octav Lecca, înlocuind amabil pentru noi degetul lui Dumnezeu­, a încercat să ne dea în judecată pen­tru singura crimă poate simpatica, poporului acestuia, pentru crima de lese-majestate. Efectul a fost fulge­rător. „Ploşniţa" lui Alex. Filimon ameninţată să se asfixieze în um­bră ca atîtea alte sărmane articole din Facla, a intrat în toate mîinile, a pătruns în toate casele, a repro­dus efigia morală a regelui în zeci şi zeci de mii de exemplare. Cum nu ne orbeşte o prezumţie deşartă, recunoaştem bucuros că fără inter­venţia d-luî Octav Lecca. Ploşniţa ar fi fost pierdută. Numai d-sale i se datore­şte viaţa. D-sa a fost pro­videnţa, mîntuirea, puterea noas­tră. Mai mult de­cît atît, D-sa a fost complicele nostru. Pentru întîia oară, de multă vreme, magistratura şi cu Fada au mers m­înă în mînă. Cu sufletul plin de gratitudine fa­ţă de primul procuror de Ilfov şi fără să ne întrebăm cum regele şi guvernul îşi vor arăta recunoştin­ţa faţă de tînărul şi originalul pro­pagandist al ideilor noastre, ne du­cem gînditori degetul la frunte şi exclamăm ca evanghelistul: Minu­nate şi nepătrunse Sînt căile tale Doamne!­,, N­. D. Cocea. ililiatDfil larilir ohBeTUn Cum poţi deveni subchiriaşul subduiriaşului tău — Regia co­interesată perfecţionată.—Un trouvaille . Sttruitul daraverei Am arătat în articolele prece­dente cum au fost păcăliţi, şi des­puiaţi acţionarii societate! „Si­naia“. Dar pentru memorie şi mai bună pricepere să recapitu­lăm . Mai întîî Marcay, care nu are nici un ban plasat­ în societatea „Sinaia”, conduce toate afaceri­le şi lucrările acesteia. El e ade­văratul stăpîn: el concesionează la­­bouvre, adică sie însuşi clă­dirile cu un preţ exorbitant, pen­tru ca sa le subconcesioneze apoi inginerului Vasi­lescu cu un pro­fit de un milion şi jumătate. A­­poi după ce banii societăţeî s’au cheltuit şi a fost nevoe pentru terminarea lucrărilor de un îm­prumut de două milioane, — cu toate că se prevăzuse să se chel­tuiască maî puţin decît capita­lul, — Marcay intră în alt rol. El devine chiriaşul societăţeî „Sinaia”. In acest scop iarăş nu are nevoe nici de cinci parale, — cel mult dacă riscă chiria pe şase luni sab­ un an, din suma băgată în buzunar cu ocazia con­cesionarei clădirilor, adică tot din banii acţionarilor societăţeî „Sinaia”. Dar nu numai atît. Jumătate din contractul de închiriere pe care i-l dă societatea „Sinaia”, Marcay îl aduce ca aport în „So­cietatea marilor stabilimente din Sinaia”. Aceasta cu autorizaţia societăţei „Sinaia”. Acum abia aceasta din urmă capătă un chi­riaş cu un capital vizibil de un milion de lei. Nu chiriaşul .Mar­cay e deci solvabilul, ci subch­i­­riaşul lui. „Societatea marilor stabilimente”. Dar Marcay nu se opreşte aci. Ţinta lui este ea să scape de toate răspunderile şi­­ nu deţie decît singurul lucru care rentează gros: jocurile. Şi atunci Marcay devine subchiria­­şul subch­iriaşuluî său, pe cînd în acelaş timp vinde contractul subch­iriaşuluî său „Societatea marilor stabilimente” cu dînsul şi contractul săli ca­ subchiriaş al aceleiaşi societăţi lui „The Si­naia Truste Syndicate Limi­ted”. * f . ■ $t- Ab *' 'r.F Şi din toată această afacere, în care milioanele zboară de colo pînă colo, — societatea „Sinaia” cu ce se alege? Cu 240­ 000 lei chi­rie fixă, cu două milioane dato­rii şi cu cinci la sută redevenţă din venitul brut, —­­aceasta cînd „Societatea marilor stabilimen­te”, numai pentru a fi luat ris­cul exploatăreî hotelului şi a fi pus un milion capital, la 50 la sută din încasările brute ale fo­curi­lor. Şi să vedeţi că lucrul de­vine mai frumos! Această socie­tate nu ia nici dînsa tot riscul exploatăreî hotelului, ci ’l cedea­ză casei Capşa contra unei rede­­venţe! Toate aceste lucruri nu le pu­tea oare face societatea „Si­naia”? Nu putea ea închiria ho­telul casei Capşa? Nu putea ea lua locul „Societăţea marilor sta­bilimente” şi dacă a băgat în­­a­facere şase milioane, să mai ba­ge unul? Nu putea ea exploata direct jocurile, angajând un spe­cialist cu­ leafă şi tantieme, cari puteau atinge 100 sail 200.000 lei pe an, — şi nu să dea totul lui Margay, pe spinarea acţiona­rilor rom­âni ?! Toate aceste întrebări se im­pun de la sine, iar răspunsul nu poate fi decît: sa­fi Prensul este un imbecil care pentru aceasta merită bătaie, sau că, ceea ce e mai probabil, e tovarăş la îm­părţirea prăzeî, căci altfel nu ar fi aprobat toate trucurile şi ma­­noperile financiare ale lui Mar­cay, n’ar fi tolerat ca „Eforia” şi acţionarii să fie despuiaţi şi n’ar fi sfîrşit prin a vinde la curs bun acţiunile sale „Sinaia” şi — ce-i mai grav — a dispune ca şi „Eforia” să se desfacă de acţiunile ei. In asemenea condiţiunî avem dreptul să spunem că dacă la Si­naia avem atîtea firme sociale asupra afacere­ creată pentru so­ci­etatea „Sinaia”, dacă’l avem pe Genvre plombier, pe Margay mareşal, „Societatea marilor sta­bilimente”, „The Sinaia Truste Syndicate Limited”, — apoi tri­­poul care este ţinta lor superioa­ră merită din toate punctele de la acest „Stabiliment al mari­lor gheşefturî” sistemul regiei cointeresate a fost dus la o per­fecţiune de care distanței brăti­­eniste trebue să-î lase gura apă-Mai întîî s’au cointeresat ac­ţionarii societăţeî „Sinaia” la terenurile, piatra, parcul şi apa „Eforiei”. Dar pe cînd la tram­vaiul comunal cointeresarea se opreşte aci şi cei cointeresaţi sînt toţi acţionarii, — la Sinaia ideia a fost dusă maî departe şi la, societatea „Sinaia” s’a coin­teresat Marcay şi cei cari se as­cund mai mult sau maî puţin la spatele lui, în primul rînd Pren­sul. Astfel apar păcăliţi: 1) Efo­ria, 2) acţionarii, — iar folosul cointeresare­ se repartizează în­tre un număr restrâns de persoa­ne, cari, pentru ca să fie siguri de dreapta împărţire a prăzeî, ml adus prin Margay acest fo­los al cointeresăm în două nouî societăţi anonime: cea a marilor stabilimente şi cea englezească. Acum aţî înţeles că Prensul a învăţat ceva dela liberali ? Poate că nu e meritul­­ aî, ci al lui Mar­gay, care- cu modul cum a com­­binat şi încurcat lucrul poate sp­une că ceia ce a făcut e un trouvaille, care să sperăm că-i va prinde mai bine decît Trouville unde nu e tocmai bine văzut. Mulţumită acestui trouvaille, Margay şi oamenii săi, fără, a fi pus un ban, ies milionari, iar so­cietatea anonimă „Sinaia”, sin­gura care a băgat capital în afa­cere, să fie bucuroasă dacă va eşi cu obraz curat. Şi toate acestea Prensul le-a făcut pentru că Margay are ex­perienţa? Apoi atunci cointeresarea se va prezenta, variind o cunoscu­tă anecdotă, astfel: La început Eforia şi acţiona­rii au­ pus bani şi Margay expe­rienţa. La sfîrşit Eforia va avea experienţa, iar Margay banii. Un an ..-Băcău­t vedere titlul acestei „Stabilimentul marilor turi”. * * ■ •x- -x- articol: gheşef­ OME3TIA SUI» La Cazino Intre doi „cliențiu — Haide să luăm ette o baie E­u nu merg, că’s destul de curat: m’a curăţat bula lui Griguţă. Bulgaria vrea război? Intr’o ţară de maniaci Caracterul agresiv şi aventuros al poporului bulgar strică din nou­ liniştea în Balcani. Pe rînd diplo­maţia internaţională face sforţări să găsească o soluţie echitabilă pentru a pune capăt odată intermi­nabilului războiu italo-turc, tocmai pentru a curma toate posibilităţile unor complicaţu­riî prea grave, Bul­garia îşi face o plăcere să creeze dificultăţi lăturalnice prin provo­cări şi ameninţări războinice contra Turciei. I s’ar putea imputa cu drept cu­­vînt Bulgariei că e lipsită de logica politică, deoarece ea se dedă la de­monstraţii războinice tocmai în momentul cînd toţi oamenii ei de stat laudă politica de pace care ar fi caracterizînd Bulgaria şi graţie căreia vecina noastră se află astăzi într’o stare înfloritoare ; dar un a­­semenea reproş e inutil, căci, orice s’ar spune, Bulgaria, astăzi, are toate simptomele unei bolnave. Ştim foarte bine că nu trebue să confundăm cu agitatorii şi aventu­rierii bulgari de sus şi de jos majo­ritatea poporului bulgar, care nu numai că nu aprobă, dar detestă războiul aşa de groaznic şi de rui­nător pentru dînsul şi nici nu este în intenţia noastră să facem această confuzie, dar această massa, ca toa­te masseîe, nu-î stăpînă pe liberta­tea ei şi e condusă de influenţele nesănătoase cari pun stăpînire pe dînsa. Bulgaria e astăzi un vast depozit de maniaci, cari nu văd decît Ma­cedonia şi nu aud decît chemările bulgarilor macedoneni. Nu le-a tic­nit nici serbările pentru cei 25 de anî de domnie a regelui Ferdinand, dacă ele n’a fi putut fi şi serbările pentru posesiunea Macedoniei. Pentru dînşii, progresul Bulgariei e condiţionat de această­ posesiune. Cel mai serios ziar bulgar, în legă­turi directe cu oficialitatea, „Le Courrier de Bulgarie“, spune tex­tual : „Acest progres ar fi fost poate şi mai mare dacă Bulgaria ar cuprinde toate teritoriile bulgare sau dacă Macedonia şi vilaetul A­­drianopolului s’ar bucura cel puţin de un regim uman, care să nu tul­bure dezvoltarea regulată şi pro­gresivă a ţarei noastre“. Se poate cere, deci, unor spirite anormale să cumpănească actele lor, să nu alarmeze zadarnic opinia publică cu strigăte de : „Războiu Turciei !“, „Războiul barbariei tur­ceşti !“ şi cu moţiuni în cari stă scris că guvernul bulgar are toată datoria „să facă­­tot posibilul pen­tru a libera pe bulgarii din Mace­donia şi vilaetul Adrianopolului de sub jugul otoman“ ? Dar de actele disperate ale ma­niacilor trebue în adevăr să ne te­mem şi de aceea trebue să privim cu atenţie agitaţia războinică din Bulgaria. I. Siver. Abn­ei de tigrali­ă Ziarele „Adevărul“ şi „Dimi­neaţa“ primesc abonamente de vilegiatură, cu : Lei 1.50 pe lună în ţară . ** *»străinătate ■ 1 mm­­»Aswto­. . Alegerile din Turcia Declaraţiile ministrului de justiţie — — De la corespondentul nostru particular — Constantinopol, 3 Aurgust. De erf a început campania electorală. Cu acest prilej, marele vizir a tri­mis o circulară în toate provinciile pentru a recomanda ca alegerile să se facă conform legei actualmente­­în vigoare, fără presiuni, ingerin­ţe, abuzuri, pentru ca astfel orice cetăţean, care are dreptul legal de vot, sa-şi poată da votul în toată libertatea de conştiinţă. Guvernul va veghia de aproapte ca alegerile să se facă în mod ne­­partini­tor şi în toată libertatea. Orice funcţionar care se va deda la­ abuzuri în favoarea vreunui partid oarecare, va fi pedepsit cu severi­tate. Pe de altă parte, iată ce spune în această privinţă ministrul de jus­tiţie, în declaraţiile ce­ a făcut unui redactor al unui ziar turcesc: „Noi voim să facem alegeri libe­re, lipsite de orice presiune, de ori­ce amestec. Nici nu poate fi vorba de formarea unui partid guverna­mental. „Pentru ca asupra acestui lucru să nu fie nici o îndoială, trebue să se ştie că în alegerile apropiate nu vor exista candidaţi sprijiniţi sau patronaţi de guvern. „Cabinetul nu doreşte altceva de­cît să asigure libertatea alegerilor. Sub acest raport, cele două partide politice „Uniune şi Progres“ şi „în­ţelegerea liberală“, sunt puse în con­­diţiuni de egalitate. Ele pot, deci, să se dedea, în limitele legalităţii. In activitate şi propagandă electo­rală în toată voia. , „Nu vor fi presiuni, înu vor fi per­­secuţiuniî. Personal, guvernul e cu totul dezinteresat în aceste alegeri“. Autorităţile competente au pri­mit în această privinţă instrucţiuni precise şi detaliate. Operaţiunile preliminarii şi pre­paratorii au­ început la 1 August. După lege, aceste operaţiuni trebue să se termine cel mai târziu în două luni. Deci, la 1 Octombrie vor avea loc în tot imperiul alegeri generale pentru Cameră şi Senat. Ele vor, începe şi se vor sfîrşi chiar îrt a­ceastă zi. După acest calcul, reese că no­ua Cameră va putea începe şedin­ţele la 1 Noembre, adică la data prescrisă de Constituţie. GUVERNUL ŞI ALBANEZII­­ Deci, chestia alegerilor legislati­ve se poate spune că e rezolvată. Cabinetul speră că și chestia­ alba­neză va fi de asemenea în curînd­ rezolvată. E fals că albanezii au cerut re­cunoaşterea independenţei şi chiar autonomia Albaniei. Din potrivă, eî sînt pentru unitatea otomană şi sânt gata să-şi dea viaţa pentru dînsa. N’au cerut măcar scutirea de im­pozite. E adevărat însă că au ce­rut restituirea armelor ce li se lua­se. Guvernul a hotărît să restitue armele, nu însă puştile de războiu, ci vechile arme cari sînt obiecte de artă sau amintiri de familie şi cari le fuseseră luate pe nedrept pe vre­mea dezarmarei generale. Restitui­rea unor asemenea arme se va fa­ce şi bulgarilor şi grecilor. Apoi, în scopul de­ a asigura oda­tă mai mult paza frontierelor. gp*

Next