Adevěrul, decembrie 1912 (Anul 25, nr. 8343-8371)

1912-12-01 / nr. 8343

Anul al XXV-lea No. 8343 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU­­ — PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Ei. L - Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 6 Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premisa Do ........................... Lai «o.­S»«ol«»i.................................................. . trai loot ................................................................. ' Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala .... . No. 1410 „ ...... 34/73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 » Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i+1» Sîmbătă 1 Decembrie 1912 Tratativele de pace încep Intre statele beligerante. — Intre marile puteri Dacă se vor ţine strict de programul stabilit, — delegat» statelor balcanice pentru tratarea păcei, se vor întruni pentru întîiașî dată astăzi într’un apar­tament al palatului ministerului de ex­terne din Londra. Zilele acestea trebue să se deschidă, tot la Londra, şi reuniunea ambasadori­lor, care va avea să discute toate inte­resele în legătură cu noua situaţiune ce este a se crea în peninsula Balcanică. * * * Deşi în fond există o legătură între conferinţa de pace a statelor balcanice şi reuniunea ambasadorilor, deoarece a­­ceştia se vor sfătui în ultima linie asu­pra celor ce cea dinţii va hotărî, confe­rinţa şi reuniunea se vor ţine deosebit şi desigur că şi într’una şi în cealaltă se vor lua angajamente hotărîte de dis­­creţiune. Aceasta rezultă şi din declaraţiunea făcută de Sir Grey în Camera Comune­lor, că e o datorie de ospitalitate a An­gliei ca să asigure discreţiune şi confe­rinţei statelor balcanice şi reuniunlei am­basadorilor. Se cuvine acum pentru evitarea de confuziuni să se deosebească bine între cele patru întruniri deosebite dar ser­vind în acelaş scop,—al păcei, —cari atrag acum atenţiunea lumeî întregi. * * In primul plan stă conferinţa în care se tratează pacea, între statele belige­rante: Turcia deoparte, Bulgaria, Gre­cia, Muntenegru şi Serbia de alta. A­­ceastă conferinţă va stabili condiţiunile păcei, dacă delegaţii diferitelor state vor cădea de acord. De­oarece turcii nu au fost bătuţi în mod decisiv, ci se găsesc astăzi, poate, într’o situaţie mi­­lităreşte mai bună decît la izbucnirea războiului, conferinţa dela Londra nu trebue să ducă neapărat la încheierea păcei, ci tratativele pot fi întrerupte, pentru ca să decidă iarăşi tunul şi sa­bia. Dacă însă conferinţa aceasta va duce la un bun sfîrşit, dacă pacea se va încheia între Turcia şi statele aliate, —ea va trebui să aibă ca urmare încă o conferinţă între statele aliate singure, fără de Turcia, conferinţă al cărei scop ar fi împărţirea teritoriilor cucerite. Căci astăzi este cert că în această pri­vinţă nimic nu e stabilit între statele a­­liate şi mai ales nu e stabilit că un teri­toriu trebue să­­aparţină ocupătorului. După cum se vede şi aceasta a doua conferinţă poate să dea loc la neînţele­geri. , Pe cind însă statele Balcanice tratea­ză pacea, are loc la Londra, du­pă cum am spus, reuniunea am­basadorilor, menită să lămurească in­teresele şi în tensiunile puterilor, faţă de schimbările din peninsula Balcanică. Această reuniune nu va lua nici un fel de hotărîre definitivă; ea nu va face de­cît să pregătească, să cureţe terenul, în vederea marei conferinţe europene, ca­re va fi urmarea Congresului din Ber­lin, 38 de ani după ce el regulase într’un fel soarta peninsulei balcanice. La această conferinţă mare şi deci­sivă, va lua parte cu siguranţă şi Ro­­mînia, pe cînd la reuniunea ambasado­rilor, care are un caracter mai mult for­mal, s’a pus, de Austria, după cum am anunţat, stăruinţe ca să participăm şi noi. Dar conferinţa­­aceea mare de pace,— este şi ea un mare punct de întrebare pentru—statele balcanice.—Ea ar putea modifica si con­ditiunile p^cei cu Turcia Si mai ales modul de repartitiune al te­ritoriilor cîstigate de statele aliate. Con­gresul de Berlin n’a schimbat oare com­plect conditiunile tratatului dela San Stefano, încheiat între Rusia si Turcia* direct ? Aceasta e cel mai negru punct la ori­zontul politic al statelor balcanice. Nu frontiera pe care au tras’o cu sabia lor, le va rămîne în viitor, Ci acea frontieră, pe care o vor trage la masa verde cu­ condeiul reprezentant a marilor puteri. In vederea acestui lucru, statele alia­te au­ astăzi interesul de a grăbi trata­tivele şi de a crea cu o oră mai curînd­ faptele îndeplinite. Fiecare zi pierdută­ slăbeşte poziţiunea lor şi o întăreşte pe, a Turciei. Vor trebui deci să fie foarte curanţi daca ştiii să facă politică rea­lista. Atitudinea Serbiei, nu e, însă, de na­tură a fi în sprijinul unei asemenea po­litici. Ea întinde prea mult coarda îm­potriva Austriei, fără să-și dea seama că dacă aceasta s’ar decide la o măsură­ războinică, Turcia ar rupe imediat tra­tativele de pace, pentru a da iarăşi ar­melor cuvîntul și lesne le-ar fi atunci să facă iluzorii nu numai rodul succeselor sîrbeşti, ci în genere rodul victoriilor tuturor statelor balcanice.. Iată de ce credem că, dacă s’ar ade­veri că astăzi în Chiar ziua deschidere! tratativelor de pace, Austria ar remite un ultimatum la Belgrad, totuşi ultima consecinţă a acestui ultimatum va fi evitată prin înţelepciunea Serbiei, care va înţelege că trebue să se resemneze la soarta ce i-a rezervat situaţiunea geo-o­grafică şi se va mulţumi cu un drum de fier comercial spre porturile Adriatice. Cît despre cazul Prohaska, nici vorbă nu mai încape că va cere cele mai for- j male scuze, ceea ce trebuia să facă In- j dată ce a aflat despre purtarea nedisci-­­ plinată a soldaţilor săi faţă cu consulul unei puteri neutrale. B. Sir Grey ministrul de externe al Angliei, gazda diplo­­maţilor cari tratează pacea Congresul de Berlin Marele tablou istoric pictat de Anton von Werner și care se păstrează în sala de ceremonii a primăriei berlineze în amintirea Congresului Vizite si toasturi De cîtăva vreme Curtea noastră­­egală este obiectul atitor vizite si­mandicoase! Pentru publicul bucu­­reştean, eminamente gură-cască, de­­fileurile şi parăzile acestea pe gra­tis, pot fi emoţionante şi pentru po­­liticianii de cafenele ele pot avea o importantă capitală... E evident că între două dejunuri şi între patru ochi — cu aceste o­­caziuni se vorbeşte şi de politica internaţională şi chiar se pun la ca­le alianţe, ori se discută amănun­tele acestor legături. Cîte­odată, vizitele acestea sînt simple recunoaşteri, demonstraţi­­uni cari, în multe cazuri, n’au nici o­ importantă practică. Ba — îmi mărturisea un vechiu diplomat,— o vizită de felul acestora cari ni se fac nouă, nu-î decît un mijloc de a te compromite, de a-ţi strica un rost, de a te pune rou tocmai cu aceia cu cari ai tot interesul de a fi în termeni buni. $i tu eşti silit de politeţă să zîmbeşti, cînd îi vine să înjuri, să­ ciocneşti paharul cu ace­la care fără îndoială nu ţi-e prie­ten şi cu care, cine ştie, mîine vei ciocni sabia, în loc de cupa de şam­panie. • • • Dacă pe viitor vom avea cutare ori cutare orientaţiune, cutare sau cutare atitudine, aceasta nu se poa­­­­te prevedea din vizitele cari ni se fac, din discursurile cari se ţin. Cînd la 1869, pe timpul expoziţiei celei mari de la Paris, Napoleon al III-lea, a primit vizita lui Wilhelm, regele Prusiei, se putea oare pre­vede că peste doi ani, armatele a­­celuiaş suveran, vor intra în Paris, dar nu ca prietene, ci trecînd peste corpul mutilat al Franţei? După vizita ce i-a făcut împăra­tul Germaniei, Wilhelm al II-lea, lui Abdul-Hamid, cine ar fi crezut, că acelaş împărat-amic vă abandona soartei sale pe bunul său prieten, după cum, mai tîrziu, același lucru a făcut cu imperiul turcesc, lăsîn­­du-l să fie distrus de cele patru pu­teri balcanice ?... Ce a folosit lui Mehm­ed al II-lea,­­vizita la Constantinopol, în 1910, a regilor Ferdinand al Bulgariei și Petre al Serbiei, cînd, după doi ani de zile, în loc de valuri de şampa­nie, s’au vărsat valuri de sînge din corpul trunchiat şi ciuruit de gloan­ţe al Turciei ? Războiul din Tripolitania n’a fost împedicat de vizita foarte decora­tiva a moştenitorului tronului tur­cesc, la regele Victor Emanuel al Italiei, care desigur, că în momen­tul cînd îşi îmbrăţişa pe „scumpul său văr“, avea pregătită campania, care s’a isprăvit cu anexarea Tri­­politaniei!... Am putea să mai cităm şi alte exemple de acestea, alte cazuri în cari să arătăm că simplele politeţi între capetele încoronate nu valo­rează aproape nimic. La ce bun, am face toate acestea, cînd de altfel a­­pilda vie, a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, care a fost pri­mit şi ospătat pe pămîntul ţarei ro­­mîneşti, căruia i-am salvat oştirea ca să nu fie aruncată îrt Dunăre de către Osman paşa, care ne-a făcut toate protestările de dragoste şi răsplata — cîrrtească — o știe toată lumea, a fost că ne-a răpit Basara­bia ?... o •• Să nu ne prea pierdem cumpătul dar, fată de acest defileu de siman­dicoase personagii. Atîta să reţi­nem că colaborarea noastră este preţioasă, că toţi ne daîi tîrcoale, pentru a ne atrage în partea lor, fiecare. E tocmai momentul de-a nu ne îmbăta de onoruri deşarte, de bastoane de mareşal, cu cari a­­poi să ni se poată sparge capul mai bine. Mai mult ca oricînd, dacă nu avem deja înstrăinată libertatea noastră de acţiune, ceea ce din ne­fericire este aproape evident, e de datoria noastră să fim rezervaţi şi să ne dăm seamă de realitate, nu după toasturi, ci după împrejurări de fapt. Vom face însă aceasta ?... Consi­liile Parlamentul D. Iorga și brătieniștii.—Lea­­derul conservatorilor din Cameră.—Alegerea birou­rilor.—Cuvîntarea preşe­dintelui senatului. Brătieniștii din Cameră au cre­­zut eri că pot pescui in a'* turbure, că vor provoca un vot mai semni­ficativ. Aui procedat insă cu atita a­­bilitate, in cap cu d. Vintilă Brătia­­nu, in­cit au­ provocat un vot de so­lidaritate din partea întregeî majo­rităţi. Iată ce s’a petre­cut: d. Iorga a prezentat o contestaţie contra ale­­gereî d-lui Blîndu la colegiul al III de Suceava. Cum avea nevoie de 6 semnături pentru această contesta­ţie, s'a adresat liberalilor şi aceştia, împreună cu un conservator inde­pendent d. G. Mavrocordat, s’au o­­ferit să susţină contestaţia. In afară de d. Iorga nu a luat cu­vîntul nici un liberal, fiindcă ar fi fost intri adevăr cam fenomenal ca liberalii al căror şef şi alti fruntaşi s’au ales la Suceava pe lista guver­namentală, să ţipe acum contra in­gerinţelor din acel judeţ! Aliaţii de erî ai d-lui Iorga s'au agitat puţin şi au votat. Dar rezul­tatul a fost că contestaţia nu a în­trunit decit 24 voturi, contra 104. Concluzia: e suficient ca liberalii să se agite pentru ei.„ Indigna atît pe conservatori cit şi pe democraţi cari, ca prin farmec, s'au intilnit la urna Adanarei, pentru a da libera­lilor o indicaţie că majorităţile nu sint de loc dispuse a se preta la in­trigile puse la cale de ei. Liberalii s’au încredinţat ori că la urna parlamentului nu vor putea ralia nemulţumirile ambelor partide, ca la urna electorală. *­ Cu ocazia discuţiei asupra alege­reî de la Suceava, conservatorii din Cameră și-au indicat că leader al lor pe d. C. C. Arion, pe care l-au a­­plaudat frenetic mai ales cind fostul ministru de interne a spus liberalilor ca să păstreze o altă atitudine în a­­ceste momente şi să nu se arate aşa de belicoşi. In urma unor consfătuiri intime, s-au desemnat candidaţii pentru bi­roul Camerei. Hotărirea rămîne să fie consfin­ţită azi la întrunirea majorităţilor parlamentare. D. C. Cantacuzino-Paşcanu este desemnat pentru preşedinţie, d-nii Tom­a Cămărăşescu şi Barbu Băl­­tineanu, din partea democraţilor ca vice-preşedinţi, iar din partea con­servatorilor d-nii Mişu Seulescu şi Mihail Vlădescu. D. Victor Enescu, deputat de Il­fov şi director al Actirnei, candi­dează ca independent la vicepreşe­­dinţie. In cercurile conservatoare se co­mentează cuvintarea d-lui George Cantacuzino, rostită ori la Senat cu ocazia alegerei d-sale ca preşedinte. D. Cantacuzino a ţinut să atingă punctele politicei externe care ne interesează direct, adică chestiunile cari fac acum obiectul revendicări­lor Romîniei. A. W. * Efifisiuljisfifiigf Protocolul toasturilor la Curiile suveranilor presupune pentru toată lumea că înainte de a fi fost rostite, toasturile au fost reciproc cunoscu­te de cei cari au a le rosti. Ca atare, toastul lung, plin de nu­anţe şi aluzii al regelui Carol a fă­cut ca răspunsul scurt şi strict for­mal al marelui duce Nicolae Micha­­ilovici să sune cam rece şi cu inten­­ţiunea de-a ignora sublinierile şi caracterul demonstrativ al toastu­lui regal. Toată importanta dată rolului sau în războiul din 77 prin toastul ţinut de regele Carol, precum şi prin scoaterea în relief a foloaselor tra­se de Rusia şi Bulgaria, nu a găsit în adevăr, nici măcar ecoul unei stereotipe parafraze în răspunsul marelui duce rus. Faptul era de natură să atragă atenţia lumea­­ şi a şi atras-o. E posibil ca marele duce rus să nu îi fost încîntat de toastul rege­lui, în intenţia carului fiind poate ca predarea bastonului de mareşal să se facă în cadrul intim al politeţilor de Curte. Dar nu mai puţin, toastul marelui duce rus nu numai că nu a produs o bună impresie, dar a produs una de mirare. a Y, îl PĂRERILE UNUI SPECTATOR Dela Dunăre la Adriatică Acum, cînd se reface harta bal­canică, ar fi momentul să ne rea­­mintim proiectul unei , căi ferate, care, dela Dunăre, ne-ar deschide, prin Serbia şi ţările cari acum nasc la viaţă,— Albania şi Macedonia,— un drum la marea Adriatică. Această cale ferată necesară tu­turor, Serbiei, Bulgariei şi nouă în­şine, ar fi destinată a fi calea, pen­tru noi toţi, cea mai scurtă la A­­driatică şi artera principală a co­merţului în peninsula balcanică. Pentru noi, rom­înii, ar fi şi o cale de penetraţiune şi de influenţă e­­conomică, industrială şi comercială, ba chiar şi politică, în centrele lo­cuite de romîni, canalul de scur­gere cel mai direct al produselor agriculturei noastre spre Italia în cele 4 luni de iarnă, cînd traficul pe Dunăre încetează. Proiectul acesta, favorabil văzut de ruşi şi de italieni, aflase odinioa­ră o opunere îndîrjită din partea Austro-Ungariei amenințată, prin executarea lui, în cele mai mari ale ei interese economice și planuri politice. # * Fatalmente deci, a trebuit să ca­ză în uitare, spre marea noastră pagubă a tuturor. N’ar fi oare acum momentul indi­cat pentru aducerea în discuţie şi pentru înfăptuirea acestei linii de cale ferată între Dunăre şi Adria­­tica ? Cred că da. Impasul, în care au intrat Austro- Ungaria şi Serbia,— din care s’ar părea că nici una nici alta din aces­te puteri n’ar putea eşi decît prin­­tr’un război şi sau printr’o ruşinoasă bătae în retragere.—s’ar putea des­chide, cu o eşire satisfăcătoare tu­turor, printr’o soluţie medie care împacă perfect rivalitatea acestor puteri. Această soluţiune împăciui­toare se cuvine s’o aducem noi. Portul Durazzo să fie capătul ca­lei ferate, construite cu spesele noastre, care ar lega Dunărea cu Adriatica şi care să deschidă trafi­cului mondial toate aceste ţinuturi lipsite de eşiri. Portul Durazzo să nu fie, pre­cum se teme Austria, port sîrbesc, ci să fie port romînesc pe coasta Adriaticei, un port, prin urmare, deschis întregului comerţ al state­lor balcanice şi asigurat traficului între Italia, Romînia şi chiar Rusia. *­­ *4 Această cale ferată romînă, ca teritoriu, n’ar cuprinde decît o fîşie neînsemnată în lăţime, care, tre­cînd pe linia de graniţă a statelor balcanice, ar putea fi considerată ca o zonă neutră între ele. Dar ea ar fi, pentru noi Romînii, o satisfac­­tiune bine meritată din partea tutu­ror statelor balcanice şi ne-ar con­stituim peninsula balcanică intere­se cari ar motiva şi cimenta si mai bine unirea noastră cu aceste state. O asemenea solutie, la care Au­­stro-Ungaria nu s’ar putea opune, ar avea asentimentul tuturor pute­rilor europene, în cap cu Italia și Rusia, cari ar profita de această li­nie.­­amîndouă, în măsura cea mai largă ; iar puterile bate anice ar ve­dea cu bucurie realizîndu-se unul din idealurile lor economice pentru dezvoltarea comerţului lor exteri­or, fără ca nici una din aceste pu­teri, — azi istovite mai ales finan­­ciarmente, — să aibă vreun sacrifi­ciu bănesc de făcut. Pentru noi înşine, deschiderea a­­cesteî linii al cărei trafic va acope­ri cu prisosinţă anuităţile capitalu­lui de construcţie, ar fi primul ras în politica noastră, de aci în an *, hotărît balcanică. Ideea pare nouă; în realitate ea datează de cîţiva ani. * * * touttt, însă, realizarea ei ar adu­ce un desnodămînt fericit situaţiu­­nei atît de încordate care pune pe sîrbî şi pe austro-ungarî în ajunul unui războiu. Iar apropierea noastră de elemen­tul aromîn, contactul ce vom avea cu connaţionalii noştri, ar avea pen­tru aceştia cele mai fericite conse­cinţe.­­ Oare mesagiul regal n’a fi avut aşa ceva în vedere cînd pomeneşte de dreptăţile noastre „faţă de Sta­tele balcanice“ nu numai faţă de Bulgaria ? Se prea poate. Ideia ce dezvoltat aci a luat naş­tere din articolul ce m­i-a trimis pentru No. 3 al revistei „Părerile unor Spectatori“ pseudonimul I. Balcanski. Să fi aşteptat pînă la a­­pariţia numărului 4, iţi i s’a părut prea mult; d’aceea am recurs la os­pitalitatea ce bunăvoința d-lui Miile îmi asigură în coloanele Adevă­rului. I C- G. Costa-Foru N­A ZI nu Mesagiul Măriei Sale Să nu credeţi ca voia sa revin a­­supra Mesagiului regal. Sunt prea cotidian, ca să vorbesc de lucrări în­vechite. E vorba de Mesagiul pe care a doua majestate, a Romînieî, Măria Sa Nababul, la finit ori la Senat. Se vede că Măria Sa conu Iorgu a considerat că Mesagiul regal n’a a­­vut destul răsunet în Europa şi ast­fel a voit să’l întărească. ■ Declaraţiile Măriei Sale Nababul sint destul de categorice şi Europa o să cam holbeze ochii cînd le-o citi. Dar ce are a face. Ele sint contra­semnate de Tănase, care’şi ia trfirea­­ga răspundere. Bee» Procopsiu si Roland Bonaparte Acum doi ani principele Roland Bonaparte a vizitat Romînia şi dîn­­sa şi-a scos hîrtuita din buzunar şi gara­ Samurcaş, ca sa viziteze între altele şi un ziar din Romînia. Cice­ronele a avut nenorocita inspiraţiu­­ne ca să’l ducă la ziarul pe care nu’l dirigiază Procopsiu, şi l-a vestit pe acesta prin telefon de vizita distin­sului oaspete. În capul scărei Procopsiu aştepta, lung ca o zi de post­­...şi a fost cum este Prezidentul sindicatului ziarişti­lor. Cum şi-a zărit victima, Procop­si­ şi-a scos hărtiuţa din buzunar şi a întîmpinat pe bietul franțuz cu ur­mătorul discurs — copiat aidoma după notele autorului: — Soyez bieh vénu, grand citoyen de la France, dans noire pays—grand aussi lui, par le parti liberal et son chef, Monsieur Jeaii Brat.iaho, ainsi que par son frére Monsieur Vintila, notre directeur. Vive la Ripublique jiancaise! (capul lut Bonaparte) Vive la Iloumanie ' — Ce’s ăsta ? Nu’î directorul ? în­trebă vizitatorul pe d. Tzigara, care făcea fețe-fețe. — Las’ că vă explic afară, de-abea putu îngîna acesta și n­u știa cum să’l scoată de acolo, pe nenorocitul vizitator. Cînd s’a văzut în stradă, d. Tzi­gara-Samurcaș n’a găsit altă expli­cați­une decît aceasta: -- Uite, s'a întîmplat o regretabilă confuziune. Pe director l’a călcat tramvaiul și băiatul de birou a gă­­­sit cu cale ca să facă el onorurile. Așa da, atunci se explică, răspun­se francezul, căci altfel,­­ aşi fi tre­buit­, să cred, ceea ce ce n’aşî fi tre­buit să cred de presa Romîniei.... De atunci d. Tzigara-Samurcaș n'a mai condus pe nici un străin la zia­rul pe care nu’l dirigiază Procopsiu. ♦o Adeveniri e* __De la Bucureşti la Viena La Bucureşti d. Daneff afirma că între Bulgaria, şi Romînia nu exi­stă neînţelegeri. La Viena d-sa a declarat că ace­ste neînţelegeri nu sînt grave. Cum se vede­ de la Bucureşti pînă la Viena, au izbuenit,­ „neînţele­­geri“!!... Certificat D. Iorga publică un certificat de independenţă eliberat de trei scrută­tori... guvernamentali, cari au spus că ..guveraui, nu a combătut prea mult candidatura d-lui Iorga“. . Să pue certificatul, ia ramă şi să’l păstreze! Validări Senatul şi-a validat membrii în secţiuni. Toţi senatorii s’au .declarat între -i- valizi! ■ Rigoletto. Prietena Aţi ghicit! De cine ar putea să fie vorba dacă nu de buna noastră prietenă Austria. Ea e din nou a­­cum, ca de altfel întotdeauna cînd trec prin aer spectre de tulburare şi de pradă, la ordinea zilei. Răz­boiul balcanic, cu hecatombele lui de cadavre, cu durerile şi cu aspi­raţiile lui naţionale, e aproape uitat. Problema cea mare a zilei, e dacă Austria va încerca serios şi de da­ta aceasta, să pescuiască ceva în apa tulbure a conflictelor sîngeroa­­se, tăind pe deoparte drumul sîrbi­­lor spre malurile Adriaticei, şi in­ventez pe de altă parte un măr permanent de discordie între noi şi poporul bulgar. Iţele diplomaţiei austriace nu sunt uşor de descurcat. Ele au ză­păcit o linie şi nu e de mirare că şi tînăra noastră diplomaţie, lipsită de experienţă, de iniţiativă şi de per­sonalitate, purtată în schimb de nas de interesele personale ale regelui, a căzut prosteşte în mrejele ei. Cu­rentul austrofil e încă puternic în România. Sunt şi astăzi mulţi oa­meni ,de cea mai mare bună cre­dinţă, călăuziţi de cele mai înalte sentimente patriotice, cari nu-şi pot măcar închipui că ani puteau să trăim fără alianţa puternicei noa­stre vecine şi cari au o încredere sfîntă și inalterabilă în puterea sta­tului austriac. Convingerile acesto­ra ,sínt j&wtte M afon® a» „tartina noastră de N. D. COCEA îeî­.Cu Rusia nu ne putem alia, spun dinșii, pentru că ne-a luat Basara­bia. Cu Bulgaria nu putem trăi în armonie pentru că i-am luat noi Dobrogea. Iar am­îndouă împreună constituesc — o ştiu şi copiii — fai­moasa primejdie slava. Ne­ rămîne aşa­dar o singură soluţie şi o singu­ră portiţă de scăpare ca să eşim cu obraz curat din impasul situaţiei noastre geografice nenorocite : a­ Hanta cu Austria. Jertfind pe alta­rul acestei alianţe,­libertatea celor patru milioane de romîni din Bu­covina şi Ardeal, primind de bună voe să fim castrofi­ de orice velei­tăţi iredentiste şi de orice năzuinţi naţionale, cari ar încerca să zboare peste Carpaţi, ne asigurăm în schimb dragostea şi sprijinul pu­ternicei monarhii austro-ungare. E şi aceasta o­­socoteală, ca atî­­tea altele. •­Toată întrebarea este însă dacă aşteptările şi iluziile­­austrofililor corespund realităţei. Mai lămurit. Dacă în adevăr Austria, ca stat, re­prezintă puterea incontestabilă, for­ţa armată de temut, pe care ne-o arată vecinie ca pe-o sperietoare, slugărniciile regelui şi ploconelile politicianilor lui. Ori, ca să se poată judeca forţa reală a unei ţârî, două elemente sunt absolut necesare : faptele tre­­cuind îîi şi aspiraţiile unitare ale pre­

Next