Adevěrul, martie 1913 (Anul 26, nr. 8429-8459)

1913-03-01 / nr. 8429

Pistig­ihie Discuţia din Cameră şi din consiliul de miniştri firi, la Cameră,, cu ocazia inter­­pelăreî d-lui Xeni­a asupra situaţiu­­nei subofiţerilor reangajaţi, a inter­venit la discuţiune şi d. Victor Io­­nescu, apărînd cu­ multă căldură cauza subofiţerilor reangajaţi şi fă­­cînd cîteva foarte judicioase ob­­servaţiuni. Camera şi miniştrii s’au­­ arătat foarte binevoitori pentru subofiţeri şi in consiliul de miniştri care s’a ţinut, aseară s’a discutat chestia re­angajaţilor şi s’a h­otărît prezenta­rea unui proecte modificator al le­gei pensiunilor. Intre dispoziţiile stabilite e şi scă­derea viratei.­.S’a t­rec as vesta la 42, ani şi­­ s’a ridicăt "pensia dela 30 la su­tă la 50 la­ st­tă din .solda lor. De asemenea, ca măsura tranzi­torie, s’a admis cele cerute în Ca­meră de către d-nii Victor lonescu şi Xeni.­ț . ■» Consiliul de miniştri a fixat apoi forma definitivă a proectului modi­ficator al pensiilor militare. Dispoziţiile principale sunt : un spor de cinci ani la timpul servit în realitate, adică im ofiţer care a ser­vit 25 ani, se consideră că a servit 30 ani. Pentru a­lt-coloneii şi coloneii s’a stabilit dreptul de a se retrage la pensie fără condiţie de vîrstă. Generalii de divizie cari au­ co­mandat un corp­ de armată timp de cinci ani, vor eşi la pensie cu 1200 lei Umăr, iar generalii­ de brigadă au­ drept la un maximum de pensie de trei sferturi din leafă gradului. Ofiţerilor cari ies din cadre, li se numără pentru pensie şi anii ser­viţi ca soldaţi. Proectul cuprinde însă o dispozi­­ţiune absolut nedreaptă faţă de ofi­ţerii inferiori scoşi din armată pen­tru infirmitate. Aceşti ofiţeri, cari, îmbolnavindu-se în serviciu, la un marş, la manevre, în cazarmă, şi devin infirmi; nu' primesc decit o pensie de 60 .lei, lunar, penitru a se întreţine pe ei, si familia lor. — a­­ceasta intr­'o ţară plină de sinecure si cu un fond de rezervă de peste 60 milioane ! Asta e o marer nedreptate, care s’ar putea reparii'scăzîn­du-se pen­sia generalilor,compan­danti de corp de armată la'.lOOO.lei lunar. A. Cine citeşte cu atenţiatie comună catul austriac prin care se anunţă demobilizarea austro-rusă, va tre­bui să dea dreptate ziarelor in­de­­pendente vieneze cari îl găsesc chi­nuit. FI face impresia unui om care vrea ceva şi fiu poate, impresia lip­sei de sinceritate şi de încredere. Se vede cu­ colo că atît contele Berchtold cît si d. Sassonow, au că­zut de acord ca de astă dată s’o mai clipească. Răfuiala austro-rusă nu e închisă, ca este amînată. Evenimentele din Balcani, spune comunicatul, n’afi turburat bunele relatiuni dintre Franz Iosef și Ni­­colae H. Aceasta o dovedeşte schimbul de autografe dintre dînşiî. Dacă ne amintim că prima scrisoa­re a trimis’o împăratul ţarului, con­chidem că dorinţa de pace a fost mai mare de partea celui dintîifi. Dar această dorinţă de pace n’a putut să obţină lesne satisfacţie in realitate. Aceasta tot comunicatul ne-o spune cu cuvintele. ..păstra­rea păcii formează ţinta sforţări­lor“ celor doi suverani. A fost deci nevoe de sforţări pentru a se men­ţine pacea. Reuşit’aă aceste, sforţări? Tot comunicatul ne spune că nu reuşit numai în parte, căci ponelu­­zia la care au­ ajuns ambele guver­ne, adică cel austriac şi cel rus este că „anumite măsuri defensive cari fuseseră luate în provinciile măr­ginaşe ale ambelor state nu mai apar ca reclamate de împrejurări“. De multă amiciţie ce domneşte în­tre cei doi suverani, amîndoi au­ avut atîta încredere reciprocă, în­cît fiecare. dîntr’inşii se­ temea că cellalt va tăbărî pe dînsul şi în con­secinţă a luat anumite măsuri de apărare la frontieră. Că nici unul, nici cellalt n’aîi avut intenţii ofen­sive, putem crede astăzi cînd ve­dem ca demobilizează fără a fi în­cercat vreo acţiune . militară, ale­­gîn­du-se fiecare cu o cheltuială, pe spinarea birnicilor, de mai­ multe sute de milioane. * Se ’înţelege că bate la ochi şi deosebirea, .ce fac-.- ■ .Gimi«ieatul în ce priveşte termenul demobilizări­lor. Pe cînd demobilizarea austriacă e anunţată chiar pentru acum, de­spre cea rusească se vorbeşte la viitor. S’ar putea deduce şi din aceasta nuanţare o înfrîngere a diploma­ţiei austriace. In cercurile diplo­matice dela noî, se interpretează însă aceasta mai curînd in senzul că’ Austro-Ungaria a fost partea ca­re a luat prima iniţiativă a mobili­zare!, aşa că tot ea trebue să ia şi prima iniţiativă a demobilizare!. Cu această­­anunţare a demobili­zărilor la trecut şi viitor se termi­nă comunicatul austriac. Cu drept cuvînt el a fost interpretat în sen­sul că Rusia a abandonat Serbia, în faţa căreia Austro-Ungaria con­tinuă să rămîie mobilizată, deci a­­m­eninţătoare. Aci a survenit însă o surpriza. Versiunea rusească a comunicatu­lui­ are o coadă şi această coadă priveşte tocmai pe sirbî. Coada es­te că „Austro-Ungaria a declarat guvernului rus că nu are tendinţe agresive contra Serbiei“. Să fie aceasta o satisfacţie dată opiniunei publice ruseşti, pansla­viştilor?­­ „ Aşa pare să fie, căci daca­ Aus- tro-Ungaria nu are intenţiuni agre­sive contra Serbiei, de ce menţine mobilizarea la frontiera sa sudică? Doar nu de teamă ca Serbia, mica Serbie, epuizată prin războiul bal­canic, ar avea ea intenţiuni agre­sive faţă cu Austro-Ungaria? Pentru menţinerea mobilizărei austriace la sud nu rămine decit o explicaţie, anume aceea că Austro- Ungaria îşi rezervă dreptul de a­­impune la nevoie cu arma anumite condiţiuni in peninsula balcanică, a­­su­pra cărora a căzut de acord cu Rusia, E. FRANZ IOSEP NICOLAE II AL RUSIEI . Austria nemulţumita de comunicatul rusesc asupra demobilizarei Greşala iniţială Ori cit ne-ar indigna tonul mito­­cane­sc al presei bulgare, ori cît vom contesta d­lui Dancu­ uzanţele moderne si fineţea diplomatica, ori cit, noi, vom căuta, din potrivă, să ne ţinem cumpătul si single rece, totuşi rămine ceva stabilit, iară de replică, rămine greşala iniţială, care ne apasă şi ne va apăsa mereu. 0 0 « Ceea ce am comis este de neertat Si acest lucru l'am observat cu totui­şi in sentimentul diplomatiei şi al presei europene. Nu a fost per­mis ca atunci cînd vecinii noştri plecau la război şi, pentru a-şi lărgi teritoriul, noi­ să nu punem în dis­cuţie pretenţiile noastre. Fie că Bul­garia, după cum pretinde acum ,­­aneui, ne-a întrebat şi ne-a sondat, fie că şi a căutat de treabă, fiindcă avea asigurările Vienei. —aceasta este indiferent, fir a de datoria noa­stră să punem limpede chestiunea şi să întrebăm pe vecinii noştri, ca­re va fi plata neutralitate! noa­stre ? Dacă am fost atît de naivi să credem că balcanicii pleacă la răz­boi şi ca altă dată cruciaţii, întru li­berarea creştinităţiî, dacă am a­­vut încredinţarea că turcii vor fi învingători, dacă am fost atît de copii ca să credem în seriozitatea hotărârilor solemne ale marilor pu­teri, că nu vor permite cu nici un preţ ca statuara să fie turburat­ă— dacă toate acestea le-am luat ca literă de evanghelie, dovedește că am fost de o naivitate și de o lip­să de prevedere, care frizează pro­stia, afară numai dacă nu­-î vorba de o adevărată trădare. • e • Dacă priveam limpede chestiunea nu aveam nimica de pierdut. Bulga­rii nu ne-ar fi cerut de sigur, ca să ne dăm altceva decit neutralitatea— care le-a fose a'ât'de indispensabilă.' In cît dacă n'ar fi ăvu­t’o nici nu ar fi putut să plece Ia războită Turcia, chiar dacă ar .fi fost indispusă, lui ne putea tine în nume de rău, căci de cind neutralitatea este act de ostilitate? Și chiar dacă am fi indispus'o, în­ caz de victorie din parte i nu prea văd ce am fi pier­dut si ce ar fi putut­­întreprinde în potriva noastră, aceasta mai ales, că nu putem spune, că înainte de razboiu, — deşi căpătăm numai de­­clarătiunî de prietenie,—Turcia s’a întrecut cu dragostea faţă de noi si de fraţii noştri din Macedonia.. Şi apoi, în toate tîrgurile omeneşti, trebue să ai în vedere, ce poţi cişti-* ga şi cît şi ce poţi pierde... Ori—bu­nul simţ spune şi cu drept cuvînt că, în tot cazul, puteam cîştiga a­­miciţia bulgarilor şi drept chezăşie şi rectificarea de frontieră, mult mai serioasă de­cît aceea pe care o cerem astăzi, şi pe care bulgarii ne-o refuză şi cu indignare şi cu îî­căpăţmns­re. Nu putem şti ce ne va aduce conferinţa de la Petersburg. In tot cazul, chiar dacă ni se va da cîştig de cauză, se va pierde ceva preţios, amiciţia celor două popoare, care astăzi sînt menite să-şî dea mina şi pe care, mai mai mult decit îm­prejurările şi prostia­ noastră — a­­mica noastră Austria, reuşeşte să le facă duşmane Foarte probabil, că in scurtă vreme, incidentele de astăzi vor fi uitate, că ambele tari îşi vor da seama, cine a virat vraj­ba, între ele si vor uita totul. Dar se va pierde timp preţios, multe îm­prejurări favorabile de apropiere. Demobilizarea austro-rusă vor fi pentru totdeauna pierdute şi asupra relaţiunilor dintre cele două state, va apăsa, orice, s’ar zice, tresară neertată iniţială, de a nu fi regulat cu Bulgaria înainte de răz­boiul balcanic, relatiunile viitoare şi situaţiunea nouă, pe care even­tual era să o creeze un război şi fe­ricit, cum de altfel s’a întîmplat, pentru bulgari... A fost mai mult ca o greşala, a fost o adevărată crimă şi momen­­tu­l este apropiat cînd autorul ade­vărat, va fi scos dintre culise, adus pe scenă şi îi se va cere socoteala de gresala făcuta, dacă a fost gre­­sală, de crima făptuită­ , dacă el n’a fost decit instrumentul docil si constant al unei politice contrarii intereselor noastre! CONST. CSILLE iaL­tarc^ Ceeace am anunţat de atitea ori in acest loc, anume că alianţa bal­canică lin va dura multă vreme, s’a realizat din nefericire, mai c­urina de cît ne aşteptam chiar. Idealul anei confederatului Hal­­canice pare după acest război mai depărtat ca oricind. Confederaţia aceasta nu putea fi realizată decit pe cale pacifică şi prin largi autono­mii naţionale. Războiul a deşteptat instinctul rapacităţii şi arăm fiecare din aliaţi urmăreşte cit mai mult păm­int, in­diferent de cine e locuit. Intre bulgari şi sirbi deoparte şi bulgari şi ,greci de alta se şi văd efectele neimlțumirei. Ba grecii si bulgarii, după ce au­ exterminat pe turci după si contrar legilor răz­boiului, sau­ luat acum reciproc la trint cală." Cine a prezis că războiul acesta Balcanic, in tot tragicul său, nu se va putea isprăvi de­cît in operetă, va avea dreptate. . Imprehtru! Salonicului grecii şi bulgarii­­ia dispută fiecare petec de păuiîni. Grecii fiind mai iuti de pi­cior decit bulgarii le-a vin­ şi îm­prejurul Salăniculuî înainte, cum le-au luat'o înainte si la Salonic. Bulgarii furioşi vor­ să scoată­­ cu puşca pe greci din locurile pe cari le-au ocupat, şi de aici ciocniri sin­­geroase care nu pot duce de­cit la ură neînfrinată. Trist spectacol dar fatal pentru bulgari mai ales. Dacă se arătau la Londra mai pufin lacomi şi mai pufin grando­mani, aveau­ acum­­ pace şi o ar­mată tare care ar fi ţinut şi pe a- Had in respect. Acum sunt epuizaţi şi ce păţesc astăzi o floare la ureche pe lingă ce vor păţi după încheierea pucci. N A ZB­I TI ! Tregolfsnsul d-luî Danei! D. Danei! calcă ix diplomat mare. Are toate şansele să devie Bismark­ul Balka­nului . D-sa a înţeles­­că,­ între altele, un bun­­diplomat balcanic trebue să fie­­ un bun Fregoli, adică un transfor­mist ă la minut. Talentul său­ in această privinţă sa si­ dat pe faţă. Aşa, de pildă, acum două luni de­clara prim­. ,­The World“ din Londra, că Bulgaria n’a făcut nici oftată Ro­­mînia! nici um fel de propunere de alianţă. Eri, prin , Novojo Veremia“ declară că in. două rindurî Bulgaria a întrebat, ,pe Bom­inia dacă n'ar voi să intre în alianța balcanică. Are dreptate d­. Daneff, unde e Lon­dra și unde e Petersburgul!.. Mai fi­res cînd ai talentul­ lui Fregolin Pac, patriotizm si Ionel Brătianu dis­cursuri despre conduita morală în viaţa privată !... In 1907, după ,ce agenţi liberali au fost arestaţi de parchete ca insti­gatori, după ce tustrei Brătienii au vărsat lacrimi de crocodil asupra ţărănimei răsculate din cauza îm­­pitriei economice şi politice, sub guvernul brătienist, ministru de in­terne fiind d. Ionel Brătianu, nu s’a permis intrarea unui singur ţăran în Parlament, cu toate că s’a apelat din toate părţile ca cel puţin atunci să se fi lăsat cele 37 de locuri în Cameră la dispoziţia ţăranilor spre a putea fi consultaţi la alcătuirea reformelor agrare. Cînd un regim s’a arătat sub ase­menea lumină întro așa împrejura­re, apoi e îngăduit ca omul de a­­faceri, reprezentantul cel mai tipic al acelui regim, să vie să sfideze un parlament cu protestările sale în materie de libertate electorală a țăranilor? Să vorbească un Vintilă Brătianu despre gaz, electricitate, tramvai, să vorbească ori de cîte orî e vorba de afaceri cointeresări si samsarlîcul cari 'i. scapă din mîinii :— dar să nu creadă că este atîta prostie sau lașitate în'tară incit lumea nu știe cu cine are a face. A fost destul ca d. Fleva să ia cu­vântul, ca nerușinatul tejghetar al „Dinastiei“ să nu mai deschidă gura. fid. M­untenegrenii în şanţuri Îmbrăcaţi in cojoace şi glugi de blană, soldaţii muntenegreni adăpostiţi in şan­ţuri, apar spectatorului cu chrisanteme sau capete fioroase de lei.... O neruşinare Cine se face apărătorul co­­legiului al treilea! Am asistat erî la Cameră la una din acele neruşinări cari înmărmu­resc, dar care, din fericire şi-a luat răsplata cuvenită. D. Vintilă Brătianu, pentru a se răfui cu d. Pascal Toncescu, cu ca­re e în conflict de.......concepţii eco­nomice, a luat de pretext alegerea acestuia la colegiul a!­lll-lea de Te­­cnolif spre a poza în apărător al li­bertatei electorale a ţărănime!, ce­­rind anchetă parlamentară şi sus­­tinînd o contestaţiune a acestei iegerî. Intr’o Cameră în care s'ar fi aflat măcar zece deputaţi, aleşi reali ai­­răniinei, un astfel de Tartuffe n’ar putui deschide gura într’o ase­me­nea chestiune. Fiindcă este o insultă adresa convingere! generale şi a bunului simţ ca un specimen de po­litician, ales mereu prin fraude si presiuni. Simbol a! afacerilor in­­poli­tică, să apără înaintea Camerei ca apărător al alegerilor libere şi al drepturilor ţărănimei! Atunci să ne f ţie şi Cioicescu conferinţe despre • m Adeveriri­le Demobilizarea Rim­boinicii de la noi mi vor să creadă în demobilizarea austro­­rusă.­­ Acuma o să ceară dezarmarea ge­nerală, ca să, creadă în pace ! ! La Tecucifi întreaga Cameră a recunoscut ori că sub patronajul d-lui Nestor Cinen mergi, ia sigur să te alegi la Te­cuci­f­î D. Iorga şi-a pus şi d-sa candida­tura .... pentru viitor ! ! Cine ştie ? !.. Asasinul Un pungaş prins la Iaşi a declarat că el e asasinul Sitei Matiolescu. Aş paria că a vrut să fie trimis la Bucureşti — şi a reuşit!! Rîgolatio Citit* Âiîine,’ 1 Martie» în ioi­a 'darului ..Adeverul“ îrceput al nou­lui nostru roman istoric '■m?£\mmiu do T­OLSTOi Ilustrul scriitor rus e îndeajuns de cunoscut publicului nostru, asa ca orice elogii sínt-de prisos Dra­ matic, real, zguduitor! Epoca lui îvan cel Groaznic a însemnat-tea mai' sîngeroasa pagină în viața mult răbdătorulu? popor, ras* ^ CHESTIA ZILEI Donaţiunea d-lui Sturdza Cei Trei Şl Oi­m3: Dacă'l mai lăsam niţel şef, poate că'i Mergeam, noi donaţia şi ne găseam un al doilea fil­m­u­lesen ! inamterilii în Europa Cît costă pacea înarmată. — Cum se dezvoltă forţele militare.—­ Lupta democraţiei contra înarmărilor. — Demonstraţiunea deputaţilor socialişti francezi. In Camera franceză socialiştii au făcut o violentă demonstraţie con­tra proectului de reformă militară al guvernului. E începutul obstruc­­tu­iieî democraţiei contra tendinţei de a sacrifica banul greu agonisit al contribuabililor pentru noua în­­narmări, de a da cu piciorul pro­gresului pentru a reînfiinţa vechiul serviciu militar de trei ani, de a împinge militarismul pînă la ultima lui extremitate. Democraţia îşi va face datoria şi în Franţa, şi în Germania, şi pretu­tindeni unde ea are glas puternic, ca să protesteze împotriva noului spirit care vrea să distrugă toate roadele, civilizaţiei şi să transforme statele îţi cazărmi uriaşe, în loc să le prefacă în şcoli imense. Căci astăzi e bine statornicit că Europa vrea să învieze epocile de­părtate,­ crud singura raţiune a u­­nui stat şi singura lui glorie era militarizmul său excesiv. Pretutin­deni se­ elaborează proecte de în­­narmări, se încarcă greu bugetele, se produce o întrecere care ajunge sa­ue..chiar în disproporţie cu re­­g­i • băneşti şi în oameni ale tâ­rne * Cine a dat semnalul acestei ne­bunii ? Se spune că Germania, o spun aceasta oligarch!! din Franţa. Dar din felul cum se înfăţişează lu­crurile, e de crezut mai de­grabă că semnalul a pornit din Franţa. E evident că Franţa vrea să a­­ju­ngă la unu maximum de putere militară, care să-i dea dreptul de a-şî impune autoritatea în chestiu­nile internaţionale. Ultimele eveni­mente i-au dovedit că blocusul au­­stro-german are mai multă trecere în Europa decit grupul franco-rus şi nu vrea ca evenimente ulterioare să se poată repeta în aceleaşi con­­diţiumî. Pe de altă parte, războiul balcanic îacînd să treacă în toată Europa fiorul războinic, e posibil ca Franţa să se gândească la o re­vanşă asupra Germaniei, pentru înfrîngerea suferită acum 43 de ani. In orice caz, ori de unde a venit semnalul, faptul c că Franţa îşi spo­reşte înarmările, că Germania face acelaşi lucru, că Rusia, Austro-Un­­garia, Italia şi Englitera le imită, că şi celelalte state mai mici sunt cu­­prinse de aceeaşi nebunie. La sutele de mii de oameni cari­, astăzi, în timp de pace, îşi fac ser­viciul militar în cazărmi şi tabere* se vor adăoga alte sute de mii,, tru­puri tinere, numai bune pentru tun, după cum la sutele de milioane cheltuite pînă astăzi pentru armată se vor adăoga alte sute de millioa­­ne, cari vor reprezenta lacrimile şi plinea­ şi ignoranţa atîtor mii den ce­tăţeni. * Şi acum, desigur, e interesant să comparăm creditele militare şi na­vale din 1913 ale celor şase mari puteri ale Europei cu cele deschise încă acum 15 ani. Germania, în 1897—98, avea un buget total de un miliard 950 mili­oane, în afară de bugetele statelor­ particulare : Prusia, Bavaria, Saxo­nia, d­essa, etc. In această sumă, armata intra cu 800 milioane şi ma­rina cu 165 ; adică, cheltuelile mili­­tare dădeau un total de 965 milioa­ne sau 38 lei pe cap de locuitor. Trupele de uscat, ofiţerii, subofiţe­rii şi soldaţii, se cifrau la 581.000 de oameni. Flota cuprindea 96 de vase cu o deplasare de 28.000 de marinari. In 1912—1913, bugetul fa­ce un salt pînă la 3 miliarde 600 de milioane, dintre cari un miliard 635 milioane pentru armată şi marină. Pentru aceste două, sporul este de 670 milioane. Contribuţia individu­ală se urcă la 25 de lei. Armata nu­mără 732.000 de oameni, marinar 130 vase, 893.000 tone, 70.000 ma­rinari. Franţa, dintr-u un buget total de 3 miliarde şi jumătate în 1898, consa­cra 650 milioane armatei şi 300 milioane marinei, adică 23 de lei pe cap de locuitor. Armata avea: 573.000 de oameni; marina, 357 de vase, 700.000 de tone, 54.000 de ma­rinari. In 1913, bugetul total sare la 4 miliarde și jumătate,1 miliard 343 milioane pentru armată și marină sau 33 de lei pe cap de locuitor. Ar­mata numără 584.000 de oameni; marina, 374 vase, 727.000 tone, 64.000 marinari. Italia cheltuia cu totul un miliard 730 milioane în 1897—­98; în 1912 — 1913 cheltuește 2 miliarde 600 mi- a­t­ji a.,ce Faţă iu :u nii se neuc d­e.'teteu urti.ulei­­ ..... ştie GaSuamu -urcă eştiree sa dela 626 000 la 660.000 oameni, iar Franţa dela­­ "­ 0'­0 la 100 000 oameni. Ilustraţia noastră arata in chip plastic creşterile celor două armate

Next