Adevěrul, august 1912 (Anul 25, nr. 8221-8251)
1912-08-05 / nr. 8225
PAX XXV-Iea No. 8255 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 6 Bani exemplarul DIRECTOR POLITIC C O N S T. M I L L E ......Abonamente cu premii: .ATtt.iikj,] * ................................................Ui 20.» iggî . ......................................................... '•» .......................................... » •metpreţul este indoiL i TELEFON: $ ..... No. 1410 j» .^'3\ :\Âi'■& ........................ 34/73 ::: :: gS Apare zilnic cu ultimele știri telegrance și telefonice de la corespondenții sâi «i y*rr**tT*#+'* * Pamflet!... Pamfletari! Cînd ataci pe cineva şi nu are ce-ţî răspunde — toţi mişeii, toţi eunucii gîndirei şi ai faptului, toţi cei lipsiţi de originalitate şi^ de puterea de a cugeta — toţi, cînd este vorba de un ziar care spune lucrurile pe numele lor, toţi ridică din umeri şi dispreţuitor îl distrug, cred ei — numindu-l pamflet! In cazul acesta Adeveriţi a fost, este şi sper că va fi încă multă vreme un pamflet — şi această denumire este una din gloriile noastre— reputaţia bună şi mîndria noastră. Da, sîntem un pamflet, fiindcă în loc de proza dulceagă a unora, proza noastră este virulentă şi cu relief, sîntem pamflet — şi noi pamfletari — fiindcă facem apologia dreptăţeî şi a adevărului şi cînd întîlnim infamia şi minciuna le biciuim, rîdem cu hohot de ridicoli, dăm la iveală toate ticăloşiile, nu facem compromisuri cu conştiinţa noastră, ci totdeauna sîntem în luptă, totdeauna avem sfîrcul biciului pe spinarea cuiva care l’a bine meritat. Cum n’o să fim, de pildă, pamflet faţă de Cei trei fraţi ? Să-î iei de gît, să-î zgîltîi, să le zici pe nume pungaşi, să le descrii întreaga fire şi întreaga lor viaţă de ruşine şi de ticăloşii, de acte incorecte în dauna banului public şi în folosul lor propriu, să nu le dai răgaz o zi, un ceas, un minut, să creezi contra lor curentul opiniei publice, să-î faci odioşi şi imposibili, să-î impingî să facă nouî prostii si infamii, sa nu-î crtî niciodată — toate acestea cine le poate face decît un imund pamflet şi nişte infami pamfletari cari nu au nimica scump şi sfînt ?... Ce voiţi să creadă Prensul, hilariantul Prens, dublat de un mic pungaş, crescut la şcoala Celor trei fraţi?... Vinde omul, nişte fîn şi pac putrede primăriei Capitalei, primar fiind fratele săfi ! Şi iată, un ticălos de pamflet, care află lucrul, îl dă în vileag, duce campanie pe chestia aceasta, ba, la alegeri la Olt, te face să cazi, tot pe chestia finului, cînd ai cheltuit o groază de parale şi ai depus atîta muncă... Cum voiţi ca acelaş hilariant şi pungaş Prens să nu te numească pe tine pamfletar, care îi dai la iveală întreaga afacere a tripoului de la Sinaia, tripou, făcut după modelul Dinastiei Brătianu, cu banii Eforiei Spitalelor Civile şi cu riscul pentru aceasta să plătească ca toate oalele sparte de tovărăşia veroasă Prensul-Marcay, Prensul, fiind prim efor al acestei instituţiunî — şi în acelaş timp tovarăş pe sub mînă al Celor trei fraţi Marcay ? * Cum voiţi ca onorabilul d. Procopiu — directorul ziarului L'Indépendance Roumaine şi prezidentul Sindicatului ziariştilor,—un eminent publicist, care nu ştie să scrie, nici în romîneşte, nici în franţuzeşte şi mai puţin încă să vorbească, cum voiţi ca d-sa, din înălţimea înaltei sale făpturi, să nu ne strivească sub cuvîntul de Pamflet şi Pamfletari, cînd noi îi spunem şi îi dovedim că-i un prost? De altfel originalitatea acestei denumiri nu-î a noastră, este a d-luî Ch. Diamandy, care, la Paris, l'a poreclit prostul grupărei socialiste române. Gruparea aceasta vai ! a dispărut, a dispărut și socializmul membrilor ei, dar onoratul d. Procopiu a rămas la fel, ceea ce a fost, nu s’a schimbat... Or, lucruri de asemenea natură nu ţi se spun în public şi în faţă şi cînd spui aceasta, nu eşti decît un simplu pamfletar, vrednic de dispreţul aceluia pe care îl denunţi, că nu a inventat praful de puşcă, şi că — ziarist cu numele, are această caracteristică specială de a nu fi scris nici un rînd — şi a nu putea, exercita această meserie, întocmaî cum nu o putea face nici celebrul porcar Jupan, din Voevodul Ţiganilor. Pamfletar şi pamflet gazeta ta, îţi strigă cu dispreţ d. Ion Procopiu şi epitetul este bine meritat ! * ... Şi cu toate astea pamfletul acesta este citit şi iubit de toată lumea. Trebue,ca să fie între sentimentul public şi ceea ce scrim şi cum scrim noi, o afinitate, o legătură spirituală. Meritul nostru—dacă este un merit,—este de a spune cu glas tare aceea ce se spune la ureche, ori ce se gîndeşte. De altfel în toate campaniile noastre, am fost ajutaţi deîntregul public. El ne-a pus şi ne pune pe urma atîtor ticăloşii, el ne procură acte şi documente, el necălăuzeşte şi tot el ne aplaudă cînd opera lui ocultă o vede concretizată, cristalizată şi aude vîjîind în aer biciul care va lovi spinarea celor vinovaţi... Inchipuiţi-vă, dacă n'ar exista pamfletul nostru ! Astăzi, mai ales, cînd cu acordurile patriotice între partide, cînd presa lor le reprezintă pe ele, nu publicul, închipuiţi-vă g.mimeni fără de lesi h& fece fără să fie date la iveală, cită cutezanţă ar căpăta toţi necinstiţii şi prevaricatorii, cînd s'ar şti asiguraţi din partea justiţiei şi cînd marele public habar n'ar avea de operaţiunile lor ! Din fericire pamfletul nostru există şi sper că după cum a existat după moartea fondatorului lui, Alexandru V. Beldiman, va trăi şi după ce eu nu voi mai fi — va trăi desigur cu o nouă vigoare, dar va trăi tot aşa, la fel, ca pamflet, ca cenzor al marelui public, ca biciuitor al necinstei şi al celor necinstiţi ! CONST. MILLE NAZBIT 11 Brătienii şi purgativa! ţăranilor E lucru cunoscut că liberalii, în specie brătieniştii, nu lasă pentrăni să iasă din bezna în care trăesc Acum, brătieniştii, în apriga lor dragoste pentru ţărani nu-î lasă pardon dexpresie! — nici să iasă afară! Intradevăr, înainte de a pune mina liberalii pe staţiunile Govora-Căii Hrăneşti, sătenii din acele regiuni se foloseau in mod gratuit de izvoarele minerale din aceste staţiuni pentru nevoile lor stomachale, căci a permis şi unui ţăran să sufere de stomach! Acum însă ei sunt puşi la o taxă de 25 de bani, căci brătieniştii vor să se îmbogăţească nu numai din munca ţărăniimeî, ci şi din... altceva! Ţăranii însă se lipsesc de purgativul brătienist şi aşteaptă să vie d Duca să le ţie vre-o cuvântare despre votul universal pentru a putea înlocui mineralele ape de la Călimăneşti. ■* Pac Lupi în piei de oaie Pentru falima de oaie se bucură cei trei fraţi din capul partidului liberal, este foarte caracteristic, faptul că,atunci cînd partidul a voit să se ducă la ţară şi să înceapă organizarea ţăranilor în scopuri cari la urma urmelor se reduc la cele electorale, au simţit nevoia de a schimba firma şi de a dosi pe cei trei fraţi. Prea s’au deochiat aceştia, prea le-a mers vestea de pungaşi, prea s’ai compromis cu afacerile lor murdare în cari s’au virat pînă în gît, pentru a mai putea începe o acţiune la sate, cu sorţi de izbîndă. Dinastia, prin urmare, a fost dată frumuşel la o parte, a fost rugată să se „elaseze“ ca să nu sperie de la început pe aceia cari era vorba să fie ademeniţi. Aşa se face că liga „Deşteptarea“ a apărut pe piaţă sub firma d-lui Spiru Haret şi nu sub firma celor trei fraţi. Dar aşa cum a apărut şi cum şi-a început activitatea liga rămîne o întreprindere liberală, căci printre aderenţii ei se numără aproape numai liberali cunoscuţi. lată însă că delta un timp încoace ziarele liberale şi conducătorii ligei dau cea mai largă publicitate declaraţiei că „Deşteptarea“ nu va face politică, deoarece e o operă naţională, a tuturor romînilor. Este mai mult decît ciudată stăruinţa pe care o pun liniştii şi ziarele liberale să dezmintă un lucru pe care toată lumea îl ştie, anume că „Deşteptarea“ este o întreprindere liberală, menită să aducă Brătienilor, acum cînd oraşele le dau cu piciorul, o clientelă electorală la sate. Cum se explică atunci osteneala pe care şi-o daiî liniştii ca să convingă lumea că „Deşteptarea“ nu face politică? Nu e decît o singură explicaţie. Nu numai Brătieniî sînt astăzi compromişi, ci şi întreg partidul care suferă directiva acestor oameni imorali şi incorecţi. Şi a fost de ajuns să se vadă că în fruntea Îigeî sînt cîteva mutre liberale, pentru ca lumea să fugă de ele ca dracu de tămîe. Aşa se explică disperarea cu care ligiştii ţipă acum că nu fac politică ci urmăresc numai un scop naţional. Fac şi ei ca lupul care n’are altă resursă decît să se îmbrace în piele de oaie, căci altfel 11 simte lumea și-l ia la goană. Rob. Vandali Nimic nu mai stă în calea tramvaiştilor. Sprijiniţi de sus, avînd la ordinele lor o magistraturăslugarnică, stăpînî pe resursele economice ale acestei ţări dinastia Brătianu socoate că poate fi stăpînă şi pe vieţile locuitorilor Capitalei. Fără această îndrăzneală din partea spoliatorilor comunei nu s’ar explica continuarea lucrărilor de aşezare a Liniilor de tramvai pe calea Victoriei şi în special prin piaţa regele Carol. Deşi societatea în conbandită S. T. B. îşi luase angajamentul să schimbe traseul şi să nu treacă cu liniile prin punctul cel mai frecventat al Capitalei, unde circulaţia este cea mai intensă, deşi în considerantele Curţea de apel se ia act de acest angajament formal şi deşi se decide că liniile nu vor putea trece prin piaţa Carol; cu toate acestea dinastia brătienistă în dispreţul angajamentelor formale, dă poruncă ca traseul să treacă chiar prin locul oprit. D. Marghiloman obţinuse în numele siguranţei trecătorilor ca liniile de tramvai să nu treacă pe calea Victoriei, iar în acela al esteticei ca piaţa cea mai frumoasă a Capitalei, în faţa palatului să nu fie locul de racordare a liniilor şi tramvaiiştii achiesaseră la acest lucru. Cu toate acestea imediat ce au căpătat sentinţa de tristă memorie, au hotărît să nu mai respecte nici un angajament. Dar oare în această ţară nu se găseşte o autoritate care să împedice pe vandalii brătieniştii de la opera lor de distrugere? Se aşteaptă oare ca apărarea drepturilor Capitalei să se facă de către cetăţenii ei? Dacă aici au ajuns lucrurile să se ştie cel puţin că ţara e dată pe mîinia Brătienilor cari la guvern sau în opoziţie fac ce vor, dispunînd după bunul lor plac, pînă şi de viaţa cetăţenilor. Fericită ţară ! Or Adeveruri La sigur! Mai mulţi cititori ne roagă să le răspundem dacă brătieniştii joacă la loteria Statului. Le răspundem că brătieniştii joacă cu Statul, dar nu la loterie, ci la siguri Curios. Se afirmă că unele din articolele ziarului „Viitorul" sunt scrise de Steichman. Curios! Băiatul acesta părea mai inteligent! Preşedinţie Ziarele liberale afirmă că la toamnă preşedinte al consiliului de miniştri va fi d. Take Ionescu. Obraznici cum sunt însă, brătieniştii sunt în stare să-i ceară d-luî Take Ionescu să se demită şi din această preşedinţie cum i-ai cerut s-o facă cu preşidenţia societăţii „Sinaia“ Rigoletto. a Complicii noştri —--------------**------------ Necunoscute sînt căile Domnului şi nepătrunse gîndurile lui. Imî simt azi în suflet veleităţi de creştin. îmi pare că trebue să existe undeva o providenţă care îngrijeşte cu solicitudine de faptele noastre şi dacă un duhovnic dibaci mi-ar p pune pe neaşteptate întrebarea supremă, nu ştiu dacă n’ar mărturisi încurcat existenţa unui Dumnezeu. Am recunoscut degetul lui în zilele din urmă. lată ani întregi de cînd cîţiva prieteni grupaţi în jurul revistei Facla ducem lupta bună împotriva putregaiurilor de tot felul sămănate din belşug de pronia cerească pe pămîntul acesta binecuvîntat al patriei romîne. Ce mam încercat, ce liam făcut, ca să dăm cu tîrnăcopul in movilele imense de gunoi ale vieţeî publice naţionale şi ca să trezim cu biciul cuvintelor, alese întradins violente şi colorate, apatia, indolenţa, conştiinţa adormită a orientalilor noştri contimporani. Cu ochii în patru nu lăsam să ne scape o nedreptate, nu treceam cu vederea o samavolnicie sau o ruşine, fără să tragem învăţămintele necesare şi fără să scoatem strigătul nostru de desnădejde şi de revoltă. Cu vîrful peniţelor celor mai ascuţite împungeam cînd balonul umflat al unei reputaţii uzurpate, cînd vanitatea enormă a unui politician de duzină, cînd obrazul rezistent al d-luî Brătianu. La zile mari, ne siliam să dovedim cît mai sugestiv cu putinţă, opera nefastă a regelui Carol şi în dorinţa noastră infinită de îndreptare, de lecuire a tuturor relelor, nu cruţăm pe nimeni şi nu respectam nimic. Dar Dumnezeu care era se vede şi el de partea celor răi şi celor puternici, sau care voia să pună răbdarea noastră la grea încercare, ne lăsa să ne frămîntăm zadarnic şi nu încununa luptele Faclei cu nimbul popularităţei. Mărturisesc că în vremea aceea am cunoscut cu toţii zile negre de descurajare şi de îndoială. Ne spuneam pe şoptitele că forţele noastre tret prea mici, sail că putregaiul social e prea mare, ca să-i putem clătina cu umerii noştri. Priveam exasperaţi şi neputincioşi, cum relele se perpetuau ca la ele acasă, cum dreptatea era călcată în picioare, cum vanităţile goale triumfau pretutindeni, cum linguşirea şi minciuna, ospătau — vorba poetului Vlahuţă — cu regele la masă. Glasul nostru n’avea răsunet. Strigătul nostru de alarmă nu găsea crezare. Cînd iată că într’o bună dimineaţă, pe negînditele, fără să fim preveniţi, fără să ne treacă măcar prin vis speranţa asta, minunea s’a săvîrşit. Primul procuror de lifov, d. Octav Lecca, înlocuind amabil pentru noi degetul lui Dumnezeu, a încercat să ne dea în judecată pentru singura crimă poate simpatica, poporului acestuia, pentru crima de lese-majestate. Efectul a fost fulgerător. „Ploşniţa" lui Alex. Filimon ameninţată să se asfixieze în umbră ca atîtea alte sărmane articole din Facla, a intrat în toate mîinile, a pătruns în toate casele, a reprodus efigia morală a regelui în zeci şi zeci de mii de exemplare. Cum nu ne orbeşte o prezumţie deşartă, recunoaştem bucuros că fără intervenţia d-luî Octav Lecca. Ploşniţa ar fi fost pierdută. Numai d-sale i se datoreşte viaţa. D-sa a fost providenţa, mîntuirea, puterea noastră. Mai mult decît atît, D-sa a fost complicele nostru. Pentru întîia oară, de multă vreme, magistratura şi cu Fada au mers mînă în mînă. Cu sufletul plin de gratitudine faţă de primul procuror de Ilfov şi fără să ne întrebăm cum regele şi guvernul îşi vor arăta recunoştinţa faţă de tînărul şi originalul propagandist al ideilor noastre, ne ducem gînditori degetul la frunte şi exclamăm ca evanghelistul: Minunate şi nepătrunse Sînt căile tale Doamne!,, N. D. Cocea. ililiatDfil larilir ohBeTUn Cum poţi deveni subchiriaşul subduiriaşului tău — Regia cointeresată perfecţionată.—Un trouvaille . Sttruitul daraverei Am arătat în articolele precedente cum au fost păcăliţi, şi despuiaţi acţionarii societate! „Sinaia“. Dar pentru memorie şi mai bună pricepere să recapitulăm . Mai întîî Marcay, care nu are nici un ban plasat în societatea „Sinaia”, conduce toate afacerile şi lucrările acesteia. El e adevăratul stăpîn: el concesionează labouvre, adică sie însuşi clădirile cu un preţ exorbitant, pentru ca sa le subconcesioneze apoi inginerului Vasilescu cu un profit de un milion şi jumătate. Apoi după ce banii societăţeî s’au cheltuit şi a fost nevoe pentru terminarea lucrărilor de un împrumut de două milioane, — cu toate că se prevăzuse să se cheltuiască maî puţin decît capitalul, — Marcay intră în alt rol. El devine chiriaşul societăţeî „Sinaia”. In acest scop iarăş nu are nevoe nici de cinci parale, — cel mult dacă riscă chiria pe şase luni sab un an, din suma băgată în buzunar cu ocazia concesionarei clădirilor, adică tot din banii acţionarilor societăţeî „Sinaia”. Dar nu numai atît. Jumătate din contractul de închiriere pe care i-l dă societatea „Sinaia”, Marcay îl aduce ca aport în „Societatea marilor stabilimente din Sinaia”. Aceasta cu autorizaţia societăţei „Sinaia”. Acum abia aceasta din urmă capătă un chiriaş cu un capital vizibil de un milion de lei. Nu chiriaşul .Marcay e deci solvabilul, ci subchiriaşul lui. „Societatea marilor stabilimente”. Dar Marcay nu se opreşte aci. Ţinta lui este ea să scape de toate răspunderile şi nu deţie decît singurul lucru care rentează gros: jocurile. Şi atunci Marcay devine subchiriaşul subchiriaşuluî său, pe cînd în acelaş timp vinde contractul subchiriaşuluî său „Societatea marilor stabilimente” cu dînsul şi contractul săli ca subchiriaş al aceleiaşi societăţi lui „The Sinaia Truste Syndicate Limited”. * f . ■ $t- Ab *' 'r.F Şi din toată această afacere, în care milioanele zboară de colo pînă colo, — societatea „Sinaia” cu ce se alege? Cu 240 000 lei chirie fixă, cu două milioane datorii şi cu cinci la sută redevenţă din venitul brut, —aceasta cînd „Societatea marilor stabilimente”, numai pentru a fi luat riscul exploatăreî hotelului şi a fi pus un milion capital, la 50 la sută din încasările brute ale focurilor. Şi să vedeţi că lucrul devine mai frumos! Această societate nu ia nici dînsa tot riscul exploatăreî hotelului, ci ’l cedează casei Capşa contra unei redevenţe! Toate aceste lucruri nu le putea oare face societatea „Sinaia”? Nu putea ea închiria hotelul casei Capşa? Nu putea ea lua locul „Societăţea marilor stabilimente” şi dacă a băgat înafacere şase milioane, să mai bage unul? Nu putea ea exploata direct jocurile, angajând un specialist cu leafă şi tantieme, cari puteau atinge 100 sail 200.000 lei pe an, — şi nu să dea totul lui Margay, pe spinarea acţionarilor români ?! Toate aceste întrebări se impun de la sine, iar răspunsul nu poate fi decît: safi Prensul este un imbecil care pentru aceasta merită bătaie, sau că, ceea ce e mai probabil, e tovarăş la împărţirea prăzeî, căci altfel nu ar fi aprobat toate trucurile şi manoperile financiare ale lui Marcay, n’ar fi tolerat ca „Eforia” şi acţionarii să fie despuiaţi şi n’ar fi sfîrşit prin a vinde la curs bun acţiunile sale „Sinaia” şi — ce-i mai grav — a dispune ca şi „Eforia” să se desfacă de acţiunile ei. In asemenea condiţiunî avem dreptul să spunem că dacă la Sinaia avem atîtea firme sociale asupra afacere creată pentru societatea „Sinaia”, dacă’l avem pe Genvre plombier, pe Margay mareşal, „Societatea marilor stabilimente”, „The Sinaia Truste Syndicate Limited”, — apoi tripoul care este ţinta lor superioară merită din toate punctele de la acest „Stabiliment al marilor gheşefturî” sistemul regiei cointeresate a fost dus la o perfecţiune de care distanței brătieniste trebue să-î lase gura apă-Mai întîî s’au cointeresat acţionarii societăţeî „Sinaia” la terenurile, piatra, parcul şi apa „Eforiei”. Dar pe cînd la tramvaiul comunal cointeresarea se opreşte aci şi cei cointeresaţi sînt toţi acţionarii, — la Sinaia ideia a fost dusă maî departe şi la, societatea „Sinaia” s’a cointeresat Marcay şi cei cari se ascund mai mult sau maî puţin la spatele lui, în primul rînd Prensul. Astfel apar păcăliţi: 1) Eforia, 2) acţionarii, — iar folosul cointeresare se repartizează între un număr restrâns de persoane, cari, pentru ca să fie siguri de dreapta împărţire a prăzeî, ml adus prin Margay acest folos al cointeresăm în două nouî societăţi anonime: cea a marilor stabilimente şi cea englezească. Acum aţî înţeles că Prensul a învăţat ceva dela liberali ? Poate că nu e meritul aî, ci al lui Margay, care- cu modul cum a combinat şi încurcat lucrul poate spune că ceia ce a făcut e un trouvaille, care să sperăm că-i va prinde mai bine decît Trouville unde nu e tocmai bine văzut. Mulţumită acestui trouvaille, Margay şi oamenii săi, fără, a fi pus un ban, ies milionari, iar societatea anonimă „Sinaia”, singura care a băgat capital în afacere, să fie bucuroasă dacă va eşi cu obraz curat. Şi toate acestea Prensul le-a făcut pentru că Margay are experienţa? Apoi atunci cointeresarea se va prezenta, variind o cunoscută anecdotă, astfel: La început Eforia şi acţionarii au pus bani şi Margay experienţa. La sfîrşit Eforia va avea experienţa, iar Margay banii. Un an ..-Băcăut vedere titlul acestei „Stabilimentul marilor turi”. * * ■ •x- -x- articol: gheşef OME3TIA SUI» La Cazino Intre doi „cliențiu — Haide să luăm ette o baie Eu nu merg, că’s destul de curat: m’a curăţat bula lui Griguţă. Bulgaria vrea război? Intr’o ţară de maniaci Caracterul agresiv şi aventuros al poporului bulgar strică din nou liniştea în Balcani. Pe rînd diplomaţia internaţională face sforţări să găsească o soluţie echitabilă pentru a pune capăt odată interminabilului războiu italo-turc, tocmai pentru a curma toate posibilităţile unor complicaţuriî prea grave, Bulgaria îşi face o plăcere să creeze dificultăţi lăturalnice prin provocări şi ameninţări războinice contra Turciei. I s’ar putea imputa cu drept cuvînt Bulgariei că e lipsită de logica politică, deoarece ea se dedă la demonstraţii războinice tocmai în momentul cînd toţi oamenii ei de stat laudă politica de pace care ar fi caracterizînd Bulgaria şi graţie căreia vecina noastră se află astăzi într’o stare înfloritoare ; dar un asemenea reproş e inutil, căci, orice s’ar spune, Bulgaria, astăzi, are toate simptomele unei bolnave. Ştim foarte bine că nu trebue să confundăm cu agitatorii şi aventurierii bulgari de sus şi de jos majoritatea poporului bulgar, care nu numai că nu aprobă, dar detestă războiul aşa de groaznic şi de ruinător pentru dînsul şi nici nu este în intenţia noastră să facem această confuzie, dar această massa, ca toate masseîe, nu-î stăpînă pe libertatea ei şi e condusă de influenţele nesănătoase cari pun stăpînire pe dînsa. Bulgaria e astăzi un vast depozit de maniaci, cari nu văd decît Macedonia şi nu aud decît chemările bulgarilor macedoneni. Nu le-a ticnit nici serbările pentru cei 25 de anî de domnie a regelui Ferdinand, dacă ele n’a fi putut fi şi serbările pentru posesiunea Macedoniei. Pentru dînşii, progresul Bulgariei e condiţionat de această posesiune. Cel mai serios ziar bulgar, în legături directe cu oficialitatea, „Le Courrier de Bulgarie“, spune textual : „Acest progres ar fi fost poate şi mai mare dacă Bulgaria ar cuprinde toate teritoriile bulgare sau dacă Macedonia şi vilaetul Adrianopolului s’ar bucura cel puţin de un regim uman, care să nu tulbure dezvoltarea regulată şi progresivă a ţarei noastre“. Se poate cere, deci, unor spirite anormale să cumpănească actele lor, să nu alarmeze zadarnic opinia publică cu strigăte de : „Războiu Turciei !“, „Războiul barbariei turceşti !“ şi cu moţiuni în cari stă scris că guvernul bulgar are toată datoria „să facătot posibilul pentru a libera pe bulgarii din Macedonia şi vilaetul Adrianopolului de sub jugul otoman“ ? Dar de actele disperate ale maniacilor trebue în adevăr să ne temem şi de aceea trebue să privim cu atenţie agitaţia războinică din Bulgaria. I. Siver. Abnei de tigraliă Ziarele „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ primesc abonamente de vilegiatură, cu : Lei 1.50 pe lună în ţară . ** *»străinătate ■ 1 mm»Aswto. . Alegerile din Turcia Declaraţiile ministrului de justiţie — — De la corespondentul nostru particular — Constantinopol, 3 Aurgust. De erf a început campania electorală. Cu acest prilej, marele vizir a trimis o circulară în toate provinciile pentru a recomanda ca alegerile să se facă conform legei actualmenteîn vigoare, fără presiuni, ingerinţe, abuzuri, pentru ca astfel orice cetăţean, care are dreptul legal de vot, sa-şi poată da votul în toată libertatea de conştiinţă. Guvernul va veghia de aproapte ca alegerile să se facă în mod nepartinitor şi în toată libertatea. Orice funcţionar care se va deda la abuzuri în favoarea vreunui partid oarecare, va fi pedepsit cu severitate. Pe de altă parte, iată ce spune în această privinţă ministrul de justiţie, în declaraţiile ce a făcut unui redactor al unui ziar turcesc: „Noi voim să facem alegeri libere, lipsite de orice presiune, de orice amestec. Nici nu poate fi vorba de formarea unui partid guvernamental. „Pentru ca asupra acestui lucru să nu fie nici o îndoială, trebue să se ştie că în alegerile apropiate nu vor exista candidaţi sprijiniţi sau patronaţi de guvern. „Cabinetul nu doreşte altceva decît să asigure libertatea alegerilor. Sub acest raport, cele două partide politice „Uniune şi Progres“ şi „înţelegerea liberală“, sunt puse în condiţiuni de egalitate. Ele pot, deci, să se dedea, în limitele legalităţii. In activitate şi propagandă electorală în toată voia. , „Nu vor fi presiuni, înu vor fi persecuţiuniî. Personal, guvernul e cu totul dezinteresat în aceste alegeri“. Autorităţile competente au primit în această privinţă instrucţiuni precise şi detaliate. Operaţiunile preliminarii şi preparatorii au început la 1 August. După lege, aceste operaţiuni trebue să se termine cel mai târziu în două luni. Deci, la 1 Octombrie vor avea loc în tot imperiul alegeri generale pentru Cameră şi Senat. Ele vor, începe şi se vor sfîrşi chiar îrt această zi. După acest calcul, reese că noua Cameră va putea începe şedinţele la 1 Noembre, adică la data prescrisă de Constituţie. GUVERNUL ŞI ALBANEZII Deci, chestia alegerilor legislative se poate spune că e rezolvată. Cabinetul speră că și chestia albaneză va fi de asemenea în curînd rezolvată. E fals că albanezii au cerut recunoaşterea independenţei şi chiar autonomia Albaniei. Din potrivă, eî sînt pentru unitatea otomană şi sânt gata să-şi dea viaţa pentru dînsa. N’au cerut măcar scutirea de impozite. E adevărat însă că au cerut restituirea armelor ce li se luase. Guvernul a hotărît să restitue armele, nu însă puştile de războiu, ci vechile arme cari sînt obiecte de artă sau amintiri de familie şi cari le fuseseră luate pe nedrept pe vremea dezarmarei generale. Restituirea unor asemenea arme se va face şi bulgarilor şi grecilor. Apoi, în scopul de a asigura odată mai mult paza frontierelor. gp*