Adevěrul, martie 1913 (Anul 26, nr. 8429-8459)
1913-03-01 / nr. 8429
Pistigihie Discuţia din Cameră şi din consiliul de miniştri firi, la Cameră,, cu ocazia interpelăreî d-lui Xenia asupra situaţiunei subofiţerilor reangajaţi, a intervenit la discuţiune şi d. Victor Ionescu, apărînd cu multă căldură cauza subofiţerilor reangajaţi şi făcînd cîteva foarte judicioase observaţiuni. Camera şi miniştrii s’au arătat foarte binevoitori pentru subofiţeri şi in consiliul de miniştri care s’a ţinut, aseară s’a discutat chestia reangajaţilor şi s’a hotărît prezentarea unui proecte modificator al legei pensiunilor. Intre dispoziţiile stabilite e şi scăderea viratei..S’a trec as vesta la 42, ani şi s’a ridicăt "pensia dela 30 la sută la 50 la sttă din .solda lor. De asemenea, ca măsura tranzitorie, s’a admis cele cerute în Cameră de către d-nii Victor lonescu şi Xeni.ț . ■» Consiliul de miniştri a fixat apoi forma definitivă a proectului modificator al pensiilor militare. Dispoziţiile principale sunt : un spor de cinci ani la timpul servit în realitate, adică im ofiţer care a servit 25 ani, se consideră că a servit 30 ani. Pentru alt-coloneii şi coloneii s’a stabilit dreptul de a se retrage la pensie fără condiţie de vîrstă. Generalii de divizie cari au comandat un corp de armată timp de cinci ani, vor eşi la pensie cu 1200 lei Umăr, iar generalii de brigadă au drept la un maximum de pensie de trei sferturi din leafă gradului. Ofiţerilor cari ies din cadre, li se numără pentru pensie şi anii serviţi ca soldaţi. Proectul cuprinde însă o dispoziţiune absolut nedreaptă faţă de ofiţerii inferiori scoşi din armată pentru infirmitate. Aceşti ofiţeri, cari, îmbolnavindu-se în serviciu, la un marş, la manevre, în cazarmă, şi devin infirmi; nu' primesc decit o pensie de 60 .lei, lunar, penitru a se întreţine pe ei, si familia lor. — aceasta intr'o ţară plină de sinecure si cu un fond de rezervă de peste 60 milioane ! Asta e o marer nedreptate, care s’ar putea reparii'scăzîndu-se pensia generalilor,compandanti de corp de armată la'.lOOO.lei lunar. A. Cine citeşte cu atenţiatie comună catul austriac prin care se anunţă demobilizarea austro-rusă, va trebui să dea dreptate ziarelor independente vieneze cari îl găsesc chinuit. FI face impresia unui om care vrea ceva şi fiu poate, impresia lipsei de sinceritate şi de încredere. Se vede cu colo că atît contele Berchtold cît si d. Sassonow, au căzut de acord ca de astă dată s’o mai clipească. Răfuiala austro-rusă nu e închisă, ca este amînată. Evenimentele din Balcani, spune comunicatul, n’afi turburat bunele relatiuni dintre Franz Iosef și Nicolae H. Aceasta o dovedeşte schimbul de autografe dintre dînşiî. Dacă ne amintim că prima scrisoare a trimis’o împăratul ţarului, conchidem că dorinţa de pace a fost mai mare de partea celui dintîifi. Dar această dorinţă de pace n’a putut să obţină lesne satisfacţie in realitate. Aceasta tot comunicatul ne-o spune cu cuvintele. ..păstrarea păcii formează ţinta sforţărilor“ celor doi suverani. A fost deci nevoe de sforţări pentru a se menţine pacea. Reuşit’aă aceste, sforţări? Tot comunicatul ne spune că nu reuşit numai în parte, căci poneluzia la care au ajuns ambele guverne, adică cel austriac şi cel rus este că „anumite măsuri defensive cari fuseseră luate în provinciile mărginaşe ale ambelor state nu mai apar ca reclamate de împrejurări“. De multă amiciţie ce domneşte între cei doi suverani, amîndoi au avut atîta încredere reciprocă, încît fiecare. dîntr’inşii se temea că cellalt va tăbărî pe dînsul şi în consecinţă a luat anumite măsuri de apărare la frontieră. Că nici unul, nici cellalt n’aîi avut intenţii ofensive, putem crede astăzi cînd vedem ca demobilizează fără a fi încercat vreo acţiune . militară, alegîndu-se fiecare cu o cheltuială, pe spinarea birnicilor, de mai multe sute de milioane. * Se ’înţelege că bate la ochi şi deosebirea, .ce fac-.- ■ .Gimi«ieatul în ce priveşte termenul demobilizărilor. Pe cînd demobilizarea austriacă e anunţată chiar pentru acum, despre cea rusească se vorbeşte la viitor. S’ar putea deduce şi din aceasta nuanţare o înfrîngere a diplomaţiei austriace. In cercurile diplomatice dela noî, se interpretează însă aceasta mai curînd in senzul că’ Austro-Ungaria a fost partea care a luat prima iniţiativă a mobilizare!, aşa că tot ea trebue să ia şi prima iniţiativă a demobilizare!. Cu aceastăanunţare a demobilizărilor la trecut şi viitor se termină comunicatul austriac. Cu drept cuvînt el a fost interpretat în sensul că Rusia a abandonat Serbia, în faţa căreia Austro-Ungaria continuă să rămîie mobilizată, deci ameninţătoare. Aci a survenit însă o surpriza. Versiunea rusească a comunicatului are o coadă şi această coadă priveşte tocmai pe sirbî. Coada este că „Austro-Ungaria a declarat guvernului rus că nu are tendinţe agresive contra Serbiei“. Să fie aceasta o satisfacţie dată opiniunei publice ruseşti, panslaviştilor? „ Aşa pare să fie, căci daca Aus- tro-Ungaria nu are intenţiuni agresive contra Serbiei, de ce menţine mobilizarea la frontiera sa sudică? Doar nu de teamă ca Serbia, mica Serbie, epuizată prin războiul balcanic, ar avea ea intenţiuni agresive faţă cu Austro-Ungaria? Pentru menţinerea mobilizărei austriace la sud nu rămine decit o explicaţie, anume aceea că Austro- Ungaria îşi rezervă dreptul de aimpune la nevoie cu arma anumite condiţiuni in peninsula balcanică, asupra cărora a căzut de acord cu Rusia, E. FRANZ IOSEP NICOLAE II AL RUSIEI . Austria nemulţumita de comunicatul rusesc asupra demobilizarei Greşala iniţială Ori cit ne-ar indigna tonul mitocanesc al presei bulgare, ori cît vom contesta dlui Dancu uzanţele moderne si fineţea diplomatica, ori cit, noi, vom căuta, din potrivă, să ne ţinem cumpătul si single rece, totuşi rămine ceva stabilit, iară de replică, rămine greşala iniţială, care ne apasă şi ne va apăsa mereu. 0 0 « Ceea ce am comis este de neertat Si acest lucru l'am observat cu totuişi in sentimentul diplomatiei şi al presei europene. Nu a fost permis ca atunci cînd vecinii noştri plecau la război şi, pentru a-şi lărgi teritoriul, noi să nu punem în discuţie pretenţiile noastre. Fie că Bulgaria, după cum pretinde acum ,aneui, ne-a întrebat şi ne-a sondat, fie că şi a căutat de treabă, fiindcă avea asigurările Vienei. —aceasta este indiferent, fir a de datoria noastră să punem limpede chestiunea şi să întrebăm pe vecinii noştri, care va fi plata neutralitate! noastre ? Dacă am fost atît de naivi să credem că balcanicii pleacă la război şi ca altă dată cruciaţii, întru liberarea creştinităţiî, dacă am avut încredinţarea că turcii vor fi învingători, dacă am fost atît de copii ca să credem în seriozitatea hotărârilor solemne ale marilor puteri, că nu vor permite cu nici un preţ ca statuara să fie turburată— dacă toate acestea le-am luat ca literă de evanghelie, dovedește că am fost de o naivitate și de o lipsă de prevedere, care frizează prostia, afară numai dacă nu-î vorba de o adevărată trădare. • e • Dacă priveam limpede chestiunea nu aveam nimica de pierdut. Bulgarii nu ne-ar fi cerut de sigur, ca să ne dăm altceva decit neutralitatea— care le-a fose a'ât'de indispensabilă.' In cît dacă n'ar fi ăvut’o nici nu ar fi putut să plece Ia războită Turcia, chiar dacă ar .fi fost indispusă, lui ne putea tine în nume de rău, căci de cind neutralitatea este act de ostilitate? Și chiar dacă am fi indispus'o, în caz de victorie din parte i nu prea văd ce am fi pierdut si ce ar fi pututîntreprinde în potriva noastră, aceasta mai ales, că nu putem spune, că înainte de razboiu, — deşi căpătăm numai declarătiunî de prietenie,—Turcia s’a întrecut cu dragostea faţă de noi si de fraţii noştri din Macedonia.. Şi apoi, în toate tîrgurile omeneşti, trebue să ai în vedere, ce poţi cişti-* ga şi cît şi ce poţi pierde... Ori—bunul simţ spune şi cu drept cuvînt că, în tot cazul, puteam cîştiga amiciţia bulgarilor şi drept chezăşie şi rectificarea de frontieră, mult mai serioasă decît aceea pe care o cerem astăzi, şi pe care bulgarii ne-o refuză şi cu indignare şi cu îîcăpăţmnsre. Nu putem şti ce ne va aduce conferinţa de la Petersburg. In tot cazul, chiar dacă ni se va da cîştig de cauză, se va pierde ceva preţios, amiciţia celor două popoare, care astăzi sînt menite să-şî dea mina şi pe care, mai mai mult decit împrejurările şi prostia noastră — amica noastră Austria, reuşeşte să le facă duşmane Foarte probabil, că in scurtă vreme, incidentele de astăzi vor fi uitate, că ambele tari îşi vor da seama, cine a virat vrajba, între ele si vor uita totul. Dar se va pierde timp preţios, multe împrejurări favorabile de apropiere. Demobilizarea austro-rusă vor fi pentru totdeauna pierdute şi asupra relaţiunilor dintre cele două state, va apăsa, orice, s’ar zice, tresară neertată iniţială, de a nu fi regulat cu Bulgaria înainte de războiul balcanic, relatiunile viitoare şi situaţiunea nouă, pe care eventual era să o creeze un război şi fericit, cum de altfel s’a întîmplat, pentru bulgari... A fost mai mult ca o greşala, a fost o adevărată crimă şi momentul este apropiat cînd autorul adevărat, va fi scos dintre culise, adus pe scenă şi îi se va cere socoteala de gresala făcuta, dacă a fost gresală, de crima făptuită , dacă el n’a fost decit instrumentul docil si constant al unei politice contrarii intereselor noastre! CONST. CSILLE iaLtarc^ Ceeace am anunţat de atitea ori in acest loc, anume că alianţa balcanică lin va dura multă vreme, s’a realizat din nefericire, mai curina de cît ne aşteptam chiar. Idealul anei confederatului Halcanice pare după acest război mai depărtat ca oricind. Confederaţia aceasta nu putea fi realizată decit pe cale pacifică şi prin largi autonomii naţionale. Războiul a deşteptat instinctul rapacităţii şi arăm fiecare din aliaţi urmăreşte cit mai mult pămint, indiferent de cine e locuit. Intre bulgari şi sirbi deoparte şi bulgari şi ,greci de alta se şi văd efectele neimlțumirei. Ba grecii si bulgarii, după ce au exterminat pe turci după si contrar legilor războiului, sau luat acum reciproc la trint cală." Cine a prezis că războiul acesta Balcanic, in tot tragicul său, nu se va putea isprăvi decît in operetă, va avea dreptate. . Imprehtru! Salonicului grecii şi bulgariiia dispută fiecare petec de păuiîni. Grecii fiind mai iuti de picior decit bulgarii le-a vin şi împrejurul Salăniculuî înainte, cum le-au luat'o înainte si la Salonic. Bulgarii furioşi vor să scoată cu puşca pe greci din locurile pe cari le-au ocupat, şi de aici ciocniri singeroase care nu pot duce decit la ură neînfrinată. Trist spectacol dar fatal pentru bulgari mai ales. Dacă se arătau la Londra mai pufin lacomi şi mai pufin grandomani, aveau acum pace şi o armată tare care ar fi ţinut şi pe a- Had in respect. Acum sunt epuizaţi şi ce păţesc astăzi o floare la ureche pe lingă ce vor păţi după încheierea pucci. N A ZBI TI ! Tregolfsnsul d-luî Danei! D. Danei! calcă ix diplomat mare. Are toate şansele să devie Bismarkul Balkanului . D-sa a înţelescă, între altele, un bundiplomat balcanic trebue să fie un bun Fregoli, adică un transformist ă la minut. Talentul său in această privinţă sa si dat pe faţă. Aşa, de pildă, acum două luni declara prim. ,The World“ din Londra, că Bulgaria n’a făcut nici oftată Romînia! nici um fel de propunere de alianţă. Eri, prin , Novojo Veremia“ declară că in. două rindurî Bulgaria a întrebat, ,pe Bominia dacă n'ar voi să intre în alianța balcanică. Are dreptate d. Daneff, unde e Londra și unde e Petersburgul!.. Mai fires cînd ai talentul lui Fregolin Pac, patriotizm si Ionel Brătianu discursuri despre conduita morală în viaţa privată !... In 1907, după ,ce agenţi liberali au fost arestaţi de parchete ca instigatori, după ce tustrei Brătienii au vărsat lacrimi de crocodil asupra ţărănimei răsculate din cauza împitriei economice şi politice, sub guvernul brătienist, ministru de interne fiind d. Ionel Brătianu, nu s’a permis intrarea unui singur ţăran în Parlament, cu toate că s’a apelat din toate părţile ca cel puţin atunci să se fi lăsat cele 37 de locuri în Cameră la dispoziţia ţăranilor spre a putea fi consultaţi la alcătuirea reformelor agrare. Cînd un regim s’a arătat sub asemenea lumină întro așa împrejurare, apoi e îngăduit ca omul de afaceri, reprezentantul cel mai tipic al acelui regim, să vie să sfideze un parlament cu protestările sale în materie de libertate electorală a țăranilor? Să vorbească un Vintilă Brătianu despre gaz, electricitate, tramvai, să vorbească ori de cîte orî e vorba de afaceri cointeresări si samsarlîcul cari 'i. scapă din mîinii :— dar să nu creadă că este atîta prostie sau lașitate în'tară incit lumea nu știe cu cine are a face. A fost destul ca d. Fleva să ia cuvântul, ca nerușinatul tejghetar al „Dinastiei“ să nu mai deschidă gura. fid. Muntenegrenii în şanţuri Îmbrăcaţi in cojoace şi glugi de blană, soldaţii muntenegreni adăpostiţi in şanţuri, apar spectatorului cu chrisanteme sau capete fioroase de lei.... O neruşinare Cine se face apărătorul colegiului al treilea! Am asistat erî la Cameră la una din acele neruşinări cari înmărmuresc, dar care, din fericire şi-a luat răsplata cuvenită. D. Vintilă Brătianu, pentru a se răfui cu d. Pascal Toncescu, cu care e în conflict de.......concepţii economice, a luat de pretext alegerea acestuia la colegiul a!lll-lea de Tecnolif spre a poza în apărător al libertatei electorale a ţărănime!, cerind anchetă parlamentară şi sustinînd o contestaţiune a acestei iegerî. Intr’o Cameră în care s'ar fi aflat măcar zece deputaţi, aleşi reali airăniinei, un astfel de Tartuffe n’ar putui deschide gura într’o asemenea chestiune. Fiindcă este o insultă adresa convingere! generale şi a bunului simţ ca un specimen de politician, ales mereu prin fraude si presiuni. Simbol a! afacerilor inpolitică, să apără înaintea Camerei ca apărător al alegerilor libere şi al drepturilor ţărănimei! Atunci să ne f ţie şi Cioicescu conferinţe despre • m Adeveririle Demobilizarea Rimboinicii de la noi mi vor să creadă în demobilizarea austrorusă. Acuma o să ceară dezarmarea generală, ca să, creadă în pace ! ! La Tecucifi întreaga Cameră a recunoscut ori că sub patronajul d-lui Nestor Cinen mergi, ia sigur să te alegi la Tecucifî D. Iorga şi-a pus şi d-sa candidatura .... pentru viitor ! ! Cine ştie ? !.. Asasinul Un pungaş prins la Iaşi a declarat că el e asasinul Sitei Matiolescu. Aş paria că a vrut să fie trimis la Bucureşti — şi a reuşit!! Rîgolatio Citit* Âiîine,’ 1 Martie» în ioia 'darului ..Adeverul“ îrceput al noului nostru roman istoric '■m?£\mmiu do TOLSTOi Ilustrul scriitor rus e îndeajuns de cunoscut publicului nostru, asa ca orice elogii sínt-de prisos Dra matic, real, zguduitor! Epoca lui îvan cel Groaznic a însemnat-tea mai' sîngeroasa pagină în viața mult răbdătorulu? popor, ras* ^ CHESTIA ZILEI Donaţiunea d-lui Sturdza Cei Trei Şl Oim3: Dacă'l mai lăsam niţel şef, poate că'i Mergeam, noi donaţia şi ne găseam un al doilea filmulesen ! inamterilii în Europa Cît costă pacea înarmată. — Cum se dezvoltă forţele militare.— Lupta democraţiei contra înarmărilor. — Demonstraţiunea deputaţilor socialişti francezi. In Camera franceză socialiştii au făcut o violentă demonstraţie contra proectului de reformă militară al guvernului. E începutul obstructuiieî democraţiei contra tendinţei de a sacrifica banul greu agonisit al contribuabililor pentru noua înnarmări, de a da cu piciorul progresului pentru a reînfiinţa vechiul serviciu militar de trei ani, de a împinge militarismul pînă la ultima lui extremitate. Democraţia îşi va face datoria şi în Franţa, şi în Germania, şi pretutindeni unde ea are glas puternic, ca să protesteze împotriva noului spirit care vrea să distrugă toate roadele, civilizaţiei şi să transforme statele îţi cazărmi uriaşe, în loc să le prefacă în şcoli imense. Căci astăzi e bine statornicit că Europa vrea să învieze epocile depărtate, crud singura raţiune a unui stat şi singura lui glorie era militarizmul său excesiv. Pretutindeni se elaborează proecte de înnarmări, se încarcă greu bugetele, se produce o întrecere care ajunge saue..chiar în disproporţie cu regi • băneşti şi în oameni ale târne * Cine a dat semnalul acestei nebunii ? Se spune că Germania, o spun aceasta oligarch!! din Franţa. Dar din felul cum se înfăţişează lucrurile, e de crezut mai degrabă că semnalul a pornit din Franţa. E evident că Franţa vrea să ajungă la unu maximum de putere militară, care să-i dea dreptul de a-şî impune autoritatea în chestiunile internaţionale. Ultimele evenimente i-au dovedit că blocusul austro-german are mai multă trecere în Europa decit grupul franco-rus şi nu vrea ca evenimente ulterioare să se poată repeta în aceleaşi condiţiumî. Pe de altă parte, războiul balcanic îacînd să treacă în toată Europa fiorul războinic, e posibil ca Franţa să se gândească la o revanşă asupra Germaniei, pentru înfrîngerea suferită acum 43 de ani. In orice caz, ori de unde a venit semnalul, faptul c că Franţa îşi sporeşte înarmările, că Germania face acelaşi lucru, că Rusia, Austro-Ungaria, Italia şi Englitera le imită, că şi celelalte state mai mici sunt cuprinse de aceeaşi nebunie. La sutele de mii de oameni cari, astăzi, în timp de pace, îşi fac serviciul militar în cazărmi şi tabere* se vor adăoga alte sute de mii,, trupuri tinere, numai bune pentru tun, după cum la sutele de milioane cheltuite pînă astăzi pentru armată se vor adăoga alte sute de millioane, cari vor reprezenta lacrimile şi plinea şi ignoranţa atîtor mii den cetăţeni. * Şi acum, desigur, e interesant să comparăm creditele militare şi navale din 1913 ale celor şase mari puteri ale Europei cu cele deschise încă acum 15 ani. Germania, în 1897—98, avea un buget total de un miliard 950 milioane, în afară de bugetele statelor particulare : Prusia, Bavaria, Saxonia, dessa, etc. In această sumă, armata intra cu 800 milioane şi marina cu 165 ; adică, cheltuelile militare dădeau un total de 965 milioane sau 38 lei pe cap de locuitor. Trupele de uscat, ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii, se cifrau la 581.000 de oameni. Flota cuprindea 96 de vase cu o deplasare de 28.000 de marinari. In 1912—1913, bugetul face un salt pînă la 3 miliarde 600 de milioane, dintre cari un miliard 635 milioane pentru armată şi marină. Pentru aceste două, sporul este de 670 milioane. Contribuţia individuală se urcă la 25 de lei. Armata numără 732.000 de oameni, marinar 130 vase, 893.000 tone, 70.000 marinari. Franţa, dintr-u un buget total de 3 miliarde şi jumătate în 1898, consacra 650 milioane armatei şi 300 milioane marinei, adică 23 de lei pe cap de locuitor. Armata avea: 573.000 de oameni; marina, 357 de vase, 700.000 de tone, 54.000 de marinari. In 1913, bugetul total sare la 4 miliarde și jumătate,1 miliard 343 milioane pentru armată și marină sau 33 de lei pe cap de locuitor. Armata numără 584.000 de oameni; marina, 374 vase, 727.000 tone, 64.000 marinari. Italia cheltuia cu totul un miliard 730 milioane în 1897—98; în 1912 — 1913 cheltuește 2 miliarde 600 mi- atji a.,ce Faţă iu :u nii se neuc de.'teteu urti.ulei ..... ştie GaSuamu -urcă eştiree sa dela 626 000 la 660.000 oameni, iar Franţa dela " 0'0 la 100 000 oameni. Ilustraţia noastră arata in chip plastic creşterile celor două armate