Adevěrul, octombrie 1912 (Anul 25, nr. 8282-8312)

1912-10-01 / nr. 8282

Ana! »l XXV-lea. No. 8282 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 1 1 Lant 1 Octombrie 1812 ESSSSKI gjBmMSSBB DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu atomii 1 w*k *v­.............................................. s»«s 30. S**p l«mi........................................ . „ îs. Trott 1 \i i. t ............. 0 Pentru străinătate prețul este întiolL TELIFOIJ. Capitala ..... Mo. 14 IO .. • . . . . ... 34­/ 73 Provincia . „ 14.30 Străinătatea . . . „ 12/40 • ♦i» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «io» 6 Bani Exemplarul Procesul lor Războiul Primele lupte in Balcani Armatele se desfăşoară Speranţă de pace nu mai ie Cum se desfăşoară războiul— Muntenegrul trage prima lovitură de tun. — Cîteva aprecieri strategice Muntenegrul a înce­put războiul. El afir­mă că a avut primele victorii. Turcii spun contrariul. Ori şi cum ar fi, nu poate fi vorba acum decît de miici lupte menite să deschi­dă abia campania cea mare. Ceeia ce se discută aste dacă începînd răz­boiul, Muntenegrul a procedat în mod aubi­­trar, pe propria sa răspundere, sau a re­aliza­t numai planul comun de război al statelor balcanice, cari în cazul din urmă, ar începe deci cu o serie de hărtueli con­tra Turciei, menite s’o obosească, s’o enerve­ze, pentru ca apoi să vie lovitura cea mare. * Intirzierea declară­­rei de război­ din par­tea Bulgariei și Serbiei,—are de si­gur motive militare. Războiul mo­dern se compune din trei faze: pri­ma e mobilizarea; a doua, ceea ce germanii numesc Aufmarsch, adică concentrarea trupelor în bazele de operaţiune contra inamicului; a 3-a căutarea contactului cu acesta. Muntenegrul a intrat în faza a treia; Serbia și Bulgaria într’a doua. Turcia ocupă pozițiunea specială. Rezervoriul inepuizabil de oameni pe care-l posedă ea în Turcia, îi permite să continue mobilizarea și concentrarea mult timp încă după ce războiul va fi început. Dar tot acest lucru face ca mobilizarea lor să fie mai înceată, așa că e posibil chiar ca la început statele balcanice să aibă un avantagiu numeric asu­pra turcilor. In schimb statele bal­canice nu vor mai putea umple go­lurile pe cari fatalmente le vor face luptele în rindurile lor. In ciocnirea actuală dintre mun­tenegreni și turci, adică pe cîmpul occidental al războiului balcanic, situaţiunea se prezintă astfel : Acest cîmp de războiu e cuprins între graniţa muntenegreană şi li­nia Djakova—Scutari—Dibra. Cum se ştie din telegrame, muntenegre­nii au dat şi mai mare întindere cîmpuluî de acţiune, atacînd Be­­rana. Turcii au­ în acest loc disponibile contra Muntenegruluî divizia lS-a din Dibra, divizia 24 din Scutari si divizia 21 din Djakova. In total 36 mii oameni trupă activă si tot atîtia redifî, puși probabil sub comanda generalului Elad pașa. Muntenegrul dispune de patru divizii al căror cartier general este la Podgorita si cari se compun în total din 50.000 oameni. După cum­­.ez*!!# si din faptul că si-au stabilit cartierul general la Podgorita si din telegramele asupra primelor lupte, obiectivul muntene­grenilor este Scutari si Albania, un­de speră să găsească prieteni în al­banezi. Telegrame din Constantino­­pole spun însă că albanezii s’au dat de partea Turciei, pe cînd știri muntenegrene arată pe malison ca luptînd în rîndurile lor. * Din Rieka, al doilea oraș munte­negrean după Cetinge, drumul duce la Sud spre lacul Scutari, la Est spre Podgorița, actualul cartier ge­neral al muntenegrenilor. Un călă­tor german descrie astfel aceste două drumuri pe cari trece acum războiul: „Dacă scobori drumul pe valea rîuluî Rjeka, constaţi după un sfert de oră că acesta devine o apă lată, stătătoare , printr’un brifi des de nenutari albi şi galbeni, trece o fâ­şie de apă navigabilă. Două ore du­rează această — în vremuri de pa­ce — liniştită şi idilică plimbare cu barca, pînă se deschide suprafaţa largă, albastră a lacului Scutari. Aci e frontiera turcă. Pe o insulă stin­­coasă a lacului, spre Nord, se înal­ță un fort turcesc, care cu tunurile sale poate lesne împedeca trecerea pe ambele părţi ale insulei, — pre­­supunînd că îndrătul zidurilor for­tului sînt într’adevăr tunuri, ceia ce nu se ştie. La capătul opus al lacu­lui se află oraşul Scutari, vechea capitală a Albaniei de Nord. Telegramele ne-afi anunţat că muntenegrenii încearcă să meargă spre Scutari. * Despre drumul spre Podgorita a­cela? călător german scrie: „Dacă mergînd cu luntrea pe fâ­șia navigabilă a rîuluî Rjeka, ur­mezi apoi cursul rîuluî Morad­a, te duci spre Podgorita, un oraș si­tuat în șes, lucru rar prin aceste lo­curi. Podgoriţa are în partea sa creştină un caracter absolut euro­pean, pe cînd în partea musulmană caracterul său e cu totul oriental”. Prin aceste locuri se răsfaţă a­­cum molochul războiului. Sîngele a început să curgă şi va curge tot mai mult. E un război şi de rasă care se dă: el va fi cu deosebire înverşunat şi singeros. Cum va urma, e greu de spus de pe acum. Cu toate telegramele mim­tenegrene, e de presupus că pînă a­­cum n’au avut loc decît mici escar­­mase. Cum se vor desfășura lucru­rile în această parte a vastului cîmp de războiă Balcanic, depinde abso­lut de ce vor face celelalte state balcanice şi de întorsătura ce vor lua luptele pe frontul bulgar unde desigur că turcii vor căuta decizi­­va. Pînă atunci desigur că Brad paşa va căuta mai mult să fie pe muntenegreni în loc si tot sah, după cum vor face probabil şi coman­danţii trupelor concentrate contra Serbiei și Greciei . O stradă din Scutari Cîteva zile s'afi discutat în cer­curile conservatoare asupra unei formule care să facă posibilă relu­area ,,raporturilor normale" cu li­beralii sub un guvern Carp. Cînd s’a pus d-lui Carp chestiu­nea aceasta, șeful conservatorilor a recunoscut ca în împrejurările ex­terne de azi e într’adevăr nevoie ca acţiunea politicei noastre din a­­fară să fie întemeiată pe acordul tuturor partidelor. D. Carp a înţeles că dacă ar fi reuşit să revină singur la guvern sau­ dacă ar fi reuşit să realizeze concentrarea, abstracţie făcînd de atitudinea liberalilor, n’ar fi avut o guvernare liniștită. In vremuri normale, dacă n’ar fi fost războifi în Balcani si n’am a­­vea teamă de nici un fel de compli­­catiunî externe, cearta internă ar mai fi putut continua. Dar cînd se poate ca mîine să intrăm în războiu sau Romînia să fie chemată a participa la un con­gres european, fireşte că se impu­ne un acord perfect între partide. Aşa văd politicianii din toate par­tidele situaţia de azi. Toţi par a fi de acord asupra acestui punct şi însuşi d. Carp nu s’a opus, mai ales că regele este acel care pune mai mari inzistenţe pentru stabilirea a­­cordului. Regele are un motiv si mai pu­ternic: dacă intrăm în războiu, su­veranul vrea un guvern national. Prin urmare acordul se impune. * Cum sa se facă însă acordul în­tre liberali si d. Carp ! Liberalii nu pun înainte numai chestia personală a şefului lor. Da­că ar fi numai atît, d. Carp a de­clarat—cel puţin aşa spun frunta­şii conservatori— că personal n’a adus nici­ o învinuire nici d-luî Io­nel Brătianu, nici altui fruntaş, din partidul liberal, dar a criticat un sistem politic. Liberalii susţin—şi astfel a fi pus chestia în comitetul lor executiv— că d. Carp a aruncat nu numai o insultă personală șefului lor dar a calificat întregul partid de partid de gheşeftari. Prin urmare partidul liberal nu poate admite nici un acord, nici măcar reluarea raporturilor norma­le cu un guvern prezidat de d. Carp, fără formale explicațiunî din partea şefului conservatorilor. D. Carp la rîndul săui nu e de loc dispus, să facă cea mai mică re­tractare asupra celor afirmate în Senat cu privire la politica de afa­ceri. La Senat şeful conservatorilor a spus ritos nu numai că averile multor membri din partidul liberal se trag din politică, dar a inzistat şi asupra spiritului de acaparare al familiei Brătianu. Nu se poate găsi o formulă expli­cativă a discursului d-luî Carp, aşa de precise sunt învinuirile, aşa de lapidare sunt apostrofele. D. Carp a spus atunci d-luî Bră­tianu că înţelege să fi bogat ca re­zultat al muncii, să fi bogat ca re­zultat al economiei, dar să fi bogat ca rezultat al exploatărei statului aceasta nu e admisibil și vorbind de autoritate morală d. Carp s’a a­­dresat șefului liberalilor cu aceste cuvinte: „Domnule Brătianu, autoritatea morală a unui om politic nu se ju­decă decit după două lucruri si nu se cîstigă decit pe un singur mij­loc: în viata ta privată să fi totdea­­ună corect, in viata ta publică să fi totdeauna desinteresat. .N’am acuzat în diferite rinduri că sunteti o adevărată democraţie bugetară. Aceeas învinuire v’o aduc­ut azi: am semnalat că nu este un partid în tara aceasta în care să se afle atîtia membri a căror avere să se tragă din politică". Si aruneînd liberalilor aceste a­­cuzatiuni d. Carp nu s’a sfiit să fa­că această declaraţie : ...„Vă asigur că, chiar de aş ră­­mine singur, in chestia aceasta, fă­ră partid, fără majoritate, sînt con­vins că conștiința publică îmi va da dreptate si voia fi biruitor cu sau fă­ră majoritate"4. Cînd un om ca d. Carp a formu­lat asemenea învinuiri si a făcut a­­semenea declaratiunî, nu­­ mai de­parte decît acum doi ani, era de prevăzut că nu le va retracta cu ris­cul de-a se retrage dela șefia parti­dului conservator cum s’a retras de la conducerea guvernului, cu riscul de-a se retrage din viata politică dacă împrejurările vor impune a­­ceasta d-lui Carp. De altfel s’au relevat, în Senat de către d. C. Dissescu, cuvintele d-luî Carp și fruntașul takist a prezis a­­tuncî încărcături mari. D. Dissescu a spus: „CM Mmm­­ tri mim­ minu-­ tru ceea ce se poate Intlmpla, nu era o ameninţare, căci nici nu este vor­ba de partidul meu şi mai înainte de toate ştiu eu ce va aduce ziua de mini? Ştiu eu cine va fi mîine la gu­vern? Poate tot dv„ poate d. Brătia­nu, poate împreună şi dacă nu se lasă mină liberă justiţiei, mă tem logica lucrurilor îmi spune aceasta — cum vreţi dv. ca atunci cînd afi spus şefului partidului liberal, am să-fi spun fierul roşu pe frunte, a­­cest om să se facă mititel şi să zi­că: „îţi mulţumesc ţie. Marghilo­man, prost Măria ta, prost, mă su­pun!” El bine n'are să se supue si o să vedem că din cauza acestei afa­ceri, care e în sine o afacere mică în raport cu interesul ce are o tară de-a trăi în legalitate. O să ve­dem că ni se turbură viata politică". De atunci într’adevăr s’aîi întîm­­plat multe $i azi d. Carp se află ca şef al conservatorilor în faţa aces­tei mari încurcături, în afară eve­nimente grave cari pot împinge şi Romînia la războiu­l înlăuntru, o luptă din cele mai înverşunate, ex­traparlamentară. Partidul liberal refuză orice ra­porturi cu d. Carp, iar d. Carp în­cearcă să revină la guvern fără de restabilirea acestor raporturi. Aceasta pare însă că nul se va mai putea realiza şi astfel şeful conservatorilor va trebui să acorde asentimentul său unui alt cabinet de concentrare sau dacă nu va con­simţi şi totuşi se va alcătui un gu­vern de concentrice, d. Carp va fi Sfiit să se retrasă de.■? șefia parti­dului. Toate aceste încurcături se vor produce în totul unor evenimente externe cari pot atrage $i Romînia într’un războiu. N AZBITII A. W VICTORII ŞI PIERDERI N’ah aju®9 Încă bine la graniţă şi muntenegrenii telegrafiază că turcii au­ 600 de morţi, iar eî un ciine îm­puşcat sub coadă. Astea sînt taman victoriile ruşilor în 77, pînă nu telegrafiase ţarul cu­­rînd ca trupele romîneşti să treacă Dunărea în orice condiţii. Turcii II zvîntaţi, iar ei t­el­egrafi­a­u sistematic că de partea turcilor sînt o nade de morţi, iar la el un cal îm­puşcat. Cum se vede, serviciul telegrafic în războaie n’a prea progresat dela 77 încoace. Pac.­ im...- -..nri iiiiiiiiii Bulgaria respinge nota Puterii: Criza continuă 0. Corp refeză retractarea discursului dela Senat Eri s’a înfăţişat înaintea Curtea de Apel, procesul tramvaielor. Du­pă cum am anunţat noi, avocaţii Primăriei, au­ cerut recuzarea a trei judecători, recuzare care fireşte s’a respins, iar Primăria s’a retras din instanţă şi apelul s’a respins şi el. Va urma opoziţia desigur din partea comunei, care va fi respinsă și ea în lipsă, iar peste două luni de la primirea deciziuneî, se va intro­duce, conform legei răposatului Stă­­tescu, cererea de revizuire, la Casa­ţie pentru că Primăria n’a fost apă­rată, cerere care nu poate fi respin­să. Apoi procesul se va pleda din nou­ în fond. Cu chipul acesta se va cîş­­tiga cel puţin patru luni de zile. E un truc acesta de procedură şi un truc politic. Trucul de procedu­ră este pentru a prelungi cit mai mult procesul în aşteptarea de e­­venimente cari nu se pot preciza. E un drept al comunei Bucureşti, care ştie că merge sigur la moarte, cu justiţia pe care o avem, e un drept sfînt al ei, ca să îndepărteze cît mai mult acest moment neplăcut. E un truc politic, fiincă îndepăr­tezi de putere pe Cei trei fraţi, cari sperau pînă acum ca chestia tram­­vaielor să fie rezolvată de alt gu­vern decît de acel al lor. Acum, cel puțin pentru patru luni de zile, gu­vernul și partidul conservator, la caz chiar dacă nu se face concen­trarea, sînt sigură că revenirea libe­ralilor la putere este o dificultate, deși nu e imposibilă... E inutil să discutăm și să scru­tăm conștiința acestor trei judecă­tori, cari trebuiau eî singuri să se recuze și nu s’au recuzat, iar cole­gii lor — vrednicii lor colegi—au­ respins cererea Primăriei. E inutil, fiindcă justiţia noastră, este ceea ce este, pentru că la Palatul de jus­tiţie e tarabă politică — nu templul dreptăţeî.a. e. ©♦ Adeveruri La visătoare ! Conu Fetrache a plecat să vîneze la Ţibăneştî. Numai­­de nu s’ar adeveri zică­­toarea: — Qui va a la chasse, perd sa place! Fierul roşu Curioasse fenomene optice. De cîte ori C­eî Trei Fraţi aud de „fierul roşu“, li se face verde din­­naintea ochilor ! Preferenţă D. Carp, întrebat fiind: Coane Petrache, eşti dispus­­s să re­tractezi „fierul roşu“ ? a răspuns. — Prefer că-l... reeditez ! Rigolado Armatele se Desfăşoară Din cînd în cînd ne soseşte din statele balcanice cîte o ştire care a­­rată că ar mai fi par’că o licărire de speranţă că vom avea pace şi un război şi că mobilizările vor fi fost o furtună într’un pahar cu apă. Noi nu credem în această licărire de speranţă. Dacă războiul nu s’a declarat încă si între Turcia si cele­lalte state balcanice, cauza e că a­­tît ele cît si Turcia au­ nevoe de timp pentru a’şi desăvîrşi mobili­zarea şi concentrarea trupelor. Cînd primele două faze prepara­torii ale războiului , mobilizarea şi concentrarea vor fi termficate, răz­boiul se va declara şi imediat vor urma primele ciocniri. Stagnaţia care pare a fi interve­nit în desfăşurarea evenimentelor, e liniştea dinainte de furtună, e semnul că adversarii se pregătesc pentru ţinta cea mare. De­oarece regele a profitat de si­tuaţia externă spre a cere de ur­genţă „restabilirea raporturilor nor­male“ între d. Carp şi fraţii Bră­tianu, pe de o parte aceştia au­ în­trunit comitetul executiv liberal ca să ceară „retractări“ d-lui Carp, iar pe de altă parte se şopteşte că pre­sa carpistă va publica un comunicat a­rătând că discursul din Senat al d-lui­­Carp nu a vizat personal pe nimeni, — ei un sistem. Un asemenea­­comunicat a­r avea menirea să dejoace întru cîtva di­ficultăţile pe cari le donează noua cerere a regelui, a­rătînd că şi d. Carp e dispus să preia „raporturi normale“ cu­­liberalii, dar nu făcînd „retractări“. Formula d-lui Carp vrea să au­­reiască harpud­, făcînd din „fierul ro­şu“ o campanie contra unui sistem şi anume a sistemului „cointe­resă­­riei“ oamenilor politici la întreprin­derile comunale, judeţene­­şi al­e statului. Liberalii şi în speţă fraţii Brătia­­nu nu vor să se aurească hapul pentru d. Carp; ei pun chestia pe onorabilitatea personală a celor trei fraţi, d. Ionel Brătianu se conside­ră personal insultat de d. Carp, prin discursul „ferului roşu“ rostit în Senat şi cere retractarea lui. E foarte­­puţin probabil ca d. Carp să facă­­o asemenea retractare. Poa­te că n’ar fi­­făcut-o nici altul, mai puţin mînd­ru şi intransigent ca d. Carp. Negreşit că , se poate ca aceasta să-l coste situaţia sa politică. Dar admitted că d-sa plăteşte cu situaţia sa politică această intran­sigenţă a­­sta, cam­ care ar fi folosul Celor Trei Fraţi ? Unul politic imediat: înlăturarea aceluia care­­a cutezat să-i înfiere­ze ? Se poate. Dar oricine îşi dă seama şi de rezultatul moral al intransigenţei d-luî Carp faţă de somaţiunile de retractare ale fraţilor Brătianu. Aşa­dar, va spune toată lumea, Carp a preferat să piardă pentru sine şi poiate, şi pentru partidul său situaţia decît să se retracteze „fie­rul roşu“. Oare prin această­­atitu­dine fraţii Brătianu vor fi în­­m­ai bună postură ? De­sigur că nu. Iată de ce, din partea unor buni calculatori ca Cei Trei Fraţi, noi nu vedem marea abilitate în soma­ţiile de retractare, ci din contra, o agravare a penibilei situaţiuni mo­rale în care ei se află. Va rămî­ne, cel mult, bine stabi­lit că, î­n adevăr, nu sistemul coin­­teresăr­ei, ci persoanele Celor Trei Fraţi sînt acele pairi s’a fi simţit vi­zate— et pour cause!—de­­fierul roşu“. Ad. Nu sistemul, persoanele! — -----------------------------------------------------------------------------------­ caaBaawM8Ba»-g»!saa<aaM.,a^igt««>wiM»wa8M» Cetiţi în corpul ziarului importantele telegrame sosite în cursul nopţii a­­supra răspunsului­­Bulga­riei şi Serbiei la nota­­Pu­terilor, asupra ruperea tratativelor de pace tur­­co-italiene şi asupra lup­telor dintre turci şi mun­tenegreni. Amintiri in BeiHPii] Patriotismul bulgarilor II de AL. GXUBCU* Is ISIS eveHÎmftBÎefle iMn peninsu­la Balcanică afi avut asupra tării noastre o îraiurire rea: au deter­minat menţinerea la eterna Statului a guvernului I. C. Brucanu. Acum aceste evenimente par a avea o în­râurire bună: ele sînt pe caile de a mijloci întregirea partidului nostru conservator, ceea ce­­cred că nu poate a ile­cît în Interesul tării noa­stre. Dar nu despre aceasta am făgă­duit a vorbi, ci despre Impresiile mele din Bulgaria. Cunoșteam Bulgaria din timpul războiului m­îno-romino-fdiîrc, pe ca­re lam făcut ca ziarist şi trebuie să adaug: ca singur ziarist romîn. Dar pot zice că atunci aproape n’am văzut Bulgari, afară da ţărani mai bătrîni şi ţărancele de prin sate. Erafi probabil înrolaţi în armata ru­să. Nu tot aşa a fost la 1889. Prima impresie pe aure «d-a fă­cut-o Ru­­ecinîcul ara că una alta în­­m­od din oraşale romîneşti de la Dunăre; limba română era curentă; la cafenele, la otel, la birturi se câ­­teau ziar­eile romîneşti şi cele aus­­tro-ungare; otelisriî, cafegii, birta­­şii, negustorii în majoritate greci, armeni, evrei, ca şi la noi; chelne­rii nemţi, bucătăriesele unguroaice. Ceva mai mult orientalism de­cît ia noi, dar nu mare deosebire. In schimb o străşnicie administrativă mai mare de­cît la noi şi simţul da­toriei mai desvoltat. Agenţii admi­nistrativi mai­­brutali, mai puţin po­­liticoşi de­cât ai noştri, dar mai co­recţi şi mai conştiincioşi. Popor­ul mai posac, mai închis, mai puţin ex­panziv şi mai puţin voios de­cît al nostru, dar mai muncitor şi mai a- t­es mai econom, şi mai bun gospo­dar. Oameni sdirenţoşi nu vezi în Bulgaria, toţi sînt bine îmbrăcaţi şi bine hrăniţi, ca dealte dintrelea şi vitele lor, care sînt bine îngrijite; iarna boii sînt acoperite cu cîte o cergă. Birjarii, în majoritate turci, cu cai excol­enţi, foarte bine îngri­jiţi, cu polian de mărgele la gît, fac o foarte bună impresie, mai ales că nu bat animalele, ca la noi. Birja­rul Imen Ahmed, care venia în toate dimineţele să mă ducă la vînătoare, era foarte demn. La început stilam numai două cuvinte turceşti: lavaş, încet şi dabîe, iute, dar în scurtă vreme ajunsesem să mă pot înţele­ge pe turceşte pentru trebuinţele cele mai curente. Abundenţa pietrei de pe ţărmul drept al Dunărei contrastează cu lipsa totală de piatră pe ţărmul nostru şi aceasta s­e observă pretu­tindeni,­­în­ oraşe şi în sate, unde piatra serveşte la construcţii, de împrejmuiri, la împietrirea şosele­lor. Rusciukul păstrează şi azi ur­mele lucrărilor edilitare de pe tim­pul cînd vestitul Midhat-pa^a fuse­se guvernator. In Bulgaria­­găseşti două tipuri absolut diferite: tipul calmuc oa­meni îndesaţi, cu capul mare, pă­trat, bălani şi cu nasul cîrn şi tipul oriental, oameni sv­elti, oacheşi, chi- Deşî, figuri cu trăsături fine, ca, ale grecilor, incit s’ar părea că sînt două rase cu totul­ distincte. Danturile lor nationale amintesc mult pe ale noastre, mai ales pe ce­le de pe şes­urî,­­numai că­­mai tot die-iarna cimpoiul înlocuiesc­­lău­­ta, cobza şi n­aiul lăutarilor noştri. * Dar ceea ce deosebeşte mult pe­­poporul bulgar de al nostru este pa­triotismul său, conştiinţa naţională. Ţăranul nostru n’a­re conştiinţă na­ţională şi prin urm­are nici ideal na­ţional. El­ n­u ştie că în afară de ho­tarele­ României mai trăiesc încă a­­tîţia români, fraţi de-ai lui, cîţi sînt în regatul ro­m­î­n, nu cunoaşte alţi duşmani de­cît albăstrimea noastră, pe agenţii stăpînirei şi pe marii a­­gricultori. Şi dacă mîine ar veni Muscalul sau Ungurul­­să le spună că fie împarte pămînturil­e bourilor, ţăranii noştri ar merge cu Ungu­rul, cu Muscalul, cu Chinezul în contra stăpînirei. Io­romírfui fraestrucears tarasul din Romînia vede ua străin, de altă lege de cît a lud, îi sicc unsure®»* ca şi secuiului şi crede că e botezat cu lapte acru. Cd de pe urată ţăran bulgar e gata să pună mina pe puş­că ca să libereze pe fraţii săi din Turcia. De aceea drtd îa Capşa, prin clu­buri, aud pe tinerii noştri de vani­lie vorbind­ cu dispreţ, despre bul­gari, ca despre o rasă mult inferi­oară nouă, un zâmibet de compăti­mire şi de întristare apare pe bu­zele mele. Ah, da!­ibulasr®f n­ toff high-ilfe-ul nostru. Clasa tot diriguitoare nu sa poate compara cu a noastră nici în­ elegantă, nici în maniere, nici îrt­unc­­i saloanele lor sínt departe de a înfăţişa parizianismul saloanelor noastre. Aploî sínt şi bădărani, căci vorbesc bulgăreşte, pe cînd noi, vorbim franţuzeşte. Dude afi bulga­rii hipodromul nostru, cu curse ca la Liongchamps şi la Epsom ? Unde afi el cluburi ca ala noastre gu­ba­cara!­e ca ale n­oastre ? Care e pro­porţia bulgarilor te Karlsbad, te Alx, la Vichy, te Trouville, la Nizza şi la Monte-Carlo şi care e a noas­tră ? CSte trupe străine joacă pe scenele din Sofia şi die pe cele din Bucureşti ? Aşa eî, însă ţăranu-­ bulgar are grajd pentru vite, cocină pentru porci, coteţ pentru găini, are cuptor în care coace pline de gh­iu şi nu moare de pelagră. Iarna e îmbră­cat bine, poartă ciorapi de lină şi încălţăminte solidă, iar pulpere lui sunt înfăşate in nişte gletre de ala şi toată îmbrăcămintea e­ produsul industriei casnice, nu ca te­ noi, cum­părată la tîrg şi importată aproape toată din străinătate. Şi cuim naţiunea o formează ma­rea m­ulţi­mie­­a ma­sse­lor, iar nu con­sumatorii de la Capşa şi de la Café de Paris, nici clienţii cazitariiloţr de la Constanţa, şi de la Sinaia, e evi­dent că spre a preţui un popor tre­buie să ne uităm la bază, iar nu la spoiala­­de la vîrful piramidei. Din punctul acesta de vedere Bulgarii ne sînt superiori şi am fa­ce bine să nu prea dispreţuim fl­ees­t popor plin de vlagă şi poate cu un viitor mare. Noi ne batem joc­­de zarzavagii bulgari şi nu vedem că adevărata bătaie de joc e pentru noi, cari nu ştim să ne cultivăm nici zarzavatul trebuincios co iisumaţ­iunei noastre. De va fi la primăvară războiut peste Dunăre, pătlăgelele v­or atin­ge l­a noi preţuiri inabordabile. * ..._ Dar să mă întorc la 1885. . Pe cînd mă­­aflam în Rusciuk, e­­venim­entele se complicară și alipi­rii Rumel­iei l­a Bulgaria îi urmă războiui! sîrbo-bulgar,­­care se sfîrși reped­e prin totala înfrângere a sîr­­bilor la Slivnița. Serbia era u­n stat ve­chiu, pe cînd principatul bulgar abi­a se născuse. Cu toate astea în­­tr’o clipă bulgarii bătură pe sârbi. Tipuri bulgărești Hora bulpareasca

Next