Adevěrul, decembrie 1912 (Anul 25, nr. 8343-8371)
1912-12-01 / nr. 8343
Anul al XXV-lea No. 8343 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU — PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Ei. L - Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 6 Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premisa Do ........................... Lai «o.S»«ol«»i.................................................. . trai loot ................................................................. ' Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala .... . No. 1410 „ ...... 34/73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 » Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i+1» Sîmbătă 1 Decembrie 1912 Tratativele de pace încep Intre statele beligerante. — Intre marile puteri Dacă se vor ţine strict de programul stabilit, — delegat» statelor balcanice pentru tratarea păcei, se vor întruni pentru întîiașî dată astăzi într’un apartament al palatului ministerului de externe din Londra. Zilele acestea trebue să se deschidă, tot la Londra, şi reuniunea ambasadorilor, care va avea să discute toate interesele în legătură cu noua situaţiune ce este a se crea în peninsula Balcanică. * * * Deşi în fond există o legătură între conferinţa de pace a statelor balcanice şi reuniunea ambasadorilor, deoarece aceştia se vor sfătui în ultima linie asupra celor ce cea dinţii va hotărî, conferinţa şi reuniunea se vor ţine deosebit şi desigur că şi într’una şi în cealaltă se vor lua angajamente hotărîte de discreţiune. Aceasta rezultă şi din declaraţiunea făcută de Sir Grey în Camera Comunelor, că e o datorie de ospitalitate a Angliei ca să asigure discreţiune şi conferinţei statelor balcanice şi reuniunlei ambasadorilor. Se cuvine acum pentru evitarea de confuziuni să se deosebească bine între cele patru întruniri deosebite dar servind în acelaş scop,—al păcei, —cari atrag acum atenţiunea lumeî întregi. * * In primul plan stă conferinţa în care se tratează pacea, între statele beligerante: Turcia deoparte, Bulgaria, Grecia, Muntenegru şi Serbia de alta. Această conferinţă va stabili condiţiunile păcei, dacă delegaţii diferitelor state vor cădea de acord. Deoarece turcii nu au fost bătuţi în mod decisiv, ci se găsesc astăzi, poate, într’o situaţie milităreşte mai bună decît la izbucnirea războiului, conferinţa dela Londra nu trebue să ducă neapărat la încheierea păcei, ci tratativele pot fi întrerupte, pentru ca să decidă iarăşi tunul şi sabia. Dacă însă conferinţa aceasta va duce la un bun sfîrşit, dacă pacea se va încheia între Turcia şi statele aliate, —ea va trebui să aibă ca urmare încă o conferinţă între statele aliate singure, fără de Turcia, conferinţă al cărei scop ar fi împărţirea teritoriilor cucerite. Căci astăzi este cert că în această privinţă nimic nu e stabilit între statele aliate şi mai ales nu e stabilit că un teritoriu trebue săaparţină ocupătorului. După cum se vede şi aceasta a doua conferinţă poate să dea loc la neînţelegeri. , Pe cind însă statele Balcanice tratează pacea, are loc la Londra, după cum am spus, reuniunea ambasadorilor, menită să lămurească interesele şi în tensiunile puterilor, faţă de schimbările din peninsula Balcanică. Această reuniune nu va lua nici un fel de hotărîre definitivă; ea nu va face decît să pregătească, să cureţe terenul, în vederea marei conferinţe europene, care va fi urmarea Congresului din Berlin, 38 de ani după ce el regulase într’un fel soarta peninsulei balcanice. La această conferinţă mare şi decisivă, va lua parte cu siguranţă şi Romînia, pe cînd la reuniunea ambasadorilor, care are un caracter mai mult formal, s’a pus, de Austria, după cum am anunţat, stăruinţe ca să participăm şi noi. Dar conferinţaaceea mare de pace,— este şi ea un mare punct de întrebare pentru—statele balcanice.—Ea ar putea modifica si conditiunile p^cei cu Turcia Si mai ales modul de repartitiune al teritoriilor cîstigate de statele aliate. Congresul de Berlin n’a schimbat oare complect conditiunile tratatului dela San Stefano, încheiat între Rusia si Turcia* direct ? Aceasta e cel mai negru punct la orizontul politic al statelor balcanice. Nu frontiera pe care au tras’o cu sabia lor, le va rămîne în viitor, Ci acea frontieră, pe care o vor trage la masa verde cu condeiul reprezentant a marilor puteri. In vederea acestui lucru, statele aliate au astăzi interesul de a grăbi tratativele şi de a crea cu o oră mai curînd faptele îndeplinite. Fiecare zi pierdută slăbeşte poziţiunea lor şi o întăreşte pe, a Turciei. Vor trebui deci să fie foarte curanţi daca ştiii să facă politică realista. Atitudinea Serbiei, nu e, însă, de natură a fi în sprijinul unei asemenea politici. Ea întinde prea mult coarda împotriva Austriei, fără să-și dea seama că dacă aceasta s’ar decide la o măsură războinică, Turcia ar rupe imediat tratativele de pace, pentru a da iarăşi armelor cuvîntul și lesne le-ar fi atunci să facă iluzorii nu numai rodul succeselor sîrbeşti, ci în genere rodul victoriilor tuturor statelor balcanice.. Iată de ce credem că, dacă s’ar adeveri că astăzi în Chiar ziua deschidere! tratativelor de pace, Austria ar remite un ultimatum la Belgrad, totuşi ultima consecinţă a acestui ultimatum va fi evitată prin înţelepciunea Serbiei, care va înţelege că trebue să se resemneze la soarta ce i-a rezervat situaţiunea geo-ografică şi se va mulţumi cu un drum de fier comercial spre porturile Adriatice. Cît despre cazul Prohaska, nici vorbă nu mai încape că va cere cele mai for- j male scuze, ceea ce trebuia să facă In- j dată ce a aflat despre purtarea nedisci- plinată a soldaţilor săi faţă cu consulul unei puteri neutrale. B. Sir Grey ministrul de externe al Angliei, gazda diplomaţilor cari tratează pacea Congresul de Berlin Marele tablou istoric pictat de Anton von Werner și care se păstrează în sala de ceremonii a primăriei berlineze în amintirea Congresului Vizite si toasturi De cîtăva vreme Curtea noastrăegală este obiectul atitor vizite simandicoase! Pentru publicul bucureştean, eminamente gură-cască, defileurile şi parăzile acestea pe gratis, pot fi emoţionante şi pentru politicianii de cafenele ele pot avea o importantă capitală... E evident că între două dejunuri şi între patru ochi — cu aceste ocaziuni se vorbeşte şi de politica internaţională şi chiar se pun la cale alianţe, ori se discută amănuntele acestor legături. Cîteodată, vizitele acestea sînt simple recunoaşteri, demonstraţiuni cari, în multe cazuri, n’au nici o importantă practică. Ba — îmi mărturisea un vechiu diplomat,— o vizită de felul acestora cari ni se fac nouă, nu-î decît un mijloc de a te compromite, de a-ţi strica un rost, de a te pune rou tocmai cu aceia cu cari ai tot interesul de a fi în termeni buni. $i tu eşti silit de politeţă să zîmbeşti, cînd îi vine să înjuri, să ciocneşti paharul cu acela care fără îndoială nu ţi-e prieten şi cu care, cine ştie, mîine vei ciocni sabia, în loc de cupa de şampanie. • • • Dacă pe viitor vom avea cutare ori cutare orientaţiune, cutare sau cutare atitudine, aceasta nu se poate prevedea din vizitele cari ni se fac, din discursurile cari se ţin. Cînd la 1869, pe timpul expoziţiei celei mari de la Paris, Napoleon al III-lea, a primit vizita lui Wilhelm, regele Prusiei, se putea oare prevede că peste doi ani, armatele aceluiaş suveran, vor intra în Paris, dar nu ca prietene, ci trecînd peste corpul mutilat al Franţei? După vizita ce i-a făcut împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, lui Abdul-Hamid, cine ar fi crezut, că acelaş împărat-amic vă abandona soartei sale pe bunul său prieten, după cum, mai tîrziu, același lucru a făcut cu imperiul turcesc, lăsîndu-l să fie distrus de cele patru puteri balcanice ?... Ce a folosit lui Mehmed al II-lea,vizita la Constantinopol, în 1910, a regilor Ferdinand al Bulgariei și Petre al Serbiei, cînd, după doi ani de zile, în loc de valuri de şampanie, s’au vărsat valuri de sînge din corpul trunchiat şi ciuruit de gloanţe al Turciei ? Războiul din Tripolitania n’a fost împedicat de vizita foarte decorativa a moştenitorului tronului turcesc, la regele Victor Emanuel al Italiei, care desigur, că în momentul cînd îşi îmbrăţişa pe „scumpul său văr“, avea pregătită campania, care s’a isprăvit cu anexarea Tripolitaniei!... Am putea să mai cităm şi alte exemple de acestea, alte cazuri în cari să arătăm că simplele politeţi între capetele încoronate nu valorează aproape nimic. La ce bun, am face toate acestea, cînd de altfel apilda vie, a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, care a fost primit şi ospătat pe pămîntul ţarei romîneşti, căruia i-am salvat oştirea ca să nu fie aruncată îrt Dunăre de către Osman paşa, care ne-a făcut toate protestările de dragoste şi răsplata — cîrrtească — o știe toată lumea, a fost că ne-a răpit Basarabia ?... o •• Să nu ne prea pierdem cumpătul dar, fată de acest defileu de simandicoase personagii. Atîta să reţinem că colaborarea noastră este preţioasă, că toţi ne daîi tîrcoale, pentru a ne atrage în partea lor, fiecare. E tocmai momentul de-a nu ne îmbăta de onoruri deşarte, de bastoane de mareşal, cu cari apoi să ni se poată sparge capul mai bine. Mai mult ca oricînd, dacă nu avem deja înstrăinată libertatea noastră de acţiune, ceea ce din nefericire este aproape evident, e de datoria noastră să fim rezervaţi şi să ne dăm seamă de realitate, nu după toasturi, ci după împrejurări de fapt. Vom face însă aceasta ?... Consiliile Parlamentul D. Iorga și brătieniștii.—Leaderul conservatorilor din Cameră.—Alegerea birourilor.—Cuvîntarea preşedintelui senatului. Brătieniștii din Cameră au crezut eri că pot pescui in a'* turbure, că vor provoca un vot mai semnificativ. Aui procedat insă cu atita abilitate, in cap cu d. Vintilă Brătianu, incit au provocat un vot de solidaritate din partea întregeî majorităţi. Iată ce s’a petrecut: d. Iorga a prezentat o contestaţie contra alegereî d-lui Blîndu la colegiul al III de Suceava. Cum avea nevoie de 6 semnături pentru această contestaţie, s'a adresat liberalilor şi aceştia, împreună cu un conservator independent d. G. Mavrocordat, s’au oferit să susţină contestaţia. In afară de d. Iorga nu a luat cuvîntul nici un liberal, fiindcă ar fi fost intri adevăr cam fenomenal ca liberalii al căror şef şi alti fruntaşi s’au ales la Suceava pe lista guvernamentală, să ţipe acum contra ingerinţelor din acel judeţ! Aliaţii de erî ai d-lui Iorga s'au agitat puţin şi au votat. Dar rezultatul a fost că contestaţia nu a întrunit decit 24 voturi, contra 104. Concluzia: e suficient ca liberalii să se agite pentru ei.„ Indigna atît pe conservatori cit şi pe democraţi cari, ca prin farmec, s'au intilnit la urna Adanarei, pentru a da liberalilor o indicaţie că majorităţile nu sint de loc dispuse a se preta la intrigile puse la cale de ei. Liberalii s’au încredinţat ori că la urna parlamentului nu vor putea ralia nemulţumirile ambelor partide, ca la urna electorală. * Cu ocazia discuţiei asupra alegereî de la Suceava, conservatorii din Cameră și-au indicat că leader al lor pe d. C. C. Arion, pe care l-au aplaudat frenetic mai ales cind fostul ministru de interne a spus liberalilor ca să păstreze o altă atitudine în aceste momente şi să nu se arate aşa de belicoşi. In urma unor consfătuiri intime, s-au desemnat candidaţii pentru biroul Camerei. Hotărirea rămîne să fie consfinţită azi la întrunirea majorităţilor parlamentare. D. C. Cantacuzino-Paşcanu este desemnat pentru preşedinţie, d-nii Toma Cămărăşescu şi Barbu Băltineanu, din partea democraţilor ca vice-preşedinţi, iar din partea conservatorilor d-nii Mişu Seulescu şi Mihail Vlădescu. D. Victor Enescu, deputat de Ilfov şi director al Actirnei, candidează ca independent la vicepreşedinţie. In cercurile conservatoare se comentează cuvintarea d-lui George Cantacuzino, rostită ori la Senat cu ocazia alegerei d-sale ca preşedinte. D. Cantacuzino a ţinut să atingă punctele politicei externe care ne interesează direct, adică chestiunile cari fac acum obiectul revendicărilor Romîniei. A. W. * Efifisiuljisfifiigf Protocolul toasturilor la Curiile suveranilor presupune pentru toată lumea că înainte de a fi fost rostite, toasturile au fost reciproc cunoscute de cei cari au a le rosti. Ca atare, toastul lung, plin de nuanţe şi aluzii al regelui Carol a făcut ca răspunsul scurt şi strict formal al marelui duce Nicolae Michailovici să sune cam rece şi cu intenţiunea de-a ignora sublinierile şi caracterul demonstrativ al toastului regal. Toată importanta dată rolului sau în războiul din 77 prin toastul ţinut de regele Carol, precum şi prin scoaterea în relief a foloaselor trase de Rusia şi Bulgaria, nu a găsit în adevăr, nici măcar ecoul unei stereotipe parafraze în răspunsul marelui duce rus. Faptul era de natură să atragă atenţia lumea şi a şi atras-o. E posibil ca marele duce rus să nu îi fost încîntat de toastul regelui, în intenţia carului fiind poate ca predarea bastonului de mareşal să se facă în cadrul intim al politeţilor de Curte. Dar nu mai puţin, toastul marelui duce rus nu numai că nu a produs o bună impresie, dar a produs una de mirare. a Y, îl PĂRERILE UNUI SPECTATOR Dela Dunăre la Adriatică Acum, cînd se reface harta balcanică, ar fi momentul să ne reamintim proiectul unei , căi ferate, care, dela Dunăre, ne-ar deschide, prin Serbia şi ţările cari acum nasc la viaţă,— Albania şi Macedonia,— un drum la marea Adriatică. Această cale ferată necesară tuturor, Serbiei, Bulgariei şi nouă înşine, ar fi destinată a fi calea, pentru noi toţi, cea mai scurtă la Adriatică şi artera principală a comerţului în peninsula balcanică. Pentru noi, romînii, ar fi şi o cale de penetraţiune şi de influenţă economică, industrială şi comercială, ba chiar şi politică, în centrele locuite de romîni, canalul de scurgere cel mai direct al produselor agriculturei noastre spre Italia în cele 4 luni de iarnă, cînd traficul pe Dunăre încetează. Proiectul acesta, favorabil văzut de ruşi şi de italieni, aflase odinioară o opunere îndîrjită din partea Austro-Ungariei amenințată, prin executarea lui, în cele mai mari ale ei interese economice și planuri politice. # * Fatalmente deci, a trebuit să cază în uitare, spre marea noastră pagubă a tuturor. N’ar fi oare acum momentul indicat pentru aducerea în discuţie şi pentru înfăptuirea acestei linii de cale ferată între Dunăre şi Adriatica ? Cred că da. Impasul, în care au intrat Austro- Ungaria şi Serbia,— din care s’ar părea că nici una nici alta din aceste puteri n’ar putea eşi decît printr’un război şi sau printr’o ruşinoasă bătae în retragere.—s’ar putea deschide, cu o eşire satisfăcătoare tuturor, printr’o soluţie medie care împacă perfect rivalitatea acestor puteri. Această soluţiune împăciuitoare se cuvine s’o aducem noi. Portul Durazzo să fie capătul calei ferate, construite cu spesele noastre, care ar lega Dunărea cu Adriatica şi care să deschidă traficului mondial toate aceste ţinuturi lipsite de eşiri. Portul Durazzo să nu fie, precum se teme Austria, port sîrbesc, ci să fie port romînesc pe coasta Adriaticei, un port, prin urmare, deschis întregului comerţ al statelor balcanice şi asigurat traficului între Italia, Romînia şi chiar Rusia. * *4 Această cale ferată romînă, ca teritoriu, n’ar cuprinde decît o fîşie neînsemnată în lăţime, care, trecînd pe linia de graniţă a statelor balcanice, ar putea fi considerată ca o zonă neutră între ele. Dar ea ar fi, pentru noi Romînii, o satisfactiune bine meritată din partea tuturor statelor balcanice şi ne-ar constituim peninsula balcanică interese cari ar motiva şi cimenta si mai bine unirea noastră cu aceste state. O asemenea solutie, la care Austro-Ungaria nu s’ar putea opune, ar avea asentimentul tuturor puterilor europene, în cap cu Italia și Rusia, cari ar profita de această linie.amîndouă, în măsura cea mai largă ; iar puterile bate anice ar vedea cu bucurie realizîndu-se unul din idealurile lor economice pentru dezvoltarea comerţului lor exterior, fără ca nici una din aceste puteri, — azi istovite mai ales financiarmente, — să aibă vreun sacrificiu bănesc de făcut. Pentru noi înşine, deschiderea acesteî linii al cărei trafic va acoperi cu prisosinţă anuităţile capitalului de construcţie, ar fi primul ras în politica noastră, de aci în an *, hotărît balcanică. Ideea pare nouă; în realitate ea datează de cîţiva ani. * * * touttt, însă, realizarea ei ar aduce un desnodămînt fericit situaţiunei atît de încordate care pune pe sîrbî şi pe austro-ungarî în ajunul unui războiu. Iar apropierea noastră de elementul aromîn, contactul ce vom avea cu connaţionalii noştri, ar avea pentru aceştia cele mai fericite consecinţe. Oare mesagiul regal n’a fi avut aşa ceva în vedere cînd pomeneşte de dreptăţile noastre „faţă de Statele balcanice“ nu numai faţă de Bulgaria ? Se prea poate. Ideia ce dezvoltat aci a luat naştere din articolul ce mi-a trimis pentru No. 3 al revistei „Părerile unor Spectatori“ pseudonimul I. Balcanski. Să fi aşteptat pînă la apariţia numărului 4, iţi i s’a părut prea mult; d’aceea am recurs la ospitalitatea ce bunăvoința d-lui Miile îmi asigură în coloanele Adevărului. I C- G. Costa-Foru NA ZI nu Mesagiul Măriei Sale Să nu credeţi ca voia sa revin asupra Mesagiului regal. Sunt prea cotidian, ca să vorbesc de lucrări învechite. E vorba de Mesagiul pe care a doua majestate, a Romînieî, Măria Sa Nababul, la finit ori la Senat. Se vede că Măria Sa conu Iorgu a considerat că Mesagiul regal n’a avut destul răsunet în Europa şi astfel a voit să’l întărească. ■ Declaraţiile Măriei Sale Nababul sint destul de categorice şi Europa o să cam holbeze ochii cînd le-o citi. Dar ce are a face. Ele sint contrasemnate de Tănase, care’şi ia trfireaga răspundere. Bee» Procopsiu si Roland Bonaparte Acum doi ani principele Roland Bonaparte a vizitat Romînia şi dînsa şi-a scos hîrtuita din buzunar şi gara Samurcaş, ca sa viziteze între altele şi un ziar din Romînia. Ciceronele a avut nenorocita inspiraţiune ca să’l ducă la ziarul pe care nu’l dirigiază Procopsiu, şi l-a vestit pe acesta prin telefon de vizita distinsului oaspete. În capul scărei Procopsiu aştepta, lung ca o zi de post...şi a fost cum este Prezidentul sindicatului ziariştilor. Cum şi-a zărit victima, Procopsi şi-a scos hărtiuţa din buzunar şi a întîmpinat pe bietul franțuz cu următorul discurs — copiat aidoma după notele autorului: — Soyez bieh vénu, grand citoyen de la France, dans noire pays—grand aussi lui, par le parti liberal et son chef, Monsieur Jeaii Brat.iaho, ainsi que par son frére Monsieur Vintila, notre directeur. Vive la Ripublique jiancaise! (capul lut Bonaparte) Vive la Iloumanie ' — Ce’s ăsta ? Nu’î directorul ? întrebă vizitatorul pe d. Tzigara, care făcea fețe-fețe. — Las’ că vă explic afară, de-abea putu îngîna acesta și nu știa cum să’l scoată de acolo, pe nenorocitul vizitator. Cînd s’a văzut în stradă, d. Tzigara-Samurcaș n’a găsit altă explicațiune decît aceasta: -- Uite, s'a întîmplat o regretabilă confuziune. Pe director l’a călcat tramvaiul și băiatul de birou a găsit cu cale ca să facă el onorurile. Așa da, atunci se explică, răspunse francezul, căci altfel, aşi fi trebuit, să cred, ceea ce ce n’aşî fi trebuit să cred de presa Romîniei.... De atunci d. Tzigara-Samurcaș n'a mai condus pe nici un străin la ziarul pe care nu’l dirigiază Procopsiu. ♦o Adeveniri e* __De la Bucureşti la Viena La Bucureşti d. Daneff afirma că între Bulgaria, şi Romînia nu există neînţelegeri. La Viena d-sa a declarat că aceste neînţelegeri nu sînt grave. Cum se vede de la Bucureşti pînă la Viena, au izbuenit, „neînţelegeri“!!... Certificat D. Iorga publică un certificat de independenţă eliberat de trei scrutători... guvernamentali, cari au spus că ..guveraui, nu a combătut prea mult candidatura d-lui Iorga“. . Să pue certificatul, ia ramă şi să’l păstreze! Validări Senatul şi-a validat membrii în secţiuni. Toţi senatorii s’au .declarat între -i- valizi! ■ Rigoletto. Prietena Aţi ghicit! De cine ar putea să fie vorba dacă nu de buna noastră prietenă Austria. Ea e din nou acum, ca de altfel întotdeauna cînd trec prin aer spectre de tulburare şi de pradă, la ordinea zilei. Războiul balcanic, cu hecatombele lui de cadavre, cu durerile şi cu aspiraţiile lui naţionale, e aproape uitat. Problema cea mare a zilei, e dacă Austria va încerca serios şi de data aceasta, să pescuiască ceva în apa tulbure a conflictelor sîngeroase, tăind pe deoparte drumul sîrbilor spre malurile Adriaticei, şi inventez pe de altă parte un măr permanent de discordie între noi şi poporul bulgar. Iţele diplomaţiei austriace nu sunt uşor de descurcat. Ele au zăpăcit o linie şi nu e de mirare că şi tînăra noastră diplomaţie, lipsită de experienţă, de iniţiativă şi de personalitate, purtată în schimb de nas de interesele personale ale regelui, a căzut prosteşte în mrejele ei. Curentul austrofil e încă puternic în România. Sunt şi astăzi mulţi oameni ,de cea mai mare bună credinţă, călăuziţi de cele mai înalte sentimente patriotice, cari nu-şi pot măcar închipui că ani puteau să trăim fără alianţa puternicei noastre vecine şi cari au o încredere sfîntă și inalterabilă în puterea statului austriac. Convingerile acestora ,sínt j&wtte M afon® a» „tartina noastră de N. D. COCEA îeî.Cu Rusia nu ne putem alia, spun dinșii, pentru că ne-a luat Basarabia. Cu Bulgaria nu putem trăi în armonie pentru că i-am luat noi Dobrogea. Iar amîndouă împreună constituesc — o ştiu şi copiii — faimoasa primejdie slava. Ne rămîne aşadar o singură soluţie şi o singură portiţă de scăpare ca să eşim cu obraz curat din impasul situaţiei noastre geografice nenorocite : a Hanta cu Austria. Jertfind pe altarul acestei alianţe,libertatea celor patru milioane de romîni din Bucovina şi Ardeal, primind de bună voe să fim castrofi de orice veleităţi iredentiste şi de orice năzuinţi naţionale, cari ar încerca să zboare peste Carpaţi, ne asigurăm în schimb dragostea şi sprijinul puternicei monarhii austro-ungare. E şi aceasta osocoteală, ca atîtea altele. •Toată întrebarea este însă dacă aşteptările şi iluziileaustrofililor corespund realităţei. Mai lămurit. Dacă în adevăr Austria, ca stat, reprezintă puterea incontestabilă, forţa armată de temut, pe care ne-o arată vecinie ca pe-o sperietoare, slugărniciile regelui şi ploconelile politicianilor lui. Ori, ca să se poată judeca forţa reală a unei ţârî, două elemente sunt absolut necesare : faptele trecuind îîi şi aspiraţiile unitare ale pre